DIMENSIUNEA

RELIGIOASA A
EXISTENTEI
Iosif Anastasia
Andrei Sabina
Stancu Beatrice
Negrila Alberto
Maciuca Daria
11F
 INTRODUCERE
Religia este o componentă fundamentală a existenței umane, cunoscută și explorată de-a
lungul istoriei și culturilor diferite. Prin intermediul acestei dimensiuni religioase, oamenii
încearcă să răspundă la întrebări esențiale despre sensul și scopul vieții, relația cu
divinitatea și rolul lor în lume. Religia poate fi definită ca un sistem bazat pe încercările
oamenilor de a explica universul şi fenomenele lui naturale, adesea implicând una sau
mai multe zeităţi sau alte forţe supranaturale, sau ca un sistem de căutare a scopului
sau înţelesului vieţii. În mod obişnuit, religiile evoluează din/către mitologie şi au drept
caracteristici necesitatea credinţei şi un mod specific de a gândi şi a acţiona pe care
credincioşii sunt îndemnaţi să le respecte. Religiile creştine scotocesc cuvântul
"religie" ca "legătura liberă şi conştientă a omului cu Dumnezeu".

2
 CONTEXTUL CULTURAL ȘI ISTORIC(SEC. XVII-XVIII)
Creștinismul apărut în primul secol al erei noastre aduce un mesa universal mai presus de diviziunile naționale și sociale.
Răspândirea crestinismului în România și menținerea lui de-a lungul vremii s-a facut în strânsă conexiune cu Imperiul Bizantin.
Bizanțul a rămas, dupà retragerea autoritatii și armatei romane din Dacia la sfârsitul secolului III, singura forță politică din
Orient care s-a putut impune în fata migratorilor.

Primii creștini au pătruns în Dacia, probabil, odatã cu armatele și coloniștii lui Traian. In anul 313 împáratul Constantin cel Mare
a recunoscut creștinismul ca religie acceptatã în cadrul Imperiului Roman, ceea ce a determinat creșterea continuã a numárului
comunităților creștine si sprijinul statului pentru organizarea Bisericii. Drept urmare, Dobrogea va cunoaste o intensã viata
crestinã, iar la Tomis va fi înființat un episcopat, numärul bazilicilor creștine descoperite în secolele IV-VI în orașele dobrogene
depàseste cifra de 40.

Inceputurile literaturi românești datează din secolul al XVII-lea iar acum limba slavona este treptat înlocuită cu limba romana,
serviciul religios oferindu-se acum în limba romana. In aceasta perioada s-au tradus si tiparit primele cărți de factura religiosa,
cărți de care aveau nevoie toți credincioșii precum Cazanilie.

Cultura româna veche nu poate fi inteleasà în afara cadrelor si a mentalitãtilor vremii. In Tàrile Române, ca si in alte pàrti ale
lumi, omul medieval e, in primul rând, un om religios, a cărui viatà este ghidată de credință și de speranta mantuirii. Cu o
percepție mai acutã a efemeritati si a instabilitati ( într-o lume violent ), omul medieval trieste mai acut o dimensiune spiritualã a
existenței ( prin rugăciune, post, jurámânt ). Valorile etice ( bunătate, milă, dreptate etc. ) se intemeiazà pe cele religioase.

3
 MITROPOLITUL VARLAAM

Mitropolitul Varlaam a fost o figură importantă în istoria Bisericii Ortodoxe Române din secolul al XVI-lea.
Este cunoscut și sub numele de Varlaam Moțoc și a jucat un rol cheie în evenimentele care au avut loc în
timpul domniei lui Ștefan cel Mare.
Mitropolitul Varlaam a fost numit în funcție în jurul anului 1517 și a avut o contribuție semnificativă la
organizarea bisericească și administrativă a Moldovei. El a fost implicat în disputele teologice ale vremii și a
susținut reforme în cadrul Bisericii pentru a consolida învățăturile ortodoxe.
Varlaam a avut o relație tensionată cu domnitorul Petru Rareș, succesorul lui Ștefan cel Mare. Conflictul
dintre Varlaam și Petru Rareș a dus la exilul mitropolitului în Polonia pentru o perioadă. În cele din urmă, el
a revenit în Moldova și a continuat să își desfășoare activitatea.
Mitropolitul Varlaam a fost și un scriitor prolific. A scris lucrări teologice și hagiografii, contribuind astfel la
cultura religioasă a vremii. Este important să subliniem că informațiile despre Mitropolitul Varlaam pot varia,
iar interpretările istorice pot fi influențate de sursele disponibile și perspectivele diferite asupra evenimentelor
respective.

4
5
 MITRPOLITUL DOSOFTEI
Mitropolitul Dosoftei a fost o personalitate marcantă în istoria Bisericii Ortodoxe Române din secolul al XVII-lea.
Numele său real era Dimitrie Barilă, iar Dosoftei a fost numele monahal pe care l-a adoptat după intrarea în
monahism.
Dosoftei a devenit Mitropolit al Moldovei în anul 1671 și a jucat un rol important în consolidarea Bisericii
Ortodoxe din regiune. El a avut o contribuție semnificativă la viața culturală și spirituală a vremii sale. Dosoftei a
fost un susținător al școlii și culturii, promovând educația și încurajând activitățile culturale.
Unul dintre cele mai notabile realizări ale sale a fost traducerea Psaltirii în versuri românești, un efort semnificativ
în promovarea limbii române și a culturii naționale. A contribuit, de asemenea, la publicarea primei cărți în limba
română tipărită în Moldova, cunoscută sub numele de "Cartea românească de învățătură."
Mitropolitul Dosoftei a susținut identitatea culturală și religioasă a poporului român în contextul schimbărilor
sociale și politice ale vremii sale. El a fost un ierarh activ și un lider spiritual respectat în Moldova, lăsând o
moștenire durabilă în dezvoltarea Bisericii și culturii românești.

6
7
 METROPOLITUL ANTIM
IVIREANUL
Antim Ivireanul numit și Sfântul Ierarh Martir Antim Ivireanul, a fost un autor, tipograf,
gravor, teolog, episcop și mitropolit român de origine georgiană. Mitropolit de București,
autor al unor celebre Didahii, ce reprezintă o colecție de predici folosite la Marile Sărbători
de peste an, Antim Ivireanul a fost o personalitate culturală remarcabilă a literaturii române
vechi. A fost cel care a înființat prima bibliotecă publică în Bucureștiul de astăzi, în secolul
XVIII.
Acesta a fost tipograf, redactor, editor, creator de limbaj bisericesc în limba româna, prin
cele 63 tipărituri, lucrate de el însuși, coordonate sau patronate, în limbi diferite și de o mare
diversitate, prin numeroșii ucenici pe care i-a format, este considerat - alături de Diaconul
Coresi - cel mai mare tipograf din cultura medievală românească.
A avut un rol însemnat în introducerea completă și definitivă a limbii române în slujbă. Deși
româna nu era limba sa nativă, a reușit să creeze o limbă liturgică românească limpede, care
a fost înțeleasă de contemporanii săi și este folosită până astăzi.

8
 Influenta textelor religioase asupra
literaturii romanesti

Influența textelor religioase asupra literaturii

românești este profundă și complexă, reflectând o
interacțiune puternică între credință, cultură și
expresie artistică prin mai multe moduri, acestea
fiind:

9
 1) Cărturarii bisericii și primele
texte religioase:
Încă de la începuturile literaturii
românești, cărturarii bisericii au
jucat un rol esențial în
transmiterea și interpretarea
textelor religioase. Traducerea
Bibliei în limba română de către
cărturari precum Coresi a avut un
impact semnificativ.
4) Educație și moralitate:
Textele religioase au servit ca surse
de educație și moralitate în
literatura românească. Multe opere
literare au încorporat învățături
morale și filosofice inspirate din
textele sacre.
2) Crearea unui limbaj literar:
Textele religioase, în special cele
liturgice, au contribuit la
dezvoltarea unui limbaj literar
bogat și solemn. Liturghia, psalmii
și alte forme liturgice au influențat
stilul literar, contribuind la
apariția unor expresii poetice în
opere literare.
5) Cultura populară și tradițiile:
Obiceiurile, proverbele și legendele
populare au adesea rădăcini în textele
religioase. Multe dintre aceste elemente au
fost transmise de-a lungul generațiilor prin
intermediul tradiției orale și au ajuns să fie
integrate în creațiile literare.
10
3) Teme și motive
religioase:
Operele literare românești au
abordat frecvent teme și motive
religioase, precum lupta dintre
bine și rău, ispita, credința, păcatul
și iertarea. Aceste teme sunt adesea
prezente în poezie, proză și teatru.
6) Inspirarea de figuri religioase:
Viețile sfinților, poveștile despre
martiri și alte figuri religioase au
servit drept surse de inspirație pentru
creațiile literare. Aceste relatări au
oferit modele de comportament și au
influențat construcția caracterelor în
operele literare.
 CONCLUZIE
În concluzie prin studiul de caz privind "Dimensiunea Religioasă a Existenței", observăm că
mitropoliții Varlaam, Dosoftei și Antim Ivireanul au avut un rol semnificativ în dezvoltarea
spiritualității românești. Acești lideri religioși au contribuit la promovarea valorilor creștine și la
cultivarea limbii române în contextul bisericesc.
Influența textelor religioase asupra literaturii românești a fost profundă, cu opere precum
"Cazania lui Varlaam", "Cartea Românească de Învățătură" de Dosoftei și "Didahii" de Antim
Ivireanul, care au marcat evoluția culturii și religiei românești. Aceste texte au contribuit la
formarea unei identități culturale și religioase solide în contextul Europei de Est.
Prin intermediul mitropoliților și operelor lor, religia a fost un pilon esențial în existența
românească, influențând profund literatura și gândirea spirituală a poporului român.

11
 BIOGRAFIE

https://www.google.com/search?q=dimensiunea+religioasa+a+existentei&oq=DI&gs_lcrp=EgZjaHJvbW
UqCwgBEEUYJxg7GIoFMgsIABBFGCcYOxiKBTILCAEQRRgnGDsYigUyBggCEEUYOTIGCAMQ
RRg8MgYIBBBFGDwyBggFEEUYPTIGCAYQRRg8MgYIBxBFGDzSAQgzMDM1ajBqNKgCALAC
AA&sourceid=chrome&ie=UTF-8

https://ro.wikipedia.org/wiki/Varlaam_Mo%C8%9Boc

https://ro.wikipedia.org/wiki/Dosoftei_Baril%C4%83

https://ro.wikipedia.org/wiki/Antim_Ivireanul

12