Mușatescu Ioana-Ileana

Grupa 49, Seria 5

Ingineria genetica: un pas spre viitor sau spre dezastru?

Așa cum secolul XX a fost epoca de aur a tehnologiei, scolul XXI este epoca ADN-ului.
Până acum nu mult timp, termenul de inginerie genetică părea desprins din cărțile SF dar în
ziua de astăzi reprezintă o realitate bine conturată cu rezultate promițătoare. Recent, acest
domeniu s-a extins de la modificarea genetică a diferitelor specii de plante și animale la
modificarea genetică a embrionilor umani, permițându-le astfel viitorilor păriniți să-și aleagă
nu doar sexul, ci și culoarea ochilor viitorilor copii. Dar oare cât de multe trasături ale
copiilor vor putea alege in viitor părinții?

Modificarea genetică se referă la injectarea unei proteine intr-un organism pentru a scoate
o bucată din genomul său care va fi înlocuită cu gene noi. Cea mai folosita metodă pentru
editarea genomurilor este CRISPR- Cas9, tehnologie preluată de la bacterii ce constă în
recunoasterea unui virus și crearea de ARN pentru a-i ținti ADN-ul (prin intermediul
segmentului CRISPR) și emiterea unor enzime care vor ataca ADN-ul (prin segmentul Cas9)
și vor inactiva virusul. Cercetătorii au descoperit că pot folosi această tehnologie și pe
oameni, la ora actuală acest lucru devenind legal in mai multe țări de pe glob cum ar fi China
(2015), India, Japonia, Irlanda și unele state din SUA (începând cu vara acestui an).

Scopul primar al acestor modificări este țintirea genelor responsabile de diferite boli
genetice la oameni si eradicarea sau corectarea acestora. Prevenirea bolilor genetice este un
scop nobil, global pentru omenire la ora actuală.

O primă problemă ridicată de bioetică cu privire la aceste practici este aceea a creării de
embrioni umani cu scopul de a-i folosi și mai apoi omorî. Genul acesta de cercetare genetică
implică crearea și distrugerea intenționată de embrioni umani. Embrionii sunt incapabili de a-
și da consimțământul și nu au de ales cu privire la ce li se va întâmpla. Unii cercetători
consideră embrionii ca având aceleași drepturi ca un adult pe când alții nu îi consideră mai
mult decât o simplă aglomerare de celule neținând seama de sanctitatea genomului uman.

Embrionii umani sunt folosiți pentru a testa metodele de editare genetică care ar putea
ajuta oameni în viitor, apoi sunt omorâți. Aceste ființe umane sunt tratate ca niște materiale
de unică foloșință pe care noi le utilizăm fără respectul cuvenit.

Problema cu acest tip de utilizare a embrionilor umani este aceea că portretizează o

imagine conform căreia experimentarea pe oameni și folosirea lor pe post de cobai iar apoi la
finalul experimentului ”aruncarea lor la gunoi” este în regulă. Astfel se ridică și mai multe
semne de întrebare cu privire la moralitatea și umanitatea acestui gen de cercetări.

Un alt motiv de îngrijorare, mult mai fundamental de data aceasta este acela că ingineria
genetică s-ar putea să nu fie folosită doar pentru eradicarea bolilor cu transmitere genetică ci
și pentru editarea trasăturilor fizice ale viitorilor bebeluși astfel iscându-se numeroase
probleme psihologice, sociale, religioase și morale.

Ingineria genetică ar putea fi folosită de viitorii părinți pentru a alege nu doar sexul și
culoarea ochilor dar si culoarea pielii, a parului, înalțimea, un nas mic sau mare și mărimea
buzelor. Această descriere sună ca una scoasă dintr-un roman SF dar, în câteva decenii ar
putea deveni realitate.

Oare cum ar fi lumea dacă fiecare dintre noi ar arăta exact așa cum au cerut părinții,
conform unor standarde prestabilite de frumusețe? Nu ar apărea astfel o uniformizare în rasa
umană? Omenirea ar putea da complet uitării termenul de diversitate și de individualism.
Ingineria genetică ar putea ajuta la crearea unor așa-ziși ”bebeluși de designer”, îmbunătățiți,
superiori, care se supun unor rigori de frumusețe sau cu abilități intelectuale extrem de mari.
Reproducerea umana în termenii curenți ar putea deveni o modă veche iar oamenii ar putea
ajunge să se creadă Dumnezeu.

Pericolele morale ale ingineriei genetice au fost expuse succint de către David Albert
Jones, directorul Centrului de Bioetica Anscombe ”în loc să tratăm ființe umane deja
existente în feluri care le respectă drepturile și nu crează riscuri excesive asupra lor sau a
viitoarelor generații, creăm ființe umane noi pentru a le manipula și controla calitatea, cu
singurul scop de a avea controlul asupra reproducerii umane”.

Așadar, știința și cercetarea sunt domenii cruciale în evoluția omenirii dar amandouă
trebuie să respecte întotdeauna drepturile și demnitatea oamenilor.