UNDE

SEISMICE

P R O I E C T R E A L I Z AT D E   C H E L E A T E O D O R A L I N
& BUZDUGAN MARIUS
INTRODUCERE TEORETICĂ
Cutremurul de Pământ este unul din
cele mai înspamântatoare si
distrugatoare fenomene ale naturii de
pe Terra, potentialul enorm de
distrugere se datoreaza energiei
cutremurului. Energia eliberată în urma
unui cutremur de pământ se transmite
în toate direcţiile sub forma undelor
seismice.
Undele seismice sunt unde elastice
care pot traversa un mediu fără a se
modifica. Impulsul dat la plecare taie
particulele elementare prezente în acel
mediu care vor împinge alte particule
înainte să-și reia locul, se produce
după o reacție în lanț.
 TIPURI DE UNDE

• Vibrațiile unui seism se propagă în toate direcțiile. Se disting două

tipuri de unde, undele de volum care traversează Pământul și
undele de suprafață care se propagă la suprafața Pământului.
UNDELE SE ÎMPART ÎN MAI MULTE TIPURI:
1. Undele de volum:
• Ele se propagă în interiorul globului pământesc. Viteza lor de propagare
depinde de materialul pe care acestea îl traversează, și, de o cauza generală,
aceasta din urmă crește odată cu profunzimea, căci materia traversată devine
mai densa.
2. Undele de suprafață
• Acestea sunt undele ghidate de suprafața pământului. Efectul lor se poate
compara cu încrețiturile la suprafața unui lac. Ele sunt mai puțin rapide ca
undele de volum dar amplitudinea lor este de obicei mai mare.
UNDELE DE VOLUM
• Denumirea provine de la undae primae (latină)
• Se deplasează longitudinal (vezi figura 5), de aceea ajunge întotdeauna înaintea altor unde
seismice (pierde cel mai puțin timp pe drum).
• Viteza sa, ca și în cazul oricărei alte unde, este variabilă în funcție de materialul străbătut (vezi
figura 7). În crusta Pământului, viteza medie a undei P este de obicei de 6 km/s, iar în roci dure
este de 8 km/s.
• Călătorește și prin medii lichide (precum nucleul extern al Pământului), însă datorită refracției
între medii cu compoziție diferită nu poate ajunge direct (atunci când amplitudinea îi permite)
la stații seismice amplasate între 103 și 142 grade față de focarul cutremurului (pe cealaltă parte
a Globului).
• Este percepută la suprafață ca o mișcare pe verticală și de obicei nu are un caracter atât de
distructiv asupra clădirilor precum undele care o succed.
UNDELE DE VOLUM
• Denumirea provine de la undae secundae (latină)
• Se deplasează transversal (vezi figura 6), de aceea ajunge întotdeauna după unda
P
• Viteza sa, ca și în cazul oricărei alte unde, este variabilă în funcție de materialul
străbătut (vezi figura 7). În roci dure viteza undei S este de 3,2 km/s. Unda P este
de 1,74 ori mai rapidă decât unda S.
• Nu călătorește prin medii lichide (precum nucleul extern al Pământului sau
oceane).
• Este percepută la suprafață ca o mișcare pe orizontală, și provoacă cele mai mari
distrugeri asupra clădirilor.
• Lungimea de undă = λ = distanța parcursă de undă într-o perioadă (în
timpul unei oscilații complete).

• v = viteza undei
• T = perioada undei
• υ = frecvența undei
UNDELE DE SUPRAFAȚĂ
• Acestea sunt undele ghidate de suprafața pământului.
Efectul lor se poate compara cu încrețiturile la suprafața
unui lac. Ele sunt mai puțin rapide ca undele de volum
dar amplitudinea lor este de obicei mai mare.
1.UNDA LUI LOVE

• Denumirea provine de la descoperitorul

lor: A.E.H. Love (1863-1940)
•   E o undă de forfecare în plan orizontal
•   Sosește întotdeauna după unda S
2.UNDA LUI RAYLEIGH

• Denumirea provine de la
descoperitorul lor: Lord Rayleigh
(1842-1919)
• E o undă pentru care componenta
orizontală a mișcării particulelor
este orientată invers față de
direcția de propagare a undei
• Sosește întotdeauna după unda L
🔦 OBSERVAȚII
• Hipocentrul unui cutremur reprezintă locul de declanșare a unui cutremur
(focar seismic) din adâncul scoarței pământului, acolo unde au avut loc
deplasări de straturi.
• Epicentrul unui cutremur reprezintă proiecția pe suprafața terestră a
hipocentrului cutremurului.
• USGS, Institutul de studiere a seismelor din Statele Unite a realizat un
clasament al celor mai puternice cutremure din istoria modernă:
• 9,5 grade - Valdivia, Chile - 22 mai 1960:Cel mai puternic cutremur înregistrat vreodată în
lume. A dus la moartea a aproximativ 6.000 de oameni, iar pagubele au fost uriașe, nu atât
de mult din cauza seismului, cât datorită tsunamiului de 25 de metri produs ulterior.
• 9,2 grade – Alaska – 27 martie 1964. Cutremurul a provocat 139 de decese și mai multe pagube
materiale. Mișcarea telurică a seismului de 9,2 grade a durat patru minute și treizeci și opt secunde
fiind cel mai puternic înregistrat în istoria Americii de Nord.
• 9,1 grade – Insulele Andaman, Sumatra – 26 decembrie 2004. Cutremurul din Oceanul Indian, cu
epicentrul pe coasta de vest a Sumatrei a fost cel mai devastator din istorie. Valurile tsunami provocate
de acesta au dus la moartea a 230-280.000 de oameni din 14 țări. Indonezia a fost cea mai afectată țară,
urmată de Sri Lanka, India și Thailanda. A fost cutremurul cu cea mai lungă durată înregistrată de
seismologi între 8,3 și 10 minute și a făcut ca întreaga planetă să se miște cel puțin un centimetru.
BIBLIOGRAFIE:
• https://www.fizichim.ro/docs/fizica/clasa7/capitolul6-unde-mecanice-sunetul
/VI-3-undele-seismice
/
• https://ro.wikipedia.org/wiki/Und%C4%83_seismic%C4%83
• https://www.meteorologiaenred.com/ro/ondas-sismicas.html