Alexandru Lapsneanul

1.

Iacob Eraclid, poreclid Despotul a murit ucis de buzduganul lui Ștefan Tomșa,
care acum conducea țara. Alexandru Lăpușneanul fiind învins de 2 ori de oștile
Despotului, a fugit la Constantinopol, a luat oști turcești și se întorcea să îl
izgonească pe Tomșa și să ia scaunul pe care nu l-ar fi pierdut dacă nu era
vândut de boieri. Intrase în Moldova cu 7mii de spahii și vreo 3 mii de oaste de
strânsură. Însă pe lângă aceste, avea porunci împărătești catre hanul tătarilor
Nogai, ca să-i dea oricât ajutor de oaste va cere.

Lăpușneanul mergând cu vornicul Bogdan, pe cai turcești și înarmați din cap

până în picioare îl întreabă pe Bogdan dacă va reuși. Bogdan îi răspunde ca să nu
se îndoiască, că țara geme sub asuprirea lui Tomșa și că oastea se va supune
cum i se va făgădui mai mare simbrie și că boierii vor alerga de îndată ce va venii
acesta cu putere. Lăpușneanul se roagă la Dumnezeu să nu aibă nevoie să facă
ce a facut Mircea vodă la munteni.

Vorbind așa au ajuns aproape de Tecuci, poposind la o dumbravă.

Curând intrară patru 4 boieri, 2 mai bătrâni și 2 tineri, în cortul lui. Aceștia erau
vornicul Moțoc, postelnicul Veveriță, spătarul Spancioc și Stroici.

Alexandru Lăpușneanul le spune boierilor că a auzit de bântuirile țării și că a

venit s-o mântuie, crezând că va fii așteptat cu bucurie.

Moțoc îi răspunde (reproșează) că țara este liniștită și că a auzit lucrurile precum

nu sunt și că au fost trimși să-i spună că norodul nu-l vrea și că nici nu-l iubește.

Lăpușneanul auzind aceastea spune că el tot vrea țara chiar dacă ei nu-l vor și
dacă ei nu-l iubesc, el îi iubește și că va merge oricum făra voia lor.

Spancioc spune că ei sunt datori să spună adevărul și că boierii sunt hotărîți a

pribegi (?) la unguri, la leși și la munteni. Aceștia vor venii cu oști străine și vai
de biata țară când vor avea războaie între ei. (???)
Lăpușneanul râde și le spune că sub oblăduirea lui mulți s-au întors câștigând
dreptate si mângâiere de la ușa lui. (????)

Stroici zice că sub conducerea lui Lăpușneanul, moșia va cădea de isnoavă în

călcarea păgânilor. Și ce țară va domnii el dacă vin turcii care vor prăda și pustii
țara. Spancioc intervine întrebând cu ce va sătura lăcomia paganilor, la care
Alexandru vodă raspunde cu averile boierilor.

Alexandrul Lăpușneanul săturându-se (?) de vorbele acestor boieri îi zgonește și

îi spună celui ce i-au trimis să se ferească să nu dea peste el.

Boierii ieșiră înafară de Moțoc care se roagă la Dumnezeu și la Lăpușneanu să nu

vină cu oastea de păgâni ci doar cu cea de moldoveni și îi promite că nici un fir
de păr nu se va clăti (?) din părul lui. Îi cere să aibă încredere în el, care va
înarma femeile și copii și va ridica țara în picioare de o avea nevoie.

Lăpușeanu se miră (?) și îi spune că îl cunoaște pe el mai vîrtos și cum a fost

biruit l-a lăsat. Acesta îl caracterizează pe Moțoc învechit în zile rele, deprins a
se ciocoi la toți domnii, dar îl iartă pentru că a îndrăznit a incerca să-l păcălească
și îi spune că sabia lui nu se va mânjii de sângele lui, având alți trântori de
curățat.

Moțoc îi sărută mâna și pleacă fiind mulțumit de făgăduința ce câștigase, știind

că Alexandru-vodă o să aibă nevoie de un intrigant ca el.

2. ai sa dai samă, doamna!