Autor: Mircea Eliade Ediția citită: Editura Albatros, București, 1994 Număr de pagini: 163 Volume: I Capitole: XV Construcția subiectului: Locul acțiuni: Calcutta, India Timpul acțiunii: Anii ‘30 Tipul de narator: subiectiv Personaje: principale: Allan, Maitreyi secundare: soții Sen, Chabu, Harold, Khokha, Geurtie, Clara, Mantu, Lilu Rezumatul romanului: Capitolul I: Allan vorbește cu prietenul său Harold despre o indiancă pe nume Maitreyi pe care a cunoscut-o când lucra pe Wellesley Street. Acesta nu o consideră atrăgătoare pe fată la prima vedere. Un reporter, Lucian, îl invită pe Allan să ia cina împreuna cu familia Maitreyei, deoarece acesta lucra pentru tatăl ei, Narendra Sen. Ajuns la casa lui Sen, Allen este fascinat de casa și de familia sa, fiind intrigat de Maitreyi. Capitolul II: Inginerul Sen îi trimite o scrisoare prin care acesta îi face o oferta de lucru pentru a inspecta terasamentul și podurile de pe linia Lumding- Sadyia, în Assam. De asemenea, acesta îl informeaza pe Allan că le este foarte drag lui și soției sale. Acesta face schimb de priviri cu Maitreyi dintr-o mașină. Capitolul III: Aflat la muncă în Assam, Allan se îmbolnăvește de malarie și este spitalizat. La spital este vizitat de Harold, Clara și de Geurtie și mai apoi de domnul Sen și de Maitreyi. Geurtie îl întreabă pe prietenul său lucruri despre iubita sa care nu exista, pentru a o face geloasă pe Maitreyi. Inginerul îl invită pe protagonist să locuiască în casa lor. Harold crede ca acesta vrea să-și căsătorească fiica cu el. Capitolul IV: Allan se mută în casa familiei Sen unde este înconjurat de susținere și bunătate din partea tuturor. Acesta are parte de multe discuții cu Maitreyi și cu sora sa, Chabu. Într-o seară fata a venit în camera bărbatului și aceștia s-au plimbat pe terasă. Capitolul V: Adesea Maitreyi îl punea pe Allan să-i traducă propoziții în franceză. Aceștia decid să ia lecții unul de la altul, de franceză și de bengaleză. Cei doi se întâlnesc adesea la biblioteca și întâlnirile îi apropie foarte mult. Fata îi ofera o floare, iar mai apoi el o minte, spunându-i că a presat-o și că nu poate să i-o arate, pe când acesta aruncase floarea pe geam. Capitolul VI: Maitreyi îl invită pentru prima dată pe Allan în camera ei pentru a discuta. Aceștia fac schimb de cărți. Allan participa la nunta vărului inginerului, Mantu și dezvăluie familiei faptul că nu vrea să se căsătorească. Capitolul VII: Într-o seară, pe când domnul Sen se întorcea de la o conferință acesta îi surprinde pe cei doi în camera fetei. Aceasta minte și îi spune tatălui său că îi dădea lecții de bengaleză. Allan simte că și fata este îndrăgostită de el. Capitolul VIII: Allan afla de la Harold că se zvonește că el și Maitreyi urmează să se căsătorească. Acesta devine foarte gelos pe bărbații care se apropie de fată. Maitreyi îi arată ritualul atingerii picioarelor și el află mai multe despre obiceiurile indiene. Allan încearcă să se apropie mai mult, dar Maitreyiei îi este frică de consecințele dragostei lor. Capitolul IX: Fata îi propune să plece din casă pentru siguranța amândurora, dar mai apoi, la cină, aceasta îi atinge piciorul sub masă. Maitreyi îi oferă o coronița de iasomie, simbol al logodnei. Capitolul X: Maitreyi îi povestește despre iubirile sale: un arbore, pe guru Takkur și băiatul din templu. Allan avea doar iubiri trupești, neînsemnate. Acesta se gândește să se convertească la hinduism pentru a se căsători cu Maitreyi. Domnul Sen îi spune că religia sa este mult mai bună decât hinuismul. La scurt timp, domnul Sen se îmbolnăvește, iar Harold se întoarce la casa lor pentru a îi cere un împrumut lui Allan. Capitolul XI: Are loc logodna dintre cei doi și prima lor noapte împreună. Maitreyi petrece multe nopți în camera bărbatului și Khokha știa acest fapt. Allan îi cumpăra diverse lucruri pentru ca acesta să nu divulge secretul. Chabu începe să se simtă foarte prost. Allan devine foarte gelos pe servitori și pe șofer pentru că petreceau prea mult timp împreună. Capitolul XII: Domnul Sen dă o petrecere pentru ziua de naștere a Maytreiei. În timpul acesteia, Chabu sare de pe balcon și se rănește. După acest incident, îndrăgostiții o duc pe fată la Lacuri. Aici, Chabu află de dragostea dintre cei doi și îi spune mamei sale. Maitreyi este încuiată în cameră de către părinții ei pe timpul nopții și nu este lăsată să părăsească casa. Domnul Sen îl minte pe Allan și îi spune să plece din casă, deoarce el va face o operație și familia sa se va muta. Capitolul XIII: Allan se simte distrus fără Maitreyi. Acesta se duce acasă la Harold și Khokha îi aduce lucrurile lăsate la casa familiei Sen. Acesta îi mai aduce niște scrisori de la Maitreyi și sora sa. Chabu își cere iertare pentru ce a făcut, iar Maitreyi îi mărturisește că a fost bătută și închuiată în camera sa. De asemenea, află că tatăl său vrea să o căsătorească, dar aceasta a amenințat că își va face casa de rușine și o să mărturisească povestea. Domnul Sen a făcut o operație pentru că nu mai vedea aproape nimic. Chabu încercă să se sinucidă și moare după șapte zile de la plecarea lui Allan. Maitreyi îl sună pentru ultima dată pentru a îi spune adio. Capitolul XIV: Maitreyi îi trimite scrisori prin care îi spune că operația tatălui său nu reușise și că ea a slăbit mult. Allan cunoaște o femeie, Jenia Isaac, care era cazată în același loc cu el și aceștia petrec o noapte împreună. Capitolul XV: Allan vrea să locuiască cu Harold, dar acesta nu-l mai acceptă, considerându-i reputația stricată. El se mută cu Geurtie și se îndrăgostește de ea care îl iubea de mult timp. În ciuda acestui fapt, el nu poate să o uite pe Maitreyi. Încearcă să-și găsească un loc de muncă, dar nu reușește. Nu mai vrea să primească scrisori de la Maitreyi, pentru că încerca să o uite. Khokha îl anunță că fata a avut o relație cu un vânzător, dar tatăl său nu vrea să o alunge din casă și vrea să o facă filozoafa. Îi mai spune că toată lumea a aflat despre dragostea dintre ei. Allan încă dorește să o mai poată vedea pe Maitreyi. Citate din operă:
,, și dacă n-ar fi decât o paăcăleală a dragostei mele? De ce să
cred? De unde stiu? As vrea să privesc ochii Maitreyiei’’ ,, și ea roșește puțin, apoi brusc: Vreau să găsesc absolutul!’’ ,,Maitreyi îmi spunea mereu, ca un laitmotiv care o obseda: într-o zi ai să mă iei de aici, și am sa merg în lume, ai să îmi arăți și mie lumea.’’ ,,Dacă mă gândeam adesea la Maitreyi, dacă în jurnalul meu din acel timp se găsesc notate o seamă din cuvintele și întâmplările ei, dacă, mai ales, mă turburase nelinistea, aceasta se datora straniului și neîntelesului din ochii, din răspunsurile, din râsul ei.’’ „Nu știu cât a durat privirea aceea, dar ea nu se asemăna cu nicio privire întâlnită și îmbrățișată până atunci.” „Îi spusei atunci că o iubesc. Nu știu cum au răsunat cuvintele mele, căci ea își acoperi ochii și nu răspunse. Mă apropiai și repetai mai cald, mai sincer, acele câteva cuvinte de iubire pe care le puteam spune în bengali.” „Mă apropiai, o luai în brațe și o sărutai iarăși, înnebunit de neînțelegere, întunecat de pasiune. O sărutai pe gură și-i întâlnii buzele umede, fragede și parfumate, cum niciodată nu aș fi crezut că îmi va fi dat să sărut.” „Îmi scria: „Cum te-aș putea eu pierde pe tine, când tu ești soarele meu, când razele tale mă încălzesc pe drumul acesta de țară? Cum să uit eu soarele?”