Sunteți pe pagina 1din 16

KAREN HORNEY

Capitolul XII
putere dictatoriaUi ~itrebuinta de a depinde de altii. 0 tendinta nevrotica poate suporta un conflict in ea insa~i, a~a cum trebuinta de a parea perfect inc1ude atat tendinta de conform are ciH ~i tendinta de nesupunere sfidatoare. Trebuinta de a prezcnta 0 fatada de om infailibil va intra in conflict cu to ate tendintele care nu se incadreaza in fatada respectiv~i. Deoarcce peste tot in aceasHi carte ma ocup, implicit sau explicit, de natura conflicte1or ~ide rolul pe care ele il au in caracteml nevroticului, nu este cazul sa intru aici in detalii. Voi arrlta mai departe cum diferitele puncte de vedere asupra conflictelor nevrotice conduc la 0 inte1egere diferita a anxieHitii in nevroze.

ANXIETATEA

NOTE
I Sigmund Freud, "Analysis Terminablc and Interminable", In InternationalJournalof P8ychoanaly,~i8 (1937). 2 Sigmund Freud, "Narcissism: An Introduction", In Collected Paper8, vol.IV (1914). 3 De~i,In general, Freud considera ca "Supraeul" este 0 parte speciaUia "Eului", In unele articole el pune accentul pe conflictcle dintre "Supraeu" ~i "Eu". 4 Sigmund Freud, Group Psychologyandthe AnaIy.~i,~ of the Ego(1922). 5 Sigmund Freud, The Ego and the Id (1935).
6 "Genuin" Inseamna, In acest context, di sentimentele

In chestiune nu permit disocierea In a~a-zisecomponente instinctuale; se combina aici sensurile de elementar ~ispontan. 7 tn articolul citat mai sus, Freud declara, aratand ca oamenii genero~inc pot surprinde prin unele tendinte izolate de avaritie, di "ei dovedesc ca oricc calitate laudabiia ~ivaloroasa se bazeaza pe compensare ~isupracompensarc" (sub\. mea). 8 Cf. capitolul V, Conceptul de narcisi.~m, capitolul XIII, Conceptlllde "Supraell", capitilul XV, Fenomenele ma,mchiste, capitolul XVI, Tcrllpill
p,~ihanalitici1.

sau judedltile

9 "the stunting of the spontaneous individual self', In textul originul. (Nota trad.) 10 Franz Alexander a fost cel dintai care a aratat existenta a difcritr categorii de conflicte nevrotice (a se vedea articolul sau "The Relation 01 Structural and Instinctual Conflicts", In Psychoanalytic Quarterly, 1933).

Pentru cei care, ca Freud, tind sa explice manifestarile psihice in ultima analiza pe 0 baza organica, problema anxietatii este 0 problema excitanta, din cauza relatiei sale stranse cu procesele fiziologice. Este adevarat ca anxietatea apare adesea simultan cu simptome fiziologice cum sunt palpitatiile, transpiratia,diareea, respiratia acceIerata. Aceste semne fizice concomitente pot sa apara cu con~tientizarea sau fara con~tientizareastarii de anxietate. Inainte de a fi examinat, de cxemplu, pacientul poate sa aiba diaree ~isa fie pe deplin con~tientde faptul ca este anxios. Dar, de asemenea, pot exista palpitatii sau 0 prcsanta trebuinta de a urina, fara con~tientizarea starii de anxietate, doar mai tarziu recunoscandu-se ca trebuie sa fi fost prezenHi anxietatea. De~iexpresiile fizice ale emotiei sunt deosebit de vizibile 11\caz de anxietate, ele nu sunt totu~i caracteristice doar pentm IInxictate.In starile depresive are loc 0 incetinire a proceselor fizice ~i IIIcntale;bucuria are ca efect cre~tereatensiunii sanguine in tesuturi ~i IIICC mersul mai vioi; furia ne face sa tremuram ~ipoate detennina un "flux de sange la cap. Un alt fapt, adeseadtat spre a arata relatia ,ll1xictatiicu factorii fiziologici, este faptul ca anxietatea poate fi produsa de administrarea de produse chimice. Dar nici acest lucm nu 111<111' udevarat numai pentm anxietate. Substantele chimice pot sa (11'1 \dudi, de asemenea, exaltare sau somn, iar efectuIIor nu constituie 0 plOhlem1i psihologica. 0 astfel de problema este unnatoarea: care sunt I'\ludiIiiIepsihice pentru stari ca anxietatea, somnul, exaltarea? 161

160

KAREN

HORNEY

DIRECTII

NOI IN PSIHANALIZA

--

~nxietatea este raspunsul emoponalla 0 situatie care se anunta pericuIi)asa.Ceea ce caracterizeaza anxietatea, spre deosebire de frica, 'esteII'). primul rand caracterul ei difuz, de incertitudine. Chiar daca este vorba de un pericol concreg cum ar fi un culremur de pamant, @1xietatca are In ea ceva din spaima de necunosc~ Aceea~i caracteristidi cste prezenta In anxietatea nevrotica, indiferent daca pericolul este nedefinitsau daca,dimpotriva, se cristalizeazaInceva concretcum ar fi, dt:exemplu, fobia de locuri Inaltel. In al doilea riind,@'eea ce este amenintat de pericolul care provoaca anxietatea este)lupa cum arata Goldstein2,cevace tine de ~senta sau de nucleul personaliHitii.Dat fiind faptul ca exista 0 larga variclate In ceea ce diferiti indivizi simt a fi valorile lor vitale, exista si 0 vadetate In c~ea ce ei ~imt a fi un pericol vital. Cu toate ca exista anumite valori care sunt aproape universal considerate a fi de vitala importanta, cum sunt viata, libertatea, copiB, depinde in intregime de cO!.lditiile In care traie~te persoana respectiva ~i de structura personalitatii sale daca valoarea esentiala este, de pilda, trupul, posesiunile,reputatia,convingerile,profesiun~relatiile erotice. Dupa cum yom vedea nuniaidecat, recunoa~terea acestei conditii pentru anxietate reprezinta un element constructiv In Intelegerea anxietittii nevrotice. .In altreilea rand, a~a cum Freud subliniaza pe buna dreptate, ~xietatea, spre deosebire de frica, se caracterizeaza prin s~ntime_nJul de neputinta In fata pericolului. Sentimentul de neputinta poate fi cgnditionat de factori exterio~ca in cazul unui cutremur de pamant, ~u de factori intemi, cum sunt slabiciunea, frica ~ila~itatea, lipsa de initiativa. Astfel, una ~i aceea~i situatie poate provoca fie frica, fie anxietate, faptul depinzand de capacitatea individului sau de dispozitia sa volitiva de a Infrunta pericoluUSa iIustram lucrul acesta cu 0 instorioara, spusa de 0 pacienrn:Intr-o noapte, aceasta a auzit zgomote Intr-o camera alaturata,zgomote care aduceau cu ace1eatacute de ni~te hop care patrunseseraacoloprin efracpe. Reacpile ei au fostpalpitatiile, transpiratia ~ianxietatea. Dupa un timp s-a sculat din pat ~is-a dus In camerafiicei sale celei mai mari. Aceastaera ~iInfrico~ata,dar hotatata sa nu stea cu mainile Incruci~ateIn fata pericolului, a~aIncat s-a dus in camera unde intru~iise pusesera pc lucru. Procedand In felul acesta,ca a reu~itsa-i alungepe hoti. Mama s-a simtit neputincioasaIn fata 162

pericalului, fata nu; starea mamei a fost aceea de anxietate, pe cand fiicei nu i-a fost decat [rica. 0 explicatie satisHidHoarea oricarui tip de anxietate ar trebuj sa dea raspuns la trei Intrebari: Ce este pus In pericol? Care estc sursa pericolului? Cum se explica sentimentul de neputinta In fata pericolului? Enigma de dczlegat In cazul anxietatii nevrotice (neurotic Ewxiely)este aparcnta absenta a pericolului cafe sa 0 provaace sau, in orice caz, dispropor~iadintre aparentul perico] ~iintcnsitatea afcctuJui. S-ar patea ca pericolele sunt in acest caz pur ~isimplll imaginare. Cu taatc acestea, anxielatca poatc fi ce] putin ]a feI dc intensa ca tcama provocata de orice situatie indiscutabil periculoasa. Freud este accla care a deschis calea spre i'ntelegerca acestei probleme Incurcate. EI a sustinut ca, indiferent de impresiile superificialc contradictorii, pericolul care intervineIn anxietatea nevrotica este ]a fel dc rcal ca ~iIn anxietatea obiectiva (objective anxiety). Deosebirea estc ca in cazul celci dintai pericolul este reprezentat de factori subieclivi. Examinand natura factorilor subiectivi impHcati, Freud, cu obi~nuita sa consecventa logica, raporteaza anxietatea nevrotidi la sursele instinctuale. Pe scurt, sursa pericolului este, potrivit conceptiei lui Freud, magnitudinea tensiunii instinctuale sau puterca punitiva dezvoltata de "Supraeu"; obiectul pericolului este "Eul"; sentimentul de neputinta rezulta din slabiciunea "Eului" ~idin dependenta acestuia rata de "Sine" ~ide "Supraeu". Deoarece afectelelegate de "Supraeu" vor fi di~cutateIncapitoluJ care urmeaza, ma voi ocupa aiciIndeoscbi de viziunea lui Freud aSlipra a ceea ce el nume~teanxietate nevrotica in sensul strict al termenului, care este t0ama "Eului" de a fi cople~it de cerintele instinctuale ale "Sinelui". Aceasta teorie-sebazeaza, in esenta ei, pc aceea~iconceptie mccanicista pe care se bazeaza ~i teoria freudiana a satisfactiei Illstinctuale:satisfacpaeste rezultatul dcscre~teriitensiunii instinctuale; illlxietatea este, dimpotriva, rezultatul cre~terii acestei tensiuni. TCllsiunea generatade zagazuireaimpulsiilorrefulatecste peIicalul real l are intervineIn anxietateanevrotica:daca unui copilli este frica pentru (it mama sa I-a lasat singur, este pentm ca In incon~tientul sau el lllticipeaza 0 zagazuirc a impulsiilor libidinale, ca 0 consecinta a II'1Istrarii lor, Freud gase~tedovezi pentru conceNia sa mecanicista in 163

KAREN HORNEY

DIRECTII Nor IN PSIHANAUZA


\I

II It

observarea faptului ca pacientul se elibereaza de anxietate atunci dnd devine capabil sa dea expresie ostilitatii Indreptate contra psihanalistului, ostilitate pana In ace! moment reprimata; In viz~nea lui Freuc1 ostilitatea zagazuita este aceea care a cauzat anxietatea, pe dnd

1i!'

aes~eapo1ffifirosfiIe ducela disipareaa.nxietaiH. Freudad~~


~are;;e poate datora faptului capsihanalist~~ raspuns ostilitalii
cu repro~uri sau cu suparare, dar el nu a observat ca aceasta explicatie este suficientaspre a rapi conceptiei salemecaniciste singurul argument de care dispunea. Ca nu s-a tras aceasta concluzie, vedem In masura In care prejudecata teoretica a Impiedicatprogresul psihologic. De~ieste perfect adevarat di tealla de repro~uri sau de represalii poate sa precipite anxietatea, lucrul acesta nu constituie el singur 0 explicatie sufidenta. De ee este nevroticul atat de temator de asemenea eonsecinte? Daca aeceptam premisa ca anxietatea este un raspuns dat la amenintarea care vizeaza 0 valoare vitala, ar trebuie sa cereetam,fara a lua In seama prejudeditile teoretice ale lui Freud, ce crede pacientul ca peric1iteazaprin atitudinea sa de ostilitate. Raspunsul difcra de la un pacient la altul. Daca este vorba de un individ la care predomina tendintele masoehiste3, el se va simti dependent de psihanalist In aceea~imasura In care pana acum s-a simpt dependent de mama sa, de patronul sau, de sotie; el va simti ca Ii este eu neputinta sa traiaca fara psihanalist, ca acesta are puterea magica fie de a-I distruge, fie de a-I Implini toate dorintele. Structura personalitatii sale fiind ceea ce este, sentimentul sau de securitate depinde de aceasta subordonare. In felul acesta, conservarea relatiei respective este pentru el 0 problema de viata ~i de moarte. Din alte motive stringente structurate In fiinta lui, acest tip de padent crede ca orice atitudine de ostilitate din partea sa va evoca pericolul de a fi lasat In parasire. De aceea orice emergenta de impulsii de ostilitate provoaca In mod necesar anxietate. Daca, Insa, avem de-a face cu un tip la care predomina trebuinla de a se arata perfect4, atunci securitatea sa consta In a se dovedi la Inaltimea normelor sale de exigenta sau la Inaltimea a ceea ce el crede di se a~teapta de la dansul. Daca, de exemplu, reprezentarea sa de perfectiune este esentialmente constituita de rationalitate, calm ~i politete, atunci perspctiva unei izbucniri emotionale cu caracter de ostilitate este suficienta spre a-I provoca anxietate, deoarece,aceasta atrage dupa sine pericolul condamnarii, care este 0 amenintare vitala
164

! II I

pentru tipul perfectionist, a~a cum abandonarea este pentru tipul masochist. Celelalte observatii privitoare la anxietate In nevroze se conformeaza In mod invariabil aceluia~i principiu general.Pentru 0 persoana de tip narcisic, al carei sentiment de securitate se bazeaza pe faptul de a fi apreciata ~iadmirata, pericolul vital (vital danger) este pierderea pozitiei In societate. La 0 persoana de acest tip anxietatea poate sa apara atunci cand respectiva persoana nimere~teintr-un mediu In care nu este recunoscuta, situatie observata la multi refugiati care In tara lor erau privip ca somitap. In cazulIn care sentimentulde securitate al persoanei se bazeaza pe anturajul acesteia, anxietatea Ii este provocata de solitudine. Daca sentimentul de securitate se bazeaza pe existenta discreta, In conditii de modestie, anxietatea I~iface aparitia dnd persoana care cultiva modestia este adusa in lumina rampei. Prin prisma ac.~stor date, apare ca justificata formularea ca anxietatea nevroticului exprima de fapt periclitarea tendintelor sale nevrotice specifice, anume a acelor tendinte pe care, In cazul In care Ii se da curs, se bazeaza securitatea sa personala. Aceasta interpretare a ceea ce este periclitat In anxietatea nevrotica faciliteaza raspunsQllaIntrebarea privind surselepericolului. Raspunsul este unul general:fE.?ate provoca anxietateorice pare sa puna In pericol demers1!..,rile protective Specifice individului, tendintele sale nevrotice specificttlDacaIntelegemcare sunt principalelemijloaceprin care individul I~iasigura securitatea, putem prezice ce provocan Ii vor declansa anxietatea.
.

<.:Sursade pericol se poate gasi In circumstantele exter~ ca In cazul'rerugiatului care deodata I~ipierde prestigiul de care avea nevoie spre a se simti In siguranta. La fel, 0 femeie care este masochistic dependenta de sotul ei poate sim!i anxietatea daca exista perieolul de a-~i pierde sotul datorita unor conditii externe: boala, plecarea In strainatate sau relatia cu 0 alta femeie. Definirea anxietatiiIn nevrozeeste complicatade faptuldi sursele dc pericol se pot gasi ~iIn nevroticul insu~i. Orice factori din sfera psihicului aeestuia - un sentiment normal, 0 atitudine reaetiva de
ostilitate,o inhibitie, 0 tendinta contradietorie cu caraeter nevrotic pot reprezenta surse de pericol, daca par sa peric1iteze un mecanism al sccuritatii personale. 165

KAREN HORNEY

DlRECTJI

NOI IN PSIHANALIZA

La nevrotie anxietatea poate fi provoeam de 0 gre~eaUibanaHi, ori

111

de un sentiment sau impuls normal. Anxietatea poata sa irupa la 0 persoana al direi sentiment de securitate se bazeaza pc infaibilitate, de exemplu, din cauza unei erori de rationament din acdea care i se pot inHimplaoricui, din cauza uitarii unui nume sau din cauza ca nu a luat in considerare toate posibilitatile in aranjamentul unui voiaj. La fel{!ci 0 persoana preocupata sa prezinte 0 fatadade om altruist, exprimarea unei dorinte modeste, legitime, pentru sine, poate sa-i provoace anxietate;la unul a earui securitate se bazeaza pe indiferenta,anxietatea .sepoate produce odata cu aparitia la sine a dragostei sau afectiun3Y Este neindoielnicf."ptulca printe factorii interni care sunt slmtiti ca un pericol aparitia sentimentului de du~manie ocupa primulloc. Motivatia este dubla. Reactiile de ostilitate de variate categorii sunt deosebit de fracvente in nevroze deoarece, indiferent de natura lor, 11 fac pe individ vulnerabil.!1:ult mai frecvent decatpersoanele sanatoase, el se simte respins, maltratat,umilit ~i,in consecinta, reactioneaza prin accese de furie, atacuri defensive, invidic, impulsuri dezonorante sau sadi~ Un alt motiv este ca, intr-o forma sau alta, teama sa de oa!lleni este atat de mare incat - in afara de faptul ca agresiunea du~manoasa temerara reprezinta pentru dansul un mijloc de securizare, ceca ce se intampla relativ rar - nu-~i poate permite cu u~urinta sa i se impotriveasca. Dar freeventa aparitiei ostilitatii ca factor generator de pericol nu trebuie sa ne faca sa tragem conc1uziaca ostilitateaprovoaca per se anxietate. Dupa cum am lasat sa se inteleaga in paginile precedente, trebuie sa ne intrebam intotdeauna ce anume este peric1itat de catre ostilitate. inhibitie nu provoaca prin ea insa~i anxietate, gar poate sa 0 provoace in cazul in care pune in pericol 0 valoare vital.~stfel, daca un ofiter trebuie sa dea ordinul ca directia navei sa fie schimbata, spre a se evita 0 coliziune iminenta, iar mainile sau vocea lui nu functioneaza, el ar intra intr-o panica Intru totul comparabila cu anxietatea nevroticului@.inhibiPe care intervinein luarea unei decizii, de exemplu, nu conduce prin ea insa~i la anxietate, dar va tinde catre acest :ezultat, dad; nu poate fi depa~itala momentul oportu~ In sfiir~it,0 tendintanevroticapoate fi periclitata de existenta unei tendinte contradictorii.. Astfel, 0 impulsie catre independenta poate gcncnt anxietate daca pune in pericol 0 relatie de dependenta lafd de

necesara asigurarii securitatii; in acela~i mod, 0 impulsie catre dependenta masochistidl poate provoca anxietate in cazul in care securitatea individului se bazeaza in primul rand pc sentimentul de independenta. Deoarece exista 0 multime de tendinte conflictuale in fiecare nevroza, exista tot atatea oportunitati pentru 0 tendinta de a 0 primejdui pe alta. Cu toate aces tea, avem de-luat in considerare faptul ca simpla existenta a tendintdor contradictorii nu explica geneza ~i dezvoltarea anxietatii. Exista mai multe posibilitati de a ne ocupa de tendintele contradictorii. 0 tendinta poate fi refulata atat de radical incat sa nu mai interfereze cu nici 0 alta tendinta; ea poate fi remisa planului fantazarii; pot fi gasite solutii de compromis, cum ar fi rezistenta pasiva, care este 0 solutie de compromis intre sfidare ~isupunere; 0 tendinta poate pur ~i simplu sa 0 inhibe pe alta, a~a cum trebuinta compulsiva de modestie poate sa inhibe 0 ambipe compulsiva concurenta. Asemenea varietate de solutii poate crea un cchilibru, oridt de instabil ar fi acesta. Anxietatea apare numai atunci cand echilibrul este rupt, iar sistemul de securitate (safety device) este prin aceasta mai mult sau mai putin direct pus in pericol. 0 comparare a conceptului meu de anxietate nevrotica cu conceptul corespondent elaborat de Freud ne poate ajuta sa clarifieam mai bine aeest concept. Potrivit viziunii lui Freud, sursa de pericol se afla in "Sine" ~i in "Supraeu" , a~a cum am mentionat, iar aceasta ar corespunde cu ceca ce numesc eu tendinte nevrotice (neurotic trends). Potrivit viziunii mele.(rsa de pericol este nespecifica; ea include atat factorii interni cat ~i pe cei externi; factorul intern care provoaca anxietate nu este in mod neeesar un instinct sau 0 impulsie5 , cum suspne Freud, dar poate fi 0 inhibitie. Poate fi sursa de perieol ~i 0 tendinta ncvrotica, dar, cand este eazul, luerul aeesta se intiimpla din acela~i \Uotiv ca ~i in cazul altor factori provocatori: din cauza ca acesta pune in pericol un sistem de securitate de importanta Vital] Potrivit conceptiei mde, tendintde nevrotice nu sunt ca atare sursa de pericol, ci sunt lucml primejduit, in masura in care securitatea IICbazeaza pe functionarea lor nestingheritiL Anxietatea irumpe de indata ce ele nu mai reu~esc sa functioneze. Un alt punct de vedere dlfcl;teste ca primejduit nu este "Eul", cum sustine Freud, ci securitatea

,"' 166

167

KAREN HORNEY

DlREqIl

NO! IN PSIHANALIZA

ihdividului, In masura In care securitatea acestuia se bazeaza pe functionarea tcndinteJor sale nevrotice. Deosebirea dintre concepti a mea ~i aceea a lui Freud cu privire la anxietatc se reduce, In esenta, ]a deosebirea prezentatilin discutia pe margfnea teoriei ]ibidou]ui ~i a "Supraeu]ui". Ceea ce Freud considera a fi impu]sii instinctualc sau derivate ale acestora sunt, dupa judccata mea. tendinte dezvo]tale de dragul securitatii. Ele sunt conditionale de 0 "anxietate fundamentaJa", incon~tienti:16. Astfel. potrivit interpretarii date de mine nevrozelor, se impune sa@stingem doua tipuri de anxietate: anxietatea fundamental a (basic anxiety), care reprezinta raspunsul la pericolul potential, ~i anxietatea manifesHl (manifest anxiety), care este raspunsulla pericolul manifest. Tennenul "manifest" nu Inseamna In acest context "con~tient". Fiecare tip de anxietate, fie potentia]. fie manifest, poate fi rel:i11atdin diverse motive7; anxietatea poatc fi manifestil in sine numai In vise, In simptome]e fizice concomitente, In agitatia generaHi, fara a fi simtita In mod con~tie!iD Deosebirea dintre ce]e doua tipuri de anxietate poate fi ilustrata printr-o imagine. Sa presupunem ca 0 pcrsoana dilatore~te Intr-o tata necunoscuta. dcspre care ~tie Insa ca este plina de pericole: aborigeni pIini dc ura, fiare periculoase, hrana sarac1icioasiL Atata vreme efit eI are 0 pu~ca ~i sacul de merinde plin. el va fj con~tient de pericolele potentiale, dar nu va trai 0 anxietate manifesta, deoarece simte di are

I
I
'

ITlijloace prin care sa se protejeze. Dar daca munitia ~iproviziiIeIi sUflt


prejudiciate sau furate, pericolul devinc manifest. A~a ca - grija pentru
supravictuire fiind 0 valoare esentiala ' pentru dansul

el va avea 0

anxie~"lte manifestiL

1 1

de represalii, care ri1mane,in pofida refularii, este unul din factorii puternici care explica sentimentul fundamental de neputinta al nevroticului lntr-o lume potential OStiHl9, Ri1manesa discutam cea de a treia chestiune relevanta pentru Intelegerea anxietatii: neputinta individului In fata pericolului. Freud sustine ca principala cauza a acestei neputinte este slabiciunea "Eului", conditionata de dependerta acestuia de "Sine" ~ide "Supraeu", Potrivit vederilor me]e, neputinta este, Intr-o masura, intrinseca anxietatii fundamentale, 0 alta cauza este precaritatea situatiei ncvroticului. Aderenta sa rigida la sistemele sale de securitate 11 protejeaza intrucatva, dar, pe de alta parte, 111asa fara aparare. EI este ca un dansator pe sanna, a caroi abilitate In mentinerea echilibrului 11 fere~te de cMere, dar 11lasa neputincios in fata altor pericole posibile. Neputinta este, la urma urmei, implicita in natura compulsiva a impulsiilornevrotice. Principaliifactori interni care precipita anxietatea in nevroze au ~iei un caracter imperativ, deoarece sunt Incastrati In I'igidastructura nevrotica. Nu sta In puterea nevroticului sa Infraneze rcactia de ostilitate la anumite provocari sau macar sa diminueze nccastareactie, indiferentde cat de mult Ii perieliteazarespeetivareaetie sl~l;uritatea personala. Nu-i stilin putere sa 0 rupa, fie ~itemporar, cu IlIl'rtia,indiferent cat de mult I~ipericliteaza prin aceasta realizarea IIlIIhitiiIor, care sunt la fel de imperative. Frecventa plangere a Ih'vroticului ca se simte ca prins Intr-o menghina este Intru totul ,/1I~lincata. Cea mai mare parte a anxietatii manifeste este de departe Il I.ullatulfaptului ca nevroticul se afla iremediabil prins Intr-o dilema Ilk dlrci "coarne" sunt deopotriva de imperative,
Modificarea conceptului de anxietate modifica In mod necesar ~i 1I1'1I1('l'su] terapeutic. Un psihanalist fidel conceptului de anxietate dllhorat de Freud va raspunde anxietatii pacientului prin cautarea IIIIPlllsiilor refulate. Daca anxietatea irumpe pe parcursul curei 1'"lh.lI1uliLice, el se va Intreba daca nu cumva pacientul ~i-a refulat uncle IIIIpulsuri ostile contra psihanalistului, ori dadi nu are unele pofte ,\ \Uilk dc care nu este con~tient. Pe de alta parte - In masura in care !ill Ill' psihanalistului sunt dirijate de presupozitii teoretice -, el se va II~kptn 81\ gi.'lseasca 0 uria~acantitate de afecte ~i,Incurcat elInsu~i In
I

~xietatca fundamentala este ea Insa~i 0 manifestare nevroticU Ea rezu]ili,In mare parte, din <:pnflif!!!l dintr~,!lepel1de!!.t!J!!t~ ~p.arinli ~irazvratirea Impotrivaacestora.Ostilitatea fata de ei trebuie reprimata, data mnd d~endenta. A~a cum am aratat pe ]arg Intr-o lucrare anterioara8,~primarea atitudinii de ostilitate contribuie la anularca capacitatii de aparare a individului, facandu-l s!\nu vada perico]ul f)l' care ar trebui 8a-]combaU'L Daca elI~i reprima atitudinea ostila, aceastll Inseamna ca e1 nu mai este con~tient de faptul ca cutare individ reprezinta 0 amenintare pentru dansul; In consecinta, este posibil ca d sa fie smerit, comp]ezent, prietenos In situatii in care ar trcbui 81\Ik prudent. Acest deficit al apadlrii (defenselessness), In asociere cu Inn
IfJR

,plll-urcalor In raport cu situatia actuala, va recurge In ce]e din urma 169

KAREN HORNEY

DIRECTII

NO! IN PSIHANALIZA

'I ;1

la ideea ca acel monnan de dorinte sau de atitudini os tile reprezinta un afect infantil refulat odinioara, iar acum rei'nviat ~itransferat asupra-i. Potrivit interpretarii pe care 0 dau eu anxietatii, psihanalistul confruntat cu problema anxietatii pacientului ar trebui sa-i explice acestuia, la timpul oportun, ca anxietatea este adesea rezultatul intrarii intr-o dilema acuta, fara a fi con~tient de faptul acesta, drept urmare incurajandu-l pe pacient sa caute natura dilemei. Sa ne intoarcem insa la pacientul nostru, care manifesta 0 vadita ostilitate fata de psihanalist. Acesta din urma, intelegand motivele reactiei, ar trebui sa-i spuna pacientului ca exprimarea 10 ostilitatii, de~i are un efect de alinare, nu rezolva complet problema anxietatii sale; ca, pe de alta parte, poti sa ai 0 atitudine ostila fara 0 stare de anxietate; ca daca a aparut anxietatea este pentru ca pacientul simte ca un lucru important pentru dansul este periclitat de atitudinea de ostilitate. Potrivit experientei mele, acest mod de abordarenu numai ca ne da posibilitatea sa tratam intr-un timp mm scurt anxietatea, ci ne permite sa ~i aflam lucruri importante privitoare la structura de caracter a pacientului. Pe drept cuvant a spus Freud ca analiza viselor este via regiall pentru intelegerea proceselor incon~tiente ale pacientului. Acela~i lucru poate fi spus privitor la analiza anxietatii manifeste. 0 analiza corecta a situatiei marc ate de anxietate (anxiety situation) este una din caile principale de intelegere a conflictelor pacientului.
a

8 Karen Horney, Tlie Neurotic PeJ',~onaJjty of Our Time (1937), capitolul 4. 9 Deosebirea dintre anxietatea fundamentala nevrotica ~i fenomenul gcneral uman Urangst (angoasa primordia/if) consta in faptul ca UrangM este cxpresia neputintei umane in fata pericolelor existente - boala, mizerie, moarte, fortele naturii, du~mani -, pc dind in cazul anxietatii fundamentale ncplltinta este in mare masura provocata de ostilitatea reflilata, iar ceca ce este n:simlit ca sursa de pericole este in primlll rand anticipata ostilitate din partea s(~menilor. 10 "tlic uncaItliing of this hostility", in textul original. (Nota trad.) 11 In limba latina, in original (= calc l11agistrala), termcn folosit ca atare ~i de Freud. (A se vedea Sigmund Freud, !ntelprctarea vi,~el()r, tradllcere, pn'umblilia vcrsiunea in limba romana ~inote de dr. Leonard Gavriliu, Editura :)LIIII\il'ica, Bucure~ti, 1993, p. 464.)

NOTE
1 Acrofobie, in terminologia medicaIa consacrata, termen prin care, se intelege teama de inaltimi, de piscuri de munte, dar ~i de balcoane din inaltul cladirilor. (Nota trad.) 2 Kurt Goldstein, "Zum Problem der Angst", in Allgemeine arztlichc Zeitschrift iiir P,~ychotherapie, vol. II. 3 Cf. capitolul XV, Fenomenele masochiste. ~ 4 Cf. capitolul XIII, Conceptul de "Supraeu". 5 "a drive or impulse", in textul original. (Nota trad.) 6 Cf. capitolul III, Teoria libidoului. 7 De fapt, diferitele atitudini pe care oamenii Ie iau fata de anxietatca hll' Illcritit 0 observare mai atenta, deoarece ne descopera caractcrist.kl
N~IIII1II'IOflIIVt~o

110

DIREqlI

NO! IN PSIHANALIZA.

Capitolul XIII

CONCEPTUL DE "SUPRAEU"
~
I~

Principalele fapte de observatie pe care se intemeiaza conceptul de "Supraeu" la Freud sunt urmatoarele: unele tipuri de nevrotici par sa adere la norme morale deosebit de severe ~i de elevate; forra motivationala a vietii lor nu este dorinta de fericire, ci un patima~ imbold spre corectitudine ~iperfeqiune; ei sunt guvemati de 0 serie de "imperative"l - trebuie sa fie perfeqi in profesiunea lor, trebuie sa fie competenti in diferite domenii, trebuie sa aiba 0 judecata infailibila, trebuie sa fie soti exemplari, trebuie sa fie un model de fiu sau de fiica, un model de gazda, ~i a~a mai departe. Telurile moralei lor compulsive sunt neabatute. Nici 0 consideratie nu se acorda circumstantelor asupra carora ei nu au controlul, fie ele circumstante interioare sau exterioare. Ei se simt capabili sa tina in frau orice anxietate, indiferent de intensitatea acesteia, nu trebuie sa fie niciodata loviti, nu trebuie niciodata sa gre~easca. Daca ei nu corespund exigentelor morale, devin prada anxietatii sau a sentimentului de culpabilitate. Pacientii, aflati sub imperiul unor astfel de exigente, se mustra nu numai pentru e~ecurile lor din prezent, ci ~i pentru cele din trecut. Cu toate ca au crescut in conditii nefavorabile, ei au impresia ca nu au fost influentati de aceste conditii ~i ca trebuie sa fi fost suficient de rezistenti ea sa suporte orice maltratare, fara reaqii emotionale de felul fricii, supunerii sau resentimentului. Acest mod irational de a-~i asuma rcsponsabilitatea este gre~it atribuit sentimentului dl::culpabilitate care dateaza hat din copilane.
, 172

Caracterul categoric al exigentelor este vadit ~i in faptul ca ele tind a fi aplicate fara discemamant; individul se simte obligat ca toata lumea sa-i placa, in ciuda unor insu~iri suparatoare, gasindu-se vinovat pe sine insu~i daca nu este capabil de respectivul sentiment. 0 paeienta, de exemplu, vorbea despre 0 femeie care, de la incidentele relatate, era dura, egoista, nepoliticoasa ~i pizma~a ~i ca ea, pacienta, recursese la "analiza" ca sa descopere ce motive avea sa 0 antipatizeze. Am intrtrupt-o, punandu-i intrebarea de ce se simtea obligata sa-i plaea femeia aceea care mie mi se parea ea merita cu varf ~i indesat sa fie trataili cu repulsie; la spusele mele pacienta a raspuns cu 0 mare u~urare, intelegand in acel moment ea a-i placea oricine, indiferent de valorea sa ca persoana, fusese pentru dansa 0 lege nescrisa. Un alt aspect al naturii imperative a acestor norme este ceea ce Freud nume~te caraeterul lor "strain de Eu". El intelege prin acest . termen faptul ca individul pare a nu avea nimic de spus in ceea ce prive~te regulile de conduita autoimpuse: daca ii plac, daca crede in valoarea lor intra tot atat de putin in discutie ca ~icapacitatea sa de a Ie aplica cu discemamant. Ele exista in mod incontestabil, in mod incxorabil, ~i ai a Ie da ascultare. Orice deviere de la aceste norme Irebuie riguros justifieata in fata con~tiintei individului, altfel fiind sanctionaili prin sentimente de culpabilitate ~i inferioritate sau prin stan de anxietate. Un individ poate fi con~tient de faptul ca exista teluri morale compulsive, recunoscand, de pilda, ca el este "perfectionist". Sau se P(lUtesa nu recunoasca lucrul acesta - dat fiind ca tocmai accentul pus <ll'cl pc perfeqiune nu-i va pennite sa adIDiili existenta unor impulsii il'lltionale tintind perfectiunea - ,dar,in schimb,poate trancani despre lcUII1 el nu se simte niciodata lovit, despre cum este el capabil sa-~i lcontroleze fiece emotie sau sa dea piept cu indiferent care situatie. Sau pI)!lIefi copilare~te convins ca este "bun" de la natura, di este cinstit, ru\iollal. tn sfar~it, se poate ca el sa nu fie deloc con~tient de faptul ca III'\)asemenea teluri, ca sa nu mai vorbim de caracterullor compulsiv. euvant, gradul in care 0 persoana este con~tientaca se conduce TUI.r-un tluplt aeeste norme este variabil. Tn ansamblu, aici ea ~i oriunde, problema daca 0 impulsie este nm~lienta sau nu este prea generala ca sa ne conduca la- rezultate n'vcllltoare. 0 persoana poate fi con~tienta de faptul ca este ambitioasa,

173

KAREN HORNEY DIRECTII NO! IN PSIHANALIZA

dar sa nu fie con~tienta de puterea pe care ambWa 0 exercita asupra-i sau de caracterul distructiv al acesteia. Ea poate fi con~tienta ca din d.nd in dnd manifesta anxietate, dar se poate sa nu ~tie in ce masura intregul sau model de viata este determinat de anxietate. La fel, simpla afirmape ea 0 persoana este sau nu con~tienta de trebuinta de perfecpune moral a nu inseamna mare lucru. Nu este prea dificil sa se dea in vileag faptul ea existenta acesteia este con~tientizata. Important este pentru psihanalist ~i pentru pacient sa se recunoasca extensiunea acestor trebuinte ~i intluenta pe care ele 0 au asupra relatiilor individului cu ceilaJti ~i cu sine, precum ~i sa se descopere factorii care 1'acnecesara pentru individ mentinerea normelor sale rigide. A aqiona in aceste doua directii nu este treaba u~oara, pentru ea tocmai aici incepe lupta cu tot soiul de 1'actori din incon~tient. S-ar putea pune intrebarea cum de este posibil pentru psihanalist sa traga concluzia ea aceste exigente sunt prezente ~i efective, din moment ce pacientul rareori este con~tient de existenta normelor sale ~i niciodata nu este con~tient de 1'orta ~i influenta lor. Avem de examinat trei tipuri principale de date. In primul rand, avem 1'aptul de observape ea 0 persoana poate sa aiM in mod invariabil un comportament rigid, despre care nu se poate spune ca este cerut de situatie sau de interesele respectivei persoane. De pilda, se po ate ca omul sa faea mereu dlte ceva in profitul altora, sa Ie imprumute bani, sa Ie dea slujbe, sa 1'acatot felul de comisioane, pentru ca, in acela~i timp, sa fie absolut incapabil de a face ceva in propriul sau beneficiu. In al doilea rand, avem faptul de observape ca anumite genuri de anxietate, sentimente de inferioritate sau autoacuzatii apar sub forma de reactii la reale sau posibile deviatii de la normele morale compulsive existente. Astfel, de exemplu, un student in medicina, incepator in ceea ce prive~te lucrarile de laborator, se crede idiot pentru ca nu poate face la moment 0 hemograma; 0 persoana, invariabil generoasa cu altii, are crize de anxietate dnd dore~te sa faea un voiaj de agrement sau sa achizitioneze un apartament confortabil, de~i dispune de toate mijloacele spre a-~i realiza asemenea dorinte; la repro~ul ea ar fi facut un rationament gre~it, 0 aha persoana reaqioneaza extrem de disproportionat, atribuindu-~i deficite intelectuale, de~i in problema discutata se pot emite opinii diferite.

'i' ,,'
H

I , "' :,
I

,"

j' I ~:

In smr~it, al treilea fapt de observatie: 0 persoana are adesea impresia ea este blamata sau ca se a~teapta de la ea realizari extraordinare,pe cand in realitate nimeni nu-i repro~eaza~inu-i pretinde nimic. In asemenea cazuri se poate trage concluzia ea individul are motive serioase sa presupuna ca aceste atitudini exista; pres\:punerea sa poate trada, de exemplu, 0 proiectie a propriilor sale atl' iini de autoexigenta ~ide condamnare dc sine. Consider ca aceste date de observatie sunt re~le. Faptul de a fi descoperit acest fenomen ~ide a-i 1'iinteles importantain descifrarea ~i tcrapia nevrozelor este una din multele dovezi despre puterea dc observatie a lui Freud. Problema carc se pune este aceea a explicafii fcnomenului. Pe baza teoriei sale rcferitoare la instincte, Freud nu face altceva . dccat sa admita ca 0 astfel de forta imensa, cum este trebuinta de perfectiune, estc de natura instinctuala. EI 0 considera 0combinatie de instincte sau de derivate ale acestora. Potrivit conceptiei lui Freud, tfebuinta de perfectiune este 0 compozitie de impulsii narcisice, lIIasochiste~iin special de distrugere; estc, de asemenea,un reziduu al complexului lui Oedip, in masura in care reprezinta imaginile Inlcriorizate ale parintilor, Cllinterdiqiile decretate de ace~tia ~icare trcbllie respeclate. Nu voi discuta aici acesle chestiuni, intrudt in capitolele precedente am expus motive1epentru care socot di solutiile Implicate de acestea sunt contestabile. Voi spline doar atat: conceptul de "SlIpraeu" allui Freud se illcadreaza in teoria libidoului ~iin teoria Inslrictuluimoqii; dad! accept aceste teorii, trebuie sa accept~ivederile sale asupra "Supraeului" . Revazand scrierile lui Freud pe acesta tema, descoperim di e1 sus~inein principal di "Supraeul" este un factor intern cu un caracter prlmar de interdictie. Este ca un departament de politie secreta, care dclccteaza fara gre~ea1a orice tendinta sau impulsie interzisa,in special IWacelea agresive, pedepsindu-l fara mila pe individin cazul ea au fost dcscoperite asemenea tendinte sau impulsii. Deoarece se pare ea "Supraeul" genereaza anxietate ~i sentimente de vinovatie, Freud COil chide di acesta trebuie sa fie dotat cu putere distn,Ictiva.Trebuinta ncvrotica de perfectiune este astfel considerata 0 consecinta a puterii II1'lmice a "Supraeului". lndividul trebuie sa atinga volens nollens2 pl)rfcctiunea, spre a face pe voia "Supraeului" ~i a evita pedeapsa.
175

174

KAREN HORNEY DIRECTII NOI IN PSIHANALIZA

Cautand sa cJarifice acest aspect, Freud respinge In mod explicit vederile obi~nuite cu privire la relapa dintre restrictiile autoimpuse ~i idealuri; de obicei restrictiile sunt privite ca 0 consecinta a telurilor morale existente, pe cand Freud Ie prive~te ca pe 0 consecinta a violanlor sadice. "tn opinia comuna situatia se prezinta altfel: norma instituita de Eul ideal pare sa fie ratiunea pentru suprimarea agresvitatii"3. Sadismul pe care individul 11dirijeaza astfel Impotriva lui Insu~i I~iextrage energia din sadismul care altfel ar fi fost descarcat asupra altora. tn loc sa-i urasca, sa-i tortureze sau sa-i acuze pe al~i, el se ura~te, se tortureaza, se acuza pe sine. Freud ne ofera doua categorii de fapte de observatie In sprijinul vederilor sale. Mai Intai faptul ca indivizii obsedati de trebuinta de perfectiune se nenorocesc pe ei In~i~i; Intr-un cuvant, ei se sufoca sub povara restriqiilor. tn al doilea rand, ca sa-l citam pe Freud, "cu cat un om este mai putin agresiv fata de ceilalti, cu atat mai tiranic, adica cu atat mai agresiv devine In Eul sau ideal"4. Primul fapt de observape este desigur adevarat, dar pennite ~i alte interpretan. AI doilea fapt de observape este discutabil. Este adevarat ca persoanele de acest tip pot sa para Ingaduitoare fata de semeni, pe dnd lor Insele nu-~i Ingaduie nici 0 desfatare; ele se tem sa-i critice sau sa loveasca In altii,pe dnd pe ele Insele se acopera de Invinuiri. Acest fapt de observatie Insa, pe langa ca lasa loc ~ialtor interpretan, nu poate fi generalizat. Exista multe alte date de observatie, contradictorii: nevrotici care chiar In mod vizibil sunt la fel de exigenp fata de altii ca ~ifa{a de ei In~i~i, la fel de dispretuitori fata de alpi ca ~ifa{a de ei In~i~i, la fel de dispu~i sa-i condamne pe altii pe cat de dispu~i sunt sa se autocondamne. Ce sa mai spunem apoi, de exemplu, de toate acele cruzimi comise In numele moralei sau In numele preceptelor religioase?

de catre nevrotic a normelor morale este mai mult formala, avand un caracter fariseic, ipocrit6. .
.

'I, ,II tI ii

, ~ ',

Daca trebuinta nevrotica de perfectiune nu este rezultatul unui axiomatic agent instituitor de interdictii, atunci care este semnificatia acesteia? Interpretanle date de Freud, de~idiscutabile, deschid totu~i0 perspectiva constructiva, implicand faptul ca eforturile In directia perfectiunii sunt lipsite de autenticitate. Daca 1mieste Ingaduit sa fac uz de 0 expresie argotica, este ceva care pute In demersurile morale5. Acest aspecta fost aprofundatde Alexander,care a aratatca respectarea 176

Indivizii care par guvernati de neinduratoarea trebuinta de perfectiune pur ~isimplu exerseaza virtu tile pe care ei pretind ca Ie au? Cand cineva care dore~te eu toaHi seriozitatea sa realizeze ceva InHUne~te In el Insu~i obstacole care pericliteaza atingerea scopului propus, el este Inclinat sa mearga la radacina raului, a~a Incat In cele din urma sa-I depa~easd; dad, de exemplu, constata ca uneori este iritabil fara vreun motiv serios, el va Incerca mai Intai sa-~i tina In frau iritabilitatea, iar dad nu izbute~te se va stradui sa identifice care. tendinte ale personalitatii sale sunt raspunzatoare de cusurul sau ~i va Incerca, pe cat posibil, sa Ie schimbe. Nu a~a va proceda nevroticul despre care am vorbit. Acesta va Incepe prin a-~i minimaliza . iriti\l:>ilitatea sau prin a-i gasi justificari. Daca e~ueaza In aceste Incercari, se va mustra fara mila pentru atitudinea sa, cautand cu tot dinadinsul sa ~i-o controleze. Neizbutind sa 0 controleze, se va blama pentru insuficientul sau autocontrol. Aici se opresc toate eforturile luL EI nu va Intelege niciodata ca In el ceva nu este In regula, ceva care genereaza iritabilitate. De aceea nu se schimba nimic, iar jocul se repeta la nesfar~it. Daca nevroticul recurge la psihanaliza, el reu~e~te sa Inteleaga inutilitatea stradaniilor sale, de~i 0 face In sila. Se poate ca, din politete, sa admita pe plan intelectual ideea psihanalistului ca accesele sale de iritare sunt doar ba~icile care ies la suprafata. Dar de Indata ce psihanalistul pune degetul pe rana din adanc, pacientul reactioneaza printr-o mixtura de iritare disimulata ~ianxietate difuza, pentru ca dupa aceca sa sustina cat se poate de categoric d psihanalistul gre~e~te sau cl1cxagereaza In mod grosolan; ~ise poate ca din nou sa sfar~easdi prin a-~i condamna incapacitatea de autocontrol. Aceasta reactie se poate repcta ori de cate ori psihanalistul atinge un punct sensibil, indiferent de gradul de prudenta cu care 0 face. Astfel, nevroticii de acest tip nu numai d nu simt nici un Indemn dc 11se sonda, de a merge la radacina tulburani, de a se schimba l'l~almcnte, ci se opun categoric oricarui demers In aceasta directie. Ei IIlIau nici un chef de a fi psihanalizap, ci detesta lucrul acesta. Dad nu I'" ri la mijloc simptome grosiere, cum sunt fobiile, temerile ipohondrice ~iallele de felul acesta, ei nu ar veni niciodata la psihanalist, indiferent ('fit de mari ar fi dificultatile caracterologice care Ie fac viata amara. 177

KAREN HORNEY
~

DlRECTII

NOI IN PSIHANALIZA

Dadi vin la tratament, nll Vordeditsa-~i vad1'isimptomelc indepilrtate, frtra ca personaIitatea lor sa fie atinsa cu ceva. Conc1uzia pe care am tras-a din aceste fapte de observatie este di tipul respectiv este guvernat nu de trebuinta de "perfeqiune tot mai mare", cum perfcctiunii. trebuic sa-~i poate critica sustine Freud, ci dc trebuinta de a i'ntretine aparenta AparenFi i'n achii cui? Prima impresie este cii acest tip apara perfcct in primul rand lui i'nsu~i. Intr-adevar, el se aspru pe sine insu~i pentru deficientele lui, indifercnt de

faptul daca acestea au fost sau nu observate de ceiIalti. In aparenta, el este relativ independcnt de Gemenii sai. Aceasta este impresia care Ii va fi dat lui Freud i'ncredintarea di "Supraeul", de~i generat initial de sentimentele dc dragoste ~i ura ~i dc angoasele copilului, i'n cele din urma devine 0 reprezcntanta intrapsihica autonoma a interdictiiIor instituite de moraHL Este adevarat ca acc~ti indivizi vrtdesc 0 tendinta marcata spre independenta, ceea ce apare cu c1aritate daca i'i comparam cu indivizii care au tcndin1e predominant masochiste. Este, i'nsa, 0 independenta gencrata mai degraba de sfidare dedit de forta interioara ~i din aceasta cauza este i'n mare masura contrafacuta. In reaIitate ei sunt extrem de dependenti de aItii, desiguri'n felullor specific. Sentimentele, gandurile ~i actiuniIe lor sunt determinate de ceca ce ei cred ca se a$teapta de la dan~ii, fic ca ci reactioncaza la ascmenea a~teptari prin supunerc, fie ca reactioneaza prin sfidare. Ei sunt de asemenca dependenti de opinia celorIalti dcspre dan~ii. ~i in accst caz depcndenta are specifieul ei; este un impcrativ pcntru ei ca infaiIibiIitea sa lc fic recunoscuta, Oriee divergenta Ii face sa nu se mai simta i'n apele lor, deoarece aceasta impIica rentru ei faptul ca dreptatea lor nu estc considerata a fi dincolo de orice i'ndoiala. Fatada de justete pe care ei se stractuiesc sa 0 prezinte este astfel un simulacru pentru ochii ahora ~i pentru ai sal. Dadi de acum incolo voi vorbi de trebuinta da a parea perfect, va fi 0 expresie simpIificata ai celorIaltl. pentru trebuinta de a parea perfect i'n propriii ochi, ca ~ii'n Aceasta caracteristica apare, de asemenea, adesea i'n forme ~imai stridente, i'n cazul acelor trebuinte compulsive de perfecpune care nu se refera la chestiuni morale, ci pur ~i simplu la teluri egocentrice, cum ar fi trebuinta de a fi atot~tiutor, un fenamen frecvent la intelectuaIii de azi ~icare poate fi observat cu u~urinta, Cand un astfel de tip estepus i'nfata

III

,~ I;' I

unei i'ntrebarila care nu poate sa raspunda, el se va da chiar ~ipeste cap pentru a-~i demonstra ~tiinta, chiar dad faptul de a-~i recunoa~te ignoranta nu s-ar reflecta i'n niei un fel asupra prestigiului sau de inte1ectuaI;el prefera i'nsasa jongleze pur ~isimplu, i'nmod formal, cu termeni stiintifiei, cu metode si teorii. In~egdl concept de "Su~raeu" se gase~teradical modificat daca privim eforturile individuluica pe ni~teeforturi axate pe un "simulacru" de perfectiune ~ide infaiIibilitatecare, dintr-o ratiune oarecare, se cere menp,nut.In cazul acesta "Supraeul" nu mai este 0 agentie speciala i'n cadrul "Eului", ei este 0 trebuinta speeiala a individului. EI nu este aparatorul perfectiunii morale, ei exprima trebuinta nevroticului de a salva aparentele perfectiunil. Intr-o anumita masura, orieine traie~te i'ntr-o comunitate ,organizata trebuie sa pastreze ni~te aparente. Intr-o anumita masura, fiecare din noi este i'mbibatde norme1ede comportament din mediu. Intr-o anumita masura, noi toti suntem dependenti de parerea pe care ceiIaJti0 au despre noi8.Ceea ce se i'ntampIai'nsai'ncazul tipului la care ne referim este ca - fie-ne permisa 0 mica exagerare - fiinta umana In i'ntregulei devine 0 fatada.Pur ~isimplu nu conteaza I,;eea ce dore~ti, ceea ce i'ti place, ceea ce nu-ti place, valorile. Singurullucru care conteaza este sa corespunzi a~teptarilor ~i standardelor ~i sa-p, indepline~tii'ndatoririle. ObIigatia de a fi perfect se poate referi la orice este apreciati'ntr-o societate data: ordine, curatenie, punctualitate, con~tiineiozitate, cficienta, realizari intelectuale sau artistice, judecata logiea, gcnerozitate, toleranta, altruism. Categoria de perfecp,unepe care un individ va pune accentul depinde de diver~i factori, de felul: propriile capacitati; persoanele sau caIitatiIe care I-au impresionat favorabil i'n copiIarie;imperfecp,unile cu care s-a confruntatpe cand era copil ~icare I-audeterminat sa caute sa se perfecp,oneze;posiblitap,lesalereale de a sc cvidentia; felul de anxietate i'mpotrivacaruia trebuie sa se protejeze prin nevoia de a fi perfect. Cum i'ntelegem noi 0 asemenea trebuinta stringenta de a parea perfect? In ceea ce prive~te geneza acestei trebuinte, Freud ne-a dat l'epcre1egenerale, aratand ca ea i'~iare originea In copiIarie ~ica este 179

178

KAREN

HORNEY

DIRECTII

NOI IN PSIHANALIZA

legaHi de interdictiile instituite de parinti ~ide resentimentele impotriva acestora, pe care copilulle-a refulatJ. Ni se pare a fi 0 simplificare, insa, sa prive~ti interdictiile dictate de "Supracn" ca pe ni~te reziduuri aproape directe ale tabuurilor impuse de parinti. Ca ~i in cazul oricarei tendinte nevrotice, ceea ce ii explica dezvoltarea nu este 0 trasatura sau alta din copilarie, ci suma total a a intregii situatii. Atitudinea perfectionista (attitude of perfectionism) se dezvolta in fond din acelea~i elemente ca ~i tendintele narcisice. Intuciit despre aceste elemente am discutat in capitolul consacrat narcisismului, este suficient sa facem aici 0 simpla recapitulare. Ca urmare a mai multoI' influente vitrege, copilul se gase~te intr-o situatie potrivnidL Propriul sau Eu este oprit din dezvoltare, copilul fiind fortat sa se conformeze dorintelor parintilor. El i~i pierde astfel capacitatea de initiativa personala, nu are dorinte care sa-i apartina in exclusivitate, nu are propriile lui teluri ~i nici rationamente care sa fie ale sale. Pe de aIta parte, el este instrainat de oameni ~iinfrico~at de ei. A~a cum am mentionat anterior, exista mai muIte dii de a ie~i din acesta calami tate fundamentaHi: narcisismul, masochismul, perfectinismul. Istoria copilariei unui pacient cu pronuntate tendinte perfectioniste vacte~te faptul ca acesta a avut parinti cazui~ti, care au exercitat 0 dominatie incontestabil autoritara asupra copiilor, 0 autoritate care s-a referit in primul riind la normele de comportament sau la regimul autocratic personal. Destul de frecvent copilul a avut de suferit tratamente nedrepte, cum ar fi preferinta panntilor pentru ceilalti frati sau surori, ori repro~uri pentru fapte pe care nu elle-a savar~it, ci altii. Cu toate di asemenea tratamente nedrepte pot sa nu fie excesive, ele genereaza resentimente ~i indignare, din cauza disparitatii dintre tratamentul aplicat ~i pretentia de infailibilitate a panntilor. Acuzatiile bazate pe aceste motive nu pot fi exprimate, deoarece copilul nu este deloc sigur de caracterullor acceptabil. Ca urmare a aces tor conditii, copilul inceteaza de a mai avea un centru de gravitatie in el insu~i, ci il stramuta cu totul asupra purtatorilor de autoritate. Procesul acesta este gradual ~iincon~tient. Este ca ~icum copilul ar decide ca fie tata, fie mama este persoana care are intotdeauna dreptate. Aprecierea pentru ceea ce este bun sau rau, de dorit sau de nedorit, imbucurator sau neimbucurator, placut sau nu se face in afara individului insu~i ~i ramiine in afara sa. El nu mai are 0 judecata a luL

I!

\111

Adoptiind acesta conduita, individul nu vrea sa ~tie ca a ingenuncheat, ~i-afacut din norme din afara propriile-i norme ~iastfel i~i asigura 0 aparenta de independenta. Semnificatia acestora poate fi parafrazata dupa cum urmeaza: "Pac tot ce presupun ca am de facut ~i astfel ma achit de orice obligatie ~iimi rascumpar dreptul de a fi lasat in pace" . Aderiind la standarde straine ~ie~i,individul dobiinde~tede asemenea 0 anumWiintransigenta . care mascheaia slabiciunea sa reala,
!

III

0 intransigenta analoga cu corsetul care il ,ajuHipe individ sa-~i tina dreapta coloana vertebrala vatamata. Standardele de care dispune acum ii spun ce trebuie sa doreasca, ce este drept sau nedrept ~i de aceea el capata impresia amagitoare ca are un caracter putemic. Amiindoua aceste achizitii 11deosebesc de individul masochist, care este vizibil dependent de altH ~i a carui nevertebrare nu este camuflata de 0 armura de reguli rigida. Pe de alta parte, prin superconfoffilismul sau la norme sau la cerintelO, el se situeaza dincolo de repro~uri ~i atacuri ~i prin aceasta elimina conflictele cu mediul; standardele sale interioare compulsive ii regleaza relatiile cu semenii I 1.

In cele din urma, prin aderarea la standarde el dobiinde~teun sentiment de superioritate. Aceasta satisfactie este similara cu aceea adusa de autoinflatie, cu urmatoarea deosebire: un narcisic se poate bucura la giindul ca este un individ atiit de extraordinar, savuriind admiratia cu care este inconjurat; la un individ animat de spiritul dreptatii predomina setea de razbunare. Chiar ~i sentimentele de vinovatiecare apar atat de lesne sunt considerateca virtute, dovedindu-i individului inalta sa sensibilitate fata de cedntele morale. Astfel, dadi psihanalistulIi arata cat de exagerate sunt invinuirile pe care pacientul ~iIe aduce, acesta - in mod con~tient sau incon~tient va giindi in sinca lui ca este mult mai subtil decat psihanalistul care, cu sondarile sale "profunde", este posibil sa nu-l inteleaga. Aceasta atitudine atrage dupa sine 0 satisfactie sadidi, in cea mai mare parte incon~tienta: a-i intepa ~i a-i distruge pe ceilalti printr-o superioritate absoluta. Impulsiile sadice pot fi exprimate pur ~i simplu prin giinduri depreciatoarecu privire la gre~e1i1e ~idefectele altora. Dar impulsul ca atare este acela de a Ie spune altora cat de pro~ti,de fara valoare ~ide "alnicisunt,Iaciindu-isa se simta ni~tegunoaie;impulsuleste de a-i lovi Clljustitiara indignare, de la inaltimea propriei infailibilitati12.Fiind

180

181

I I

KAREN HORNEY

DIRECTII NOI fN PSIHANALIZA

I
I

"superior pe plan moral"lJ, individul capata dreptul de a-I privi de sus pe ceilaJti ~i,drept urmare, de a Ie pricinui altora acelea~inecazuri pe care panntii i Ie-aupricinuit lui. In Aurora,Nietzsche a descris acest soi de superioritate morala, sub titIul "Cruzimea rafinata ca virtute": "Avem aici a moralitate bazata in intregime pe setea noastra de a
ne distinge

, ~ide aceea nu trebuie sa avem 0 opinie prea buna despre

obligatiilor. De aid dorinta de a triumfa asuprace]or]a]ti In singurul mod care II sta in putere, exceJandin actele de dreptate ~iin virtuti. A~a se face di reversu] fatadei nctede a acestui individ este 0 dizvratire interioara impotriva a tot ceea ce se a~tcapta de la dansuJ. Simplul fapt ca 0 activitate sau un sentiment tine de eatcgoria aeelora
pc care el presupune ca trebuie sa Ie indeplineasca sau sa Ie exprime este suficient ea sa-i provoaee a nesupunere ostentativa. In cazuriJe extreme, putine aetivitati nu intra In aceasta categorie, cum sunt citirea de romane politiste sau consumarea de uukiuri, aeestea fiind singurele duse la Indeplinire faril rezistenta interioara. 1n orice "Ita privinta un astfel de individ se opune in mod incon~tient sa faea ceca ce i se cere sau ceea cc crede di i s-ar cere. Rezultatul este, de ce]e mai mu]te ori, starea dc apatie ~iinertia. Activitatile individuale, ca ~i viata In fntregul ei, devin . monotone ~i neatractive pentru 0 persoana care, nefiind un agent liber, nu actioneaza prin fort:! motivatiei proprii, ci In virtutea unor scopuri ~i sentimentc prcscrise. Data mnd importanta sa practidi, yom insista asupra unei eonsecinte deosebite a acestei blocari: inhibitiile In domeniul muncii. Chiar daca a ]ucrare oarecre este rodu] propriei initiative, in scurt timp aeeasta va in.tra In categoria obligatiilor pe care persoana respectiva Ie are de Indeplinit ~i, drept urmare, aceasta va simp a rezistenti1 pasivi1 in cxecutarea ]ucrarii. Astfe], adesea, individul esle prada unui conflict intre impulsia de a reaIiza ceva perfect ~i sila de a se apuea de lucru. Rezultatul acestui conflict difera potrivit cu forta factarilor angajati dc 0 parte sau de cealalta, putand conduce ]a 0 inertie mai mu]t sau mai putin completa. La una ~i aeeea~i persoana perioadele de activitate /'cbri]a pot sa altemeze cu perioadele de inertic. Aceasta poate face ca 1l111nea sa fie extrem de extenuanta. Incardarea cste eu atat mai mare cu dil munca depa~e~te sarcinile comune, de rutina, deoarece fiece demers ll't'buie sa fie absolut inataeabil, posibi]itatea de a camite erori generand unxictate. De aceea se cauta seuze, eu inlentia de a se renunta cu totul IIIlIlunca sau de a se trece responsabilitatea pe seama altora. Aceasta tendinta dubla, de conform are ~i de nesupunere oSlcntativa explidi ~i una din dificultatile intervenite in terapie. Faptul
t

ea! Intr-adevar,ne putem intreba foartebine: ce fel de impuls este acesta ~icare este semnificatia sa fundamentala? EI este menit, dupa cat ne apare noua, sa-I supere pe vecin, sa-i trezeasca invidia ~isentimentele de neputinta ~ide degradare; ne straduim sa-I facem sa guste amarul destinului sau, picurand un strop din mierea noastrape limba lui ~i,in timp ce 11facem sa guste aceasta pretinsa binefacere, 11privim taios ~i triumfator in ochi. Iata-I acumumilit, ba chiar perfect in umilinta sa C~!Hati-i pe cei carora, prin umilinta, elle pregatea de multii vreme 0 tortura! Cu siguranta ca ii yeti gasi! Un altul manifesta mila fata de animale ~idin aceasta cauza este admirat - , dar exista anumiti oameni fata de care tocmai prin aceasta a vrut el sa-~i manifeste cruzimea. Priviti la acest mare artist: placerea pc care el 0 savureaza anticipat, imaginandu-~iinvidia rivalilorpe care i-a depa~it,nu i-a ingactuitsa aiba odihna pana cand nu a devenit a somitate; dite zile amare le-o fi facut el unor semeni de-ai sai, ca pret pentru propria-i faima! Inocenta calugaritei: cu ce ochi mustratori se uita ea la femeile care nu au ales viata la manastire! Ce bucurie a razbunarii in ochii ei! - Tema este clara, variatiile ei pot fi nenumarate, insa nu ~iplictisitoare -, caci este 0 noutate poate inca paradoxala ~i aproape dureroasa sa afirmi ca moralitatea distinctiei14nu este, la urma urmei, decat bucuria pc care ti-o da cruzimea rafinata." . Impulsul acestui tip de a triumfa vindicativ in fata celodalti are mai multe surse. Un asemenea individ nu are decat reduse posibilitati de derivare a satisfactiei din relatiile umane sau din munca. Atat dragostea cat ~imunca se traduc in indatoriri impuse impotriva carora el simte a revolta interioara. Sentimentele pozitive spontane fata de semeni sunt inabu~ite,iar atitudinile resentimentare abunda. Oar sursa specifica de permanente impulsuri sadice este sentimentul sau de a nu~itrai propria-i viata, ci una axata pc scopurile altora. Ignorand faptul ca elinsu~i ~i":ainstrainat vointa ~i standardele, se sufodi in jugul 182

h psihanalistu]a~teaptaca pacientul sa-~i exprime gandurile ~i

~(:nlimentele, sa se introspecteze, eventual sa schimbe ceva in interiarul "Nu provoaca 0 maxima impotrivire fata de procedeu. Drept urmare, 183

KAREN HORNEY DIRECTII NOI fN PSIHANALIZA


~

acest tip de padent este In aparenta docil, dar In realitate cauta sa obstructioneze orice efort al psihanalistlIlui.
1

"
'i

AceasHl structura fundamentaIa poate genera doua categorii diferite de anxietate, Una din ele a fost descrisa de Freud, Este anxietatea pe care el 0 define~te drept frica de puterea punitiva a "Supraeului", In tenneni simpli, este vorba despre anxietatea generata . , , , , de comlterea unor greseh, de descopeorea unor deflclente sau de
, . , , ,

antJclparea unUl e~ec.


In lumina interpretarii mele, aceasta anxietate este provocaHide disparitatea care exista Intre ' fatada ~ifond (fa~ade and background). ' . Este mdeoseb1teama de a f1demascat. Aceasta teama, de~lpoate tine .' . de ceva special, cum ar fl masturbarea, este teama dlfuza ~1 pennanenta15a nevroticului di Intr-o zi el va fi dat de gol ca escroc, ca Intr-o zi semenii SID vor descoperi ca In realitate el nu este generos ' sau ." I .. d f I t a .trulSt,Clegocentoc, egOIst,on ca' e apt nu munca sa ' , V' v v v 1 m ereseaza, L I I t
A

'

'

.Cl numm

g ,ona,

0 aprehensmne ata e once Iscutle m care s-ar putea n Ica pro erne sau fonnula Intrebari pe care ea sa nu fie capabila sa Ie solutioneze sau sa, Ie dea imediat raspunsul, care Ie . ' spulbedindu-i-se . , .. astfel mitul de om v A d dv ~tiepetoate, semenea m IVIZI pot avea pnetem care sa-l m rageasca; . v ." ,. V d d I b d d A"
V 'A
A

av 0 persoana . aceasta teama ' poa ' e provoca . mte ,1genta A d d d bl

'

'

ar, gan e~te e ,mal

me sa nu evmrt prea mtIm cu an~l1, pentru ca


V A A

i-ar putea dezamagi. Patronul are 0 parere buna despre el ~iIi ofed 0
' pozitie de mai mare responsabilitate, dar mai bine pentru v . sa n-o accepte, ' ..

un piedestal Inalt, de unde Isi bate 'oc c atund a comite 0 greseal ~ J u sarcasm de deficientelcaHora . ' , , , a mseamnapentruel ' I I Odlcolului, dispretului si umT". peoco u de a fl expus Un alt gen de an~iet /lm.. , manifesta atunci cand ind' ~def~OP~1U acest~l structuri de caracter se scopuri egoiste, care nu IV~~ ~t~e c.o~~tJ~nt defaptul caurmare$te sanatatea niCl po' n edu ' tJ,se J~S,t11~a mCI pon nevoia de a-si Pastra ' ca, e,mclpon Itru' , femeie de exemplu t t a Ism sau altele de acest fel 0 " ap ura d e 0 modest' . >', . pentrudansa,a avutun t d ' , Ie rara 10 tot ceea ce cerea un hotel de lux, desi chel~~cI 10~om~n~ul In care a tras la . Ula, ~~~~x~tate ~cuta nu depa~ea mCldecum mijloacele de care dispunea , i'arPoe t enu Slrudele ar fi po v t ea nu ar fi apelat la s . " ' . 1 ca pe 0 prostie dadi ' ervlcu1 e unUlasemene' h t I A fost cuprinsade anxietat 'd' . a e, ceea~l pacienta a ei pretenf,iifata de viata.ecan pSlhanahstula atJnsproblema Propriilor Acest gen de anxletate . . poate fi Inteles ' Modestia pote fi 'm mal multe feluri, ' . , , Privita ca un dlSPOZltJV de rea ctJe " t de I anxletatea provocaUi d . . , v , ,ia,a acomie, iar e IVlrea Oocarel dorinte Ie t! ca teama de apierde co tr I I gl me poate fi privita acestea,interpretarile d: 0 u ;,supra1Oc1mafiel catre lacomie. Cu toate pacienti au Inmod cert acest el ~u s-~udovedit satisfacatoare.Acesti , ' accesedelaconue daro pl' , accesenu sUntdecatreaCti' ,', ma mea este ca aceste lsecundmelasu p n lnar dorintelor egoiste. ' ea 10general a tuturor Se poate sustine v ,. .
v v ' v v ' '

'-

'

'

'

A,

'"

d d h d t ca s-ar putea escopen ca, IIIion, nu este c lar atat e pocepu . Teama de a fi dat pe fata In ceea ce prive~tetoate aceste pretenp.i, de~itoate aceste de buna-credinta, face ca 0 persoana de " f b pretenp.isunt '" , ' h I ." d
,

'

acest tIp Sa Ie anUltoare $1nemcrezatoare III pSI ana lZa, eoarece

l~Xpeoenteimele este in

la fel de imper~tivaca apantia "d~zlllteresarii" ("unselfishness") este pentru paClent ca si a t I ra!JOnalitatii si asa mai dr,.; pan,Ja to erantei, a descoperi;ea' un~r dori ~p~e, n cons,~clllta.' anxier,i,tea care apare la "mter~sate .ar ~1explicala ca teama de demascare a pretentiil or. n,eA .' ceasta exphcahe ' des
' ' ' v

fi'

,'.1

corecta,

potrivit

aceasta In mod explicit unniire~te"darea pe fata" a unor astfel de taine. Teama sa poate sa culmineze Intr-o anxietate acuta; aceasta se poate constientiza, se poate manifesta printr-o circumspectie generaIa, '.. v ' asocundu-se cu 0 aparenta franchete, Teama de a fi demascat (fear of being unmasked) este sursa unui mare ~i intangibil chin sufletesc, Aceasta duce, de exemplu, la sentimentul ,de a nu fi dorit, care In " acest I . I E
, v

contextestetotunacu sentimentu"mmemnumap acecumsunt, ste


Teama de a fl demascat este cu atat mai mare cu cat In trebuinta de a aparea perfect se indud impulsii sadice. Dadi cineva s-a catiirat e

una din principalele surse de exclusivitate ~ide Insingurare.

sl1se simta liber de a av:~ l~~e~~id:oar~ce nu-I Indrituie~tepe pacient Numai dupa ce am p p. 1e-l doon!e, de caracter In Idul prezentat am Intelese:ammat structura acestui tip " , caeste posibil saa' I A profundaa acestuigen de' ,,~ung a 0 lll!elegere$1mai cl1psihanalistul asteapta da~xletate.0 aser.nenea persoana crede adesea ' SI'confonneaza apeleaza I: au a ~a un anu.,mIt comportament, ocenzura. Aceasta tendlnt iar daca nu I IIzua descrisacaproiectiea S I '" , ,a este IIImod /lCeCH pacientului i se sp~ne ">,~~raeu. Ul as~pra pSlhanalistului, De
"

184

l'lIiar cerin!ele lui fata de sine~; 1~1 pr?lecteaza ~supr~ psihanalistului


'

'iluccsata interpretareeste lacu onvp~s~a expeOen!elmele, pot spune


nara.
,

aClentul nu I~iproiecteaza pur ~i

185
,.

DIRECTII KAREN HORNEY

NO! IN PSIHANALIZA

simplu propriile-i cerinte; el are !?iun interes bine definit de a-I privi pe psihanalist ca pe un capitan care i!?iconduce nava. Fara regulament el s-=arsiinti pierdut, ca un vas care se deplaseaza fara dirma. Astfel, nu este vorba numal de faptul ca ii este teama sa nu fie dat de gol, ci !?ide faptul disecuritatea sa este atat de inradacinata in supunerea sa fata de legi !?ifata de ceea ce se a!?teapta de la dansul incat nici n-ar !?ticum sa actioneze fara acestea. Odata, pe dnd incercam sa conving 0 pacienta ca nu eu eram aceea care a!?tepta ca ea sa sacrifice totul pe altarul psihanalizei, ci, dintr-un anumit motiv , ea insa!?i facuse acea presupunere, pacienta s-a infuriat pe mine !?imi-a spus ca mai degraba Ie-a!?distribui pacientilor prospecte in care sa Ie arat cum sa se comporte la psihanaliza. Discutasem eu ea despre faptul ca nu mai avea initiativa (cum ar1Hau visele ei) ~inid dorinte proprii, a~a incat nu mai putea fi ea insa~i. Chiar dad ideea de a fi ea insa~i Ii aparea drept ceva ce dorea mai mult decat orice in viata, in noaptea care a urmat a avut un vis anxios: venea un torent ~i ii punea in perkol caietele cu insemnari. Acele caiete simbolizau pentfll ea perfectiunea. A Ie tine la zi ~i irepro~abil era pentru dansa 0 chestiune de viata ~i de moarte. Semnificatia visului; dad. sunt eu insroni, daca dau drumul sentimentelor mele (torentul), atunci imi periclitez fatada de fiinta perfecta. Inc1inam sa credem in mod naiv - cum a crezut pacienta noastra - d este absolut dezirabil sa tlm noi in~ine. Este, in mod cert, un lucru bun. Dar daca securitatea intregii vieti a unei persoane a fost bazata pe faptul de a nu fi ea insa~i, atunci este ingrozitor sa descoperi ca in spatele fatadei se afla 0 fiinta omeneasdi. Este imposibil sa fii inacela~i timp marioneta ~ifiinta omeneasca plina de spontaneitate. Numai dupa depa~irea anxietatiiprovocate de aceasta discrepanta i~i poate gasi omul
.

securitatea care consta in restabilitatea in el insu~i a centrului de


gravitatie. Punctul de vedere prezentat aid amnca 0 lumina diferita asupra dinamicii refularii, atat in ceea ce prive~te forta care refuleaza cat ~i factorii care sunt refulati. Freud presupune di, in afara de teama de oameni ca atare,tea.ma de "Supraeu" este forta care duce la refulare. Personal cred ca acesta reprezentare privind factorii refulatori este prea ingusta. Orice impulsie, trebuinta sau sentiment poate fi refulat daca pune in pericol alta impulsie, trebuinta sau sentiment de important1i vitala pentru individ. 0 ambitie distrugatoare poate fi refulaHi din cauza

necesWitii de a pastra 0 fatada de om altruist. Dar 0 ambitie distrugatoare mai poate fi refulata !?i din cauza ca, din motive de securitate, individul trebuie sa depinda de altii intr-o maniera masochista. "Supraeul", oricum ar fi el inteles, este relevant in provocarea refularii, insa, potrivit vederilor mele, nu este de cat un factor important printre altiil6. Cat prive~te acea putere a "Supraeului", care il face capabil sa provoace refulari, Freud 0 atribuie in principal instinctului de autodistrugere. Dupa piirerea mea, fenomenul este atat de putemic pe cat este pentru ca e1 constituie un puternic meterez contra anxietatii fundamentale. De aceea, ca ~i alte tendinte nevrotice, el trebuie mentinut cu orice pret. Freud crede di impulsiile instinctuale sunt acelea care, din cauza caracterului lor antisocial, sucomba prin refularea de catre "Supraeu". , Daca,de dragul claritapi, ar fi sa ma exprim in termeni de morala naiva, a~ spune di, in concepti a lui Freud, ceea ce este refulat este raul, demonicul din om. Aceasta conceptie contine, fara indoiaHi, una din cele mai remarcabile descoperiri ale lui Freud. A~ incerca, insa, 0 [ormulare mai flexibila: ceea ce este refulat depinde de genul de fatada pe care individul se vede obligat sa 0 prezinte; orice nu se potrive~te cu fatada este refulat. Cineva, de exemplu, se poate complace in ganduri ~i actiuni obscene sau poate avea intentii asasine fata de multi oameni, dal' i~i refuleaza astfel de ganduri ~i dorinte, spre binele sau personal. Amendamentul pe care il propun in formulare nu are totu~i 0 mare importanta practica. Fatada va coincide, in linii mari, cu ceea ce se considera a fi "bine" , iar ceea ce este refulat in numele ei va coincide de cele mai multe ori cu ceea ce se considera a fi "diu" sau "inferior". Exista, insa, ~i 0 deosebire mai semnificativa in ceea ce prive~te l'actorii refulati. Pe scurt, necesitatea de apastra 0 anumita fatada duce nu numai la refularea a ceea ce este "rau", antisocial, egocentric, "instinctual", ci ~ila refularea a ceea ce este cel mai valoros, a celor mai vii factori din fiinta umana, cum ar fi dorintele spontane, sentimentele spontane, judecata personala ~i altele de acest fel. Freud a constatat faptul, dar nu i-a descoperit semnificatia. El a observat, de exemplu, ca oamenii i~i pot reprima nu numai lacomia, ci ~i dorintele lor legitime. Dar el a explicat faptul aratand ca nu sta in putera noastra sa delimitfun exlcnsia refularii: pe dind ceea ce era sortit refularii era doar lacomia,

187

186
J

:1
I r

KAREN HORNEY DlRECTH NOI IN PSIHANALIZA

Ij
.i

dorintele legitime sunt ~i ele antrenate de curent. Desigur, acest lucru se poate intampla; dar exista, de asemenea, 0 refulare a calitatilior valoroase ca atare. Ele trebuie refulate, pentru ca altfel ar primejdui aspectuJ fatadei. Astfel, pc scurt, trebuin~a nevroticului de a aparea ca perfeqiunea intruchipata 11 conduce la refularea, in primul rand, a orice nu se potrivqtc cu fatada sa particulara ~i, in al doilea rand, a Ofice ar face imposibil ca el sa pastreze acea fatada. A vand in vedere consecintele dureroase generate de trebuinta de a aparea perfect, este de neinteles de ce Freud considera ca "Supraeul" este in esen~a 0 agentie anti-Eu. Potrivit conceptiei mele, ceca ce pare a fi 0 agresiune impotriva Eului este un rezultat inevitabil, atata vreme cat individul simte ca imperativa trebuinta de a fi infailibil.

Telurile pseudomorale, departe de a fi identice cu normele ~i idealurile morale, Ie impiedica pc acestea din urma sa se dezvohe. Tipul de individ despre care am discutat ~i-a adoptat standardele sub presiunca fricii ~i de dragullini~tii. Elli se conformeaza in mod formal, dar manifesta 0 opozitie interioara. El este, de exemplu,.in aparenta prietenos cu oamenii, insa in incon~tientul sau simte aceata atitudine ca pe 0 obliga~ie impovaratoare. Numai dupa ce dispozitia sa binevoitoare ~i-a pierdut caracterul compulsiv, poate el sa vada daca eventual i-ar placea sa fie prietenos cu ceilal~i. Este adevarat ca in trebuin~a nevrotica de perfectiune sunt implicate probleme morale, dar ele nu sunt acelea cu care pacientul in aparen~a se lupta ~inici acelea pe care el pretinde ca Ie are. Problemele morale reale sunt nesinceritatea, arogan~a ~icruzimea rafinata, care sunt inseparabile de acea structura de caracter pe care am descris-o. Pacientul nu este raspunzator de aceste trasaturi, la a caror dezvoltare pur ~i simplu a asistat. Dar in psihanalizare el are de-a face cu ele nu pentru ca este treaba psihanalistului sa-i pefec~ioneze etica, ci pentru ca are de suferit de pe urma lor: ele impiedica bunele rela~ii cu semenii ~i eu sine insu~i ~i obstruc~ioneaza dezvoltarea sa optima. De~i acesta parte a demersului psihanalitic este deosebit de dureroasa ~i de tulburatoare pentru pacient, este totodata aceea care ii poate oferi maxima alinare. William James a spus ca a renunta la preten~ii este 0 dcspovarare la fel de binecuvantata ca in cazul in care le-ai fi satisfacut; judecand dupa cele observate in psihanaliza, despovararea rezultata din rcnuntare pare sa fie mai mare decat cea rezuhata din satisfacere.

. .
1'1'

Freud considera ca "Supraeul" este reprezentantul interior al cerin~elormorale ~iin special al interdictiilor dictate de moraUl.Astfel, Freud se crede increptatit sa emita generalizarea ca "Supraeul" este in esenta identic cu fenomenele de con~tiinta normale ~icu idealurile, numai ca este mai exigent decat acestea. Potrivit conceptiei lui Freud, ambele sunt in esenta 0 descarcare a cruzimii impotriva Eului17. In pofida interpretarilor diferite date de mine, inca mai raman uncle similaritati intre morala ~i trebuinta nevroticului de a aparea perfect. Este adevarat ca standardele morale ale multor persoane nu inseamna altceva decat pastrarea aparentei de moralitate. Dar ar fi 0 afirmatie dogmatica, neconforma cu faptele, sa spunem ca normele morale in generalnu sunt nimic altceva decatlucrul acesta.Lasand de-o parte intricatiile filosofice ale definitiei idealului, se poate spune ca idealurile reprezinta standardele de simtire ~i de comportare pc care individul insu~iIe recunoa~teca valabile ~iobligatorii pentru el. Ele nu sunt straine Eului, ci parte integranta a sa. "Supraeul" nu are decat 0 asemanare superficiala cu ele. Nu ar fi intrutotul corect sa spunem ca con~inutul trebuintei de a parea perfect coincide numai in chip incidental cu valorile morale aprobate pe plan social: telurile perfectioniste nu ~i-arindeplini variatele lor functii daca nu ar coincide cu standardele in vigoare in societate. Dar ele nu fac decat sa maimutareasca normele morale. Ele sunt, ca sa zicem a~a, 0 contrafacere a valorilor morale. 188

NOTE
1 "shoulds" and "musts", In textul original. (Nota trad.) 2" willy-nilly", In textul original. (Nota trad.) 3 Sigmund Freud, The Ego and the Id (1935). 4 Ibidem. 5 "there i.5something fj.5hy about the moral pursuits", In textul original. (Nota trad.)

.]
I

6 Franz Alexander, Psychoanalysis of the Total Personality (1935). 7 Cea mai faimoasa expresie a deosebirii dintre Indeplinirea formal a a
1\111,111 ~i Indeplinirea ei din toata inima este prima epistola a apostolului Pavel

189

1\1 ..

,t

t'"'1,/, A '" ,

,.
/i~
KAREN HORNEY

. "', ,

'D ('
I
~

/ t1 /

!,.jt I Coperta: VENIAMIN & VENIAMIN

.
"

DIRECm NOI ,
IN
'"

PSIHANALIZA
Traducere, studiu introductiv si note de dr. LEONARD GAVRIiIU 1
;} I

In

"

... '"
.'"

~
~ ~O"\

-I

BiBL"TEC~ C
..~ f.t"tI$!)'tt!,.

_tJI'fl v; ~Slr'

1:1.'"

m ~ '" =0"\ 1).-::: ~N

~ ~'~~LO .i'~'~ ~~ rotS ~o IL


~

..0_('1)

.J2~22ZF'i_.J&

~ ~

univors cnclclopedic

ISBN 973-96989-4-8

,~I

1995

II