PROIECT LA REGIMUL

JURIDIC AL AFACERILOR

Tema: Contractul de mandat

Student: Mihai Roxana Iuliana

Specializarea: MCAC
Frecvența: zi
Cuprins

1. Scurt istoric...................................................................2
2. Conceptul de ,,Contract de Mandat”..........................3
3. Elementele Contractului de Mandat............................5
4. Efectele Contractului de Mandat..................................5
5. Încetarea Contractului de Mandat................................7
Bibliografie.........................................................................9
1. Scurt istoric

Mandatul este unul dintre cele mai vechi contracte. El trebuie să se fi practicat în dreptul
grec, ca și în dreptul roman, căci circumstanțele care dau loc acestui tip de contract, cum ar fi
absența, boala, lipsa de experiență în afaceri, s-au întîlnit din toate timpurile, la toate popoarele.
Dar, în legătură cu acest contract, insuficiența surselor se face simțită atît de mult încît există
autori care afirmă că pentru istoricii dreptului ar fi imposibil să vorbească despre mandat și
despre acțiunile care țin de acesta. Există, cu toate acestea, discursuri ale oratorilor unde se pot
găsi urme ale acestui contract. Voi încerca în continuare să degajez, din aceste discursuri, cîteva
reguli privitoare la contractul de mandat. Oratorul Demostene spune, într-o pledoarie a sa, că în
momentul plecării în Sicilia l-a însărcinat pe Nicostat să-i supravegheze și să-i administreze
afacerile, ca și în trecut.

De o manieră generală, în dreptul antic, actul îndeplinit de mandatar pentru mandant

poate să țină de administrarea patrimoniului, dar nu se rezumă doar la aceasta, putînd ține de un
fapt juridic oarecare. Astfel kyrios-ul (seniorul) poate să delege unui terț exercițiul funcțiunilor
sale tutelare, încredințîndu-i în special mandatul de a trece la engyésis-ul (punere în gaj a tinerei
fete și a dotei sale, contractată între kyrios și viitorul soț) pupilei sale. Întrebarea pe care istoricii
și-au pus-o este aceea dacă mandatul era gratuit la Atena, așa cum era el la Roma. Așa s-ar părea,
conform pledoariilor lui Demostene în care nu se vede că aceia care administrează bunurile
absentului ar primi vreo remunerație de vreun fel. Cu toate acestea, nici contrariul nu este
imposibil, căci nimic nu dovedește cu siguranță că gratuitatea ar fi de natura mandatului.

2. Conceptul de ,,Contract de Mandat”

Contractul de mandat reprezintă acordul de voinţe care se realizează între două părţi -
numite mandant şi mandatar - prin care mandatarul se obligă să încheie acte juridice în numele
şi pe seama mandantului, pe baza unei împuterniciri de reprezentare pe care acesta i-a dat-o.

Mandatul poate fi special pentru o operaţie juridică sau pentru anumite operaţii
determinate (pentru o afacere sau pentru anumite afaceri) ori general (pentru toate afacerile
mandantului).
 Mandatul formulat în termeni generali nu conferă decît împuternicirea de a
încheia acte de administrare şi conservare. Împuternicirea de a încheia alte acte urmează a
fi formulată numai printr-o clauză expresă, cu excepţia mandatului autentificat notarial şi dat în
avans pentru incapacitatea mandantului.

Intensificarea şi diversificarea raporturilor juridice civile determină necesitatea crescîndă

şi oportunitatea utilizării sporite a contractului de mandat. În prezent, pentru exercitarea
drepturilor şi executarea obligaţiilor, subiecţii de drept civil recurg tot mai frecvent la serviciile
de reprezentare şi intermediere oferite atît de persoanele fizice, cît şi de persoanele juridice, care
înfăptuiesc în numele şi pe contul reprezentaţilor diferite acţiuni ce au drept efect apariţia,
modificarea şi stingerea raporturilor juridice.

Amploarea raporturilor de reprezentare şi intermediere este determinată de diverşi factori

de ordin obiectiv de ordin subiectiv. Printre aceşti factori menţionăm lipsa de experienţă în
anumite domenii de activitate, economia de timp şi de surse finanţare, imposibilitatea
permanentă sau temporară de a încheia anumite acte etc. Astfel, pentru primirea salariului,
încheierea unor contracte, săvârşirea altor acte juridice, în diverse situaţii cînd subiecţii dreptului
civil socot de cuviinţă, aceştia recurg la institutul reprezentării.

Raporturile juridice de reprezentare pot apărea în virtutea diferitelor temeiuri, inclusiv din
contracte. Printre contractele ce dau naştere raporturilor juridice de reprezentare cel mai răspîndit
este contractul de mandat.

Potrivit prevederilor art. 1030 CC, prin contractul de mandat o parte (mandant)
împuterniceşte cealaltă parte (mandatar) de a o reprezenta la încheierea de acte juridice, iar
aceasta, prin acceptarea mandatului, se obligă să acţioneze în numele şi pe contul mandantului.

Esenţa reprezentării în baza contractului de mandat rezidă în posibilitatea mandantului de

a fi subiect al raporturilor juridice civile prin intermediul unui terţ - mandatar, împuternicit să
reprezinte în astfel de raporturi interesele primului la încheierea de acte juridice. De altfel,
contractul de mandat se prezintă ca o formă clasică a reprezentării, deoarece în baza acestui
contract reprezentatul (mandant) transmite împuternicirile sale în ceea ce priveşte încheierea de
acte juridice reprezentantului (mandatar), efectele actelor juridice astfel încheiate răsfrângându-
se asupra reprezentatului (mandant). În această ordine de idei contractului de mandat îi sunt
aplicabile şi normele ce reglementează reprezentarea şi procura (art. 242-258 CC).

Definiţia legală a contractului de mandat atribuie raporturile juridice apărute în baza

acestuia la categoria raporturilor de drept civil ce presupun obligaţiile de prestare de servicii.
Acest fapt denotă interferenţa juridică a contractului de mandat cu contractele de prestare
servicii, cum sunt: contractul de administrare fiduciară, contractul de comision, de expediţie,
agenţia ş.a. Cu toate acestea, Codul civil reglementează contractul de mandat prin prisma
particularităţii sale specifice şi indispensabile cum este caracterul fiduciar, ceea ce în primul rând
stă la baza delimitării mandatului de construcţiile juridice menţionate. Mai mult ca atât,
specificul mandatului, care de altfel rezidă şi în faptul că acţiunile mandatarului săvârşite în
numele mandantului condiţionează apariţia, modificarea sau stingerea drepturilor şi obligaţiilor
pe contul ultimului, poate fi invocat drept criteriu de delimitare a contractului de mandat de
contractele de prestării servicii.

Contractul de mandat nu trebuie confundat cu cel de acordare a serviciilor de asistenţă

juridică în instanţele judiciare. Acest contract, spre deosebire de contractul de mandat, nu
presupune apariţia, modificarea sau stingerea drepturilor şi obligaţiilor în persoana clientului,
urmând să fie reglementat de normele Codului civil cu privire la prestarea serviciilor (art. 970-
978 CC).

3. Elementele Contractului de Mandat

Contractul de mandat comportă un caracter universal în sensul că în calitate de părţi la

acest contract pot apărea orice subiecţi de drept civil. Părţile contractului de mandat sunt
mandantul şi mandatarul. Indiferent de faptul dacă mandatul este cu titlu gratuit sau cu titlu
oneros, mandantul trebuie să aibă capacitatea juridică necesară pentru a figura drept parte în
raporturile juridice apărute în baza actelor încheiate de mandatar cu terţele persoane. De altfel, în
baza contractului de mandat, parte în raporturile cu terţii apare nu mandatarul, ci mandantul.
 Pentru determinarea capacităţii juridice a mandantului prezintă interes doar natura
juridică a actelor încheiate de către mandatar cu terţele persoane, în această ordine de idei este
raţional a distinge între actele de administrare, de conservare sau de dispoziţie.

Mandatarul trebuie să aibă capacitate de exerciţiu deplină, deoarece în actele juridice pe

care acesta le încheie în numele şi pe contul mandantului trebuie să manifeste un consimţământ
valabil exprimat. Conform prevederilor art. 199, alin. 2 CC, consimţămîntul este valabil dacă
provine de la o persoană cu discernământ, este exprimat cu intenţia de a produce efecte juridice
şi nu este viciat. Lipsa consimţământului sau viciile de voinţă sunt apreciate nu numai în
persoana mandantului, dar şi în persoana mandatarului.

4. Efectele Contractului de Mandat

Fiind, după caz, unilateral sau sinalagmatic, contractul de mandat comportă drepturi şi
obligaţii ale părţilor determinate în funcţie de caracterul gratuit sau oneros al acestuia.

Ţinînd cont de faptul că mandatarul încheie acte juridice în numele şi pe contul

mandantului, obligaţia principală a mandatarului este de a executa mandatul în conformitate cu
indicaţiile mandantului (art. 1040, alin. 1 CC). Indicaţiile în ceea ce priveşte modalitatea şi
condiţiile de executare a mandatului se pot conţine atât în contractul de mandat, cât şi în
instrucţiunile separate date de câtre mandant mandatarului. În cazul divergenţelor pe care le
conţin prevederile contractuale faţă de instrucţiunile mandantului în ceea ce priveşte executarea
mandatului, prioritate au prevederile contractuale.

Mandatarul este în drept să se abată de la indicaţiile mandantului, dacă, în funcţie de

circumstanţele executării mandatului, poate presupune că mandantul, având cunoştinţă de situaţia
certă, ar fi aprobat o asemenea abatere. Mandatarul beneficiază de acest drept în mod
condiţionat. Până la abaterea de la indicaţiile mandantului, mandatarul este obligat să-l notifice
despre noile circumstanţe şi să aştepte decizia lui. Excepţia o formează cazurile când amînarea
prezintă un pericol pentru executare (art. 1040, alin. 2 CC).

Cît priveşte împuternicirile mandatarului, acestea, potrivit art. 1034 CC, nu se limitează
la prevederile exprese ale mandatului, ci se extind asupra a tot ce poate fi dedus din cuprinsul şi
esenţa acestuia, cu excepţiile prevăzute de lege. Mandatarul poate încheia toate actele care pot fi
deduse din împuternicirile lui şi care sunt necesare pentru îndeplinirea mandatului.
Împuternicirile date unei persoane pentru a încheia acte care ţin de profesia sau funcţia pe care o
exercită şi care rezultă din natura lor nu trebuie să fie stipulate expres.

În cazul mandatului cu titlu gratuit, spre deosebire de mandatul oneros, mandatarul

răspunde numai pentru intenţie sau pentru culpă gravă.

Considerăm principial a remarca faptul că prin executarea mandatului nu trebuie

înţeleasă încheierea neapărată a actului juridic de către mandatar. In cazul când din anumite
considerente de ordin obiectiv mandatarul nu reuşeşte să încheie actul juridic în condiţiile
stabilite de mandant, dar dovedeşte că pe parcursul executării mandatului cu titlu gratuit a
acţionat prudent, depunînd toată diligenţa, răspunderea lui nu va fi angajată. Aceasta se datorează
faptului că obligaţia mandatarului de a încheia acte juridice în baza contractului de mandat este o
obligaţie de prudenţă şi diligenţă, în care obţinerea rezultatului final (încheierea de acte juridice)
nu poate fi garantată. În această ordine de idei, art. 1035 CC prevede că mandatarul este obligat
să acţioneze în interesul mandantului cu prudenţă şi diligenţă şi să evite apariţia conflictelor între
interesele sale personale şi interesele mandantului.

5. Încetarea Contractului de Mandat

Particularităţile contractului de mandat la capitolul încetării acestuia se datorează atît

faptului că mandatul se încheie, după cum am mai menţionat, intuitu personae,cît şi caracterului
fiduciar al raporturilor stabilite între părţi în urma încheierii contractului. Aşadar, pe lîngă
temeiurile generale de stingere a obligaţiilor contractuale (de exemplu: prin executare, expirarea
termenului), caracterul specific al contractului de mandat determină şi temeiuri speciale în acest
sens, cum sunt: revocarea mandatului, renunţarea mandatarului, decesul sau incapacitatea uneia
din părţile contractante.

În cazul formulării normelor despre denunţarea contractului de mandat legislatorul

foloseşte termenul revocare, care este echivalent cu termenul denunţare.
 Potrivit regulii generale, contractul de mandat este revocabil, adică poate fi denunţat de
către părţile contractante. Revocabilitatea mandatului este una din particularităţile distincte ale
contractului de mandat, reprezentând dreptul fiecărei părţi contractante de a denunţa în mod
unilateral în orice timp contractul. În acest sens, art. 1050, alin. l CC, menţionează că mandatul
poate fi denunţat oricând de oricare dintre părţi. Aşadar, mandatul poate fi denunţat (revocat) în
mod unilateral atât de mandant, cât şi de mandatar indiferent de caracterul gratuit sau oneros al
acestuia. Mai mult ca atât, este nulă clauza prin care se exclude dreptul unei părţi de a denunţa
mandatul (art. 1050, alin. 5 CC).

Subliniem însă că aplicarea regulii generale în ceea ce priveşte revocarea mandatului

comportă anumite condiţii şi efecte, ce diferă în funcţie de partea contractantă care o înfăptuieşte.

Revocarea mandatului necesită a fi notificată atît mandatarului, cît şi terţelor persoane cu

care a contractat mandatarul în vederea executării mandatului, dacă acordarea împuternicirilor
câtre mandatar s-a făcut prin exprimarea voinţei faţă de terţele persoane cu care mandatarul
urmează a contracta. Revocarea mandatului notificată numai mandatarului nu se poate opune
terţilor care, fără a şti despre revocare, au contractat cu bună-credinţă cu mandatarul. În acest
caz, mandantul are drept de regres împotriva mandatarului (art. 1050, alin. 2 CC).

Mandatarul poate denunţa mandatul odată fiind îndeplinită cel puţin una din următoarele
condiţii:

• să fie asigurată posibilitatea mandantului de a se îngriji în continuare de actele asupra cărora s-a
contractat;

• să existe motiv întemeiat pentru denunţarea mandatului.

Dacă există motive întemeiate, mandatarul poate renunţa necondiţionat la mandat, în sens
că nu este ţinut să asigure mandantului posibilitatea să se îngrijească de actele asupra cărora deja
s-a contractat. Condiţiile invocate de legislator în privinţa dreptului mandatarului de a denunţa
mandatul din proprie iniţiativă sunt chemate să protejeze interesele legitime ale mandantului. În
acest sens, art. 1050, alin. 3 CC prevede că mandatarul poate denunţa mandatul doar în aşa fel
încât să fie posibil pentru mandant să se îngrijească în continuare de actele asupra cărora s-a
contractat, cu excepţia cazului când există motiv întemeiat pentru a denunţa.
 În cazul cînd mandatarul nu oferă mandantului posibilitatea de a se îngriji în continuare
de actele asupra cărora s-a contractat, mandantul are dreptul la daune interese. In privinţa
existenţei motivelor întemeiate care servesc drept temei pentru liberarea mandatarului de
obligaţia de a asigura posibilitatea mandantului să se îngrijească de actele asupra cărora s-a
contractat, acestea nu sunt enumerate în lege, prin urmare, părţile, prin acordul lor, având
posibilitatea de a le stipula în contract.

Bibliografie

1. Contracte Civile editura “Lumina Lex” Bucureşti 1998. I. Motica, Florin Moţiu (pag.215 – 240)

2. Drept Civil / Contracte Civile Chişinău 2004, Igor Trofimov (pag.9 – 12; 76 – 94)

3. https://dreptmd.wordpress.com/

4. https://lege5.ro/

5. https://notar-cosma.ro/