Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
PRONUMELE
,,Când a venit pe lume fratele meu cel mic, ulița îl aștepta la poartă. El nu știa: era așa de mic!
Căsuța lui de-atunci era un leagăn alb; palmele mamei erau singura uliță prin care putea păși; ochii
mamei – singurele ferestre prin care putea privi. Pe-atunci știa doar să scâncească și se numea Scâncea –
Voievod. (...)
În curând pașii lui se căzniră prin ogradă; ulița îl privea înduioșată pe sub poartă, făcându-i semn cu
portița: îl chema la ea. El nu putea ajunge până acolo.Supărarea curcanului îl supăra ca o furtună; se-
nnoura curcanul în pene – el fugea în cerdac.
Purta rochiță pe atunci și se numea Puiuț.(...)
Îi surâdeau ochii, îi râdeau buzele; îi zburda inima în piept, ca un buratec pe iarbă. Ulița îl învățase să
privească primăvara. Știa acum că primăvara este o Duminică a pământului și că florilor pomilor sunt
drăgălașe ca surâsul unui copilaș din leagăn; căzute de pe crengi, ele tot râd.”
1. Precizează felul, persoana, numărul, cazul și funcția sintactică pentru pronumele subliniate în textul
citat: îl, el, lui, se, -i, la ea; (6x0,50=3p)
el
lui
se
-i
la ea
SUCCES!