Eseu ‘’Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de război’’ de Camil Petrescu

- incadrare roman tip modern psihologic -

- Dicu Ianis Constantin, cls. 11B -

Romanul ,,Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de război’’ de Camil Petrescu,

1930, este un roman modern care se incadreaza in genul epic, nefiind lipsit de personaje,
narațiune, acțiune și multe altele.
Creatia lui Petrescu se incadreaza in romanul de tip modern, deoarece trece de la
tema rurala abordată pana atunci de alți scriitori la o literatura citadina ( orășenească ).
Acțiunea romanului se desfășoară cu precădere în atmosfera Bucurestiului din preajma
Primului Război Mondial dar și in Campulung. Autorul utilizează tehnici existente în literatura
europeană de atunci, adoptand în special fluxul conștiinței. Naratorii omniscienti creau
universe ireale, lipsite de originalitate așa că singurul mod real de a cunoaște este propria
conștiința.
Acesta este şi un roman subiectiv prin naraţiunea este la persoana I, naratorul fiind şi
personaj al acţiunii, literatura propusă de Camil Petrescu fiind una autentică, bazată pe
sondarea propriei conştiinţe, a propriului eu: „ nu scriu decât ceea ce văd, ceea ce aud, ceea
ce înregistrează simţurile mele…. (…) Eu nu pot vorbi onest decât la persoana I.”. Sondarea
propriei conștiințe se realizează prin tehnici moderne precum monologul interior, introspecția
sau fluxul conștiinței și conferă romanului o importantă dimensiune psihologică.
Textul narativ este structurat în două părți precizate în titlu, care indică temele
romanului, și în aceelași timp, cele două experiențe fundamentale de cunoaștere trăite de
protagonist: dragostea și războiul. Dacă prima parte reprezintă rememorarea iubirii dintre
Ștefan și Ela, a doua urmărește experiența de pe front a lui Ștefan din timpul Primului
Război Mondial. Un episod reprezentativ ar fi cel din primăvara lui 1916, când în timpul unei
concentrări pe Valea Prahovei, Gheorghidiu asistă la o discuție despre dragoste și fidelitate.
Povestea unui bărbat care își ucisese nevasta pe motiv de infidelitate și fusese achitat
stârnește în mintea lui amintirea ultimilor doi ani din viață- căsătoria cu Ela.
Titlul face referire la natura interioară misterioasă, tainică și dramatică a personajului
prin folosirea termenului de „ noapte” iar dragostea şi războiul constituie temele și domeniile
de experienţă ce-l marchează adânc şi copleşitor pe acesta.
Naraţiunea este la persoana I. Ştefan este naratorul personaj care prezintă acţiunea
prin propriii săi ochi, având o cunoaştere limitată, incertă, aceasta conferind relativitate
romanului.. Astfel, autorul începe să prezinte coordonatele vieţii sale familiale din urmă cu
doi ani de când aceasta începe. Prin prezenţa naratorului intradiegetic romanul capătă un
caracter subiectiv. Incipitul este unul modern conţinând mai multe intrări: Ştefan
Gheorghidiu, proaspăt sublocotenent contribuie la fortificarea văii Prahovei iar finalul este
deschis, surprinzând despărţirea eroului de tot trecutul său. Secvenţele narative conturează
două planuri narative diferite ca timp de acţiune dar care la un moment dat se interferează.
Romanul începe cu momentul cantonamentului de pe valea Prahovei, unul al timpului
prezent, înainte de începutul războiului, urmat de începutul poveştii de dragoste proiectat
undeva cu doi ani în trecut. Episodul este urmat de o succesiune de despărţiri, doruri și
împăcări. În partea a doua a romanului planul iubirii este pus în umbră de încordarea şi
disperarea fiinţei umane în apropierea morţii. Aceasta se descrie în episodul primului asalt,
apoi în momentul trecerii Oltului urmat de momentul obsesiv al îmbolnăvirii de frig.
Ștefan este personajul principal al romanului, un narator- personaj implicat în acţiune, tipul
intelectualului modern, lucid, analitic, inadaptat social. Este student, căsătorit cu Ela, o
frumoasă colegă de la Universitate, în mare parte reflectând personalitatea autorului. Sărac,
orfan de tată, locuieşte la o mătuşă a Elei înainte să capete moştenirea unchiului Tache. Mai
are două surori, iar relaţia cu mama văduvă se degradează pe parcursul romanului din
cauza moştenirii. Odată cu începerea războiului este concentrat şi primeşte gradul de
sublocotenent in armata romana. O trăsătură evidentă a personajului masculin este orgoliul.
Ilustrativă în acest sens este scena cinei din familie în casa unchiului Tache, bătrân avar,
bolnav. Aici este pomenit în discuție tatăl lui Ștefan și stilul boem în care acesta a trăit,
preocupat de jurnalism și artă, murind plin de datorii și nereușind a lăsa copiilor nicio
moștenire. Ștefan răbufnește în fața rudelor, criticând obrazul gros și șira spinării flexibilă a
celor bogați. Această izbucnire de sinceritate îi aduce o însemnată parte de avere din partea
unchiului său, moment care va schimba destinul său și al familiei sale. Tot din orgoliu nu
dorește să intre în rândul lumii mondene, să adopte comportamentul meschin al acesteia,
nici chiar să-și schimbe garderoba ci preferă stilul de viață simplu și plin de bucuria și
entuziasmul vieții de la început. Personaj foarte lucid, analizează cu atenţie toate stările
interioare pe care le trăieşte. Ne sunt redate cu sinceritate părerile sale despre Ela (
sentimente de iubire duioasă faţă de frumuseţea şi sensibilitatea femeii, bănuieli amare,
sentimente de dispreţ şi respingere) sau stări din război ( frica, disperarea etc.). Astfel toate
gesturile, faptele, privirile şi cuvintele soției capătă o semnificaţie anume, ele însumate
conducând la o dramă erotică trăită de către Ştefan.

Avand in vedere toate cele spuse mai sus, romanul ‘’Ultima noapte de dragoste,
intaia noapte de război’’ de Camil Petrescu este intr-adevar un roman de tip modern si
psihologic.