3.

TEORIA MALADIVĂ
(iubirea ca boală)

Mihaela Ursa
 Marsilio Ficino
1433-1499

- umanist italian, traducătorul lui Platon în latină

- De amore - comentariu la Banchetul lui Platon
- susținător al neoplatonismului (= curent filosofic
de sec. III, inițiat de Plotin, vehiculat în Evul Mediu
și Renaștere de filosofii arabi, care derivă înțelegerea
lumii din principiul ideal al lui Unu=Binele,
Dumnezeu)
 Filosofi și medici arabi

Averroes (Ibn Rushd) - 1126-1198, filosof, judecător și

medic andaluz, susținător, traducător și comentator al lui
Aristotel, opozant al lui Avicenna și al neoplatoniștilor
islamici, aspru criticat de Toma d’Aquino. Doctrina
averroistă: toți oamenii sunt părtașii unui unic intelect
material, care explică înțelegerea universală.

Avicenna (Ibn Sina) - 980-1037, filosof, astronom și

medic persan, considerat părintele medicinei moderne.
Principiile sale medicale rămân actuale până în sec.
XVII. Îl consideră dificil pe Aristotel și Figurează în
Purgatoriul lui Dante, alături de Averroes.
Sufletul triplu stratificat
 Afecțiunea
psihosomatică
Lucas Cranach cel Bătrân, Venus și Cupidon, 1529 A. Dürrer, Sifiliticul, 1494:
confundarea cu lepra –
ambele considerate dovezi ale
păcatului sexual. Sifilisul =
„marele imitator", din cauza
confuziei fazelor inițiale ale
bolii cu alte patologii
"Durerea lui Venus”-
Zeița iubirii devine zeița
bolii (proto-tratamente
cu mercur, descrise de
către Dioscoride încă
din secolul I
 Teoria umorilor (umorism):
comportamentul este dictat de echilibrarea temperaturii și umidității
corporale (Hipocrate, Galen și urmașii lor)
Marsilio Ficino
1. contagiunea: „Lucrul acesta (îndrăgostirea – n.m.) nu ne va mai părea însă ciudat de îndată ce
vom considera celelalte boli care se iau prin molipsire: mâncărimea, râia, lepra, junghiul în piept,
ftizia, colicele, petele roșii ale ochilor și ciuma. Afirm așadar că și molipsirea Iubirii este ușoară și
că ea este cea mai gravă dintre toate ciumele.”
2. magnetismul: „Magnetul transmite fierului propria sa însușire, iar fierul, devenit astfel foarte
asemănător magnetului se îndreaptă spre acesta. /.../ Figura omenească, a cărei înfățișare este adeseori
foarte frumoasă, mulțumită acelei bunătăți interioare pe care Dumnezeu i-a dăruit-o în mod atât de
fericit, își trimite raza strălucirii sale în sufletul celor care o privesc, și ea pătrunde prin ochii lor.
Străbătut de această scânteie, sufletul este ca și tras de vârful unei undițe și se îndreaptă spre ceea ce
astfel îl atrage spre sine. Această atracție este Iubirea; ea atârnă de ceea ce este bun, frumos și fericit
și spre ele se întoarce, astfel că, după concepția expusă de Agathon și de ceilalți, care au vorbit mai sus,
noi o putem numi desigur Frumosul, Bunătatea, Beatitudinea și putem astfel s-o chemăm Dumnezeu.”
 Pneuma și maladia amoroasă la Ficino
1. Pneuma: „Sufletul și corpul sunt
de o natură cu totul deosebită și ele
se unesc între ele prin mijlocirea
spiritului care este un abur foarte
subțire și foarte strălucitor
care se formează prin căldura
inimii din părțile cele mai subtile
ale sângelui. De aici, el se
împrăștie în toate părțile trupului
și, luând însușirea sufletului o
comunică corpului.”
2. Rana din suflet: „raza pe care o
aruncăm în afară prin ochi atrage cu
sine și acel abur al spiritelor, iar acesta
la rândul său trage după el sângele. /.../
Ochiul deschis și îndreptat cu atenție
asupra cuiva își aruncă spre ochii celui
pe care îl privește săgețile razelor sale; o
dată cu aceste săgeți /.../, el aruncă de
asemenea acei vapori ai sângelui pe care
i-am numit spirite. Săgeata otrăvită
trece în inimă și, fiind aruncată din
inimă ca o săgeată, ea pătrunde în
inima omului pe care-l rănește ca într-
un loc ce-i aparține și care îi este
potrivit. Aici, ea sapă o rană în inimă și
apoi se condensează la suprafața ei tare
și devine din nou sânge”.
 Simptome ale maladiei amoroase
Bolnavul de iubire: mereu însetat, refuză mâncarea și trebuie
hrănit cu forța, este trist și palid din cauza „frisoanelor la care
duce răcirea sângelui”, cauzată, la rându-i, de faptul că
întreaga energie vitală se îndreaptă spre alimentarea fantasmei
persoanei iubite, „de aceea hrana nu se formează bine în
stomac”.
Avertismentul împotriva furor-ului sexual: „ei dau poftei
pipăitului ceea ce aparține contemplației”.

Sunt împiedicate buna funcționare a ficatului, a

glandelor și a stomacului, ca și circulația sangvină:
„sângele pur și transparent se consumă și rămâne
sângele impur, gros și negru. Atunci corpul se
usucă și devine palid, iar cei care iubesc devin
melancolici tocmai pentru că umoarea melancoliei
crește odată cu sângele care devine uscat, gros și
negru. Această umoare umple apoi capul în care
pătrund vaporii ei, usucă totodată creierul și nu
încetează zi și noapte de a ne îndurera sufletul cu
închipuiri rele și înspăimântătoare”.
 Aristotel lovit de boală
-legenda lui Aristotel și Filis: disprețuitor față de femei
și de boala amoroasă, Aristotel este sedus și ulterior
pus să meargă în patru labe, în piața publică, de către
curtezana Filis

Exemplu de victorie a erosului asupra

raționalului, dar și „pedepsire” a filosofului
care susținea că femeile nu au suflet rațional
și - prin urmare - importanța lor în formarea
pruncilor cărora le dau naștere este minoră
(tații fiind adevărații genitori).
Bolnavului de amor i se recomandă, la Marsilio Ficino, după
medicina arabă:

- coitul
- postul Remedii ale
amorului
- beția și mișcarea (dromomania se află, pe de altă parte, printre
simptomele bolii)
- desprinderea lentă și treptată din mrejele iubirii (ruperea bruscă
de obiectul iubit este imposibilă, o extragere violentă din suflet a
imaginii adorate ar răni întregul suflet, dereglând pe veci buna
funcționare a organismului amorezat)
- întâlniri din ce în ce mai rare cu obiectul iubirii
- o deosebită grijă de a nu mai întâlni privirea celui iubit
- repetarea și rememorarea sau scrierea unei liste cu trăsăturile
urâte sau defectele fizice ale persoanei iubite: pentru a înlocui
amprenta fatală cu una indiferentă
- reorientarea sufletului către alte scopuri, solicitarea cu lucruri
complicate și greu de dus la bun sfârșit
- exersarea trupului până la transpirație, pentru ca, prin porii
deschiși, să se elibereze vaporii vătămători
- folosirea de „alimente și droguri pe care medicii le recomandă ca
leacuri”
- „să ne luăm de multe ori sânge; să bem vin limpede și parfumat
și să ne îmbătăm adeseori pentru ca sângele vechi și dospit să fie
îndepărtat și să se refacă în noi un sânge nou și un spirit nou”