Dimensiunea religioasa a existenței

• Religia este o componenta importanta a culturii unui popor. Sentimentul

religios se manifesta atat in cadrul bisericii, cat si dincolo dezidurile ei. In
biserica, legatura cu Dumnezeu se exprima public. Insa credinta se
oglindeste si in afara institutiei, in modul de a gandi al oamenilor, in
comportament, in modul de a se exprima, in obiceiurile lor, in ceea ce
creeaza: in arhitectura, in arte plastice, in muzica, in literature;
• "A tăia latura religioasă din istoria literaturii româneşti înseamnă a renunţa
la cunoaşterea trăsăturii celei mai caracteristice din cultura noastră veche şi
una din feţele ei de glorie.”
Nicolae Cartojan
• Inceputurile culturii scrise a romanilor sunt profund legate de viata lor
spirituala, de credinta in Dumnezeu si de raportarea la sacru a fiecarui
individ,fieel om simplu, slujitor al bisericii sau voievod. Religia , alaturi de
istorie,este cel dintai fundal de manifestare a culture scrise si a literaturii.Cartea
religioasa romaneasca este mai intai o carte de cult in limba slavona, apoi o carte
de cult in limba romana.
• Omul medieval vede lumea ca pe o creatie divina, I se supune neconditionatlui
Dumnezeu, iar cataclismele si razboaiele ii apar ca moduri de avertizare sau
pedeapsa din partea lui Dumnezeu ori ca interventie a puterii diavolului. In
ambelecazuri, iesirea din impas presupune recunoasterea pacatelor si
indreptarea lor.
• Prin cartile cu caracter religios, biserica ne transmite primele forme culturale
care au contribuit la unificarea limbii romane literare.
• In jurul bisericii s au format si primele scoli, majoritatea carturarilor romani s
au format in acest mediu religios in manastiri sau au studiat in scoli cu profil
teologic in strainatate. Deci putem spune ca religia a pus cateva caramizi la ceea
ce numim astazi cultura.
• Totul incepe sa se puna in miscare in sec 17 cand serviciul divin in biserica
incepe sa fie oficializat in romana.
• Au inceput sa fie tiparite cazanii si pravile. Prin cazanii intelegem evanghelii
explicate cuprinzand invataturi morale pe marginea textului biblic. Pravilele
sunt corpuri de legi . Catehismul este intrebare crestineasca.
• Cazania lui Varlam =carte romaneasca de invatatura ( 75 de predici ) a intrat in
atentia lui Nicolae Iorga care a spus “Este opera de unitate natională, o unitate
 care se face in suflete, pentru ca ardeleanul cere acelaşi grai pe care il cere si
moldoveanul si munteanul”
• Biblia de la Bucuresti, 1688, editie integrala a Bibliei in limba romana.
• Mitropolitul Dosoftei, primul poet roman, este cel care a realizat o traducere
dar si o [relucrare a Psalmilor lui David originala prin frumusetea liimbajului
arhaic popular.
• “Orice nevointa pune omul, sorocul lui Dumnezeu, cum este oranduit, a l clati
nimeni nu poate” Miron Costin
 Formarea constiintei istorice
• Constiinta istorica s-a format datorita scrisului cronicaresc,unul dintre cele mai
importante genuri ale literaturii romane vechi.
• Cronica (din lat. „chronica” = ”istorie pe ani”) este scrierea istorică în care
suntconsemnate în ordine cronologică evenimentele dintr-o anumită
perioadă, după sursediverse, atât scrise, cât şi orale. În Evul Mediu românesc,
ea se numeşte „letopiseţ”, iar limba de expresie este la început slavona, limbă
oficială, de cancelarie, preluată dinmediul bisericesc care o consacrase ca
limbă a culturii scrise.
• Scrierile cu caracter istoriografic au inflorit remarcabil din sec 17 si primele
decenii ale celui urmator.
• Cronicarii si-au asumat libertatea propriilor ganduri si sentimente,apropiindu-
se de istorie cu constiinta responsabilitatii fata de adevar.
• Grigore Ureche, primul cronicar moldovean de seama, a scris “Letopisetul
Tarii Moldovei”
• Miron Costin, poet care a compus poemul filosific “Viata lumii”
▪ , cronicar care s a remarcat prin “Letopisetul Tarii Moldovei de la
Aron voda incoace”
• Ion Neculce ne a lasat cronica medievala “Letopisetul Tarii Moldovei”
• Activitatea istorico-literară a cronicarilor moldoveni: Grigore Ureche, Miron
Costin şi Ion Neculce a reprezentat o contribuţie fundamentală în procesul de
„ cizelarea tiparelor şi a matricelor stilistice ale scrisului românesc.
• Temele fundamentale ale istoriografiei române sunt: originile românilor, limba,
continuitatea acestora, evenimentele istorice şi instituţia domniei sau
intoarcerea către propriul trecut, consolidarea legăturilor cu înaintaşii şi
punerea în valoare a tradiţiilor naţionale.
• Pe lângă obligaţia cercetării izvoarelor şi a documentelor, reiese
responsabilitatea morală a istoriografului.
• Un cercetator istoric literar concluzionează ca „naraţiunea cronicarului trece
dincolo de hotarele genului istoric si se apropie, prin gradaţia interesului si prin
puterea dramatică cu care ştie să înfăţişeze lucrurile, de nuvelă şi roman.”