Distribuita geografica a

seismelor
• Cutremurul de Pamint este unul din cele mai
inspamantatoare si distrugatoare fenomene ale naturii de pe
Terra. Potentialul enorm de distrugere se datoreaza energiei
cutremurului, care la un seism deosebit de puternic este de
zece-douazeci de mii de ori mai mare decat energia primei
bombe atomice aruncate peste Hiroshima.
 Originea cutremurelor:

Distributia geografica neuniforma a seismelor pe suprafata Terrei isi gaseste explicatia

in teoria placilor tectonice. Conform acesteia, invelisul extern rigid al Pamantului este
format din cincisprezece placi tectonice mobile, de 60-100 km grosime, pe unele dintre
care se afla si continentele. Aceste placi litosferice "plutesc" pe astenosfera, stratul de
suprafata semitopit al mantalei Pamantului, si sub actiunea curentilor de convectie din
manta se deplaseaza extrem de lent, cu o viteza de pana la 12 cm pe an. Unele placi se
imping reciproc, iar in anumite locuri o placa aluneca si coboara sub o alta placa,
penetrand la adancimi cu temperaturi si presiuni inalte unde se topeste consumandu-
se. Altele se indeparteaza una de alta, spatiul dintre ele fiind completat cu magma
solidificata, care ulterior formeaza crusta noua. Unele blocuri imense de crusta
terestra aluneca unul fata de altul.
Undele seismice
Energia eliberata brusc de un cutremur se raspandeste in toate directiile, formand
undele seismice.

Pe masura indepartarii de locul perturbatiei initiale, energia se repartizeaza pe tot mai

multe particule − efectele seismului sunt tot mai mici la distante mai mari. Undele
seismice sunt un 'amestec' de unde longitudinale si transversale.
 Producerea undelor
seismice

Cand are loc o fisura sau deplasare brusca in scoarta pamantului, energia radiaza in exterior sub
forma unor unde seismice, la fel cum energia formata prin miscarea unei suprafete de apa radiaza
sub forma unui val. In fiecare cutremur, exista mai multe tipuri de unde seismice.
Undele interioare se deplaseaza in partea interioara a pamantului, iar undele superficiale se
deplaseaza la suprafata acestuia. Undele superficiale - uneori denumite unde lungi sau mai simplu,
unde L - sunt responsabile pentru cele mai multe pagube asociate cutremurelor, deoarece cauzeaza
cele mai intense vibratii. Undele superficiale se propaga din undele interioare care ajung la
suprafata
.
Unde primare (longitudinale), denumite si unde P sau unde de comprimare, se propaga cu o
viteza de aproximativ 1 pana la 5 mile pe secunda (1.6 pana la 8 kilometri/secunda), depinzand de
materialul prin care se deplaseaza. Aceasta viteza este mai mare decat cea a altor unde, astfel incat
undele P ajung inaintea celorlalte la o anumita suprafata. Ele se pot deplasa prin substante solide,
lichide si gazoase, si astfel vor patrunde prin scoarta pamantului. Atunci cand se deplaseaza prin
roca, undele pun in miscare particule minuscule de roca, inainte si inapoi, indepartandu-le si
apropiindu-le, pe directia pe care circula unda. Aceste unde ajung de obicei la suprafata sub forma
unei bufnituri bruste.
Unde secundare (transversale) denumite si unde S sau unde de taiere, ajung la suprafata putin
in urma undelor P. In timp ce aceste unde sunt in miscare, ele deplaseaza in afara particule de roca,
impingandu-le perpendicular cu calea undelor. Astfel rezulta prima perioada de ondulare asociata
cutremurelor. Spre deosebire de undele P, undele S nu se deplaseaza direct prin pamant. Ele circula
doar prin materiale solide, astfel incat sunt oprite de stratul lichid din interiorul pamantului.