Pragmatica Lingvistica

-CURS-
Pragmatica - stiinta limbii vorbite

3 plusuri = 1 punct la examen

in ultima ora dam un test

7 teme in total de facut - intrare in examen

Un proiect - studiu de caz pe care il alegem dupa cum ne pofteste sufletul, studiul de caz sa fie
in continuarea preocuparilor din anilor 1, sa fim consecventi cu ce ne place : discurs politic (un
singur discurs politic romanesc, contemporan) / discurs publicitar (minim 5 reclame), discurs
literar (fragmente de dialog fie dintr-un roman de Calinescu, Caragiale, Paul Georgescu - cel
mai valoros exeget (critic) al nostru in domeniul literaturii hispano-americane). Daca luam
discurs literar luam 2 pagini din carte.

Stefan Cazimir - Rasete in Parlament

Planul proiectului:

Argument:
motivatia alegerii acestei teme ( de ce am ales discursul politic, dc l-am ales pe Caldura Mare
si dc nu am ales altceva)
structura lucrarii mele (lucrarea mea este structurata in 5 parti)
o scurta prezentare a fiecari parti ( eu am considerat important sa analizez...)
Din ce perioada si de unde provin reclamele (reclama print nu youtube/video) - sa fie
romaneasca

Preliminarii teoretice:
prezentam acele concepte pragmatice pe care le-am gasit in studiul de caz
introducere fie a contextului social politic - pt discurs politic
din ce campanii fac parte reclamele, ce impact au avut, cand au intrat pe piata, au fost
eficiente sau nu, pareri - pt discurs publicitar

Studiul de caz:
presupune analiza propriu-zisa
luam conceptele si le discutam, luam notiune cu notiune si vedem daca e buna sau nu

Bibliografie:

Texte si pre-texte - introducere in pragmatica - Olga Balanescu

 CURS 1 + 2 - 12 octombrie 2015

Pragmatica este o disciplina de natura lingvistica interesata de interpretarea vorbirii colocviale.

Pragmatica se concentreaza asupra limbii vii, dinamice, asupra secventelor conversationale pe

care le analizeaza din urmatoarele perspective:
imprejurarea in care are loc conversatia
raportul instituit intre interlocutori (colegialitate/ dusmanie/ amicitie/ politicoasa)
volumul de cunostinte detinut de fiecare participant la conversatie in ceea ce priveste
referentul (subiectul) - cat stii tu din ceea ce se discuta
pastrarea/incalcarea axei referentiale ( sa urmaresti subiectul. Subiectul conversatiei se
pastreaza de-a lungul intregii conversatii)
manifestarea non-verbala a fiecarui interlocutor in momentul actului conversational

Exista cateva diferentieri foarte clare intre lingvistica traditionala si pragmatica, diferentieri
care dau specificul, identitatea acestei discipline.

Diferentieri:

pragmatica accepta toate enunturile, indiferent daca sunt formulate corect sau gresit din
punctul de vedere al lingvisticii traditionale. Aceasta acceptare este motivata prin dorinta de
a oferi cat mai multe informatii suplimentare despre participantii la actul dialogic.
pragmatica acorda o deosebita importanta laturii subiective a comunicarii (atitudine a
locutorului emitent, stare de spirit instituita) uneori chiar in detrimentul componentei
structurale informationale - ex. un mesaj poate fi construit din punct de vedere pragmatic
pentru a transmite atitudine, nu informatie.
pragmatica foloseste concepte cu totul noi sub aspect terminologic si sub aspectul
continutului. Exemplu: act pragmatic, context, context situational, interactiune verbala, acte
verbale, elemente deictice etc. Dar aceste concepte noi sunt rezultatul topirii tuturor
celorlalte cocepte din lingvistica traditionala si plasarii lor in tipare noi care corespund scopul
pragmatice - analiza limbii vorbite, limbii colocviale, limbii nemijlocite dintre oameni
negarea implicita, afirmarea implicita

Imprejurarea in care a aparut pragmatica, determina parcursul pe care-l strabate.

A aparut in jurul anilor 50 - '52, mai exact.

Aparitia ei e determinata de existenta in epoca a urmatoarelor concepte:

psihologismul lingvistic;
retorica;
doctrina croceana;
dihotomia limba-vorbire (relatia binara)
 Aparitia pragmaticii

Imprejurarea in care a aparut pragmatica, determina parcursul pe care-l strabate.

A aparut in jurul anilor 50 - '52, mai exact. Aparitia ei e determinata de existenta in epoca a
urmatoarelor concepte:

psihologismul lingvistic (vorbirea care e influentata de psihic - "nu m-am mai putut abtine si i-
am spus")
retorica;
doctrina croceana;
dihotomia limba-vorbire (relatia binara)

Este un curent care evidentiaza importanta starii psihice, de spirit, a individului, in momentul
vorbirii.

Psihologismul lingvistic - vorbirea care e influentata de psihic.

Retorica - disciplina a "frumusetii" discursului. Ne invata sa vorbim frumos, persuasiv si
convingator, cu impact in fata interlocutorului. Starneste reactii psihice. Poate reflecta/
determina o anumita reactie a individului.
doctrina croceana - Benedetto Croce a stipulat legatura dintre indivit si mediul in care se
manifesta in momentul vorbirii. - adaptate , o perceptie corecta a mediului in care te aflii.
Adaptatea individului presupune o disponibilitate psihica a individului, de a intelege in mod
corespunzator situatia in care se afla.
dihotomia limba-vorbire - limba este conceptul general, abstract care reprezinta suma
normelor lingvistice existente intr-un moment social istoric determinat. Ex: limba secolului al
XVI-lea este diferita de limba secolului XX. Limba - modalitatea personala a fiecarui individ
de a folosit normele limbii - apare notiunea de competenta (normele limbii) si performanta
lingvistica (actualizarea limbii prin vorbire - cat stii tu)

Toate aceste 4 concepte, teorii, promoveaza ideea de stare de spirit, de psihic al individului
- de aici, pragmatica a extras importanta scoaterii in evidenta a individualitatii fiecaruia (fiecare
om se poate manifesta asa cum considera el de cuviinta in vorbire, transmitand mai mult sau
mai putin despre el).

Concepte fundamentale ale pragmaticii

1. ACT PRAGMATIC - acea informatie pe care noi nu o rostim, propriu-zis, dar o

deducem, incercam sa o intelegem (A:"Ce faci?" B:"Am prajit portocalele"). Nu intotdeauna
actul pragmatic este inteles. Este mesajul nerostit, dar ascuns in spatele mesajului propriu-zis.
Actul pragmatic poate fi descifrat prin corelarea elementelor ce tin de manifestarea non-verbala
a vorbitorului (gestica/ mimica), a elementelor supra-segmentale (timbru, voce, accent,
intonatie, geminarea consoanelor, prelungirea vocalelor) si a informatiilor proprii imprejurarilor
in care se petrece actul conversational.
 Actul pragmatic exprima ascunderea adevaratei intentii comunicative. Atitudinea
vorbitorului care construieste un act pragmatic este determinata de pozitia lui in fata
interlocutorului:
a. nu-si poate permite sa-si exprime adevarata intentie comunicativa;
b. manifesta tact/ diplomatie;
c. vrea sa dezamorseze un posibil conflict.

Actele pragmatice pot fi de doua feluri:

Negare implicita = inlaturarea unei posibile acuze care planeaza asupra vorbitorului. Prin
act pragmatic, el va sugera interlocutorului sau ca nu se face vinovat de aspectele negative
mentionate gratie unor argumente solide enuntate in discurs. Mesajul sau rostit va contine,
asadar, argumentele dezincriminarii, dar inlaturarea acuzelor nu o face el, vorbitorul, ci i-o
sugereaza interlocutorului sau pentru ca acesta sa decida singur asupra nevinovatiei
vorbitorului;

Afirmare implicita = tip de act pragmatic prin care vorbitorul sau locutorul emitent isi
sustine niste calitati, o auto apreciere, o promovare, un aspect existential benefic lui pe baza
unor argumente. Aceste argumente corelate vor dezvolta implicit (din spatele cuvintelor)
sustinerea afirmatiilor lui. Scopul afirmarii/negarii implice este sa convina/ sa persuadeze
interlocutorul.

2. Context - totalitatea imprejurarilor fizice si psihice care favorizeaza si influenteaza

desfasurarea unui act conversational, sau il impiedica. Contextul poate sa fie formal sau
informal, poate sa permita sau sa blocheze fluxul conversational in fucntie de compatibilitatea
lui cu axa referentiala

3. Contextul situational - presupune totalitatea manifestarilor non-verbale a fiecarui

vorbitor in parte. Acestea insotesc mesajul verbal propriu zis si il nuanteaza (ras, plans, oftat,
momente de tacere). Acestora li se adauga elementele suprasegmentale ale vorbirii adica
accent, intonatie, timbru, voce. Elementele de context situational pot fi in consonanta cu
mesajul verbal propriu zis sau in contradictie cu acesta. Prin incalcarea compatibilitatii dintre
mesajul verbal propriu zis si elementele de context situational (gesturile contrazic cuvintele) se
obtine act pragmatic. Elementele de context situational vizeaza si manifestarea vestimentara a
fiecarui vorbitor

4. Interactiune verbala - reprezinta raportul instituit intre vorbitori. 2 interactiuni

verbale:
- personal = egalitate intre interlocutori, nu neaparat de varsta sau statut social, de
atitudine. Acest tip de interactiune verbala permite contruirea celor mai spectaculoase
enunturi. Acest tip de interactiune verbala favorizeaza constructia actului pragmatic. El se
desfasoara de regula intr-un context informal, dar poate aparea si in cadrul formal atunci cand
interlocutorul situat socio profesional pe o treapta superioasa instituie amiabilitatea
- de tranzactie = se stabileste intre inegali socio profesionali. Se presupune un discurs
formal care imprima distanta intre locutori, un discurs menit sa dezvolte axa referentiala
(informatia), nu latura afectiva. Prin urmare prin acest tip de interactiune verbala nu se
dezvolta act pragmatic

5. Marcatori discursivi - cuvinte sau niste simboluri iconice care poarta intreaga
responsabilitate in cadrul demersului de construire a actului pragmatic. Sunt niste cuvinte sau
simboluri cheie prin care se realizeaza 2 demersuri:
- coeziunea discursiva a mesajului
- eficientizarea mesajului prin constructie de act pragmatic - mesaj indragit

6. Registru discursiv - maniera de abordare a unui discurs de catre fiecare vorbitor in

parte. Poate fi tehnic sau non tehnic, poate fi obiectiv sau subiectiv, iar daca este subiectiv poate
fi ludic, ironic, sarcastic sau umoristic. Se construieste cu ajutorul marcatorilor discursivi si cu
ajutorul indicilor specifici/ nespecifici = constructii proprii unui anumit tip de discurs. Ex:
promit ca iti aduc cartea -> este indice specific pt tipul de discurs promisiune; bine,bine iti aduc
cartea -> indice nespecific pt tipul de discurs promisiune. Registrul discursiv este sustinut de
elementele de context si de context situational in sensul ca umorul, ironia, enuntarea ludica nu
isi pot avea locul intr-un context formal

7. Pozitionare/repozitionare conversationala - interventia propriu-zisa in actul

conversational (interventia fireasca, intrebi si dai raspunsul); repozitionarea conversationala
presupune insistenta vorbitorului de a continua dialogul desii in mod normal fluxul
conversational a fost blocat. Ex: A- mergi cu mine la film? B- nu. A- e foarte frumos filmul.

grupele 3-4 de discutat la seminar pagina pg 62 ex 1, abcd tema, scriem tema pe calculator sau
de mana, ne semnam si o dam

8. CANALUL DE COMUNICARE
Pragmatica distinge inca 2 forme de comunicare in afara de cele consacrate (scrisa si orala):
a. Comunicarea orala apropiata prin structura de cea scrisa (= comunicarea orala,
prin esenta, este spontana, dar ea e apropiata de cea scrisa -> comunicarea stiintifica. Este
elaborata si organizata in sensul dezvoltarii argumentelor in mod logic si convingator. Este
neredundanta si se distinge printr-un limbaj specializat. Este echilibrata emotional, iar ca
element de context situational, este sustinuta de un ton calm, echilibrat, dar nu monoton. Acest
tip de comunicare nu permite dezvoltarea unei gestici bogate. Singurul element ce tine de
comunicarea orala este rostirea in fata auditoriului, propriu-zisa. Daca este citita, se pierde
credibilitatea in fata auditoriului. Acest tip de comunicarea are drept apanaj al comunicarii
orale - sustinerea);
b. Comunicareascrisaapropiataprinstructuradeceorala(=bilet,scrisoareinformala,
reclama, discursul politic -> mimeaza spontaneitatea, autenticitatea. Acest tip de comunicare se
caracterizeaza prin prezenta tuturor elementelor de oralitate al limbajului. Acest tip de discurs
instituie o interactiune verbala de tip personal, acolo unde ar trebui sa fie o interactiune de
tranzactie - ex. discursul politic, reclama, textul de presa, editorialul- relatie de apropiere, informal.
Acest tip de comunicare asigura sursa de dezvoltare, de aparitie a unui act pragmatic care
apare pe fundalul unei cvasiapropieri intre interlocutori. Discursul acesta este simulat, cel mai
adesea,... efecte discursive).

9. EVENIMENTUL VERBAL
= o suita de acte verbale (replici) care indeplineste aceeasi functie comunicativa. Un mesaj,
poate indeplini in pragmatica, una dintre urmatoarele functii comunicative:
functie emotiva (expresiva) = mesajul, in totalitate, transmite o emotie, o stare
de spirit (ex. "scrisoarea colacao");

functiereprezentativa=mesajulesteconstruitpentruatransmiteinformatie(reclamela
autoturisme, servicii bancare, electrocasnice - acolo unde detaliile tehnice sunt absolut
necesare);

functiedirectiva=exprimareaindemnuluiadresatreceptoruluicatredesfasurareaunuianumite
demers (Toate reclamele detin aceasta functie) -> dezvolta act pragmatic;

functiepoetica=exprima,sintetizeazaartisticitateaexprimarii(joculdecuvinte,conotatia,
exploatarea figurilor de semnificatie, de gandire si de constructie, operatiile retorice aplicate
cuvantului/ sintagmei;

functie de contact = pastrarea pe parcursul dialogului a legaturii vii de comunicare

intre vorbitori (ex: "Ma auzi?", "Intelegi?", "Fii atent!", "Si atunci... Ce crezi?"). Aceasta functie
de contact se realizeaza prin marcatori discursivi;

functie metalingvistica = functie explicativa. Pentru a ne face mesajul inteles

(interlocutorului), dar nu al redundantei! Ofera clar, scrict, o explicatie a ceea ce ai spus - poate
fi construita in limbaj informal drept pseudo-metalingvistic "adica".
** mai multe evenimente verbale (mai multe secvente de conversatie inlantuite) realizeaza o
tranzactie conversationala (conversatia intreaga, propriu-zisa de la inceput pana la sfarsit. In
aceasta conversatie putem dezvolta mai multe subiecte = mai multe evenimente verbale). E
alcatuita dintr-o multitudine de acte verbale care indeplinesc mai multe functii comunicative
(ex: comunicarea stiintifica: reprezentativa si metalingvistica)

10. NIVEL DE DISCURS
= o etapa in strategia alcatuirii unei conversatii. Niste etape pe care discursul le poate parcuge.

11. VECTORI DISCURSIVI

= o unitate lexicala sau frazeologica (cuvant/ expresie) prin care se potenteaza, se sustine o
anumita functie comunicativa (ex. adica, vreau sa spun - functia metalingvistica; pai, sa vezi -
functia expresiva)
****7 teme de facut!!!

Curs 3

Canalul de comunicare
Pragmatica distinge inca 2 forme de comunicare in afara de cele consacrate (scrisa si orala):
1. Comunicarea orala apropiata prin structura de cea scrisa (= comunicarea orala, prin
esenta, este spontana, dar ea e apropiata de cea scrisa -> comunicarea stiintifica. Este elaborata
si organizata in sensul dezvoltarii argumentelor in mod logic si convingator. Este neredundanta
si se distinge printr-un limbaj specializat. Este echilibrata emotional, iar ca element de context
situational, este sustinuta de un ton calm, echilibrat, dar nu monoton. Acest tip de comunicare
nu permite dezvoltarea unei gestici bogate. Singurul element ce tine de comunicarea orala este
rostirea in fata auditoriului, propriu-zisa. Daca este citita, se pierde credibilitatea in fata
auditoriului. Acest tip de comunicarea are drept apanaj al comunicarii orale - sustinerea);

2. Comunicarea scrisa apropiata prin structura de ce orala (= bilet, scrisoare informala,

reclama, discursul politic -> mimeaza spontaneitatea, autenticitatea. Acest tip de comunicare se
caracterizeaza prin prezenta tuturor elementelor de oralitate al limbajului. Acest tip de discurs
instituie o interactiune verbala de tip personal, acolo unde ar trebui sa fie o interactiune de
tranzactie - ex. discursul politic, reclama, textul de presa, editorialul- relatie de apropiere, informal.
Acest tip de comunicare asigura sursa de dezvoltare, de aparitie a unui act pragmatic care
apare pe fundalul unei cvasiapropieri intre interlocutori. Discursul acesta este simulat, cel mai
adesea,... efecte discursive).

Evenimentul verbal
= o suita de acte verbale (replici) care indeplineste aceeasi functie comunicativa. Un mesaj,
poate indeplini in pragmatica, una dintre urmatoarele functii comunicative:
1. functie emotiva (expresiva) = mesajul, in totalitate, transmite o emotie, o stare de
spirit (ex. "scrisoarea colacao");

2. functie reprezentativa = mesajul este construit pentru a transmite informatie

(reclame la autoturisme, servicii bancare, electrocasnice - acolo unde detaliile tehnice sunt
absolut necesare);

3. functie directiva = exprimarea indemnului adresat receptorului catre desfasurarea

unui anumite demers (Toate reclamele detin aceasta functie) -> dezvolta act pragmatic;

4. functie poetica = exprima, sintetizeaza artisticitatea exprimarii (jocul de cuvinte,

conotatia, exploatarea figurilor de semnificatie, de gandire si de constructie, operatiile retorice
aplicate cuvantului/ sintagmei;

5. functie de contact = pastrarea pe parcursul dialogului a legaturii vii de comunicare

intre vorbitori (ex: "Ma auzi?", "Intelegi?", "Fii atent!", "Si atunci... Ce crezi?"). Aceasta functie
de contact se realizeaza prin marcatori discursivi;

6. functie metalingvistica = functie explicativa. Pentru a ne face mesajul inteles

(interlocutorului), dar nu al redundantei! Ofera clar, scrict, o explicatie a ceea ce ai spus - poate
fi construita in limbaj informal drept pseudo-metalingvistic "adica".

** mai multe evenimente verbale (mai multe secvente de conversatie inlantuite) realizeaza o
tranzactie conversationala (conversatia intreaga, propriu-zisa de la inceput pana la sfarsit. In
aceasta conversatie putem dezvolta mai multe subiecte = mai multe evenimente verbale). E
alcatuita dintr-o multitudine de acte verbale care indeplinesc mai multe functii comunicative
(ex: comunicarea stiintifica: reprezentativa si metalingvistica)

Nivel de discurs
= o etapa in strategia alcatuirii unei conversatii. Niste etape pe care discursul le poate parcuge.
Vectori discursivi
= o unitate lexicala sau frazeologica (cuvant/ expresie) prin care se potenteaza, se sustine o
anumita functie comunicativa (ex. adica, vreau sa spun - functia metalingvistica; pai, sa vezi -
functia expresiva)
APLICAREA CONCEPTELOR PRAGMATICE IN DISCURSUL PUBLICITAR:
Actul pragmatic in discursul publicitar (reclame), reprezinta garantia eficientei si a impactului
asupra publicului tinta (o reclama buna are act pragmatic - indemnul catre achizitie). Daca
exista coeziune discursiva (compatibilitate) intre mesajul iconic si cel textual si intregul
construct publictar si produsul promovat, atunci actul pragmatic sustine in mod eficient
principiul AIDA
Contextul, intr-o reclama, este dat de mesajul iconic (poza), ce insitutie o anumita
imprejurare in care se transmite mesajul.
Contextul situational este dat de gestica, mimica, atitudinea personajului garant, iar daca nu
avem personaj garant, de gestica, mimica, atitudinea care se sugereaza. (ex. PETste - registrul
ludic se induce din mesajul contextual)
Registrul discursiv in reclama presupune tonul transmiterii mesajului. (ex. PETste - ton ludic,
ton de gluma, de umor, de joaca; ex: Toyota - registru serios si tehnic, fata de PETste)
Interactiunea verbala - in toate reclamele, publicitarul se straduieste sa instituie o interactiune
verbala de tip personal (de egalitate) cu publicul-tinta (publicul este mai receptiv la amabilitate,
la prietenie, decat la o reclama distanta, neutra) - TREBUIE sa fie de tip PERSONAL -
element sinecvanon
Comunicare scrisa, dar apropiata structural de cea orala prin elemente care sprijina oralitatea
limbajului (ex. adresare informala, pers II, sg; vocative; imperative; marcatori discursivi de
personalizare a mesajului). Acest tip de comunicare este unul elaborat, este gandit sa fie asa.
Acest canal de comunicare rezulta in urma aplicarii unei strategii de comunicare - este elaborat
in acest sens. Contribuie la sustinerea acestei forme de comunicare, constructia iconica a discursului
publicitar, care intervine semantic in sustinerea axei referentiale (ex. Reclama Colacao - text si
imagine simulat).

Curs 4

Izvoarele pragmaticii
Izvoarele pragmaticii sunt reprezentate de 4 teori/ concepte existente in epoca: 1. retorica;
2. psihologismul lingvistic;

3. dihotomia (relatie binara) limba-vorbire;

4. doctrina croceana.
Retorica:
arta discursului - pentru a schimba o atitudine - persuadarea interlocutorului printr-o
interventie

verbala emotionanta prin:

expresivitate (artisticitate);

afectivitate (transmitere de atitudine) - de natura sa impresioneze

interlocutorul intr-atat incat
sa-i induca o anumita stare de spirit.
Constructia artistica si afectiva a discursului potenteaza subiectivitatea fiecarui individ in parte,
evidentiaza trasaturile propriei sale personalitati. Retorica se bazeaza pe interventia pur
personala a fiecarui locutor in parte, care poate institui o anumita stare de spirit. Este mai
importanta starea de spirit decat informatia propriu-zisa transmisa. Retorica scoate in evidenta
modul in care informatia este transmita (partea artistica).
Psihologismul lingvistic (naste context si contetul situational)
= preocuparea lingvistilor de a acorda atentie in constructia/ deconstructia unui mesaj laturii
psihologice care determina procesul comunicarii (ex: in clasa, cadru formal - axa referentiala e
pastrata: atentie, concentrare, predispozitie catre obiectivitate; la cafenea: destindere,
necenzurare a atitudinii afective - conversatia este influentata de starea psihica a vorbitorilor,
determinata la randul ei de contextul desfasurarii interventiei verbale - ex: dialog in sala de curs
- obiectivitate determinata de concentrare, atentie si interes pentru informatie)
Dihotomie limba-vorbire
Limba = totalitatea normelor lingvistice la un moment dat social-istoric determinat. Un
concept abstract care inseamna mult mai mult.
Vorbirea = modalitatea proprie fiecarui individ de a actualiza normele standard ale limbii in
functie de pregatire si interes.
= aceasta dihotomie influenteaza pragmatica in sensul sublinierii importantei particularitatilor
proprii fiecarui individ. Astfel, pragmatica nu va respinde niciun discurs, indiferent daca este
corect sau gresit dpdv al limbii, al normelor.
Doctrina croceana
= "vorbirea fiecarui individ, in momentul constructiei dialogului, reflecta atitudinea acestuia
fata de interlocutor" (ex: discursul laconic intr-o prezenta incomoda, neconfortabila, laconica). -
latura subiectiva - poti sa manifesti interes/lipsa de interes/ dispret - sa vb acelasi lucru cu 2
persoane diferite dar intr-o tonalitate diferita. Benedetto Croce scoate in evidenta atitudinii
subiective de care fiecare vorbitor da dovada intr-un act conversational. Pe aceasta docrina se
bazeaza conceptul de interactiune verbala.
Concluzie:
Aceste 4 concepte fundamentale - LATURA SUBIECTIVA - element in comun - potenteaza
enuntul
afectiv.
Pragmatica pune accent pe ATITUDINE (reiese din vorbe, cat si din spatele cuvintelor: privire,
gestica, context etc).

Teoria actelor verbale

Actele verbale sunt replicile, interventiile verbale propriu-zise dintr-un dialog. Acestea se disting
intre ele prin ATITUDINE. Aceeasi informatie poate fi transmisa, construita in mai multe
feluri exprimand mai multe atitudini. La nuantarea atitudinilor contribuie elementele de
context si context situational.
Ex: Vin diseara (poate sa insemne: 1. informatie, 2. promisiune, 3.amenintare - important
tonul, contextul si volumul de informatii).
Indiferent de atitudine (indiferent de tipul de act verbal), exista 3 componenta structurale pt
fiecare act verbal:
1. componenta locutionara = gramaticalitatea mesajului (daca mesajul respecta
normele standard ale limbii) - daca nu se respecta, e incalcata voluntar pt obtinerea unor efecte
discursive! (ironie, umor, persiflare = sarcasm). Alteori, e incalcata involuntar.

2. componenta ilocutionara = atitudinea pe care o exprima fiecare replica in parte

(multumire, repros, amenintare, entuziasm, ironie, refuz, respingere, apreciere, promisiune).
Este redata de conjugarea, imbinarea elementelor de context, context situational si interactiune
verbala.

3. componenta perlocutionara = reactia starnita la nivelul lcutorului receptor de

catre cuvintele locutorului emitent. Reactia poate fi: de acceptare, de respingere, de
indiferenta. Se manifesta la nivelul replicii (nu la nivelul actului verbal rostit), la nivelul
raspunsului. Poate sa fie materializata fie verbal (mergi cu mine la mine? da/nu), fie gestic (vrei
sa-mi dai un pix - ii dai un pix fara sa zici nimic) - > elementele de context situational
contribuie la conturarea componentei perlocutionare.

Care e corect construit? - grmatical.. ce tip de dialog e? care e reactia? - pe text - TEMA - pg.
Sista de Paul Georgescu.

CURS 5

Tipuri de acte verbale in functie de componenta ilocutionara

1. Acte verbale reprezentative: exprima inf clare, precise, referitoare la axa

referentiala a dialogului:ele dovedesc intentia locutorului emitent de a convinge
interlocutorului -poate sa fie dublat de participarea afectiva a vorbitorului la constructia
mesajului
- atunci cand informatiile sunt oferite dpdv subiectiv, mesajul se transforma intr-unul
redundant de oarece segmente de enunt se repeat, acest fapt genereaza act pragmatic
care pune la dispozitie informatii referitoare la atitudinea locutorului emitent fata de
referent/interlocutorul sau
-se poate dezvolta cu precadere pe fundalul unui context formal
Atunci cand actul verbal nu mai transmite informatie obiectiva, exacta, el nu mai este act
reprezentativ.
-dezvolta cu precadere functia referentiala a limbajului

2. Acte verbale declarative: actul verbal prin care se schimba statutul

interlocutorului ( in bine sau in rau ex: va declar sot si sotie)
Enuntul trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:
-locutorul emitent sa detina calitatea si puterea de a produce intr-adevar schimbarea
respective
-mesajul trebuie sa fie rostit pe un ton serios
-mesajul sa fie formulat intr-un cod lingvistic comun cu interlocutorul -mesajul sa fie
construit intr-un system de receptare comun interlocutorului
Poate sa existe in orice tip de context, in ambele tipuri de intereactiune verbala.
Declanseaza intotdeauna o componenta perlocutionara adecvata

3. Actul verbal directive: reprezinta ordinele, comenzile /rugamintile emitatorului

de a desfasura receptorul o anumita activitate
se poate manifesta in toate tipurile de context, in ambele tipuri de interactiune verbal
Uneori poate fi o falsa comanda/rugaminte - in acest caz se induce un act pragmatic

-poate fi indirect: nu are nuanta ilocutionara anuntata

4. Actul verbal afectiv: cel mai raspandit in adresarea colocviala de oarece sugereaza
starea de spirit a vorbitotului, atitudinea lui
-dubleaza toate celalalte tipuri de acte verbale:
Pe cel reprezentativ: cand informatia este oferita pe un ton de gluma, astfel incat pe
langa informative receptorului i se transmite si o anumita atitudine
Aceasta dublare are rolul de a minimaliza impactul informatiei pripriu zise Dublarea
genereaza intotdeauna act pragmatic.
Prin act pragmatic se sugereaza lipsa de im portanta a informatiei propriu-zise
Pe cel declarative: ii anuleaza nuanta ilocutionara

Pe cel directiv: scoate in evident in acest fel atitudinea locutorului emitent fata
de
interlocutorul sau
Ex: Adu-mi, te rog, dictionarul! Adu-mi dictionarul! Dictionarul!
Acest act afectiv dezvolta cu precadere functia verbala afectiva, pe cea conativa si pe cea
fatica ( arata legatura vie de comunicare intre interlocutori si atentia pe care vorbitorul o
acorda intelocutorului sau)

5. Acte verbale comisive: promisiunile pe care vorbitorul le face interlocutorului

- nu toate promisiunile sunt acte verbale comisive;trebuie indeplinite anumite conditii:
. a) faptul promis sa fie in beneficiul interlocutorului

. b) emitatorul sa detina calitatea/ puterea de a indeplini promisiunea facuta

. c) trebuie sa fie rostit pe un ton serios

. d) sa fie formulat intr-un cod lingvistic comun

 . e) enuntul sa fie construit intr-un system de referinta comun

Poate fi construit atat cu ajutorul unor indici specifici ( promit, crede-ma, zau, pe cuvant )
sau nespecifici (da-mi niste bani si ti-i voi da mai incolo)
Este esential ca intre interlocutori sa existe un volum de cunostinte comune ( sa se
cunoasca pt a putea aprecia cuvinetele acestea drept o promisiune)

CURS 6
Alte clasificari ale actelor verbale

2 tipuri de acte verbale:

1. acte verbale directe - sunt explicite, clar formulate sub aspect ilocutionar si indubidabil receptate, intelese
de interlocutor. Ele sunt construite cu ajutorul indicilor specifici (proprii nuantei ilocutionare). Actele
despre care vorbim nu mai degaja act pragmatic, in spatele lor nu se mai ascunde un alt mesaj, deoarece
mesajul rostit, propriu-zis, este suficient prin sine insusi pentru transmiterea, realizarea comunicarii. Actele
verbale directe pot fi:
a. actele reprezentative in care informatia este obiectiv transmisa, impartial, fara urma de
participare afectiva. Acest act reprezentativ NU este dublat de act afectiv.
b. actele directive - prin care locutorul emitent transmite o comanda sau o rugaminte. Ea este
explicita si poate contine, de regula, indicele specific "te rog". Este construit cu un indice specific
verbal, la imperativ "adu-mi cartea!". Nu este dublat de act afectiv. Nu poate sa fie act verbal
direct actul declarativ si actul comisiv (pentru ca ele trebuie rostite pe un ton serios)
2. acte verbale indirecte - nuanta ilocutionara este sugerata, este indusa, transmisa prin act pragmatic.
Vorbitorul nu rosteste ca atare mesajul pe care il gandeste, ci lasa la latitudinea interlocutorului sa
inteleaga. Actul verbal indirect genereaza intotdeauna un act pragmatic. Adevarata lui semnificatie se afla
in spatele cuvintelor. Sunt sugerate prin elemente de context situational (gest, mimica, momente de tacere,
ras, plans). Actele verbale indirecte sunt intotdeauna insotite de acte afective care imprima o doza de
subiectivitate mesajului transmis. Poate fi act verbal indirect un act directiv, de ex: nu ii spui cuiva in mod
direct " te rog inchide geamul", ci spui "imi e cam frig". Actul indirect permite construirea unor mesaje cu
spectaculoase efecte discursive, permite aplicarea diferitelor strategii de abordare a interlocutorului in
functie de volumul de cunostinte detinut, natura referentului si raportul dintre interlocutori (tipul de
interactiune verbala)

Clasificarea a doua:

1. acte verbale performative - locutorul emitent transmite informatii legate de desfasurarea unui eveniment
(axa referentiala). Austin sustine ca aceste acte verbale sunt obiective, deoarece desfasurarea evenimentului
respectiv nu poate fi pus la indoiala.
2. acte verbale constatative - aduc nota de subiectivitate, de atitudine personala, de participare subiectiva la
desfasurarea actiunii respective. (Maricica este urata. Mitica este frumos) - opinie, atitudine, punct de
vedere personal. Aceste acte aduc plusul de personalitate fiecarui mesaj, ele pot fi acte afective in termenii
celelilalte clasificari, sau acte reprezentative (eu prezint o informatie din punctul meu de vedere) Cand actul
verbal reprezentativ este insotit de o atitudine personala el devine constatativ. Aceasta departajare se face
din perspectiva locutorului emitent, adica din perspectiva instantei discursive. Instantele discursive sunt
persoanele participante la discurs : eu si tu, cu posibilitatea schimbarii rolurilor. Din cauza aceasta spunem
ca instantele discurzive eu si tu se mai numesc shifters. El, ea sunt cvasi-locutori, adica nu participa direct la
conversatie, dar despre ei este vorba. Instantele discursive hotarasc nu numai tipul de acte performative sau
constatative ci si circumscrierea spatiala, sau temporala a referentului (incadrarea in spatiu si timp)
 personalitate fiecarui mesaj. Ele pot fi acte afective (in termenii celeilalte clasificari) sau acte
reprezentative. Cand actul verbal reprezentativ este insotit de o atitudine personala, el devine
constatativ. Aceasta departajare se face din perspectiva locutorului emitent (din perspectiva
instantei discursive).

Instantele discursive: 2! EU si TU (cu posibilitatea interschimbarii rolului - eu devin tu si invers).

Instantele discursive EU si TU se mai numesc, in pragmatica, "Shifters". EL/ EA - sunt cvasi-
locutori (nu participa direct la conversatie, dar despre ei este vorba).

Instantele discursive hotarasc nu numai tipul de acte performative sau constatative, ci si

circumscrierea spatiala sau temporala a referentului (incadrarea in spatiu si timp).

Instantele discursive hotarasc, de asemenea, natura obiectiva sau subiectiva a circumscrierii

temporale/ spatiale.

Ex: cat dureaza sedinta? Obiectiv: 2 ore/ Subiectiv: Dumnezeu stie!/ O vesnicie

Cvasi-locutorul (el/ea) se supune acestei perceptii subiective ("Unde sta Mitica?" " La naiba-n
praznic" - un act constatativ, ca-i punctul meu de vedere).

Actele verbale constatative reprezinta corelatia localizarii/circumscrierii temporale/ spatiale

perspectiva locutorului emitent.

Perlocutionar - reactie.

Instantele discursive hotarasc de asemenea natura obiectiva sau subiectiva a circumscrierii temporale/
spatiale.(cat dureaza sedinta? obiectiv: 2 ore subiectiv: Dumnezeu stie, o vesnicie)
Cvasi-locutorul (eu sau ea) se supune acestei perceptii subiective (Unde sta Mitica? la naiba-n praznic). Actele
verbale constatative reprezinta corelatia localizarii/circumscrierii temporale/spatiale perspectiva locutorului
emitent
 SEMINAR

act verbal directiv indirect - Vai ce cald imi e! (te invit sa deschizi geamul)

Construiti un scurt text publicitar bazat pe acte verbale indirecte. - Vrei sa stii cum se simte un brad de
Craciun? Poarta Globe-urile noastre. - Act verbal directiv construit ca un act indirect

acul verbal comisiv construit indirect exploateaza o consecinta benefica rasfranta asupra consumatorului in
urma folosirii produsului promovat

Din carte:
1. pg 37-38 (musatescu) ex 3 - de identificat tipurile de acte verbale construite de fiecare interlocutor in parte -
identificam intai cine sunt vorbitorii, cine participa la aceasta discutie si in principiu ce spune fiecare - mare
grija la componenta locutionara (gramaticalitate) - pt ca la un mom dat "tocmai cum zsei" - extragem
amanunte
2. pg 66 ex b. fragment din paul georgescu-siesta - avem de discutat despre ceea ce o sa vb la curs, elementele
deictice

5 reclame - analizam pragmatic, ce tipuri de acte verbale sunt, exista act pragmatic in spatele
replicilor respective, cum se nuanteaza coneptele: registru discursiv, context situatinal,
elemente deictice - numai din spatiul Romanesc, print.
reclame cu un numitor comun - ori la acelasi produs, ori cu acelasi public tinta, ori reclame in
care apare personajul garant (copilul) - ori o campanie unitara (campania coca-cola), reclame de
sarbatori (produse de sarbatori)

CURS 7

ELEMENTE DEICTICE

elemente care precizeaza, dau detalii de natura spatiala, temporala sau referitoare la identitate
participantilor la actul conversational. Ele pot viza si cvasi-locutorii (cei care nup articipa direct la
conversatie, dar vorbim despre ei)
aceste elemente deictice pot avea 2 tipuri de realizari:
1. o realizare obiectiva
2. o realizare subiectiva
Realizarea obiectiva acopera semnificatia unitara asupra notiunii respective semnificatie data de toti
membrii comunitatii de apartenenta.
Realizarea subiectiva tine de interpretarea strict personala pe care o da fiecare vorbitor in parte (de
aceea se si numeste subiectiva)

Sunt de urmatoarele feluri:

1. deictice spatiale
2. deictice temporale
3. deictice sociale
4. deictice personale
5. deictice textuale/argumentative

imbogatesc dialogul cu amanunte - spatiu, timp, identitate


Deictice spatiale - pot avea o realizare obiectiva oferind astfel informatii precise referitoare la
circumscrierea spatiala a referentului. Aceste elemente comporta aceeasi semnificatie pentru toti
vorbitorii comunitatii de apartenenta. Realizarea deictica este subiecta (la facultate, la Predeal) atunci
cand semnificatia este diferita de la un vorbitor la altul in functie de personalitatea acestuia, de nivelul
lui de pregatire, de interesul sau lipsa de interes fata de interlocutor. ex: Unde sta Mitica? La mama
naibii. La capatul pamantului. - este subiectiva pt ca exprima punctul meu de vedere, al vorbitorului.
Deicticile spatiale pot fi construite prin urmatoarele mijloace (in termenii lingvisticii traditionale)
- nume proprii si comune (La Predeal. La facultate. Patagonia)
- adverbe : sus, jos, departe, aproape, in staga, in dreapta etc.
- constructii indexicale : (expresii - La capatul Pamantului) - de regula, aceste constructii sunt
semnul deicticelor spatiale subiective
Exista situatii cand un element deictic spatial de regula obiectiv devine subiectiv contextual,
semnificatia lui se descifreaza cu ajutorul actului pragmatic dezvoltat in spatele cuvintelor : (raiul din in
diagolul dintre doctor si Andre - Paul Georgescu)

Deicticile temporale -dpdv temporal axa referentiala si situarea locutorilor/cvasilocutorilor in

timp. Aceasta situare este dictata de instantele discursive (eu si tu). Deicticile temporale pot avea o
realizare obiectiva. In aceasta situatie ele exprima o unitate de masurare a timpului, unanim acceptata
(an, luna, zi, secunda), dar si o perspectiva indubitabila asupra timpului. A doua semnificatie obiectiva
inseamna o perspectiva indubitabila. Deicticile temporale subiective sunt modalitati de constructie a
timpului subiectiv (felul in care fiecare dintre noi percepe trecerea timpului) Cat a durat cursul? 2 ore
(deictic temporal obiectiv) / O vesnicie (deictic temporal subiectiv care imprima atitudinea
vorbitorului). Deictice temporale pot fi construite prin urmatoarele modalitati ce tin de lingvistica
traditionala:
Numerale (in 1980);
adverbe (atunci, acum, ieri, azi, maine, poimaine, intotdeauna);
prin categoria gramaticala a timpului verbal (situarea pe o anumita axa temporala subliniaza
participarea afectiva a vorbitorului, subliniaza ritmicitatea sau autenticitatea axei referentiale - ex:
cand eram la bunici mergeam - imperfect - timp narativ - predispozitia vorbitorului catre
rememorarea unor fapte, deschiderea lui afectiva catre interlocutor).
Posibilitatea ca locutorul emitent sa-si construiasca enuntul prin utilizarea expresiilor sau a locutiunilor
verbale. Aceasta inseamna o marca puternica a oralitatii (a participarii afective a locutorului emitent)
constructiile indexicale. Aceste sunt menite sa sublinieze atitudinea locutorului emitent si raportul
instituit intre el si interlocutorul sau. Instantele discursive (eu si tu) decid nu numai asupra
circumscrierii temporale a axei referentiale, dar si asupra perspectivei pe care o impun asupra acestor
realitati (nu e tot una ca eu sa impun o perspectiva subiectiva/obiectiva dpdv temporal).

Aceste doua tipuri de elemente deictice, in publicitate, cunosc o realizare speciala. Deicticele
spatiale in publicitate sunt majoritar subiective. Spatii, care prin definitie, dezvolta semnficatii clare,
obiective pentru comunitate (cabinetul dentar/biroul) se metamorfozeaza in reclame, in spatii ideale,
NUMAI ca urmare a folosirii produsului promovat.
De asemenea, elementele deictice temporale obiective din publicitate (14 zile/acum) comporta
implicatii subiective, deoarece ele induc o permanentizare a produsului in viata consumatorului (ex:
produsele cosmetice, produsele alimentare, servicii de telefonie mobila).

Sugestie de cautare: a reclamelor in care sa apara elemente deictice temporale obiective.
 In publicitate, deicticele spatiale si temporale dezvolta, prin realizarea lor subiectiva, acte
pragmatice de tipul afirmare implicita (iti induce ideea ca produsul e foarte bun, te face sa intelegi, sa
fii convins ca ai nevoie de produsul respectiv).

pe 18, grupele 1-2 de la 4-5 si 3-4 de la 5-6 examen