Textul literar prezintă o lume imaginară și transmite idei, emoții și sentimente, într-un limbaj expresiv.

Textul literar poate fi: a. Text narativ

b. Text descriptiv

Textul narativ prezintă derularea unor întâmplări (acțiuni) petrecute în ordine logică și temporală.

Trăsăturile textului narativ sunt:

Ø Acțiunea – situația inițială (echilibru),

- succesiunea de întâmplări (complicații, acțiune, rezolvare),
- situația finală (încheierea, reapariția echilibrului).
Ø Reperele / indicii de timp și de spațiu – cuvinte sau secvențe care indică circumstanțele
desfășurării acțiunii: desfășurării acțiunii - când se întâmplă acțiunea?
- unde se întâmplă acțiunea?
Ø Personajele – cine participă la acțiune?

Tema unui text reprezintă ideea centrală din cadrul textului. Pentru a denumi tema folosim un substantiv.
În unele texte, titlul poate anticipa tema.(copilăria,familia ,școala,dragostea,prietenia, natura)
Cuvântul-cheie constă într-un substantiv sau un grup de cuvinte ce denumește cel mai important
aspect dintr-un text. În general, într-un text putem găsi mai multe cuvinte-cheie.
Tema textului narativ este în strânsă legătură cu cuvintele-cheie conținute în text.
Naratorul -poate relata folosind pers I sau a III a
-cand este folosită persoana I el este în același timp și personaj și relateaza evenimentele
din perspectiva sa.
Autorul și naratorul nu pot fi confundați. Autorul face parte din lumea reala, naratorul face parte din
lumea inventată de autor.

Textul descriptiv literar consta în prezentarea sugestiva a unui obiect, a unei ființe sau a unui loc.
Descrierea are rolul de a ajuta cititorul să-și imagineze obiectul, ființă sau locul evocat.
Într-o descriere pot fi menționate percepții care țin de toate cele 5 simțuri (văz, auz,miros, gust, pipăit) .
De asemenea pot fi exprimate sentimente și emoții, gânduri privitoare la obiectele, ființele sau locurile
descrise
 Legenda este un text narativ care prezintă întâmplări miraculoase despre originea unor ființe sau
lucruri, despre faptele unor eroi sau despre evenimente istorice, evidențiind valori precum binele,
adevărul,frumosul.
Există 2 tipuri de legende:-mitologice – care explică originea existența, caracteristicile unor fenomene,
personaje, a pământului, a florei sau a faunei, etc.
-istorice - care explică prin fapte imaginare evenimente și personaje reale din
istorie
Vocabularul (lexicul) constă în totalitatea cuvintelor existente într-o limbă

Cuvântul reprezintă unitatea de bază a vocabularului.

Cuvântul are:-Sens sau inteles - poate fi un unul sau mai multe sensuri,
- Sunete sau înveliș sonor – totalitatea sunetelor sau literelor din care este alcătuit.

Sensul unui cuvânt se stabilește numai în context:

a) Sens propriu – un sens cunoscut de toți vorbitorii; legat de un aspect din realitate. Sensul propriu
poate fi de două feluri:
- Sens propriu de bază – înțelesul obișnuit al unui cuvânt.
Exemplu: Mă doare piciorul. (membru inferior)
- Sens propriu secundar – rezultat dintr-o asemănare și depinzând strict de context.
Exemplu: Piciorul mesei este rupt. (parte a mobilierului)

b) Sens figurat – sensul neobișnuit al cuvântului, folosit cu valoare expresivă pentru a crea o
imagine poetică.
Exemplu: Ești cu picioarele pe pământ. (echilibrat)

Cap – sens propriu de bază: Mă doare capul.

- sens propriu secundar: M-am așezat în capul mesei.
- sens figurat: Sunt cu capul în nori.
Inimă – sens propriu de bază: Am ascultat bătăile inimii.
- sens propriu secundar: Am ajuns în inima pădurii.
- sens figurat: Și-a luat inima în dinți și a sărit cu parașuta.
Braț – sens propriu de bază: Mi-am focut un tatuaj pe brațul drept.
- sens propriu secundar: Brațul nordic al Dunării este Chilia.
- sens figurat: Sunt în brațele fericirii.
Dinte – sens propriu de bază: Primul dinte a căzut când aveam șapte ani.
- sens propriu secundar: Dinții greblei sunt tociți.
- sens figurat: Se pare că azi e soare cu dinți.
 OMONIMELE

Omonimele sunt cuvintele cu aceeași formă și cu sens diferit.

OMOFONE- Omonime care se scriu diferit, dar se pronunță la fel

Exemple: Ea merge la școală. [i a]
Ana ia două mere de la piață. [i a]

Ele merg în parc. [i e l e]

Vorbim despre niște iele din mitologie. [i e l e]

Sora sa merge la școală. [s a]

Sora mea s-a dus la școală. [s a]

car (car ghiozdanul)

c-ar (cred c-ar veni la noi.)

OMOGRAFE- Omonime care se scriu la fel, dar se pronunță diferit

Exemple:Acele – Acele fete sunt prietenele mele.
Acele de cusut sunt periculoase pentru copii.
Copii – Nina are doi copii.
Avem nevoie de două copii ale acestui document.
Haina- haină (articol vestimentar)
haină (neîndurător)

Cuvintele polisemantice au mai multe sensuri între care se păstrează o legătură semantică, iar
fenomenul se numește polisemie.
Diferența dintre omonimie și polisemie:

- Omonimele nu au legătură de sens între ele: bancă (obiect din parc; instituție)
- Cuvintele polisemantice au sensuri apropiate, fiind derivate din sensul primar: masă (obiect de
mobilier; ospăț)

POLISEMIE
„a (se) prinde”.
1. Marcel nu se prinde cum se rezolvă exercițiul acesta. (nu își dă seama, nu înțelege);
2. Cu siguranță că îl va prinde din urmă, dacă se concertează. (a ajunge din urmă pe cineva sau ceva care
se mișcă, aleargă);
3. Și-a prins dresul în cuiul de la scaun. (a agăța);
4. L-a prins cum încerca să trișeze la joc. (a surprinde pe cinevaasupra unei fapte (reprobabile) săvârșite
pe ascuns);
5. Am prins un nasture la cămașa tatălui meu. (a fixa ceva prin legare,coasere sau agățare)

”a trece. ”1.Mihai a trecut strada. (a traversat)

2. George a trecut clasa. (a promovat)
3. Rana mi-a trecut. (s-a vindecat)
4. Trandafirul s-a trecut. (s-a ofilit)
5. Ana a trecut pe la noi. (ne-a vizitat)
6. Ela m-a trecut cu vederea. (m-a evitat)
7. Vara a trecut. (s-a terminat)
8. Râul trece peste munți. (curge)
9. Am trecut peste acel moment nefericit. (l-am uitat, l-am acceptat)

”a da”: 1. I-am dat fetei un trandafir. (I-am dăruit)

2. Am dat bună seara prietenilor noștri. (I-am salutat)
3. I-am dat o palmă colegului meu. (L-am lovit)
4. Am dat test la matematică. (Am susținut)
5. Mi-am dat hainele vechi. (Le-am donat)
6. Am dat o petrecere. (Am organizat)

OMONIME : Milă – Am mers o milă pe jos. (unitate de măsură)

- Ai milă de el! (compasiune)
Râs – Râsul tău este foarte colorat (sunet)
- Aproape de pădure, am văzut un râs. (animal)
Lună – Vom sta o lună în concediu. (interval de timp)
- în seara aceasta va fi lună plină. (astru celest)
Război – În Ucraina este război. (conflict militar)
- Bunicii mei foloseau războiul pentru țesături. (mașină de lucru)
Liliac – Liliacul este un mamifer. (animal)
- A înflorit liliacul. (plantă)
Bandă – Strada aceasta are o singură bandă. (parte carosabilă)
- În cartierul nostru, este o bandă de hoți. (grup)
Sinonimele sunt cuvintele cu formă diferită și cu sens asemănător sau identic.
Antonimele sunt cuvintele cu formă diferită și cu sens opus.