2.

SCHEMĂ ISTORICĂ
a antichității grecești

Mihaela Ursa
 6000 î.H.- grupuri de agricultori, posibil din Turcia,
ajung în Creta, Grecia și în insulele din Marea Egee

5000 – 1700 î.H.

-relaţii cu Egiptul şi Asia Mică (unde migrează
după cucerirea elenă din 1700-1400 î.H.)
-3000 î.H. – înflorirea oraşelor state, prima
5000 – 1700 î.H. Creta şi perioadă a palatelor (Knossos, Mallia, Fastos)
civilizaţia cretană sau -tipul de scriere numit Liniarul A
minoică (Minos) -Animism: cultul taurului, cultul grotelor
-Marea Zeiţă (Magna Mater) > Hera
 1600 - 1300 î.H.
invazia aheilor/
civilizaţia
miceniană
(Micene)
- scrierea Liniarul B în cretană, dar
cu texte în proto-greacă, palatul din
Pylos
- războiul împotriva Troiei (timp de
zece ani, 28 de state aheene, în jurul
anului 1183 î.H., după alţi autori,
1385 î.H. Sau chiar 1250 î.H.)
- zeităţi indo-europene (uranice) vs. zeităţi locale
(chtoniene – Zeus, Hermes, Demeter, Persefona,
Dionysos)
- adorarea strămoşilor regali, cultul morţilor
[heros - eroul]
- începe creaţia epopeică: epopeea argonauţilor, a
războiului troian etc. (culegeri epopeice anonime)
 - invazia doriană („popoarele mării”: piraţi şi 1300 –
mercenari mediteraneeni, invadatori nordici)
- războinici: civilizaţia spartană (egalitarism 700 î.H.
masculin, pederastia „educativă” şi militară), polis-ul
grec
(sau
- considerată epocă de regres cultural, interesul
pentru scris decade
1100-800)
- impunerea definitivă a zeităţilor masculine asupra celor feminine Epoca
- 900 – 800 î.H. – Homer şi Hesiod compun despre civilizaţia
miceniană (poeme, epopei) „obscură”/
- după Homer şi Hesiod, interesul pentru creaţia epică scade,
crescând interesul pentru creaţia lirică invazia
doriană
700 - 500 î.H.
Epoca arhaică

regimurile tiranice: statul

progresează, se construiesc temple,
776 – primele Jocuri Olimpice
orașele-state, democrația
ateniană (Solon, Clistene)
- s. VI î.H. – naşterea tragediei
din „cântecul ţapului” (tragoedia)
- religia oficială (zeii olimpieni, Zeus, Apollo etc.)
este concurată de cultele de mistere/ misteriile
(religia populară, în care nişte iniţiaţi
interpretează o dramă mistică). Exemple:
misteriile dionysiace, misteriile orfice.
- se pun bazele pitagorismului
- şcoala ioniană: physiologoi în locul preoţilor, o
filosofie speculativă, fără referire la viaţa practică
(ex. Thales, Anaximandru, Anaximene, Xenofan)
 - durează de la
războaiele medice la cel
s. V î.H. Epoca peloponeziac (Sparta-
clasică Atena)
- declinul
„Secolul de aur” misticismului: avântul
fi l o s o fi e i ( H e r a c l i t ,
Parmenide, Empedocle,
Anaxagora)
- sofiştii: interesul pentru firea umană (metoda
retorică: capacitatea de a convinge – Protagoras,
Gorgias)
- Socrate, Platon, Aristotel
- dialogurile platonice de tinereţe: polemici cu
sofiştii, în apărarea lui Socrate: Criton, Ion,
Gorgias, Protagoras
- dialogurile platonice de maturitate:
expunerea doctrinei ideilor: Phaedon, Banchetul,
Republica, Phaidros
- ultimele dialoguri platonice: expunerea
doctrinei despre Fiinţă: Parmenide, Sofistul, Timeu,
Legile
- marii tragici greci: Eschil, Sofocle, Euripide
- comicii: Aristofan
323 (moartea lui Alexandru Macedon)– 30
î.H. (moartea Cleopatrei) Epoca elenistică

•m o n a r h i s m a b s o l u t i s t ,
sincretism religios (cultul lui
Dionysos), 279 î.H. - devastarea
templului de la Delfi de către celți
•146 î.H. - Grecia devine parte
a Imperiului Roman
•- ştiinţele iau avânt, mai ales
matematica (Euclid, Arhimede) şi
geografia
•- filosofia cinică: practicarea individualismului,
separarea de politică
•filosofia stoică: practicarea seninătăţii sufleteşti
•s. I î.H. – romanul grec (Longos), dar şi Lucian
din Samosata
•313 d.H. - Edictul de la Milano, creștinii își pot
practica religia în Imperiul Roman
•324 d.H. - reconstruirea Bizanțului de către
Constantin cel Mare, drept Constantinopol, capitala
Imperiului Roman de Răsărit