Complementul direct arată obiectul (ființa, lucrul, fenomenul) asupra căruia se

exercită direct acțiunea verbului determinat.

Complementul direct determină:
a) Un verb
Am citit o carte.
b) O locuțiune verbală
Am în vedere reușita la examen.
c) O interjecție cu valoare predicativă
Lupul hăț! pe ied.
Complementul direct răspunde la întrebările:
• pe cine?- când este exprimat prin nume de persoană;
• ce?-când este exprimat prin nume de lucruri sau fenomene;
Complementul direct se exprimăprin următoarele părti de vorbire:
a) substantiv în cazul acuzativ, cu sau fară prepoziția pe:
L-am întâlnit pe Ion în parc.
Aud o melodie frumoasă.
b) locutiune substantivală în cazul acuzativ:
E1 are spirit de observație.
c) pronume în cazul acuzativ, cu sau fară prepoiția pe:
L-am văzut pe el.t pe dânsul, pe dumnealui, pe acesta, pe al meu, pe unul).
N-am cumpărat nimic.
Tu stai să-1 înveți de bine și el te învață pe tine.

d) numeral:
I-am văzut pe doi dintre ei.
Câștigă opt și mănâncă zece.
 e) verbe la unul dintre modurile nepersonale (ininitiv, gerunziu):
Am auzit strigând.
A

Incep a scrie.
Dublarea complementului direct
Reluarea complementului direct substantival pronominal sau substantival printr-un
pronume neaccentuat se numește repriză pronominală.
Ciolanul gol nici câinii nu-I ridică.
Anticiparea complementului direct substantival sau pronominal printr-un pronume
neaccentuat se numește anticipare pronominală.
Nimeni nu poate să zică: ”Acum le știu pe toate!”
Topică:
Complementul direct stă, de obicei, după cuvântul determinat, dar poate sta și
înaintea acestuia:
Pe el 1-am întâlnit ieri.
Ieri 1-am întâlnit pe el.

Propoziția subordonată completivă directă

Propoziția subordonată, care determină un verb tranzitiv sau o locuțiune verbală
tranzitivă din propoziția regentă, fiind echivalentă cu un complement direct, și
răspunde la întrebările pe cine? ce?, se numește propoziție subordonată completivă
directă. [CD]
Știi (ce?) când pleci, dar nu știi (ce?) când ajungi.
Spre deosebire de propoziția subordonată subiectivă, care ține locul subiectului-lipsă
din regentă, propoziția subordonată completivă directă determină un verb
tranzitiv,care are un subiect exprimat, onclus sau subînțeles.
- Ce-i scris cu penița, nu tai cu bărdița (tu).
Propoziția marcată este o subordonată completivă directă.
- Ce se scrie cu condeiul, nu se taie cu toporul.
Propoziția marcată este o subordonată subiectivă.
Elemente de relație:
a) pronume relativ:
Am aflat cine te-a lovit.
Știu pe cine aștepți.
Știu cui datorezi scuze.
b) pronume nehotărâte:
Citesc orice e interesant.
Primesc cu plăcere pe oricine vine la mine.
c) conjuncții subordonatoare: ca, să, ca...să, dacă, de;
Simt că e frig.
d) adverbe relative: unde, când, cum, cât;
Nu știe unde este casa mea.
Topica și punctuația subordonatei completive directe
Propoziția subordonată completivă directă stă, de obicei, după regentă, dar poate fi
plasată și înaintea acesteia.
Propoziția subordonată completivă directă se izolează de regentă numai în
următoarele cazuri:
a) Dacă este o propoziție juxtapusă, în locul jonctivului-lipsă se aplică un semn de
punctuație (virgula sau două puncte):
Știu: ai venit să imi ceri socotelă.
b) Dacă propoziția subordonată completivă directă este antepusă regentei, se va
aplica un semn de punctuație (virgula sau linia de pauză):
Că ai venit, știam.
A

In cadrul aceleiași fraze pot exista mai multe propoziții subordonate completive
directe.
Două sau mai multe completive directe, care determină același regent și răspund la A

aceeași întrebare, sunt completive directe omogene. Intre ele se aplică semnele de
punctuație respective coordonării:
Aflaseml că trenul întârzie2, dar pasagerii sunt în siguranță3.