Părţile în contractul de transport

Noţiunea de parte în contract. Prin parte într-un contract se înţelege autorul

unei manifestări de voinţă la încheierea acestuia, iar în cazul în care o persoană este
lipsită de capacitatea de exerciţiu, ea îşi manifestă voinţa prin reprezentantul ei legal,
adică prin părinte ori tutore.

Părţile în contractul de transport. Părţile în contractul de transport de

mărfuri sunt expeditorul şi transportatorul. Beneficiarul contractului este însă
destinatarul, deşi nu ia parte la încheierea acestui contract.
Așadar, nu trebuie confundate părțile într-un contract de transport de bunuri cu
participanții la un asemenea contract.
Noțiunea de participant este una mai largă și ea cuprinde în ea atât părțile, cât
și pe destinatar, care nu este parte în contractul de transport, este dobânditor de
drepturi şi obligaţii ce rezultă din acest contract, cu condiția de a adera la el.

Expeditorul. Expeditorul este numit şi creditor al transportului şi este

persoana care încheie direct sau prin reprezentant contractul de transport cu
transportatorul. Aşadar, expeditorul poate încheia contractul de transport personal sau
prin mandatar. Reglementarea actuală nu cuprinde nici o definire, condiționare sau
limitare în privința expeditorului: orice persoană fizică sau juridică poate să aibă
calitate de expeditor într-un contract de transport.

Transportatorul. Prin transportator se înţelege persoana fizică sau juridică,

autorizată să efectueze transporturi interne sau internaţionale de persoane ori de
bunuri, în interes public sau în interes propriu, cu mijloace de transport deţinute în
proprietate sau cu contract de închiriere ori leasing. 1 El este creditor al preţului
transportului şi debitor al transportului.2
Regimul juridic al transportatorului este asigurat de normele Codului civil și ale
O.G. nr. 19/1997. Potrivit acestora, transporturile executate de persoane juridice sau
fizice, în condiţii nediscriminatorii de acces pentru terţi, pe baza unui contract de
transport, contra plata, sunt transporturi în interes public, iar contractul de transport în
interes public se încheie între transportator şi beneficiar în condiţiile Codului civil.
Transportul în interes personal, executat de persoane fizice în vederea asigurării
deplasării unor persoane sau bunuri, precum şi transportul în folos propriu, organizat
de persoane fizice sau juridice pentru activităţile proprii autorizate, cu mijloacele de
transport pe care le deţin în proprietate sau le folosesc în baza unui contract de
închiriere sau leasing, este transport în interes propriu. Transporturile în interes
propriu de persoane sau de bunuri se execută fără perceperea unui tarif sau a
echivalentului acestuia în bunuri sau servicii.
Persoanele fizice sau juridice care efectuează transporturi de bunuri şi de
persoane, altele decât cele în interes personal, se autorizează de către Ministerul
Transporturilor şi Infrastructurii3.
Din reglementările legale rezultă că un contract de transport, cu titlu oneros ori
cu titlu gratuit, poate fi încheiat doar de un transportator care desfășoară activitate în
inters public, iar calitatea de transportator poate aparține unei persoane fizice sau
1
Articolul 9 alin. (3) din Legea nr. 51/2002 ce modifică O.G. nr. 19/1997.
2
Şt. Scurtu, op. cit., p. 23-25.
3
Dispozițiile art. 20-22 O.G. nr. 19/1997.

1
juridice autorizată în acest sens de către Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii.
Regula este reprezentată de transportul cu titlu oneros, iar transportul cu titlu gratuit
este, potrivit art. 1958 alin. 2 Cod civil, excepția.
Expeditorul mărfii poate fi el însuşi destinatar, dar, de regulă, desemnează o
altă persoană. Persoana desemnată ca destinatar dobândeşte faţă de transportator
drepturi şi obligaţii care îşi au originea în contractul de transport, deşi destinatarul nu
este parte în acest contract.