Ion de Liviu Rebreanu

In literatura romana formula romaneasca este eterogena si ia amploare mai ales in

perioada interbelica. Pe langa tiparul realist-obiectiv, cel mai frecvent (Ciocoii vechi si noiNicolae Filimon ; Mara- I.Slavici ; Ion si Rascoala- L.Rebreanu) se profileaza romanul
realist de factura balzaciana (Enigma Otiliei -G.Calinescu), romanul istoric (Fratii JderiM.Sadoveanu), dar si elemente de modernitate precum literatura autenticitatii (Ultima
noapte - C.Petrescu), romanul exotic (Maitreyi - M.Eliade ) sau romanul de analiza
psihologica (Padurea spanzuratilor- L.Rebreanu).
Romanul Ion se incadreaza si el in tiparul romanului realist-obiectiv prin sursele de
inspiratie bazate pe substratul autobiografic , prin conceptia estetica de realism dur, prin
tematica vizand o fresca sociala, prin tehnicile narative accentuand obiectivitatea, prin
construirea personajelor in tipar realist. In ceea ce priveste perspectiva narativa, detasarea
naratorului si obiectivitatea totala l-au indreptatit pe Lovinescu sa considere romanul unul
modern. dar prin celelalte elemente ramane subordonat unei formule traditionale.
La nivel de geneza, sursele de inspiratie sunt multiple: copilaria lui Rebreanu in satul Prislop
din zona Nasaudului (fiind fiul invatatorului din sat); observarea unui taran care saruta
pamantul imbracat in straie de sarbatoare; stirea ca Rodovica e batuta de tatal ei, pentru ca a
ramas insarcinata cu un flacau sarac si lenes din sat; dialogul cu un vecin, Ion Pop al
Glanetasului, care era un impatimit al pamantului; Rebreanu pleaca din sat pentru a urma o
cariera literara in Bucuresti , element asociat cu Titu Herdelea care devine un alter ego (alt
eu) al autorului. Cat despre conceptia estetica, aceasta accentueaza caracterul realist al
literaturii sale. Afirmatia M-am sfiit intotdeauna sa scriu pentur tipar la persoana intai
sugereaza preferinta pentru obiectiv si veridic, iar constatarile Romanul e un organism si
literatura trebuie sa inchida viata subliniaza faptul ca textul are o viata proprie si trebuie sa
recreeze realitatea.
La nivel tematic, caracterul realist isi propune reconstruirea unei imagini globale a
societatii rurale (satul transilvanean la farsitul ecolului XIX/inceputul sec.XX). Aspectul
monografic poate fi argumentat prin referire la asezarea satului, categoriile sociale
diverse,stratificarea sociala , mentalitatile, superstitiile, rolul intelectualitaii in sat si contextul
(istoric-social-politic). Asezarea geografica e reprezentata cu exactitate inca din incipitul
romanului: pornind de la toponime reale (Cluj,malul Somesului,Carlibaba,Jidovita, Armadia)
inspre toponime fictionale (Padurea-Domneasca , Cismeaua-Mortului , Rapele Dracului).
Descrierea continua cu prezentarea treptata a satului: casa invatatorului Herdelea in antiteza
cu casa lui Glanetasu ,casa Todoiei, vaduva lui Maxim Oprea (mama Floricai). Categoriile
sociale sunt reflectate inca de la hora prin identificarea grupurilor: lautarii (conditie
inferioara), flacaii si fetele care danseaza constituind viitoarele cupluri, fetelele marginalizate,
mamele si batranele care vegheau fetele sau barfeau, nevestele tinere si copiii , grupul
barbatilor distantat de restul grupurilor, discutand treburi obstesti, iar pe prispa - grupul
fostului invatator. Naratorul, fiind omniscient, stabileste si raporturile dintre aceste grupuri,
marcand conflicte latente: conflictul dintre taranii bogati si cu functie in sat, cum este
primarul sau George Bulbuc si Vasile Baciu, si taranii saraci, fara niciun cuvant de spus,
precum Alexandru Glanetasu. Acest conflict se particularizeaza prin infruntarea dintre Ion si
Vasile Baciu, flacaul stapanindu-se numai pentru ca e tatal Anei, respective prin bataia dintre
Ion si George, cauzata mai ales din invidia ultimului. Un rol aparte este acordat intelectualilor,
aparitia lui Belciug si a familiei Herdelea la hora fiind salutata cu respect de toti taranii. Nu
trebuie uitata aparitia Savistei, oloaga satului,cea care transmite vestile in sat. Cea mai
evidenta mentalitate este legata de statutul femeii: supusa, fara un cuvant de spus in
societate, suportand violenta, ducand greul gospodariei si facand doar mancare sau copii. De
aceea, Ana este luata de nevasta doar pentru zestre si copilul ei este ingrijit doar pentru ca
Ion sa nu piarda pamanturile. Cea mai importanta valoare in sat ramane insa pamantul
pentru care Ion, de exemplu, ar face orice ca sa-l aiba, deoarece i se confera, astfel,
demnitate sociala. Contextul istorico-politic amplifica acest instinct de stapanire a pamantului
prin care taranul traia iluzia libertatii. In realitate, taranii erau limitati la lumea satului, doar
preotul Belciug si invatatorul Herdelea reuseau sa comunice cu autoritatile unguresti
(procesele invatatorului nevoit sa faca unele compromisuri pentru a-si pastra slujba). Planul
psihologic este supus conventiilor. Astfel, dilema lui Ion intre pamant si iubire se rezolva in
favoarea pamantului, castigand rationalul; drama Anei de a nu-si gasi fericirea si linistea se
amplifica pana in secventa sinuciderii; casatoriile se realizeaza din interes si nu datorita
sentimentului (Ion, George, Laura Herdelea, Glanetasu, Vasile Baciu). In concluzie, casatoria

supusa pragmaticului tine de mentalitatea specifica satului. De aceea Ion nu este pedepsit
cand o seduce pe Ana si se casatoreste cu ea pentru pamanturi.
Structura si compozitia sunt si ele specifice unui text realist, adica bazate pe
rigurozitate si claritate. Astfel, textul se bazeaza pe bivalenta: doua parti intitulate sugestiv
(Glasul pamantului si Glasul iubirii). Fiecare capitol are titlu cu valoare conclusive(de
exemplu: Sarutarea, Nunta , George, Vasile , Sfarsitul). Compozitia respecta aceeasi
bivalenta, insusi Rebreanu imaginandu-si romanul ca un arbore a carui tulpina se desparte la
un moment dat in doua pentru a se reintalni ulterior. Astfel, un plan narativ are in vedere
destinul taranului, iar celalalt plan narativ are in vedere destinul intelectualului. Alte planuri
narative secundare vin sa particularizeze figurile de tarani sau figurile de intelectuali: Vasile
Baciu - taranul bogat, dar betiv; Ion - taranul sarac, dar harnic, ambitios; Florica - fata ramasa
saraca, frumoasa si acceptand casatoria cu George ca un noroc; Titu Herdelea poetul
visator, avand impresia ca la Bucuresti isi va realiza toate visurile; Belciug - omul intransigent,
moral si care isi realizeaza telul. Bivalenta se reflecta si prin personajele plasate antitetic,
toate conflictele fiind declansate de lupta lui Ion impotriva destinului sau: Ion/Vasile Baciu,
Ion/George, Ion/Belciug, Belciug/Herdelea. Astfel, se observa acumularea progresiva a
conflictelor si gradatia ascedenta/descedenta (confllictele izbucnesc si se potolesc alternativ
inainte de rezolvarea finala). Pe langa planurile narative care se delimiteaza usor, caracterul
realist se observa si in tehnicile narative utilizate: nararea obiectiva si omniscienta,
cronologica si bazata pe cauzalitate, tehnica decupajului, utilizarea unor repetitii si simetrii,
anticipari si antiteze pentru a construi o evolutie previzibila a evenimentelor, incipitul exact,
finalul cert etc. Naratorul este obiectiv, relatand la persoana a treia evenimentele: hora e
in toi. El este si omniscient, cunoscand toate mecanismele vietii sociale, de exemplu
asezarea satului sau trecutul familiei lui Maxim Oprea, dar si elementele vietii interioare, de
pilda, dilema lui Ion sau hotararea lui George de a dansa numai cu Florica. Cronologia este
evident, deoarece secventele narative sunt prezentate in succesiunea lor: nunta lui Ion si a
Anei dureaza trei zile, alaiul pleaca la cununie, apoi ajung la mire unde este ospatul, e
prezentat jocul miresei, iar a treia zi este trimisa zestrea Anei la Ion. Totodata, romanul
apeleaza la tehnica narativa a cauzalitatii, dezvaluind motivele unei actiuni si efectele ei. De
pilda, spanzurarea Anei se datoreaza nu numai vietii actuale, ci si copilariei nefericite,
neputintei de-a fi fericita si calmului pe care-l observa pe fata altor doi morti. Efectul evident
este faptul ca Ion se simte liber si se va lasa in voia glasului iubirii. Tehnica decupajului
presupune realizarea unor scene memorabile, care ies in evidenta: hora, bataia lui Ion cu
George, nunta, cand Ion ezita si ar vrea sa fuga cu Florica, moartea umilitoare a lui Ion. Un
roman realist-obiectiv se bazeaza intotdeauna pe o evolutie previzibila a evenimentelor si a
destinelor; de aceea Rebreanu a rescris de mai multe ori primul capitol al romanului pentru a
schita semnele prevestitoare ale finalului si conflictele latente: conflictul dintre Ion si George,
dilema tragica a lui Ion, conflictul cu Vasile Baciu, viitoarea casatorie a lui George cu Florica,
conflictul dintre taranii saraci si taranii bogati, faptul ca lumea Pripasului este o lume
patimasa. Incipitul realist se construieste prin intermediul unei secvente descriptive foarte
amanuntite, intrandu-se treptat in universul satului. Se pune accent pe atmosfera
innabusitoare, incat satul pare mort si se surprind miscarile in planul oarecum instinctual
(pisica,dulaul,cainele). Finalul se bazeaza pe un element compozitional specific romanelor
lui Rebreanu, circularitatea, reluandu-se secventa initiala a horei si a drumului. Singura
modificare este data de meditatia asupra timpului care este impasibil fata de toate suferintele
omenesti. Finalul este si cert, rezolvand toate conflictele esentiale din roman prin moartea lui
Ion si prin impacarea lui Belciug cu Herdelea.
Personajele argumenteaza si ele caracterul realist al romanului, in primul rand, pentru
ca reprezinta tipologii diverse si simbolizeaza diferite categorii sociale sau psihologice
(detaliate la tematica). In al doilea rand, protagonistul Ion Pop al Glanetasului se inscrie in
tiparul realist. Este protagonistul prezent in momentele esentiale ale romanului. El este
influentat de mediu, societatea rurala impunandu-i sa aleaga pamantul in detrimentul iubirii,
evolueaza devenind dintr-un sarantoc un bocotan, iar ulterior un om care este pedepsit
datorita hybrisului sau. Portretul sau moral surprinde atat calitati (istet, gospodar, harnic,
ambitios), cat si defecte (viclenie, lacomie, violenta). Totodata, personajul realist si, implicit,
Ion este capabil de gesturi si de replici memorabile: sarutarea pamantului, respectiv ultimul
sau gand Mor ca un caine!.
Toate elementele anterioare - sursele de inspiratie, tematica, structura si compozitia,
personajele se subordoneaza unei perspective narative (viziune auctoriala)moderna. Este
vorba de obiectivitatea absoluta, naratorul ramanand distantat si observand personajele ca si

cand ar evolua pe o scena. Conceptele-cheie care definesc aceasta viziune realist-obiectiva,

totusi, sunt: privirea paronamica, veridicitatea, exactitatea, tipicitatea (personaje tipice),
stilul exact si sobru, fara implicare afectiva si sfericitatea (circularitatea). Tocmai de aceea,
Eugen Lovinescu afirma ca Ion este primul roman obiectiv modern din literatura romana.