ÎNTRU prep. (Mai ales urmat de „un”, „o” etc.; cu elidarea vocalei finale) În. I.

(Introduce un
complement circumstanțial de loc) 1. (Arată starea sau acțiunea în interiorul unui spațiu) A locui
într-un sat. 2. (Arată intrarea sau mișcarea în interiorul unui spațiu) A intra într-o pădure. 3.
(Arată direcția sau ținta mișcării) A se da într-o parte. II. (Introduce un complement
circumstanțial de timp) 1. (Arată momentul, răstimpul, epoca în care se petrece o acțiune) Într-un
timp scurt. ◊ Loc. adv. (Înv.) Întru-ntâi = la început. (Înv.) Într-acea = în acel timp. 2. (Arată
timpul cât durează o acțiune) Va plăti datoria într-un an. ◊ Expr. Întru mulți ani! = la mulți ani!
III. (Înv.; introduce un complement circumstanțial de scop) Iese întru întâmpinarea musafirului.
IV. (Introduce un complement circumstanțial de mod) A alerga într-un suflet. ◊ Loc. adv. Într-
adins = intenționat, în mod voit. Întru câtva = în oarecare măsură. V. (Introduce un complement
circumstanțial instrumental) Este îmbrăcat într-o scurtă de piele. VI. (Introduce un complement
circumstanțial de relație) A fi de acord întru totul cu cineva. VII. (Introduce un complement
indirect care arată obiectul unei prefaceri) Râul s-a prefăcut într-un pod de gheață. – Lat. intro