Stonehenge

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Salt la: Navigare, căutare

Stonehenge

Stonehenge este un monument neolitic aflat în Anglia, în comitatul Wiltshire.

Ansamblul Stonehenge este format din patru cercuri concentrice construite din pietre. Cercul
exterior (cercul Sarsen), de 33 m în diametru, este construit din 30 de blocuri imense de gresie
(megaliți - menhire), așezate vertical; astăzi doar 17 dintre aceste blocuri mai sunt în picioare.
Desupra acestor blocuri de piatră au fost așezate ca niște praguri (buiandrugi) alte blocuri curbate
(în formă de arc de cerc). În interiorul acestui lanț exterior se află un alt cerc de blocuri mai mic
din piatră vânătă. Acestea împrejmuiesc un aranjament în formă de potcoavă, construit tot din
piatră vânătă, în interiorul căreia se află o placă din gresie mecacee, denumită Piatra de Altar.
Toată construcția este înconjurată de un lanț circular care măsoară 104 m în diametru. În interior,
se ridică un banc de nisip care cuprinde 56 de morminte cunoscute sub numele de "găurile lui
Aubrey" (după numele celui care le-a descoperit John Aubrey). Terasamentul și lanțul sunt
intersectate de un Bulevard, o cale procesională lată de 23 m și lungă de aproape 3 km. Aproape
de intrare în Bulevard se află Piatra Sacrificiului. Pe partea opusă se află Piatra Călcâi.

Planul ansamblului astăzi

Cuprins
 1 Planul actual al ansamblului
 2 Anul construcției
 3 Locație
 4 Istoric
 5 Legături externe

Planul actual al ansamblului

Construcția ansamblului Stonhenge a început în anul 3.000 î.C. Este construit din pietre cu
înalțime de 6 metri și greutate de până la 500kg, aduse aici probabil de la o distanță de 322 km
din Câmpia Salisbury din sudul Angliei. Deși nu se știe exact rolul ansamblului, se crede că cei
care au construit-o aveau cunoștințe în astronomie, și că ziua de 21 iunie (Solstițiul de vară) avea
o semnificație deosebită, probabil religioasă.

Stonehenge era un monument dedicat zeilor. La o distanță mai mare de 5 km era unul făcut din
lemn. Teoria oamenilor de atunci era că zeul este nemuritor, la fel ca piatra și oamenii sunt
muritori ca lemnul. Înainte de răsărit ei se duceau la monumentul de piatra și așteptau prima ivire
a soarelui. Dintr-o anumita poziție soarele lumina foarte frumos, oamenii crezând că este fapta
unui zeu. Călătoreau pe lângă un râu aflat în apropierea Stonhenge-ului de lemn unde la asfințit
se rugau din nou la zeul lor. Noaptea sărbătoreau.

Ceremonie organizata de druizi in prezent

Anul construcției
Stonehenge este, probabil, cel mai important monument preistoric din Anglia. Nu se cunoaște
exact când a fost construit sau de către cine. O teorie destul de cunoscuta a avansat ipoteza că ar
fi construit de druizi, o populație existentă în Anglia înainte de cucerirea romană. Tehnicile
arheologice moderne au demonstrat însă că Stonehenge a fost construit cu cel puțin 1000 de ani
înaintea druizilor, în anul 2950 î.Hr, ajungând la forma pe care o cunoaștem azi în anul 1600
î.Hr.Cercetările din 2008 indică perioada construcției ca fiind 2400-2200 î.e.n. La 18 decembrie
2011, geologi de la Universitatea din Leicester și Muzeul Național din Țara Galilor au anunțat
descoperirea sursei exacte a rocii folosite pentru constructia complexului. Cercetatorii au
identificat sursa situata la 70 de metri, in Craig-y-Rhos Felin lângă Pont Saeson în nordul
Pembrokeshire (situat la 220 km de Stonehenge).

Solstiţiu la Stonehenge

Locație
Ruinele megalitice cunoscute sub denumirea de Stonehenge se află în Câmpia Salisbury, la 3 km
vest de orașul Amesbury, Wiltshire, în sudul Angliei.

Istoric
Stonehenge a fost subiectul multor teorii cu privire la originea sa, variind de la arheologie la
explicatii din mitologie sau paranormale. Multi istorici au fost influentati in explicatiile lor de
povestile populare supranaturale. Unele legende sustin ca Merlin a pus un urias sa construiasca
structura de piatra pentru el sau ca le-a transportat printr-o magie de la Muntele Killaraus in
Irlanda, in timp ce altii considera ca responsabil este Diavolul. Henry de Huntingdon a fost
primul care a scris despre Stonehenge in jurul anului 1130, si mai apoi, Geoffrey de Monmouth a
fost primul care a facut asocieri fanteziste cu Merlin. Potrivit cartii lui Geoffrey, Historia Regum
Britanniae, Merlin, folosindu-se de magie a luat cercul de la locul sau original din Irlanda, din
porunca lui Aurelius Ambrosius, pentru a servi ca loc de inmormantare pentru printii Marii
Britanii.

In 1655, arhitectul John Webb, scriind in numele fostului sau superior, Inigo Jones, a sustinut ca
Stonehenge a fost un templu roman, dedicat lui Caelus, (nume latin dat zeului grec al cerurilor,
Uranus), si a fost construit folosind ordinul toscan. Comentatori ulteriori au sustinut ca danezii
au fost aceia care l-au ridicat. Intr-adevar, pana la sfarsitul secolului al XIX-lea, asezarea a fost
atribuita saxonilor sau altor societati relativ recente.

Primul efort academic de cercetare si de intelegere a monumentului a fost facut in jurul anului
1640 de catre John Aubrey. El a declarat Stonehenge-ul ca munca a druizilor. Acest punct de
vedere a fost foarte popularizat de William Stukeley. Aubrey, a contribuit si cu primele desene
cu masuratori ale asezarii, care au permis o analiza mai ampla a formei si a semnificatiei.
Pornind de la acest lucru, el a putut sa demonstreze rolul astronomic sau calendaristic pe care l-ar
fi putut avea asezarea pietrelor. Arhitectul John Wood a fost insa primul care a efectuat o ancheta
cu adevarat exacta a Stonehenge-ului in 1740. Cu toate acestea, interpretarea monumentului ca
fiind un loc al ritualurilor pagane a fost vehement atacat de Stukeley care nu i-a vazut pe druizii
ca paganii, ci ca patriarhi biblici.

Pana la inceputul secolului al XIX-lea, John Lubbock, a atribuit monumentul epocii bronzului,
datorita obiectelor de bronz gasite in movilele din apropiere.

De-a lungul secolului XX, Stonehenge a început să fie utilizat ca un loc de semnificație
religioasă, de această dată de către adepții New Age și ai cultelor neopăgâne.