GEORGETA CORNI

MANUAL DE STILISTIC

Editura Umbria Baia Mare 1995

Refereni: prof. univ. dr. Gheorghe Pop prof. univ. dr. Mircea Borcil conf. univ. dr. Vasile Stanca Toate drepturile rezervate editurii Umbria ISBN 973-96223-7-2

I. STILISTICA. DELIMITAREA CONCEPTULUI. OBIECTUL STILISTICII

partinnd stiintei limbii, stilistica a prezentat o evolutie sinuoas, cu numeroase cderi n umbr si tot attea revirimente, cel mai spectaculos si mai complex fiind cel care se ntmpl n ultimul timp, cnd sub diferite aspecte si denumiri , influentat, cum era si normal, de teoriile informationale, stilistica revine n actualitate cutndu-si n continuare identitatea. Cu rdcini recunoscute n retorica antic, stilistica s-a subsumat initial acesteia. Art a exprimrii artistice, dar si a exprimrii corecte, retorica cuprindea prescriptii riguroase privind tehnica elaborrii unui discurs, avnd drept scop convingerea. Prtile constitutive ale unui discurs erau considerate: inventio (descoperirea ideilor, a argumentelor), dispositio ( regulile de dispunere de ordonare a acestora) si elocutio, cuprinznd regulile privitoare la utilizarea mijloacelor de expresie: limba si figurile.1 Cu timpul retorica si-a restrns domeniul la elocutio, parte al crei rol era considerat fundamental
1

Heinrich F. Plett, Stiinta textului si analiza de text, Semiotic, lingvistic, retoric, 1983, p.153-159

pentru formarea oratorului. Folosirea textului literar ca model va produce o deplasare a interesului dinspre cuvntul rostit spre creatia literar scris, astfel nct Aristotel va distinge curnd dou domenii care se ocup din unghiuri diferite de elocutio: retorica si poetica. Retorica va fi interesat de productiile genului oratoric si de mijloacele lui de realizare, iar poetica de structura operei literare, potrivit genurilor liric, epic si dramatic, dar avnd ca element comun, si una si cealalt, folosirea mijloacelor de expresie ale limbii. Prin apropierea celor dou arte sub semnul comun al lui elocutio, elocutiunea din retoric, extins si asupra literaturii se confund cu notiunea de stil.2 Urmnd sinuoasele interpretri ale stilului, stilistica si-a delimitat domeniul si si-a clarificat metoda la nceputul secolului XX, ca stilistic lingvistic, datorit lui Charles Bally. Acesta i stabileste ca obiect de studiu mijloacele de expresie ale vorbirii unei comunitti considerate din punctul de vedere al continutului lor afectiv, n spet limba vorbit, iar ca metod, propune metoda social - psihologic, stabilind principiile metodologiei cercetrii stilistice. Bally nu consider stilul ca obiect al stilisticii pe care o defineste drept stiinta care se ocup cu studiul mijloacelor de expresie ale vorbirii unei comunitti lingvistice, din punctul de vedere al continutului lor afectiv, adic exprimarea faptelor de sensibilitate prin limbaj si actiunea faptelor de limb asupra sensibilittii,[La
2

Dup Stefan Munteanu, Introducere n stilistica operei literare, 1995, p.100

stylistique tudie donc les faits dexpression du language au point de vu de leur contenu affectif, cest-a-dire lexpression des faits de la sensibilit par le language et laction des faits de language sur la sensibilit.]3 Definitia dat de Bally se opune vizibil celei acceptate pentru stilistica estetic, mai veche si mai cunoscut, care studiaz stilul, adic mijloacele lingvistice folosite de un scriitor (sau orator) pentru a obtine anumite efecte de ordin artistic 4 De altfel, nu numai obiectul de studiu este diferit, n primul caz limba n manifestarea sa cea mai vie - limba vorbit - n cel deal doilea, stilul, ca aspect individual - estetic, apartinnd domeniului restrns al limbii scrise, ci si n ceea ce priveste metoda de cercetare si rezultatele. n contextul culturii romne actuale, n interiorul stilisticii lingvistice s-au afirmat dou directii principale: pe de o parte o stilistic a expresivittii cu rdcini n traditia estetico-filozofic si n lingvistica idealist, reprezentat de Stefan Munteanu, iar pe de alt parte o stilistic functional cu rdcini n sociolingvistic si lingvistica functional praghez, reprezentat prin academicianul Ion Coteanu. 5 Pentru Stefan Munteanu stilistica are ca obiect studiul limbajului n ntregimea lui, n cazul su limbajul artistic examinat din perspectiva teoriei
3 4 5

Charles Bally, Trait de la sylistique francaise, p.16 Iorgu Iordan, Stilistica limbii romne,1975, p.11

Pentru ideea de complementaritate a celor dou directii, vezi Mircea Borcil, Aspecte ale unei sinteze teoretice n stilistic, n CL, 1972, XVII, p.309

10

expresivittii, expresivitate privit ca raport de dubl dependent: pe de o parte o relatie ntre dou forme ale elementelor semnului lingvistic (expresie si continut), pe de alt parte - si concomitent - o relatie ntre aceast unitate constituit si realitatea desemnat prin ea.6 Cele dou stilistici (stilistica expresivittii si stilistica functional - n.n.) nu se exclud, ci sunt complementare, afirm Mircea Borcil n articolul citat, adugnd c Stefan Munteanu adopt n fond tot o perspectiv functional (prin concentrarea asupra caracterului motivat, impus al ntrebuintrii semnului), dar dezvolt si o teorie proprie, a expresivittii, pentru care propune o fundamentare mai larg, lingvistic si psihologico-estetic. Analiznd stilistica din perspectiv lingvistic, Stefan Munteanu sesizeaz, de altfel, vastitatea domeniului stilisticii functionale care cuprinde, dup prerea sa, cel putin trei zone: 1. Stilistica variantei vorbite (spontane, naturale), a limbii, caracterizat prin functia ei expresiv, motivat afectiv. 2. Stilistica variantei artistice a limbii sau (cu o terminologie ce i se pare mai adecvat) stilistica operei literare, motivat estetic, corespunznd unei functii pe care a numit-o functie stilistic generatoare de efecte estetice. 3. Stilistica limbajelor socio-profesionale (stiintifictehnic, oficial-administrativ, publicistic) a cror functie de diferentiere, mai ales lexical si sintactic,
6

Stefan Munteanu, Stil si expresivitate poetic, 1972, p.122

11

este dependent de scopul, teoretic sau practic, implicat n mesaj. Din cele trei variante, stilisticianul opteaz pentru cea de-a dou zon drept corespunztoare conceptiilor sale n ceea ce priveste domeniul stilisticii7. Pentru Ion Coteanu stilistica este studiul limbii n actiune (n sens larg), aceasta nteleas ca totalitate de deprinderi verbale ale unei comunitti lingvistice constituite istoric, adugnd c stilistica este deci functional, multimea de deprinderi lrgindu-se si ngustndu-se n functie de vorbitori si de necesittile particulare de utilizare a ei. Ca studiu al uzului lingvistic este o disciplin descriptiv, nu d norme si constituie baza activittii de cultivare a limbii. Uzul limbii conduce la o continu adaptare a structurilor acesteia la necesittile socio-culturale ale vorbitorilor. Rezultatele sunt limbajele si stilurile. Rolul stilisticii este de a le descoperi, a le explica si a le compara.8 Stilul, ca obiect de studiu al stilisticii, este acceptat abia dup aparitia stilisticii lingvistice, dar aceasta nu nseamn c ideea de stil nu a preocupat, ncepnd cu antichitatea, pe multi cercettori ai limbii si literaturii, ca si pe filozofi, esteticieni, antropologi.
7

Stefan Munteanu, Introducere n stilistica operei literare, 1995, p. 33

8

Ion Coteanu, Stilistica functional a limbii romne, vol.I, 1973, p.7,8,9

12

n retorica antic stilul este conceput ca un element esential al artei oratorice, corespunznd etapei elocutio. El reprezint un sistem de norme, prin aplicarea crora se pot realiza scopurile urmrite ntr-o expunere oral sau scris. ntreaga teorie antic a stilului, ca form a expresiei adecvate continutului, este cuprins n conceptul de prepon, din care grecii, si dup ei latinii, au fcut un element estetic fundamental ce prezideaz arta cuvntului. Prin stoici, termenul a ajuns s capete si o semnificatie etic. Pentru realizarea fuziunii dintre etic si estetic, retorica si poetica antic recomand selectarea mijloacelor de expresie n acord cu intentia de care este strbtut opera. Modelul vechilor antici din perioada clasic: Lysias, Demostene, Tucidide, este recomandat de Cicero datorit sobriettii si clarittii, precum si purittii expresiei, ca semn al bunului gust. Derivate din principiul msurii si al potrivirii, al armoniei dintre idee si cuvnt (prepon), acestea sunt nsusiri ale stilului care dau expunerii eleganta necutat a simplittii si alctuiesc atributul artei clasice. Mult mai trziu, Buffon va da cea mai condensat definitie a stilului:Le style cest lhomme meme, introducnd ideea modern a individualittii stilului. Termen fundamental al stiintelor umaniste din epoca cea mai veche, stilul apartine unui inventar conceptual pe care istoria l-a regndit periodic afirm Ileana Oancea n Istoria stilisticii, (p.111). n estetic, dar si n filozofia culturii, notiunea de stil ntr-o larg acceptiune a avut un caracter unificator al tuturor

13

manifestrilor spirituale ale unui anumit grup uman, conceptul de stil devenind definitoriu pentru conditia uman, prin el omul definindu-se n ntreaga complexitate a naturii sale: n rationalitatea, dar si n subiectivitatea sa esential9 La nceputul secolului XX, stilul reintr exploziv n atentia lingvisticii, fiind din nou gndit ca un fenomen de limbaj. Obiect de studiu al unei discipline autonome, constituit ca ramur a lingvisticii, dar cu intrri si dinspre estetic sau filozofie, dinspre critica literar sau sociologie etc, stilul, n complexitatea sa , va orienta ntreaga miscare stilistic a secolului. Pentru Bally, stilul reprezint aspectul individual al artei literare, rezultat din intentia artistului de a crea efecte de ordin estetic, apartinnd deci esteticii. Obiectia lui Bally n ceea ce priveste includerea stilului n cercetarea faptelor expresive ale limbii este c limbajul poetic opereaz nu cu mijloacele expresiei spontane, ci cu un produs elaborat al acestora, asadar cu procedee strine comunicrii naturale. Dar, asa cum va afirma Leo Spitzer, faptele stilistice din expresia comun stau si la temelia limbii scriitorului, iar cele de stil se pot regsi si n limbajul vorbitorului obisnuit, stilistica si stilul nefiind notiuni ce se exclud, ci variante ale unuia si aceluiasi concept. Karl Vossler, adept al stilisticii estetice, consider stilul ca ntrebuintare individual a limbii, afirmnd c orice expresie lingvistic trebuie s fie explicat ca o creatie liber si individual (nscut) din intuitiile
9

Ileana Oancea, Istoria stilisticii romnesti, p. 114

14

individuale ale individului vorbitor. Dar, asa cum a fost interpretat critic conceptia sa10, explicatia faptelor de limb drept creatii individuale, produse ale spiritului estetic, transform lingvistica ntr-o stilistic, iar aceasta nu ar fi dect un compartiment al esteticii. Lingvistul german Leo Spitzer se bazeaz pe aceeasi conceptie asupra limbajului ca si Vossler (idealist si/sau individualist), dar pentru el stilul este un domeniu comun unde se pot ntlni limba si literatura. Stilul este, dup Spitzer, limb interpretat ca art.11 n spatiul romnesc, definind stilul din perspectiv literar, Tudor Vianu arta c acesta reprezint unitatea structurii artistice ntr-un grup de opere raportate la agentul lor, fie acesta artistul individual, natiunea, epoca sau cercul de cultur. Unitatea si originalitatea sunt cele dou idei mai particulare ce fuzioneaz n conceptul stilului.12 Referindu-se la dubla intentie a limbajului si problema stilului, Vianu adaug: Ceea ce vom numi *stilul* unui scriitor va fi ansamblul notatiilor pe care el le adaug expresiilor sale tranzitive si prin care comunicarea sa dobndeste un fel de a fi subiectiv, mpreun cu interesul ei propriu-zis artistic.13 Desigur c definitiile date de Vianu sunt n primul rnd ale unui estetician, cercettor al operei literare, care, influentat de structuralismul lingvistic si raportndu-se la
10 11 12 13

Stefan Munteanu, op.cit.,, p. 44 Ibidem, p.45 Tudor Vianu, Studii de stilistic, 1968, p. 31 Tudor Vianu, op.cit., p. 35

15

comunicare si expresie, continu ideile lui Leo Spitzer, introducnd si fundamentnd o stilistic modern care accept n aceeasi msur ideea de stil si ideea de limb n raportul discursiv, fie el oper literar sau nu. n lucrarea sa din 197214 Stefan Munteanu propune o sintez a termenilor de stil si expresivitate ca si a celor dou domenii definite de fiecare. Prin introducerea conceptului de atitudine stilistic, sinteza este posibil ntruct si ntr-un caz si n altul avem de a face cu manifestarea unei atitudini a emittorului mesajului care transpare n faptele de limb devenite astfel fapte expresive, adic fapte de stil15 Vorbind despre acest aspect16, Mircea Borcil arat c paradoxul stilisticii fr stil ajunge s fie solutionat prin acest concept de atitudine stilistic, ce este corelat pe plan subiectiv celui de situatie din stilistica functional. Pentru Stefan Munteanu, termenul de stil si gseste motivarea ntrebuintrii lui n stilistica literar, pe care o concepe ca o stilistic a mijloacelor de expresie artistic. Stilul este n conceptia sa organizare textual rezultat din selectia mijloacelor lingvistice aduse dintr-o stare semantic potential si general (nivelul paradigmatic), n stare de actualizare concret si individual (nivelul sintagmatic), si devenit form a expresiei, solidar ca modalitate de

14 15 16

Stefan Munteanu, op. cit Ibidem, p. 41 Mircea Borcil, art.cit., p.312

16

existent si manifestare cu forma continutului, continut exprimnd o atitudine implicat n mesaj. Ca factor comun pe lng expresie si continut, purtnd marca originalittii, aceast form se realizeaz prin colaborarea dintre semnificant si semnificat, genernd efecte estetice, pe care, din punct de vedere al disciplinei n discutie, autorul le atribuie functiei stilistice a limbii, facultate apt s sugereze sau s propun prin organizarea ei lingvistic o viziune artistic recunoscut de cititor drept proprie scriitorului. 17 Din perspectiv functional, Ion Coteanu consider stilul (limbajul) ca o adecvare a schemei limbii la ceea ce ar trebui exprimat. Gradul adecvrii depinde de stadiul de dezvoltare a limbii si de capacitatea unui subiect sau a altuia de a o folosi n acest scop. Stilul si limbajul, ca scheme verbale izomorfe cu limba, se deosebesc de ultima prin pozitia si ierarhia elementelor constitutive, iar ierarhia este conditionat n primul rnd de factorul social - cultural, datorit cruia se si organizeaz de altfel mai multe ori mai putine limbaje si eventual stiluri.18
17 18

Stefan Munteanu, Introducere n stilistica operei literare, p.38

Ion Coteanu, Stilistica functional..., vol.I, p. 83, unde autorul completeaz: Raportul dintre planul de structur care face din stil sau din limbaj o unitate izomorf cu limba si planul care determin adecvarea la obiect este un raport recursiv. De aceea schimbrile determinate de adecvarea schemei la situatie tind s fie ncorporate apoi n structur. Operatia are loc prin autocontrolul fonic al limbii, care asigur segmentarea expresiei, delimitarea enunturilor, a mesajelor etc., asamblarea si orientarea ntregului material verbal ctre obiect etc. op.cit. p.83

17

Pentru a ajunge la aceast definitie, Ion Coteanu face o pertinent analiz critic a conceptiilor despre stil si a factorilor ce pot fi luati n considerare n definirea stilului, dintr-o perspectiv integratoare, acceptnd ideea c nici unul nu poate fi eliminat.19 Dac n anumite conditii, afirm lingvistul, stilul poate fi acceptat ca fiind constituit din organizarea semnelor si simbolurilor verbale directe - orale - si a celor derivate - scrise - n enunturi, mesaje sau texte, fiind o problem de expresie20, n altele stilul poate fi considerat si ca partea limbii comune actualizat de un artist..., rezultat si imagine a unei alegeri (G. Antoine)21, dar si ca selectie si combinare (R. Jakobson)22, ca adaos afectiv la nucleul unei comunicri (T. Vianu)23, ca sistem de opozitii prin care exprimrii lingvistice, procesului de comunicare minimal I se aduc modificri expresive (intensificarea reprezentrii, coloratura afectiv, conotatia estetic) (M.Riffaterre)24, sau ca
19 20

Ion Coteanu, op.cit.,p.86

Expresia privit ca redare a unui continut - a unei gndiri sau a unei stri psihice - prin semne si simboluri plastice, grafice, mimice, sonore sau verbale care nsotesc inevitabil orice activitate uman. op.cit., p.15
21

G. Antoine, n Revue de lEnseignement superieur, 1, 1959, 60, n Ion Coteanu, Stilistica..., p.56
22

Roman Jakobson, Lingvistic si poetic,/Probleme de stilistic, p.137, n Ion Coteanu, op.cit.,p.59

23 24

Tudor Vianu, Probleme de stil si art literar, 1955, p.199

M. Riffaterre, n Romance Filology, XIV, 3,1961, 217, n Ion Coteanu, op.cit., p.62

18

deviere (Paul Valery), deviere care se defineste cantitativ n raport cu o norm (Paul Guiraud)25. Ion Coteanu atrage astfel atentia asupra faptului c oricum i-am privi geneza: ca deviere, ca selectie, ca adaos emotional la nucleul comunicrii, ca expresie a unei functii etc., stilul nu e mesajul. Stilul este o sum de proprietti ale acestuia, suma regulilor pe baza crora un emittor alege, combin si eventual modific materialul de limb disponibil. Mesajul ca aspect concret, limitat si particular al stilului este considerat spatiul lingvistic, materialul care poart n sine propriettile amintite. El constituie prin urmare concretizarea stilului, de unde rezult c raportul dintre mesaj si stil seamn cu raportul dintre sistemul limbii si manifestarea lui concret.26 ntr-o ncercare de realizare a unei teorii lingvistice asupra stilului, Dumitru Irimia defineste stilul ca reprezentnd unitatea fundamental a dimensiunii stilistice a enuntului, cu o unitate minimal supraordonat, marca stilistic, aceasta cu originea ntr-un procedeu stilistic. Indirect, stilul este considerat n acest caz o rezultant a interactiunii factorilor care delimiteaz cele dou axe ale cmpului semiotic: context - cod, emittor - receptor. Direct, n organizarea textului, a crui constant este un anumit continut informational obiectiv, stilul este o variabil n functie de raportul social - individual, imanent functionrii

25 26

Ion Coteanu, op.cit., p.66 Ibidem, p.84

19

semnului lingvistic si care determin subiectivarea n diferite grade a mesajului.27 Dictionarul de termeni lingvistici defineste stilul (de la gr. stylos, lat. stilus - stilet, betisor cu care se scria pe tblitele de cear) ca totalitate a particularittilor lexicale, morfologice, sintactice, topice si fonetice, precum si a procedeelor caracteristice modului de exprimare - oral si scris - al unui individ, al unei categorii sau colectivitti de vorbitori, definitie din care se desprinde ideea existentei unui stil individual, propriu unui individ , si a unui stil functional, propriu unor grupuri de oameni care au o formatie cultural comun si actioneaz n acelasi domeniu de activitate. Din definitiile oferite se poate contura nu numai ceea ce deosebeste o conceptie de alta, dar si ceea ce le uneste, ntoarcerea spre retorica si poetica antic fiind poate si n acest context motivat de valoarea redescoperit a continutului lor. Sancionat mult timp pentru caracterul ei accentuat normativ, retorica a revenit n actualitate nu numai dinspre directia literar a acesteia, ci si din interes filozofic - ca teorie a argumentatiei, avndu-si suportul n logic, adic n sfera denotatiei, cuprinznd semnificatiile, notiunile, judectile si rationamentele; ea depseste ns aceast sfer, ntruct opereaz n zona infra-logic a atitudinilor pragmatice si afective, cristalizate n conotatia semnificatiei.28
27

Dumitru Irimia, Structura contemporane/1986, p. 8

28

stilistic

limbii romne

Henri Wald, Neoretorica, n Romnia literar, 1981, nr.2

20

Interesul crescnd al noilor directii ale cercetrii (lingvistica pragmatic, teoria comunicrii, semiotica si poetica mai nou) fat de descrierea si evaluarea caracterului persuasiv al textelor tinde s impun retorica drept o stiint care depseste dimensiunea normativ a textului si aspir s devin o stiint a literarittii si eficacittii textului.29 Stilistica, considerat n ceea ce are stabil, suficient de bine fundamentat stiintific, baz pentru explozia inovatiilor si n acelasi timp reper pentru acestea, se defineste ca stiint a limbii care studiaz stilurile individuale si functionale (limbajele), caracteristicile, structura si normele acestora. Ea se prezint ca un ansamblu sistematic de cunostinte referitoare la un obiect determinat, n cazul su stilul, n manifestare individual sau colectiv,[ ntelegnd prin acestea folosirea original, personal, n scopuri expresive, a limbii], cu o conceptie bine precizat privind metoda de cercetare si obiectivele sale. Stilistica rmne ns n continuare o stiint *deschis*, aflat sub semnul interpenetrrii metalimbajelor, deci sub semnul evolutiei lingvisticii30.
29 30

Stefan Munteanu, op.cit.p.116

Lingvistica integratoare a lui Eugen Coseriu, de exemplu, deschide o cu totul alt perspectiv pentru cercetarea lingvistic n general si pentru cea stilistic n special, perspectiv prefigurat deja din 1955 cnd afirm c stilistica este o lingvistic a textului care actualizeaz vorbirea (=la parole) ntr-o ambiant special estetic si istoric, (Eugen Coseriu, Determinacion y entorno, n Romanistischeh Jahrbuch, IV, 1955, 58, n Ion Coteanu, op.cit.,p.56), iar mai trziu, n Thesen zum Thema, Sprache und

21

Aceasta, pentru c este o stiint flexibil si , asa cum afirma D.Caracostea descoperirile se fac acolo unde se ntretaie mai multe discipline31
Stilistica este o disciplin stiintific, apartinnd stiintei limbii, ce studiaz stilurile individuale si functionale, caracteristicile, structura si normele acestora. Stilul reprezint totalitatea particularittilor lexicale, morfologice, sintactice, topice si fonetice sau textuale, precum si a procedeelor caracteristice modului de exprimare - oral si scris - al unui individ, al unei categorii sau colectivitti de vorbitori. Stilul este fie individual, propriu unui individ, fie functional propriu unui grup de oameni care au o formatie cultural comun si actioneaz n acelasi domeniu de activitate. Stilul (limbajul) este adecvarea schemei limbii la ceea ce ar trebui exprimat32. Stilul este organizare textual rezultat din selectia mijloacelor lingvistice aduse dintr-o stare semantic potential si general (nivelul paradigmatic), n stare de actual izare concret si individual (nivelul sintagmatic) si devenit form a expresiei, solidar ca modalitate de existent si manifestare cu forma continutului, continut exprimnd o atitudine implicat n mesaj.33

Dichtung, n Stempel, 1971, p. 184, vorbind de raportul dintre poetic si lingvistic, el afirm: Prin urmare, limba poetic apare nu ca o ntrebuintare, ntre altele, a limbii, ci pur si simplu ca limb, ca realizare a tuturor posibilittilor lingvistice,, dup St. Munteanu, Introducere..., p. 40
31 32 33

Ileana Oancea, op. cit., p. 279 Ion Coteanu, Stilistica..., vol.I, p.83 Stefan Munteanu, Introducere..., p.38

22

II. SCURT ISTORIC AL STILISTICII

nticii sunt cei care descoper conceptul de stil, clasific stilurile potrivit unor criterii ce implic simetria si armonia, definesc majoritatea notiunilor cu care opereaz stilistica azi, studiaz figurile de stil, literaturizeaz retorica. Retorica antic st la baza stilisticii expresiei formulat de Charles Bally, dar se constituie si ca surs direct a poeticii contemporane, a noilor teorii privind expresivitatea, argumentatia sau textualitatea34.
34

Lucrrile lui Aristotel (Retorica si Poetica), ale lui Teofrast (Despre stil) si Dionisios din Halicarnas (Despre potrivirea cuvintelor), ale lui Demetrios (Peri Hermeneias) si PseudoLonginos (Despre sublim), sau ale lui Cicero (Orator si De oratore), Horatiu (Epistule ad Pisones) si Quintilian (De institutione oratoria) dezvluie preocupri de studiu al procedeelor de exprimare si de compozitie ce se impun celui ce foloseste cuvntul rostit. Pentru antici, stilistica este n primul rnd normativ, suprapunndu-se retoricii. Pn la Cicero aceasta este o art a persuasiunii, iar post - Cicero, o art sau stiint a exprimrii corecte, potrivite (ars bene dicendi), adic un ansamblu de reguli tehniciste, stiintifice, care fac ca o comunicare s fie perfect (ars pulchrae loquendi). Dup scolastici, retorica ncepe s devin o stilistic practic (ars ornandi), ocupndu-se de ornamentul lingvistic. Din aceast epoc ncepe literaturizarea retoricii, etap ce se ncheie n Evul Mediu cu gramaticalizarea stilisticii. Pentru antici, retorica a reprezentat o disciplin filozofic, o logic a valorilor, care ngloba preocupri pentru limb, stil si structura compozitional a discursului, numai n msura n care ele erau legate de argumentatie

23

Pn la nceputul secolului XX, lucrrile de retoric si poetic ale anticilor rmn ca modele. Teoriile acestora sunt imitate, rareori se emit preri originale35. Dezvoltarea lingvisticii, aparitia psiholingvisticii, neogramaticile, studiul limbii vii, a graiurilor, aparitia curentelor romantic si simbolismului n secolul XIX vor afecta nnoirea limbii literaturii si vor deschide drum stilisticii.
si comunicare. Devenit o art a artelor sau o stiint a stiintelor (ars artium / scientia scientiarum), retorica se impune ca o stiint de tip interdisciplinar. Curnd, folosind exemple din literatur, va ptrunde n teoria stilului, sau mai bine zis, anticii au inclus n retoric teoria stilului, ntlnindu-se cu poetica. Chiar dac excesiv de normativ si oarecum rigid, retorica antic a oferit aproape toate notiunile cu care opereaz azi stilistica.(vezi si cap. I) 35 Dante n De vulgari eloquentia sugereaz posibilitatea constituirii unei stilistici a vrstelor, a sexelor sau a grupurilor sociale, dar nu insist pe cercetarea valorilor stilistice ale limbajului, ci mai degrab pe cele estetice. Boileau n LArt poetique reia ideile anticilor privind bunul simt ca principiu n art si ratiunea ca izvor al frumusetii si al valorii artistice. Secolul XVIII nu aduce noutti privind definirea stilului. Sunt de remarcat doar cteva ncercri de clasificare a stilului: Voltaire distinge stilurile simplu si nalt, Marmontel, stilurile simplu, mijlociu si sublim, La Harpe, stilul potrivit genului, Mauvillon, stilurile sublim, mediocru, burlesc si comic, iar Feraud, stilul simplu al conversatiei, diferit de cel familiar, stilurile polemic,critic, satiric, comic, glumet. Filozoful Condillac face pentru prima dat deosebirea dintre limbajul intelectual si cel afectiv, dar ideea se va impune mult mai trziu. ncepnd cu secolul XIX ncep s apar idei noi cu privire la psihologia limbii (W. von Humboldt, H. Steinthal, H.Schuchardt, Wundt). Ferdinand de Saussure introduce conceptele de limb si vorbire si de sincronie si diacronie , deosebit de importante pentru cercetarea lingvistic.

24

Ca disciplin stiintific, stilistica se va constitui la nceputul secolului XX, pstrnd cele dou orientri: stilistica lingvistic si stilistica literar, orientri existente si azi. Charles Bally creatorul stilisticii lingvistice, consider ca obiect al stilisticii faptele de expresie ale limbii si nu stilul ca aspect individual al artei literare. Expresia este echivalat cu sensul psihologic si afectiv acordat fiecrui element lingvistic de o stare emotional36 .
36

Creatie a lui Charles Bally, stilistica lingvistic se opreste numai la mijloacele de expresie cu continut afectiv, produs al strilor sufletesti afective, deci numai la limba vorbit. Dup Bally, stilistica studiaz mijloacele de expresie ale vorbirii unei comunitti lingvistice din punctul de vedere al continutului lor afectiv, adic exprimarea faptelor de sensibilitate prin limbaj si actiunea faptelor de limb asupra sensibilittii. Considernd cuvntul ca fiind caracterizat printr-un sens strict intelectual si un sens afectiv, Bally apreciaz c pe lingvistul stilistician trebuie s-l intereseze procedeele utilizate de vorbitor pentru a se exprima si nu efectele, de care, n conceptia sa, trebuie s se ocupe estetica. Pentru Bally limba scris este ceea ce el denumea limbaj intelectual (stil), iar limba vorbit este considerat limbaj afectiv. Dup prerea sa, limba vorbit este mai natural si mai liber dect cea scris, asadar mai bogat n cuvinte, formule si constructii expresive, produse ale afectului. Stilistica trebuie s se ocupe numai de limba vorbit care -i deci mult mai bogat n material expresiv. Limbajul scris este acceptat numai dac contine aspecte ale limbajului vorbit. Valoarea stilistic a unui cuvnt, a unei constructii sintactice este, dup Bally , identic cu valoarea ei afectiv. Pe de alt parte, el stabileste principiile metodologiei stilistice constnd n delimitarea faptelor de expresie si identificarea celor cu continut afectiv, prin raportarea acestora la limbajul intelectual sau notional cruia i se opun. Charles Bally desprinde stilistica de retoric si o plaseaz pe terenul faptelor de limb vii, dar aceast conceptie exclusivist a mpiedicat constituirea unei teorii generale a stilului n cadrul scolii pe care a

25

Stilistica literar, dezvoltat de Karl Vossler ca reactie fat de neogramatici, are ca obiect expresia n forme lingvistice considerate ca art, arta fiind echivalat cu expresia si cu limba. n conceptia sa, lingvistica pare s devin astfel o parte a esteticii. Pentru Vossler toate faptele de limb sunt creatii individuale (deci stil), iar expresia este un element estetic apartinnd, ab initio, oricrui material lingvistic.37 Pe o pozitie intermediar se situeaz Leo Spitzer, pentru care limba este si un produs estetic, indiferent dac este limb scris sau vorbit. Stilul devine pentru
creat-o. Conceptia lingvistic a lui Charles Bally a fost continuat de Charles Bruneau si Jean Marouzeau,care, mai ales prin ultimul, anexnd limba literaturii, lrgeste considerabil cmpul de cercetare al stilisticii. n ultimul timp noile ramuri ale stilisticii: pragmatica sau sociolingvistica, revin, practic, la o bun parte din conceptiile lui Bally privind limbajul. 37 Karl Vossler gseste fundamentul teoretic al conceptiei sale n estetica lui Benedetto Croce, pentru care arta, fiind intuitie, se identific cu expresia prin care se manifest, iar expresia este de fapt limb. Aceast echivalare a limbii cu expresia si cu arta conduce la concluzia c estetica este o stiint a expresiei ca form de manifestare a spiritului, iar lingvistica este o parte a esteticii. Pentru Vossler ca si pentru Croce, expresia este un element estetic, imanent oricrui material lingvistic dintr-un enunt (unind spiritul cu forma creatiei). Transformarea lingvisticii ntr-o stilistic, iar a acesteia ntr-un compartiment al esteticii conduce, practic, la o identificare a istoriei limbii cu istoria artei, si, implicit, la confuzii ntre individual si general , ntre estetic, uzual si social n limb.Prin studiile sale, Vossler impune ca metod de cercetare a limbii, interpretarea faptelor de limb n functie de factorii culturali si intelectuali care le-au influentat, contribuind la apropierea dintre studiul limbii si acela al literaturii, precum si la cercetarea faptelor de limb n strns legtur cu istoria culturii.

26

Spitzer comun limbii si literaturii. Fenomenul lingvistic este la origine individual (ca la Vossler), dar el aparine deopotriv limbii si literaturii.38 Stilistica secolului XX si mai ales stilistica actual prezint o imagine dominat de tendinte divergente39. n esent, apare optiunea ori nonoptiunea
38

Leo Spitzer poate fi asezat ntre Bally si Vossler n ceea ce priveste conceptia stilistic. El studiaz ambele aspecte ale limbajului uman. Operele literare l intereseaz nu numai din punctul de vedere al figurilor de stil, ci si din perspectiva celorlalte mijloace de expresie la care se poate constata interventia afectului si a fanteziei. Spitzer aplic principiile lui Bally si la limba scris, considernd c procedeele nu difer esential unele de altele. Desi apropiat de Vossler n conceptie, Spitzer nu echivaleaz stilistica cu studiul stilului, ci mai degrab transform stilul ntr-o ramur a stilisticii lingvistice, aplicnd aceeasi metod si asupra limbii scriitorilor. Dup Spitzer, si limba vorbit si limba scris sunt limb avnd acelasi izvor: sufletul omenesc. Explicnd faptele lingvistice stilistic, Spitzer accept, spre deosebire de Bally, c limba vorbit posed si calitti estetice, orict ar fi ea de spontan si de natural, apropiindu-se n acest caz de Vossler si Grammont. Metoda de cercetare propus de Spitzer este individual - psihologic, indiferent dac avem de-a face cu un fenomen stilistic individual sau general. Metoda sa porneste de la o particularitate stilistic frapant, lrgind apoi cercul observatiilor, pn la fixarea unei imagini care s reflecte sensul spiritual al ntregii opere de la suprafata operei de art nspre centrul ei vital, observnd mai nti detaliile aparent superficiale ale operei respective, apoi grupnd aceste detalii, ncercnd s alctuim din ele un principiu creator nrudit cu sufletul artistului; si n sfrsit, ndreptndu-ne spre celelalte grupuri de observatie pentru a afla dac *forma intern* ne poate da imaginea ntregului 39 G. Devoto limiteaz cu claritate notiunea de limb ca institutie de aceea de stil sau de limb individual, determinat social si existent deci n virtutea acestui raport. Conceptia sa este foarte important pentru fundamentarea lingvistic obiectiv a cercetrii stilistice.

27 n conceptia lingvistilor rusi, notiunea de stil capt un continut determinat n mod direct de sfera de activitate. Este un pu nct de vedere socio-stilistic, bazat pe ideea existentei stilurilor functionale (limbajelor). Scoala structuralist de la Praga, reprezentat de B. Havranek, J. Mukarovski, B. Trnka, Roman Jakobson s.a., a contribuit, printre altele, si la studierea functiilor limbii, n mod deosebit la studierea functiei poetice . Structuralistii praghezi opun limbajul poetic limbajului uzual, artnd c primul cuprinde unitti cu valoare autonom si este guvernat n permanent de tendinta de actualizare a valorilor expresive, n timp ce limbajul uzual cuprinde, practic, unitti dependente si manifest tendint de automatizare. Reprezentativ pentru Scoala de la Praga, Roman Jakobson reia ideile lui Buhler privind functiile limbajului (acesta considera trei functii: de exprimare, impresiv si de reprezentare, crora Mukarovski le adaug functia estetic) si propune sase functii: referential [de orientare spre context],emotiv sau expresiv [centrat pe atitudinea vorbitorului], conativ [privind destinatarul], fatic [sustinnd contactul verbal], metalingvistic [de comentariu, explicativ], poetic [centrat asupra mesajului]. Pentru Jakobson, studiul lingvistic al functiei poetice depseste studiul poeziei, iar studiul poeziei nu poate fi redus la studiul functiei poetice. Dup destinatie, textul lingvistic este caracterizat de o functie dominant, care odat determinat, ofer perspectiva unei interpretri corecte a mesajului.Criteriile de studiu sunt deduse pe baza celor dou principii ce guverneaz exprimarea: selectia si combinarea, functia poetic proiectnd principiul echivalentei de pe axa selectiei pe axa combinrii. Dup Jakobson, functia poetic nu anihileaz informatia, ci o ambiguizeaz. Punnd n valoare rezultatele obtinute n domeniul teoriei informatiei, Michael Riffaterre, lingvist american, apartinnd scolii structuraliste, ofer puncte de vedere variate si originale n ceea ce priveste stilul. Dup Riffaterre, stilul reprezint o exagerare (expresiv, afectiv sau estetic) adugat informatiei exprimate de textul lingvistic, fr alterarea ntelesului. Metoda sa de analiz stilistic presupune s se determine constanta [ potentialele codificate], adic judectile de valoare s fie transpuse n judecti de existent. Constanta nu este abaterea de la norm, ci particularittile de expresie esentiale pentru cititor, elementele

28

pentru o rentoarcere la retorica veche. Chiar structuralismul american se apropie de retoric, n ciuda
imprevizibile generate de context. El consider c insertia n context a unui element neasteptat d nastere unui efect de ruptur si provoac intensificarea stilistic. Consideratii interesante are Riffaterre n legtur cu convergenta (despre care vorbea si Marouzeau). Riffaterre consider convergena ca o acumulare de trsturi stilistice acionnd mpreun. Convergena reprezint, dup prerea sa, un caz de extrem contiint n folosirea limbii i poate cea mai complex form stilistic. Riffaterre defineste contextul stilistic [microcontextul si macrocontextul] si subliniaz c acesta se bazeaz pe ocurenta [existenta n acelasi timp] a procedeelor stilistice identice sau similare, bruscnd tiparul conventional prin procedeul contrastului. Analiza stilistic trebuie s se limiteze la faptele accesibile cititorului, ceea ce nu nseamn coborrea limitei de sus a expresivittii stilistice. Principiile formulate de Riffaterre conduc la concluzia c stilul si mijloacele expresive prin care el se realizeaz n limbajul artistic pot fi integrate ntr-o teorie. Neoretorica, presupune valorificarea retoricii antice, mai ales n ceea ce presupune a fi elocutio. Elocutio, cuvnt ce se traduce si prin stil, s-a desprins din schema celor cinci partes artis [inventio, dispositio, elocutio, memoria, pronuntiatio] si si-a cstigat o anumit autonomie. Una din urmri, consider H. Plett, este c retorica si stilistica ncep s fie considerate unul si acelasi lucru. Grupul autor al unei retorici generale, realizeaz o reactualizare a figurilor de limbaj prin prisma modelului semnului lingvistic elaborat de Louis Hjelmslev [continut, expresie, fiecare cu o form si o substant]. Datorit lui Charles Morris se impune pragmatica, vzut ca parte constitutiv a unei stiinte care se ocup de studiul limbajelor (semiotica), dar care, mpreun cu stilistica lingvistic se constituie ca manifestri distincte ale unor intuitii comune. Retinem acceptiunea ei ca disciplin care studiaz expresiile dependente de emittor (Emile Benveniste, J.L. Austin, John Searle, Richard Montague).

29

aparentelor unei nonoptiuni. De altfel, dintre cele trei raporturi ce domin lingvistica modern: limb vorbire, context - alegere, denotare - conotare, cel deal doilea a fost aplicat nc de Aristotel n interpretrile sale din Poetica . Dezvoltarea semiologiei, n general, evolutia lingvisticii, n particular, explozia teoriilor informationale, si, mai ales, o valorificare superioar a tuturor contributiilor de natur stilistic, ncepnd cu retorica antic, au permis n ultimul timp o diversificare fr precedent a stilisticii ca disciplin stiintific, astfel nct uneori ea pare s fi disprut pur si simplu, lsnd n loc psiholingvistica, sociolingvistica, poetica, neoretorica, pragmatica, sociopoetica, textualitatea etc. Considerm ns c o asemenea substituire este doar aparent, n primul rnd pentru faptul c fiecare dintre disciplinele lingvistice enumerate reprezint o intersectare interdisciplinar, dar care nu rezolv n totalitate problemele ce apartin prin traditie stilisticii. Pe de alt parte, considerm c stilistica, privit cel putin ca stiint a stilurilor, ntr-o acceptiune suficient de larg, mai are multe de spus, iar rentoarcerea spre stilistic nu nseamn altceva dect o rentoarcere la surs.

30

III. STILISTICA ROMNEASC

1.PREZENTARE GENERAL
reocuprile pentru stil n spirit retoric sunt prezente ncepnd cu Dimitrie Cantemir, pentru care limba latin este modelatoare a limbii literare, deturnat astfel de la uzul popular. Limba utilizat de scriitor este integratoare, estetizant, conducnd la expresia intentional, spre un uz artificial, elaborat. ncepnd cu cronicarii, este vorba mai ales de Miron Costin, urmati de Dosoftei cu Psaltirea sa , de Eustatievici si Macarie, cu prti din gramaticile lor, se constituie o retoric cu interes pentru limb si stil, pentru o estetic a limbii, pentru expresivitate (mai ales pentru prozodie). Secolul XIX se afl sub o puternic influent francez. Sunt cunoscute lucrrile lui Marmontel sau La Harpe. Preocuprile sunt pentru stil ca art de a scrie, revalorificarea retoricii avnd un profund caracter didactic (Radu Melidon si Timotei Cipariu - prozodii, Ion Molnar Piuaru si Simeon Marcovici - retorici, I.H.Rdulescu - elemente de retoric la Scoala

31

Filarmonic, D. Gusti - retoric, G.Ionescu-Gion si Ion Manliu - studii de poetic). B.P.Hasdeu face printre cele dinti consideratii de natur lingvistic asupra limbii si stilului (vezi Limba poetic n Cuvinte din btrni), relevnd rolul intuitiei n selectia materialului necesar artei literare. Limba poetic se diferentiaz astfel calitativ de limba comun si intr n opozitie cu aceasta pe baza selectiei realizate de creator prin instinctul su. Tot Hasdeu atrage atentia asupra prudentei n formularea aprecierilor asupra expresivittii poetice. Garabet Ibrileanu consider stilul ca element component al artei literare, analiza stilistic fiind un capitol al exegezei literare. Fondator al criticii stilistice romnesti, Garabet Ibrileanu a artat felul n care analiza stilului operei literare poate si trebuie s depseasc descrierea unor trsturi de expresie individuale, privite independent de unitatea artistic a operei.Formula sa de analiz critic de tip formal a operei literare este deosebit de actual, fiind aplicat prima dat asupra operei lui Eminescu. Secolul XX este marcat de aceleasi cutri pentru determinarea obiectului stilisticii ca si n restul Europei. Stilistica estetic si are reprezentantii si n Ovid Densusianu care realizeaz o prim estetic a limbii romne literare, Eugen Lovinescu care teoretizeaz n legtur cu functiile sugestiv si notional ale limbajului, Mihail Dragomirescu, cu preocupri de aceeasi natur cu primii, sau n Dumitru Caracostea

32

care mbin viziunea estetic cu cea lingvistic n studiul critic al operei literare. n perioada interbelic se dezvolt o stilistic filozofic si estetic reprezentat de Mihail Dragomirescu, Lucian Blaga, Liviu Rusu si, partial, de Tudor Vianu. Liviu Rusu aplic analiza stilistic pe straturi ale expresiei, ntr-o conceptie structuralist-lingvistic, n timp ce Lucian Blaga promoveaz o stilistic integratoare care se ocup de stil ca fenomen de cultur, intuitia fiind considerat o modalitate cognitiv total. Teoriile noi privind stilistica lingvistic si stilistica estetic vor influenta diferit pe stilisticieni ca Iorgu Iordan, Tudor Vianu sau Ion Coteanu. Iorgu Iordan si Ion Coteanu, sub influenta Scolii structuraliste si vor defini conceptiile pe linia deschis de Charles Bally si Leo Spitzer, n timp ce Tudor Vianu va fi influentat mai ales de Leo Spitzer. n ncercarea de unificare ntr-o stilistic a operei literare a teoriei limbajului poetic si a stilisticii limbii, Stefan Munteanu va dezvolta, ntr-o manier original, stilistica expresivittii, n timp ce Gheorghe Ivnescu va propune o rentoarcere transant la retorica antic si la stilistica francez clasic. Aceeasi diversitate de conceptii, cu tendinte mai clare de specializare, se constat n continuare. De la lucrri de istorie a stilisticii (Ileana Oancea), de stilistic lingvistic (Eugen Cmpeanu, Gh. Bulgr, Ladislau Galdi, Dumitru Irimia), de stilistic literar sau retoric (G.I. Tohneanu, Mihaela Mancas, Elena

33

Slave, Paula Diaconescu), pn la poetic (Paul Miclu, Elena Dragos, Solomon Marcus, Mircea Borcil) sau psiholingvistic, pragmatic, textualitate (Em. Vasiliu, Tatiana Slama Cazacu, Sanda Galopentia-Eretescu, Carmen Vlad), ntregul panoramic al preocuprilor pentru cercetarea stilistic sustine realitatea acestei diversitti.

2. CONCEPTII STILISTICE: IORGU IORDAN, TUDOR VIANU, ION COTEANU, STEFAN MUNTEANU, Gheorghe IVNESCU

2.1. IORGU IORDAN

ac D. Caracostea a reprezentat directia vosslerian n stilistica romneasc de nceput, Iorgu Iordan reprezint incontestabil directia impus stilisticii de Charles Bally si de Leo Spitzer. Personalitate stiintific de o mare eruditie, Iorgu Iordan, prin lucrrile sale apartinnd unor domenii dintre cele mai diferite, si-a adus o contributie esential la dezvoltarea stiintei limbii n general, si a stilisticii n particular. El a teoretizat asupra faptelor de limb, dar a si practicat o analiz minutioas a acestora.

34

Studiile despre limba si stilul unor scriitori40, lucrrile de lingvistic teoretic sau aplicat41 si nu n ultimul rnd lucrarea fundamental Stilistica limbii romne aprut ntr-o prim editie n 1944, cu mai multe reeditri, ultima n 1975, atest interesul autorului pentru cercetarea lingvistic si modernitatea gndirii sale filologice. Preocupat de cercetarea sincronic, Iorgu Iordan utilizeaz metodele noi propuse de Bally, pe care le prezint n lucrrile sale Introducere n studiul limbilor romanice... (1932), Limba romn actual - o gramatic a greselilor (1943) si Stilistica limbii romne (1944). Stilistica, cu cele dou ipostaze clasice, este amplu discutat din punct de vedere teoretic deja n lucrarea sa din 1932, Introducere n studiul limbilor romanice..., lucrare reluat si completat n 1962 si intrat n circuitul european ca studiu de referint. Iorgu Iordan apropie, prin ideile din aceast lucrare, stilistica romneasc de cea european, dezvoltnd cea de-a doua mare ipostaz a ei, stilistica afectiv. Analiznd cele dou directii din stilistica romanic, Iorgu Iordan consider doctrina vosslerian deschiztoare de drumuri, dar nu este de acord cu
40

Limba si stilul lui Ion Neculce n culegerea De la Varlaam la Sadoveanu (1958), Limba eroilor lui Caragiale, Limba lui Creang n Contributii la istoria limbii romne literare n secolul XIX (1956) etc.
41

Introducere n studiul limbilor romanice. Evolutia si starea actual a lingvisticii romanice(1932); Limba romn actual o gramatic a greselilor (1943),

35

supralicitarea aportului intuitiei n aprecierea fenomenului lingvistic. Pe de alt parte, apreciaz metoda de cercetare vosslerian, de factur individualpsihologic, care deschide perspective noi lingvisticii prin considerarea limbii ca produs cultural si ca produs estetic. Reticenta lui Iordan n fata idealismului lui Vossler se explic ndeosebi prin conceptia lingvistului de formatie saussurian, care actioneaz n spiritul stiintific al lingvisticii. Un interes deosebit va acorda ns doctrinei lui Leo Spitzer, mai ales pentru preocuparea acestuia n aceeasi msur pentru limba scris ct si pentru limba vorbit. De asemenea, Iordan apreciaz receptivitatea lui Spitzer fat de ideile si conceptiile unor scoli si curente diferite, considernd c acest fapt i-a permis s depseasc ngusta interpretare estetic a limbii, ns recunoaste c metoda spitzerian este destul de mult influentat de elemente extralingvistice pentru a putea fi considerat potrivit pentru o cercetare obiectiv. Stilistica lui Spitzer este echivalat de Iorgu Iordan cu o retoric ce si-a pierdut substanta sa pluridisciplinar. Preocupat de delimitarea obiectului de studiu al stilisticii ca stiint autonom, Iordan consider c numai dup ce stilistica se va delimita clar de lingvistica general va putea recupera din aspectele perene ale acestei paleostilistici. Analiznd conceptia lui Bally, Iorgu Iordan si exprim acordul cu aceasta si stabileste clar termenii antinomici att de evidenti la Bally: stilistica - studiu al stilului si stilistica - studiu al limbii, dar, influentat si de conceptia lui Spitzer, n editia urmtoare a

36

Introducerii... va ncerca s pun de acord ideea de stil, ca particularitate individual, cu ideea de limbaj afectiv, ca obiect al stilisticii lingvistice, numai cu conditia ca primul s apartin limbajului familiar. Astfel c, dac n prima editie Iordan afirm c Stilistica se ocup de elemente comune din limba unui grup social, pe cnd la stil avem n vedere numai particularittile individuale; ntr-un caz studiem limba (langue), n cellalt caz, vorbirea (parole)42, n editia a dou adaug elementul individual este indisolubil legat de cel social, rolul de cpetenie revenindu-i, nendoios, acestuia din urm, cci tocmai el este cel care conditioneaz nssi existenta limbii. Relund ideile n Introducerea la Stilistica limbii romne, Iorgu Iordan prezint ncercarea de apropiere a conceptiilor celor doi mari stilisticieni, Bally si Spitzer, acordnd totusi ntietate lui Bally, a crui conceptie este considerat mai apropiat de lingvistica propriu-zis. Un merit incontestabil al acestei lucrri se datoreaz extinderii analizei la toate compartimentele limbii, oferind pentru prima dat un studiu de stilistic aplicat asupra limbii comune. De altfel, n Introducerea la ultima editie a Stilisticii, autorul accept o extindere destul de cuprinztoare a conceptului de stilistic, relevnd trei trepte stilistice, privite din punct de vedere al ierarhiei lor n sistemul limbii: stil(uri) individual(e) sau idiostil(uri), stiluri functionale si stilul general al
42

Iorgu Iordan, Introducere n studiul limbilor romanice..., pp. 370-371

37

limbii sau stilul limbii comune, ultima categorie intrnd de fapt n vechile tipare ale stilisticii lingvistice. El remarc si disproportia ce se mentine ntre numrul studiilor de stilistic literar si de stilistic lingvistic, n favoarea primelor, si atentioneaz asupra lipsei celor de stilistic functional. Sesizeaz, de asemenea, aparitia poeticii pe care o consider mai mult o retoric sau o ramur a stilisticii. n aceeasi Introducere la Stilistica limbii romne, Iorgu Iordan defineste stilistica preciznd c se ocup cu studiul faptelor de limb ale unei comunitti lingvistice, privite din punctul de vedere al continutului lor afectiv. Acestea sunt produse ale afectului si ale fanteziei, sunt mai expresive, adic mai plastice, mai concrete, deoarece materializeaz notiunile respective. Expresivitatea se poate datora ns si altor cauze de natur lingvistic: elementelor fonetice sau lexico- gramaticale, toate guvernate de spontaneitate si naturalete. Stilul scriitorilor nu este luat n considerare dect n msura n care utilizeaz elemente din limba vorbit. Metoda de cercetare este declarat socialpsihologic, dar va fi evident depsit prin acceptarea si a celei individual - psihologice propus de Spitzer. Lucrarea Stilistica limbii romne contine un bogat material lingvistic selectat din limba vorbit, din operele scriitorilor sau din pres. Faptele de limb cercetate sunt grupate n patru capitole mari: Fenomene fonetice, Fenomene morfologice, Fenomene sintactice si Fenomene lexicale. Analiza minutioas, dar si prudent n acelasi timp, este nsotit de comentarii

38

teoretice si de referiri la fenomene similare din alte limbi romanice. Stilistica lui Iorgu Iordan reprezint astfel o surs inepuizabil de informatii pentru cel ce studiaz specificul limbii romne, iar prin raportarea constant la elementele traditionale ale gramaticii n care este cuprins si fonetica, reprezint o veritabil gramatic afectiv. Importanta stilisticii lui Iorgu Iordan const si n faptul c si-a gndit obiectul pe coordonate stiintifice europene, ntr-o conceptie stiintific unitar, nu ns si absolut imobil. Dincolo de intentiile autorului, prin deschiderile create nspre studiul limbii vorbite, limbii familiare sau populare, lucrarea lui Iorgu Iordan serveste n mod evident criticii literare, mai ales n ceea ce priveste exegeza operelor literare scrise n stil popular sau n stil familiar. Foarte interesante si cu totul noi se dovedesc, de asemenea, consideratiile sale de stilistic lingvistic comparat ca si alte studii de stilistic n care observatiile ce tin de obiectivele stilisticii lingvistice sunt completate cu altele asupra stilului individual. n general studiile sale43 sunt ample, cu mult material si mbrtiseaz un cmp larg de cercetri, cutnd s trag concluzii cuprinztoare.
43

Limba lui Creang, n VR, XXIX/1937, Limba lui Eminescu, n RFR, VII/ 1940, Limba romn actual - o gramatic a greselilor/1948, Stilistica limbii romne/1944, Cteva observatii asupra limbii unor opere literare, n CV, III/1951, Observatii asupra limbii lui Mihail Sadoveanu, n SA/1952, Despre limba literar, n SCL,V/1954, Pe marginea discutiilor asupra limbii

39

2.2. TUDOR VIANu

ntemeietor , alturi de Mihail Dragomirescu, al stilisticii literare totalizante, Tudor Vianu elaboreaz conceptul de stil nu numai n domeniul literaturii, dar si n acela al artelor sau filozofiei culturii. Interferenta diferitelor conceptii (filozofic, psihologic, estetic, retoric si lingvistic) asupra stilului constituie pentru Vianu baza teoretic din care se vor dezvolta modelele de analiz a stilului scriitorilor. Conceptia sa stilistic se va cristaliza deci la intersectia mai multor influente: retoric, neoretoric, lingvistic sau estetic, depsindu-le ns constant tocmai prin modul n care asimileaz influentele si le prelucreaz n tipare proprii. Stilistica lui Vianu se deosebeste astfel de clasicele arte poetice si tratate de oratorie prin faptul c rmne constant o disciplin aplicat ce sistematizeaz, clasific, defineste creatia deja mplinit si realizat, fr s absolutizeze stiluri sau s impun modele. Recunoaste primatul fondului creatiei artistice, rolul activ si creator al omului de litere,

literare, 26.1,/1955, Problemele limbii literare. Pentru cultivarea limbii, n GL:7.1, Cultivarea limbii, n LR,V/1956, Despre studiul limbii literare, n C 50.1,4, Limba si stilul lui Ion Neculce, n Varlaam-Sadoveanu/1958, Literatura si lingvistica, n LR,VIII/1959, Discutii despre limba literar, n LIII/1960, Observatii asupra limbii romanului Nicoar Potcoav, n VR, XIII/1960, Mihail Sadoveanu, n LR, X/1961, Despre magia cuvintelor, n GL, IX/1962, Probleme actuale de lexic si stilistic, n G, XIV/1963, La langue des poesies dEminescu, n RRL, IX/1964, Tudor Vianu, n LR,XIII/1964, Despre perenitatea limbii literare, n SLU, II/1970

40

dar inovatiile au un sens justificat n conceptia sa numai dac corespund imperativului literar, dac ele contribuie la perfectionarea limbajului artistic, adugnd un plus de valoare celor pe care le-au mostenit. Tudor Vianu consider stilistica drept o stiint autonom si nu o parte a lingvisticii sau a esteticii. Domeniul ei este acela al faptelor de expresie n care transpare reactia atitudinii individuale, subiective, adugat la comunicarea obiectiv general. n conceptia sa, limbajul este animat de dou intentii: una reflexiv si alta tranzitiv, fiindc n limbaj se reflect omul care l produce si sunt atinsi prin el toti oamenii care l cunosc. Functiile psihologic/ subiectiv si social/obiectiv ale limbii rmn solidare, dar raportul dintre ele este de invers proportionalitate. Limbajul stiintific va fi tranzitiv, constatativ, n timp ce limbajul artistic va fi reflexiv. Intentia reflexiv a comunicrii, cu originea n sentimentele si viziunea scriitorului se exprim prin fapte particulare de limb sau prin note nsotitoare adugate la comunicarea lingvistic tranzitiv (la materialul neutru si general al limbii). Opera literar, precizeaz Vianu, reprezint o grupare de fapte lingvistice reflexive prinse n pasta si purtate de valul expresiilor tranzitive ale limbii. Cercetarea stilistic se va ndrepta spre aceste fapte, a cror analiz, afirm Vianu, va trebui fcut tinndu-se seama de ceea ce apartine felului propriu al scriitorului de a nregistra si comunica impresiile asupra lumii, prin mijloacele limbii, privite ca ecouri emotionale ale sensibilittii sale.

41

Stilul unui scriitor va fi, dup Vianu, ansamblul notatiilor pe care el le adaug expresiilor sale tranzitive si prin care comunicarea sa dobndeste un fel de a fi subiectiv, mpreun cu interesul ei propriu-zis artistic, trsturile pertinente ale stilului unei opere literare, raportat la autorul ei, la epoca si mediul de cultur n care apare, fiind considerate unitatea structurii si originalitatea. O astfel de conceptie n care cercetarea stilului si gseste fundamentarea n testura lingvistic a textului literar, examinat dintr-un unghi particular si valorificat estetic, aminteste de ideile lui Leo Spitzer. Dar Tudor Vianu nu face o distinctie net ntre faptele de stil ale limbii vorbite si cele apartinnd limbii poetice. Pentru Vianu stilistica lingvistic nu intr dect ntr-un conflict aparent cu cea literar. Limba este aceeasi. Chiar spontan, limba vorbit nu este lipsit de colorit estetic. Alegerea actioneaz si la acest nivel. Limbajul comun nu este lipsit de intentii stilistice, dar faptul lingvistic, identic prin natura lui, se manifest diferit si are rezultate doar calitativ deosebite. Scriitorul, afirm Vianu, fructific superior posibilittile limbii, n operele literare frumoase ale unei literaturi, posibilittile stilistice ale unei limbi fiind duse pn la gradul cel mai nalt al realizrii lor, astfel c stilistica operelor literare este o prelungire a stilisticii limbii comune, dup cum expresivitatea scriitorilor este o prelungire a puterii generale de expresivitate a limbii, o potent mai nalt a acesteia.44
44

Tudor Vianu, Iorgu Iordan si stilistica, n LR VIII/1958, p.10

42

Studiul stilului unui scriitor, la Vianu ca si la Bally, dar ca si la Leo Spitzer, va urmri s fixeze modul si unghiul n care a fost utilizat limba comun pentru a crea fapte inovatoare de limb, expresii adecvate modului individual de a ntelege, a vedea si a simti lumea si viata. Prin studiul stilului, Vianu descifreaz, explic, descompune si recompune fenomenul artistic individual, urmrind, pe de o parte, felul cum forma poetic plasticizeaz ideea, si pe de alt parte, cum ideea poetic, bogat n semnificatii, cere form poetic egal. Recunoscnd rolul capital al limbajului n definirea particular a operelor de art, Vianu sustine ideea c forma operei literare este nsusi continutul ei, sesizat n ceea ce el cuprinde mai original. Formele, expresiile, inovatiile pe care le descoper marele creator de limb se afl latent n limbajul general, ele trebuind doar trezite. Arta literar si miestria stilistic, afirm Vianu, nu numai c folosesc elementele puse la dispozitie de vorbirea comun, dar n acelasi timp extind si perfectioneaz procedee care nu sunt strine vorbitorului obisnuit. Apare fireasc n aceste circumstante asertiunea c cercetarea limbii artistice reprezint una din formele cele mai mature ale lingvisticii.45 n Prefata la volumul Despre stil si arta literar, Marin Bucur afirm c originalitatea stilisticii lui Vianu const tocmai n ncercarea de a surprinde
45

Tudor Vianu, Problemele metaforei..., p. 150

43

mecanismul delicat al mestesugului poetic, s-i dezvluie secretele si s ne tlmceasc felul n care continuturile poetice si dobndesc ntregul lor relief si ntreaga lor bogtie. n studiile sale Vianu a probat si a verificat soliditatea fenomenului literar romnesc, prin componentele sale formale, n legturile sale materiale, argumentnd si sustinnd creatia romneasc. Stilistica sa va fi, alturi de istoria si critica literar, preocuparea care ntregeste cercetarea operei de art si care nu poate fi suplinit nici de o critic restrns la text si nici de analiza morfologic si sintactic. Studiile sale de stilistic46 nu codific si nu dau norme de creatie. Problemele metaforei este o carte de
46

Lucrri teoretice: Paradoxul poeziei, n Studii de filozofie si estetic/1939, Ut pictura poesis n Omagiu lui Gheorghe Oprescu/1961, Stilul n Estetica, vol I, 1934, Dubla intentie a limbajului si problema stilului, n Arta prozatorilor romni/1941, Atitudinea stilistic, n Steaua, Cluj/1958, Cercetarea stilistic, n Probleme de stil si art literar/1955, Statistica lexical si o problem a vocabularului eminescian n Probleme de stil si art literar/1955; Lucrri de stilistic a limbii literare: Structura timpului si flexiunea verbal, n Bulletin linguistique/1943, Pseudo-imperativul la Eminescu, n Bulletin linguistique/1947, Problema stilistic a imperfectului, Mai mult ca perfectul si tehnica naratiunii, Prezentul etern n naratiunea istoric, n Arta prozatorilor romni/1941, reluate n Problemele metaforei si alte studii de stilistic/1957, Locuri comune sinonime si echivocuri, n Figuri si forme literare/1946, Contexte legate si nelegate din punct de vedere stilistic, n Problemele metaforei.../1957, Etape din dezvoltarea artistic a limbii romne, n LL/1961; Lucrri privind stilistica autorilor: Epitetul eminescian, Nicolae Blcescu, artist al cuvntului, Aspecte ale limbii si stilului lui I.L. Caragiale, Observatii asupra limbii si stilului lui Geo Bogza, Arta lui Rablais, Despre constructia Anei Karenina de Tolstoi, n Probleme de stil si art literar/1955,Expresia negatiei n poezia lui Eminescu, n LL, VII/1958, Expresia juvenilului la

44

lucru, afirm Marin Bucur, prin caracterul monografic al temei (Originile metaforei, Functiunile metaforei, Categoriile formale ale metaforei), iar n Arta prozatorilor romni, Vianu pronunt, prin intermediul analizei procedeelor si a stilurilor, o judecat de valoare asupra unui secol de proz romneasc. Problema stilistic a imperfectului, Mai mult ca perfectul si tehnica naratiunii, Prezentul etern n naratiunea istoric dezvluie functii artistice noi ale acestor categorii gramaticale. Dubla intentie a limbajului si Cercetarea stilului, lucrri cu caracter teoretic si practic de necontestat, rezum conceptia stilistic a lui Vianu si-i dezvluie metoda. n lucrarea Dubla intentie a limbajului, Vianu arat c orice om care vorbeste o face pentru a-si mprtsi gndurile, dar n acelasi timp comunicrile sale nzuiesc s ating o sfer anumit a semenilor si care ntrebuinteaz acelasi sistem de simboluri lingvistice. El adaug cine vorbeste comunic si se comunic, deci se poate spune c, n dubla sa intentie,
Eminescu, n LL, XIII/1964, Tehnica basoreliefului n proza lui Blcescu, Observatii asupra limbii si stilului lui Al. Odobescu, n Problemele metaforei si alte studii de stilistic/1957, Stil verbal la St. O. Iosif, n Figuri si forme literare/1946, Sinonime, metafore si grefe metaforice la Tudor Arghezi, n LR, XII/1963; Lucrri privind formele poetice: O form poetic rar, n Figuri si forme literare/1946, Problemele metaforei, n Problemele metaforei si alte studii de stilistic/1957, Simbolul artistic, fragment, n Postume/1966, Observatii asupra metaforei poetice, n Iasul Literar XII/1961, Observatii asupra refrenului, n Studii de poetic si stilistic/ 1966. Not: majoritatea studiilor enumerate se regsesc n volumul Studii de stilistic/1968.

45

faptul lingvistic este n acelasi timp reflexiv si tranzitiv. Cele dou intentii ale limbajului sunt solidare, dar ntr-un raport de invers proportionalitate: Cu ct o manifestare lingvistic este menit s ating un cerc omenesc mai larg, deci cu ct creste valoarea ei tranzitiv, cu att scade valoarea ei reflexiv, cu att se mputineaz si pleste reflexul vietii interioare care a produs-o. Tudor Vianu atentioneaz asupra pericolului reflexivittii excesive sau a tranzitivittii excesive, care pot conduce la obscuritate, superficialitate si respectiv, la conventionalism, si adaug: Expresia literar se organizeaz pe linia de demarcatie a celor dou intentii ale limbii. n lucrarea Cercetarea stilului, Vianu si expune principiile fundamentale privind cercetare stilistic. El subliniaz c particularittile de expresie pe care le studiaz stilisticianul nu trebuie privite ca simple fapte de constatare, ci ca fapte de apreciere, valorizri ale acestora. Notele expresive, faptele de limb nu trebuie numai ntelese, ci si simtite. Pentru a ntelege stilul unui scriitor trebuie ntelese mai nti raporturile lui cu celelalte stiluri, apoi cu limba n general. Valorile de stil se grefeaz totdeauna pe nucleul comunicrii: sunete, lexic, morfologie, sintax, topic, categoriile stilistice fiind de aceeasi natur. Ordinea n care se studiaz faptele de stilistic porneste de la fonetic, cu distribuirea sunetelor, vecinttile, accentul, intonatia, simbolismul fonetic,

46

armoniile imitative (numai n legtur cu continutul comunicrii), la grafic, lexic, flexiune, pn la figurile de stil. Faptele de stil vor fi gsite n functie de ecoul pe care l au n propria sensibilitate, fapte care revin cu o oarecare frecvent si compun o unitate. Stilul scriitorului trebuie privit n raport cu premergtorii si urmasii si. Orice cercetare stilistic trebuie fcut n strns legtur cu istoria literar si cu istoria societtii. Cercetarea stilistic, conchide autorul, este locul n care istoria limbii si istoria literaturii se ntlnesc. Conceput ca o justificare filozofic a studiului despre metafor (Problemele metaforei) studiul Simbolul artistic publicat n Postume47 n1966 aduce precizarea c simbolul este o categorie, propune o clasificare a diferitelor simboluri si fixeaz locul simbolului artistic n sistemul acestei clasificri, struind ndeosebi asupra diferentei dintre simbolul lingvistic si cel artistic, ntre cuvnt si art.48 Autorul porneste de la premisa c orice comunicare este simbolic, deoarece nlocuieste semnificatul printr-un semn, substituie prin ceva pe un altceva. Domeniul simbolurilor este deci foarte ntins, cuprinznd cuvntul sonor si scris, reflexul si gestul instinctiv, indicator sau imitativ, numrul si celelalte semne matematice, formulele si ecuatiile chimice,
47

Tudor Vianu, Postume, Istoria ideii de geniu, Simbolul artistic, Tezele unei filozofii a operei, cu o postfat de Ion Ianosi, 1966
48

Tudor Vianu, op.cit.,p.99

47

simptomul medical si prezumtia judiciar. Mitul, stiinta, arta, precum si limba prin care ele se exprim, sunt toate simboluri, de unde imperativul furirii unei teorii generale a simbolurilor, riguros ncadrat ntr-un sistem categorial si supus ea nssi unei clasificri interne. Referindu-se la simbolul lingvistic, Tudor Vianu subliniaz nu numai mecanismele ndeprtrii acestuia de real, dar si corespondenta dintre simbol si obiectul semnificat. Concludente n acest sens sunt modul n care refuz s vad n cuvinte doar semne arbitrare si argumentele pe care le aduce n favoarea lrgimii ariei onomatopeice, a simbolismului fonetic, a tendintelor picturale, a expresivittii lingvistice. Polemiznd cu punctul de vedere dup care evolutia limbilor marcheaz o trecere exclusiv de la simbolurile naturale la cele arbitrare, autorul consider c o asemenea apologie unilateral a abstractizrii poate usor duce la concluzia c poezia reprezint o form de limb arhaic, retrograd, refractar spiritualittii moderne. Dezvoltarea lingvistic, evolutia constiintei urmeaz, n viziunea autorului, dou ci opuse si complementare, gradul tot mai nalt al abstractizrii mbinndu-se organic cu succesele expresivittii concrete. Clasificarea simbolurilor se bazeaz pe principiul contrariilor si este valoroas mai ales pentru stabilirea distinctiilor dintre comunicarea lingvistic obisnuit si cea artistic, respectiv caracterizarea acesteia din urm. Dedublrile nasc un sir ntreg de categorii-perechi: nelingvistic / lingvistic, individual /conceptual (sau individual-conceptual), cu semnificatie anterioar semnului / cu semnificatie creat o dat cu semnul,

48

simboluri privative / integrative, arbitrare / naturale, plane / profunde, limitate / ilimitate, discontinue / continue, tranzitive / reflexive. Orice simbol poate fi caracterizat prin gsirea acelor concepte din aceste perechi de categorii, care i convin ca atribute afirm Vianu, exemplificnd cu simbolul aritmetic care este privativ, conceptual, lingvistic, cu o semnificatie anterioar semnului, discontinuu, arbitrar, tranzitiv, profund, limitat.49 Simbolul lingvistic este considerat ca sintez a unui semn perceput cu un concept, iar n unele situatii ca sintez a unui semn perceput cu o ierarhie de concepte, si n cele din urm, cu un concept postulat, dar nu realizat, cum este cazul unor cuvinte nedeterminate, semnificnd o idee transcendent, ca: natur, materie, fort etc. n raport cu acelasi tablou categorial, Tudor Vianu determin si atributele simbolului artistic. Autorul precizeaz c, pe de o parte, creatiile artei sunt simboluri lingvistice de o anumit calitate, caz n care, constituit ca sinteza unui semn perceput cu un obiect individual si cu specia acestuia, notiunea manifest tendinta de a elimina obiectul individual, pentru a retine n unitatea sa numai semnul si semnificatia sa, iar, pe de alt parte, ele sunt simboluri artistice. Din sinteza simbolului artistic nu dispare niciodat reprezentarea obiectului individual, semnificatia acestuia pstrndu-se n el, contopit cu el, si neputnd fi asimilat dect prin el. Astfel c dac
49

Ibidem, p.147

49

un cuvnt al limbii poate fi eterogen, arbitrar fat de realitatea semnificat, solidaritatea semnului cu semnificatia lui face din simbolul artistic un simbol natural. Un cuvnt al limbii, considerat ca un corp fonetic, poate fi cu totul eterogen fat de realitatea semnificat si simbolurile lingvistice sunt adeseori arbitrare, spune Vianu, dar simbolurile artistice niciodat. Si aceasta pentru c semnificatia simbolului artistic nu trebuie cutat dincolo de el, ci n el si prin el. Simbolurile lingvistice sunt adeseori discontinue, n timp ce simbolurile artistice sunt ntotdeauna continue, afirm Vianu, adugnd c n creatia de art continuitatea este att de mare, nct raportul dintre fragment si ntreg se relev ntr-un mod special. Dou versuri desprinse dintr-un poem ne pot face s-l recunoastem pe acesta, chiar dac detaliile lui nu s-au pstrat n mintea noastr, ntr-att ntregul artistic este imanent fiecreia dintre prtile lui50 afirm autorul. De aceea, pe de alt parte, simbolul artistic este o expresie adecvat a vietii interioare, caracterizat prin aceeasi continuitate. Reflexiv ca reprezentare, creatia artistic este integrativ pentru c desi nu retine realitatea ntreag, functia eliminrii, accenturii sau stilizrii este invariabil cuprinderea ct mai bogat a vietii, n semnificatiile ei cele mai adnci. Dar simbolul artistic este n aceeasi msur profund si ilimitat. Alegoria, de exemplu, este considerat un simbol profund, dar limitat, considerndu-se c i lipseste
50

Ibidem, p.154

50

adncimea ilimitat a semnificatiei. Spiritul trebuie s afle semnificatia n simbol, nu n afar de el, spune Vianu, iar aceast semnificatie trebuie s aib un fel de a fi ilimitat, pentru a recunoaste simbolului caracterul artistic.51 Vorbind despre metafor, Tudor Vianu atrage atentia asupra deosebirii dintre metafora interpretat alegoric, limitat, ca o comparatie prescurtat, si metafora profund, n care temeiul care permite comparatia subnteleas este postulat, dar nu formulat. Ratiunea apropierii dintre aceste cuvinte si aspecte se pierde ntr-o adncime ilimitat, adaug autorul, vorbind despre metaforele sora noastr si fratele nostru folosite de Francis din Assisi pentru ap si foc.52 n continuare, Tudor Vianu prezint alte trei modalitti ale ilimitrii simbolului artistic: ilimitarea volumului vital, si exemplific prin Grandet, personajul balzacian, care nu poate fi practic etichetat, deoarece este o individualitate vie, complex; ambivalenta etic, si exemplific prin Shylock, eroul shakespearean, a crui vinovtie sau inocent nu poate fi stabilit, caracterul eroului avnd o perspectiv etic nelimitat, opus personajelor din melodrame; ilimitarea enigmatic, si exemplific prin Hamlet, Kirilov al lui Dostoievski sau Heathcliff al lui Emily Bronte, adugnd c n cazul acestor personaje avem uneori impresia c ajungem s subordonm caracterul lor unui concept anumit, dar
51 52

Ibidem, p.155 Ibidem, p.156

51

dincolo de acesta enigma lor se reface si se prelungeste ntr-o perspectiv ilimitat.53 Practic, simbolul artistic trebuie s fie profund, adic semnificatia lui s apartin unui plan mai adnc dect semnul, si ilimitat, pentru ca, orict de nuantat si de multilateral am asimila imaginea artistic, dincolo de reprezentrile noastre s rmn ntotdeauna un rest neasimilat. Simbolul ilimitat este concluzia final cea mai important a studiului54. Consecintele sale se ntrevd, n primul rnd n ideea imposibilittii transpunerii exacte a unui continut artistic n limbajul vorbirii curente sau al analizei logice. Aceasta deoarece, substituind n mod necesar simboluri limitate celor ilimitate, se sterge din specificul si farmecul artei. Observatiile lui Vianu legate de caracterul ilimitat al simbolului artistic, de modalittile si consecintele ilimitrii pledeaz pentru o maleabilitate maxim n interpretri, pentru o suplete organic, conform cu nssi esenta intim a artei. Revelatoare este si legtura pe care o stabileste autorul ntre caracterul ilimitat al simbolului artistic si perspectiva istoric, mereu deschis, a artelor, posibilitatea reexplorrii si reinterpretrii lor vesnice.55 Marile opere de art triesc n eternitatea omenirii fiindc simbolul lor este nelimitat afirm Vianu, si adaug: Fiecare epoc se poate recunoaste prin anumite din tendintele ei n marile
53 54 55

Ibidem, p.157 Ion Ianosi, Postfat la vol. Tudor Vianu, Postume, p.215 Ibidem

52

opere ale artei, fiindc nelimitarea nseamn si totalitate(subl. autorului).56 n finalul studiului su, Tudor Vianu preconizeaz depsirea superficialittii estetice, a unei viziuni pur senzoriale si formaliste, n favoarea descoperirii adncimii artistice, n care se mpleteste armonios eticul cu esteticul. Studiul su asupra simbolului artistic, desi s-a oprit la sensul cuprinztor al termenului, prin care opera de art se identific n ansamblul ei cu simbolul, prin fundamentarea filozofic si prin conceptia dup care simbolul artistic este o categorie estetic general, reprezint o interesant si solid baz pentru cercetarea procedeelor simbolice particulare. Pe de alt parte, prin caracterul integrator al conceptului si prin valorizrile pe care le impune n planul cercetrilor stilistice, studiul lui Vianu reprezint o revizuire a multora dintre prerile sale privind opera literar si interpretarea ei.

2.3. ION COTEANU

ingvist de formatie structuralist, eminent filolog, Ion Coteanu si expune conceptia stilistic n lucrarea intitulat Stilistica functional a limbii romne, aprut n 1973 (vol.I - Stil, Stilistic, Limbaj) si 1985 (vol.II - Limbajul poeziei culte), dup

56

Tudor Vianu, op.cit.,p158, 159

53

ce o serie ntreag de alte lucrri si articole prefiguraser acest rezultat. Vorbind de revirimentul stilisticii, Ion Coteanu motiveaz acest fapt prin aparitia structuralismului, a statisticii matematice, prin dezvoltarea ideilor formalistilor rusi, a lingvisticii matematice, ntr-un cuvnt, prin ntreaga miscare de idei produs n epoca noastr de cibernetic si de teoria informatiei57. Dup Ion Coteanu, stilistica, n cea mai larg acceptiune a termenului, este studiul limbii n actiune, cercetarea modului n care vorbitorii se folosesc de graiul lor ntr-o mprejurare sau alta. Considerat o lingvistic practic, stilistica nu poate fi dect functional, deoarece urmreste variatiile limbii n functie de vorbitori si de necesittile particulare ale utilizrii ei. Raportul dintre totalitatea de deprinderi lingvistice si necesitatea unei exprimri particulare formeaz functia stilistic a oricrei limbi. Uzul limbii reprezint deci o miscare permanent de adaptare a structurii idiomului la necesittile social-culturale ale vorbitorilor. Pentru Ion Coteanu functional nseamn socialfunctional, cu alte cuvinte, social - cultural si functional n acelasi timp. n cadrul lucrrii, lingvistul propune o clarificare a conceptelor cu care opereaz stilistica lingvistic si introduce notiunile noi de idiostil, ca rezultat al presiunii exercitate de model asupra fiecrui vorbitor n parte, si de diasistem, pentru limba comun, model de baz, esent a limbii ntr-un anumit moment al evolutiei ei, n
57

Ion Coteanu, Stilistica..., vol.I, p. 7

54

functie de care se poate defini structura stilistic a limbii n limbaje (popular-oral, limb literar, limbaje artistice si non-artistice sau functionale). Stilistica functional are, n conceptia lui Ion Coteanu, ca obiect de studiu tocmai limbajele (stilurile functionale sau stilurile limbii): Orice limbaj nu este dect limba creia i se atribuie o destinatie special. Din punct de vedere functional, stilul (limbajul) reprezint o adecvare a schemei la ceea ce trebuie exprimat. 58 Stilistica functional preconizeaz astfel cercetarea unor serii stilistice - limbaje - ierarhizate n primul rnd dup un factor social - cultural, iar la nivelul fiecrui stil, analiza unor trepte stilistice, de la general si particular la individual. Reinterpretnd semnul lingvistic, Ion Coteanu afirm c orice semn trimite la ceva, la un referent real sau imaginar, abstract sau concret; orice semn se red printr-un suport material care-l concretizeaz si-i conditioneaz existenta; simetria dintre obiectul propriuzis si cel care serveste semnului ca suport nu este perfect, cci suportul trebuie s aib calitatea de a putea fi mai usor de mnuit dect obiectul, si nu este niciodat imaginar, cum este uneori obiectul propriu-zis; din teoria semnului nu poate lipsi ns nici unul din cei patru termeni prezentati (obiectul, imaginea obiectului, imaginea suportului, obiectul-suport), desi numai imaginea obiectului propriu-zis si imaginea obiectuluisuport alctuiesc semnul.
58

Ion Coteanu, op.cit., p. 45

55

Semnul verbal este deci o entitate sui-generis, care constituie o clas specific de semne, putnd trimite la alte semne, n acest caz devenind simbol (verbal). Domeniul de transformare a semnului verbal n simbol este considerat de Ion Coteanu mesajul poetic, transformarea n cauz conducnd spre o poetizare a mesajului. De aici, definitia limbajului poetic drept limbaj n care un numr de entitti semne verbale - se transform n simboluri. Ion Coteanu defineste mesajul ca unitate de baz a stilisticii functionale, fiind asimilat unor negri succesive, cnd ale conotatiei, cnd ale denotatiei, aceasta deoarece nu exist limbaj conotativ pur sau limbaj denotativ pur, ci numai limbaj dominat de conotatie sau de denotatie, unde conotatia , respectiv denotatia sunt privite ca valori ale semnului, bazate fiecare pe alt raport59. Mesajul, n conceptia lui Ion Coteanu, nu este totuna cu stilul, el este doar forma de concretizare a stilului. El se ordoneaz prin coerenta continutului su, reprezentnd o unitate de structur cu reguli de segmentare asemntoare celor utilizate la descompunerea altor unitti lingvistice. Mesajul este o unitate stilistic, reprezentnd nu ideile dintr-o oper, ci expresia oricror idei din oper, iar termenii nchis sau deschis folositi pe lng mesaj, nseamn apt sau inapt de continuare de ctre cititor. Desi reprezentant categoric al stilisticii lingvistice, Ion Coteanu supune unei revizuiri
59

Ibidem, pp.35-44

56

interesante conceptiile traditionale, n special pe cele ale lui Bally. Recunoscndu-i limbii vorbite (graiului), capacitatea de a germina stil, prin calitatea expresiv a limbajului afectiv, lingvistul i recunoaste de fapt valoarea estetic, afirmnd clar: cum principalul mijloc prin care gndim este graiul (parole), el devine si purttor al functiei poetice60. Alegnd n primul rnd limbajul popular pentru a-l supune unor observatii de natur stilistic, Ion Coteanu precizeaz c, practic, acesta a fost superficial cercetat, fiind considerat cnd ca o surs inepuizabil de forme, sensuri si expresii spre care erau trimisi inovatorii de limb s mai nvete, cnd, dimpotriv, ca un fenomen prea putin interesant, care nu contine dect formule stngace, simpliste si lipsite de nuante. Ambele idei sunt false, si lingvistul arat n continuare c limbajul popular nu este nici tezaur inepuizabil, nici schematismul imaginat de Caragiale, nici paratax rudimentar cum credea Ovid Densusianu.61 Pentru a exprima exact ce este , el trebuie studiat, trebuie s I se gseasc variantele stilistice, s fie comparate, si n ultim instant s I se gseasc un cadru de analiz asemntor cu al celorlalte limbaje, afirm Coteanu, dnd n continuare cteva caracteristici ale limbajului popular (polisemia, simplitatea si uniformitatea sintactic, repetitia si anacolutul, elipsa, determinrile circumstantiale, brevilocventa).

60 61

Ion Coteanu, Stilistica..., vol. II Ion Coteanu, Stilistica..., vol.I, p. 10

57

Influentat de Jakobson, Coteanu va formula preri interesante n ceea ce priveste poetizarea graiului. El va sublinia fenomenul de ambiguizare voit a enuntului prin existenta unei duble semnificri: una vizibil si alta sugerat.62 Rolul de a descoperi sensul sugerat revine, dup Coteanu, nu stilisticii, ci poeticii care se ocup de operatiile de codare si decodare a textului. O alt problem abordat de Coteanu n lucrarea sa este cea a informatiei continute n limbajul poetic, demonstrnd c numrul de cuvinte si cantitatea de informatie sunt invers proportionale, n timp ce expresivitatea si cantitatea de informatie sunt n raport direct proportional. Recunoscnd rolul functiei poetice n ordonarea ambiguittilor, Ion Coteanu afirm c la baza lor st ntotdeauna o posibil deviere semantic, limbajul poetic fiind de fapt un mod special de asociere a conotatiilor si denotatiilor, elaborat n vederea crerii de noi conotatii, dar si ca mod de armonizare a formei expresiei cu forma continutului. Limbajul poetic este privit de autor n primul rnd ca proces si abia apoi ca inventar. Ca mecanism sau ca sistem, limbajul poetic este n fond un fel de gramatic, adic o serie de reguli de producere a propriilor lui enunturi, n timp ce ca totalitate a acestora din urm, este literatur. Limbajul poetic rezult astfel din remodelarea zonelor de variatie liber ale graiului; cea mai liber dintre ele este semantica, apoi sintaxa, iar
62

Ion Coteanu, op.cit., p. 24

58

cea mai putin liber e morfologia. Dup Ion Coteanu, gramatica limbajului poetic romnesc ar trebui s rezulte n primul rnd din cercetarea zonelor de variatie liber. n acest sens, autorul discut pe larg constituentii expresiei poetice, n spet grupul nominal si grupul verbal, prin care se construieste imaginea lumii din text, substantivul si verbul fiind singurele care trimit prin ele nsele la un referent. De asemenea, revine asupra expresiei poetice ca o concentrare a exprimrii, dar si ca o continu nnoire a acesteia, si conchide c pentru ca un grai obisnuit s devin limbaj poetic, o singur conditie este neaprat necesar: dorinta vorbitorului emittor de a-si imagina si de a prezenta datele din lumea nconjurtoare ntr-un mod inedit, fie n proz, fie n versuri. Toate celelalte conditii decurg de aici63. Analiza limbajului poetic se va realiza tocmai prin scoaterea la lumin a formulelor si tehnicilor adoptate sau dezvoltate n si prin textul poetic, respectiv prin raportarea cadrului la creatiile elaborate n interiorul lui si totodat la graiul care-i pune la dispozitie material si sugestii. Conditiile fundamentale ale exprimrii poetice rmn ambiguizarea si concentrarea. Cu preocupri n domeniul gramaticii, stilisticii, semioticii, pragmaticii, poeticii sau textualittii64 ,
63 64

Ion Coteanu, Stilistica..., vol. II

Dislocarea ca procedeu stilistic n poezia noastr contemporan, n RUB,2-3/1955, Creatia lexical n poezia noastr nou, n LL, II/1956,Despre tehnica stilului lui M. Sadoveanu, n Varlaam - Sadoveanu/1958, Pentru studierea stilurilor limbii noastre literare, n LR,VIII/1959, Stilurile moderne ale limbii romne literare, n LR, IX/1960, Locul

59

Ion Coteanu reuseste s ofere cea mai complex si mai modern descriere a fenomenului lingvistic, impunnd prin vastitatea informatiei si prin forta argumentelor.

2.4. STEFAN MUNTEANU

tefan Munteanu reprezint directia stilisticii expresivittii n stilistica lingvistic romneasc, conceptia sa regsindu-se prima dat n lucrarea Stil si expresivitate poetic, publicat n 1972, si reluat n lucrrile sale ulterioare, Limba romn artistic, n 1981 si Introducere n stilistica operei literare, n 1995.65
stilului artistic n limba literar, n LR, X/1961, Discontinuitatea, un procedeu al stilului artistic actual , n LR, XI/1962, Structura stilistic a limbii, n LR,XI/1962, Moduri de exprimare, n GL, X/1963, Posibilitatea si limitele formalizrii n stilistic, n PLG/1967, Elemente de lingvistic structural/1967, Idiostilul, n SL/1970, Reflectii asupra stilisticii functionale, n SLLF, II/1972, Raportul dintre denotatie si conotatie, n LL, III/1972, Semn, simbol, mesaj poetic, n SCL, XXIII/1972, Stilistica functional a limbii romne, vol.I- Stil. Stilistic. Limbaj/1973 si vol.II- Limbajul poeziei culte/1985, Morgenstimmung sau poemul ntoarcerii ctre lume, n SCL, XXVI/1975, Ipoteze pentru o sintax a textului, n SCL, XXIX/1978, Principii de analiz a textelor poetice, n SCL, XXIX/1978, cu Lucia Wald, Semantic si semiotic/1981, Antologie de texte poetice (ed.)/1986, Gramatic, Stilistic, Compozitie/1990
65

Stefan Munteanu, Stil si expresivitate poetic, Ed. Stiintific, 1972; Limba romn artistic, Ed. Stiintific si Enciclopedic, 1981; Introducere n stilistica operei literare, Editura de Vest, 1995

60

Avnd n vedere faptul c teoria expresivittii elaborat de Stefan Munteanu a fost perceput ca fiind complementar teoriilor functionaliste, am ales ca baz a prezentrii noastre articolul lui Mircea Borcil66, care realizeaz o pertinent si deschis interpretare a conceptiei stilistice a lui Stefan Munteanu. Pornind de la analiza lucrrii acestuia, aprut n 1972, Stil si expresivitate poetic, Mircea Borcil face, asa cum va afirma J.M. Klinkenberg67, prima dintre marile sinteze n domeniu, ncercnd s demonstreze complementaritatea celor dou directii din cadrul stilisticii lingvistice, n contextul culturii romne actuale: stilistica expresivittii si stilistica functional. Observatiile schitate pe marginea crtii lui Stefan Munteanu confirm pozitia anterioar a lui Ion Coteanu, dup care, teoria stilurilor si limbajelor ar trebui s fie precedat n lucrrile de ansamblu asupra stilisticii, de teoria expresivittii (Ion Coteanu, Structura stilistic a limbii romne, p. 220), care, dup prerea aceluiasi Mircea Borcil, ar trebui s asigure o baz general suficient de larg, att pentru a explica aceast opozitie fundamental dintre limbajul uzual si cel artistic, cu alte cuvinte pentru a putea ntemeia o teorie a limbajului poetic, ct si pentru ilustrarea diverselor trepte de

66

Mircea Borcil, Aspecte ale unei sinteze teoretice n stilistic, n CL, XVII, 2, 1972, 309-322
67

n Le sens rhetorique/1991 si n Stylistics and Poetics in Rumania Today, n International Journal of Roumanian Studies, vol.I, 1976, 1-2

61

concretizare din structura stilistic a limbii, deci pentru a ntemeia stilistica functional68 Stefan Munteanu propune, n aceast idee, o sintez proprie a teoriilor stilistice traditionale (stilistica retoric, teoria expresivittii, stilistica psihologicoestetic sau literar), fr s fac abstractie, ns, de orientrile mai noi (poetica lingvistic, dezvoltat de structuralismul praghez si danez, stilistica italiana actual). Demersul su teoretic se dezvolt din postulatul c semnele sunt purttoare de semnificatii. Stilistica porneste pentru noi de la aceast tez teoretic fundamental a lingvisticii ca stiint a semnificatiilor, cutnd ndrtul semnelor motivarea ntrebuintrii lor n functie de un continut de gndire, care a impus utilizarea lor.69 Ca si n teoria functional, autorul nu consider limba n sine, ci ca reflex al unei realitti extralingvistice; ambele conceptii interpreteaz apoi aceast relatie ca una de determinare, opunndu-se n acest fel, radical, tuturor teoriilor formaliste sau imanentiste ale stilului. Deosebirea dintre orientarea functionalist si cea a expresivittii const n utilizarea a dou concepte diferite :continut social-cultural, baz de pornire pentru stilistica functional, si continut de gndire pentru stilistica expresivittii, ultimul fiind de fapt un pas spre reabilitarea retoricii clasice, care presupunea
68 69

Mircea Borcil, art.cit., p.320 Stefan Munteanu, Stil si expresivitate poetic, p. 8

62

adaptarea organic, necesar, a expresiei la continutul variat al comunicrii, deci primordialitatea substantei n comunicare. Pentru Stefan Munteanu conceptul continut de gndire este legat de conceptul individual, n jurul cruia urmreste s circumscrie domeniul stilisticii. El afirm: o stilistic conceput ca un studiu al individualului n limb nu este dect ntr-o contradictie aparent cu cercetarea limbii ca sistem, ntruct cele dou aspecte - si functii - ale limbii alctuiesc o unitate dialectic.70 Individualul nu exclude factorul social, dac se ia n considerare faptul c prin continut de gndire trebuie nteles, cel putin n parte, ceva determinat obiectiv, social. Ca o sintez ntre conceptele de stil si expresivitate si ntre domeniile pe care le reprezint, Stefan Munteanu introduce termenul de atitudine stilistic drept manifestare a unei atitudini a emittorului mesajului care transpare n faptele de limb devenite astfel fapte expresive, adic fapte de stil.71 Prin acest concept-sintez pare s se rezolve opozitia dintre atitudinea social-psihologic a lui Bally si cea individual- estetic a lui Vossler - de fapt opozitia dintre aspectul afectiv-sociologic al expresiei la Bally si cel imaginativ-estetic la Vossler - sintez ce pare a fi cuprins n pozitia individual-psihologic a lui Spitzer, anihilndu-se astfel, dup prerea lui Mircea Borcil, distinctia arbitrar fcut de Bally pe de o parte si de
70 71

Ibidem Stefan Munteanu, op.cit., p. 41

63

Vossler pe de alta, n ceea ce priveste domeniul stilisticii.72 Conceptul de atitudine stilistic, corelat pe plan subiectiv cu cel de situatie dezvoltat de stilistica functional, este integrat de Stefan Munteanu n teoria comunicatiei, atitudinea stilistic devenind un punct de contact ntre planul emittorului mesajului si acela al receptorului lui, care se realizeaz si se obiectiveaz ntro zon de interferent sau de coincident dintre dou planuri ale aceleiasi comunicri73. Restrngerea la emittor prea s fie limita esential a teoriei, pentru a crei depsire, Mircea Borcil propunea definirea unei functii stilistice a limbii care s prezinte o serie de avantaje: a) s nu se confunde cu functia de comunicare, dar nici s nu I se opun disjunctiv, ci s existe ntre ele un raport de implicatie; b) s nu se restrng la un anumit domeniu de manifestare a limbii si nici s nu se defineasc exclusiv prin structura formal a mesajului (cum este si cazul functiei poetice a lui R.Jakobson sau al functiei stilistice a lui M. Riffaterre), aspecte reluate de Stefan Munteanu n lucrarea sa cu caracter aplicativ din 199574. Dezvoltndu-si teoria, Stefan Munteanu gseste izvorul expresivittii n raportul de solidaritate ce se stabileste ntre forma expresiei si forma continutului, acest raport fiind pus, totodat, n relatie cu realitatea
72 73 74

Ibidem, p.47, 48 Ibidem, p.19 Stefan Munteanu, Introducere..., p. 18, 33

64

extralingvistic, nteleas ca substant, determinat ontologic, a gndirii umane.75 Expresivitatea apare astfel determinat printr-un raport de dubl dependent:pe de o parte o relatie ntre dou forme ale elementelor semnului lingvistic (expresie si continut), pe de alt parte, si concomitent - o relatie ntre aceast unitate constituit si realitatea desemnat prin ea,76 reevaluare conceptual ce pare, dup Mircea Borcil, s constituie adevrata contributie original a lucrrii. n noua sa fundamentare lingvistic, conceptul de expresivitate recstig perspective teoretice. Expresivitatea nu mai apare ca o functie opus celei de comunicare, dar nici ca un aspect sau ca o nsusire a vorbirii (parole), depinznd direct de executia mesajului si de relatia concret, foarte variabil dintre emittor si receptor (cf. Lidia Sfrlea, Stilul si obiectul stilisticii, CL, XIV, 1971, 1, 122-124), ci ea tine de natura intim a limbajului, manifestndu-se n procesul de functionare a semnului lingvistic. Fiind postat ntr-o dubl relatie, dintre care una angajeaz aspectul obiectiv al structurii semnului, fenomenul expresivittii poate servi drept baz unei delimitri fundamentale, de principiu, ntre limbajul artistic si cel non-artistic, n functie de gradul sau tipul de expresivitate: stilul artistic (sau limbajul poetic) se opune tuturor celorlalte luate n bloc, dar nu att ca form mai ngrijit sau prelucrat, ct ca limbaj mai
75 76

Stefan Munteanu, Stil si expresivitate..., p. 122 Ibidem

65

expresiv (cf. si Ion Coteanu, Consideratii..., p.77 si Structura stilistic a limbii, n Elemente de lingvistic structural/1957, p.219). Stefan Munteanu delimiteaz, desi nu suficient de aprofundat, consider Mircea Borcil, modul n care se realizeaz concret expresivitatea stilistic n sfera esteticului (expresivitate poetic) si n afara ei (expresivitate lingvistic), oferind un argument conceptual mai potrivit pentru definirea statutului functional al limbajului poetic n sistemul limbii, dect conceptele traditionale de abatere, deviere (fat de limba comun) sau alegere, selectie (din mijloacele oferite de aceasta). Pe de alt parte, n timp ce teoria stilurilor limbii concepe functionalitatea lingvistic exclusiv din directia determinrilor exterioare, extralingvistice, Stefan Munteanu alege locul de intersectie al determinrii exterioare cu perspectiva semiotic a functionrii semnului, solutia din urm prezentnd avantajul c se potriveste cu conceptul de reflectare si angajeaz, n acelasi timp, dinamica interioar a semnului, care tine de esenta limbajului.77 Pentru autor, perspectiva functional nu apartine stilisticii, n centrul creia preconizeaz drept sectiune principal o teorie a expresivittii poetice.78 El nu exclude ns din cercetare trsturile specifice dispuse n dimensiunea social-cultural a limbii, ci le atrage n

77 78

Mircea Borcil, Aspecte..., p.317 Stefan Munteanu, op.cit, p.18

66

perspectiv proprie79, unde acestea si schimb functionalitatea, dobndind valori stilistice. n spiritul tezei lui Blaga despre caracterul integral metaforic al limbajului poetic (prin fuzionarea substantei sonore si a semnificatiei), expresivitatea poetic este n acceptiunea lui Stefan Munteanu reprezentare profund si revelatorie.80 Desi nu revine n mod special asupra teoriei sale, n lucrarea Introducere n stilistica operei literare, Stefan Munteanu aduce precizri importante privind conceptele de stil si stilistic ( vezi si cap.I), de limbaj poetic nefigurat sau de limbaj figurat, apropiindu-se de puncte de vedere mai noi ale cercetrii stilistice si oferind pentru fiecare asertiune modele pertinente si analize partiale elocvente.

2.5. Gheorghe Ivnescu

utor al unor impresionante lucrri de lingvistic, istoric al limbii literare, Gheorghe Ivnescu a lsat numeroase studii asupra creatiei unor scriitori romni, n care si-a expus indirect conceptiile sale stilistice. Prin aceste studii, Gheorghe Ivnescu face o distinctie clar ntre normele literare si normele stilistice, limbajul poetic fiind n ultim instant un aspect special al limbii literare. Interesat de limbajul artistic, Gheorghe Ivnescu si va expune sugestiile si observatiile
79 80

Ibidem, pp.157-158, 237-266 Ibidem, pp.185-186

67

referitoare la geneza si evolutia limbajului poetic n faza de modernizare a limbii romne literare si la stilurile limbii n dou studii fundamentale: Limba poetic romneasc81 si Stilurile limbii romne literare.82 Pentru Gheorghe Ivnescu, stilistica este o stiint a stilurilor limbii, dar nu din perspective lingvistice sau estetice, ci din perspectiva retoricii antice si stilisticii franceze clasice. Propune ntoarcerea la retoric si la stilistica literar a clasicismului francez, deoarece, afirm el: stilistica lingvistic contemporan e n situatia paradoxal de a nu ntelege mai nimic din stilistica antic si a epocii clasicismului, care au identificat si definit stilurile fundamentale valabile pentru toate epocile, valabile pentru c sunt determinate de atitudinile intelectual-afective fundamentale ale omului fat de realitatea despre care trateaz n opera de art 83, desi - adaug autorul - pe mai multe ci, lingvistica actual revine la ideile fundamentale ale acestei stilistici84 Lingvistul nu preia necritic ideile si terminologia, ci ncearc s le adapteze si s le explice. Limbajul poetic este preluat n acceptiunea antic, fiind caracterizat prin anumite fapte de limb care nu sunt
81

Publicat mai nti n Limb si literatur, II, 1956, pp. 197-224 si mai trziu n volumul Studii de istoria limbii romne literare, 1989
82 83

Publicat n Convorbiri literare, 5, 15 martie 1972, 11

Gheorghe Ivnescu, Studii de istoria limbii romne literare, p. 231

84

Ibidem

68

uzuale si care apar de obicei numai n poezia liric si n general nesatiric, n dram, n tragedie si n proza poetic. Ele sunt ca si figurile de stil un fel de sinonime ale altora, mai putin rare, uzuale, banale si tocmai pentru aceea evitate, dar - extinznd - sinonimia nu cuprinde numai lexicul si frazeologia, ci se ntinde si asupra elementelor morfologice si sintactice.85 Autorul face deosebirea dintre limbajul poetic nefigurat, diferit de limba literar, ca limbaj care si capt valoarea sa artistic numai pentru c nu este cel curent (limbaj poetic n antichitate) si limbajul figurat n care sunt incluse figurile de stil. Limbajul poetic nefigurat este n conceptia lui Gheorghe Ivnescu, intermediar ntre limba literar si limbajul figurat si se naste din diferite materiale ale limbii, prin antitez cu cel obisnuit.86 n timp ce n asa numitele figuri de stil, limbajul este art prin sensurile cuprinse n el, si nu prin partea material, sonor a cuvntului ca semn, limbajul poetic nefigurat conceput ca sonoritate si ritm este art prin partea sa material, prin semn. Prin aceast latur sonor - devenit acum expresie ct mai adecvat a unui fond - arta literar se apropie de muzic, pstrndusi ns caracteristica ei esential, aceea de a crea o imagine indirect, prin limbaj.87 Vorbind despre prerile privind caracterul strict individual al limbajului poetic nefigurat, Gheorghe Ivnescu afirm c limbajul poetic, chiar figurat este n
85 86 87

Gheorghe Ivnescu, op.cit., p.160 Ibidem Ibidem, p.157

69

cea mai mare parte ceva colectiv, este un aspect special al limbii literare, aspect care se ntlneste la toti poetii sau mcar la unii, n special la cei dintr-o anumit scoal si epoc. Se prefigureaz astfel un limbaj grec, latin, francez etc.88 n limba romn literar, limbajul poetic nefigurat s-a format ntr-un timp scurt si evolutia lui a rmas nestudiat. Subliniind cele trei surse ale limbajului poetic nefigurat: limba veche a cronicilor, limba bisericeasc; limba popular si neologismul, cnd se deosebeau de limba curent, Gheorghe Ivnescu atrage atentia asupra existentei unei zone a limbajului poetic n limb, format dintr-o sum de virtualitti, actualizate numai n parte de un scriitor.89 Nscndu-se prin antitez cu limbajul obisnuit, din sinonimele de care dispune limba, limbajul poetic variaz n raport cu variatiile limbajului obisnuit. Optnd pentru o stilistic n spiritul retoricii clasice, Gheorghe Ivnescu caut s recunoasc n operele cercetate cele trei variante ale stilului: stilul sublim sau nalt, stilul de mijloc si stilul umil. Teoretiznd, el vorbeste de stilul poetic distins, elegant, si de stilul vulgar sau burlesc, admitnd ns c termenii care sun oarecum ru (pentru c sunt vulgari, ineleganti sau duri, deci nepotriviti cu sentimentul exprimat) pot fi ntrebuintati n poezia liric, fr a strica impresia de gravitate pe care o exprim poezia.90
88 89 90

Ibidem Ibidem, p.204 Ibidem, p.205

70

De altfel, autorul precizeaz c burlescul nu este neconform cu poezia cnd tema este burlesc.91 n acelasi spirit clasic vehiculeaz Gheorghe Ivnescu si idealul de armonie, echilibru, distinctie, elegant si mretie, notiuni operatorii n analiza limbajului poetic. Dar desi afirm c limbajul frumos este caracteristic poeziei: Limba poetic, fie ea figurat sau nefigurat, se naste din tendinta spre frumos a omului, care stpneste orice activitate omeneasc, si deci si pe aceea a exprimrii92 Gheorghe Ivnescu admite c problema este cea a continuturilor care pot impune un anume tip de limbaj: frumos, urt sau intermediar (dur, aspru). Vorbind despre stiluri, Gh. Ivnescu adaug c : ntocmai ca stilisticienii antici si din epoca clasicismului european, am distins, alturi de stilul neutru, un stil nalt si unul vulgar, precum si stiluri concretizate prin recurgerea la graiul popular, la dialect, la jargon sau la limba veche - aspecte discutate si n Istoria limbii romne93-n.n. - si am considerat aceste stiluri ca o expresie a sentimentelor dominante n opera literar si a continutului operelor literare.94 Originalitatea conceptiei lui Gheorghe Ivnescu se poate rezuma ntr-o scurt sintez: n limb exist o zon a limbajului poetic n opozitie cu zona limbajului obisnuit.
91 92 93 94

Ibidem, p.177 Ibidem, p.207 Gheorghe Ivnescu, Istoria limbii romne, 1980, pp.717-727 Gheorghe Ivnescu, Stilurile limbii romne literare

71

Limbajul poetic se concretizeaz n limbajul figurat si n limbajul poetic nefigurat, ultimul nscut din diferite materiale ale limbii, prin antitez cu cel obisnuit. Elementele sale sunt sinonimele unor termeni uzuali, cuprinznd nu numai lexicul si frazeologia ci si elementele morfologice si sintactice, supuse actiunii functiei estetice. Valoarea poetic a unor fapte lingvistice se stabileste, nu izolat, ci prin raportare la alte elemente ale limbii. n limbajul poetic tendinta spre expresia aleas, care d sentimentul de armonie, echilibru, distinctie, elegant si mretie se completeaz cu tendinta spre expresia tare, grotesc, burlesc, vulgar, urt. Limbajul figurat este art prin sensurile cuprinse n el, n timp ce limbajul poetic nefigurat este art prin partea sa material, prin semn. Limbajul poetic, figurat sau nu, frumos sau urt, ca de altfel si limbajul ritmic, este art prin el nsusi si apare ca limbaj al scriitorului, spre deosebire de limbajul de caracterizare care exist nti de toate n afara literaturii si nu devine art dect atunci cnd un scriitor vrea s caracterizeze personajele, epocile, locurile. Limbajul figurat este, n general, de factur individual, n timp ce limbajul poetic nefigurat este n cea mai mare parte ceva colectiv, ca aspect special al limbii literare.

72

Limbajul poetic romnesc s-a format din cele trei surse care procur scriitorilor si limbajul de caracterizare: din limba veche, din cea popular si din neologisme, atunci cnd se deosebeau de limba curent.
STILISTICA - EVOLUTIE
RETORICA ANTICA/POETICA

I. art a persuasiunii II. art a exprimrii corecte (ars bene dicendi) III. art a exprimrii frumoase (ars pulchrae loquendi) IV. art a ornamentului literar (ars ornandi) V. art a artelor, stiint a stiintelor (ars artium, scientia scientiarum) are caracter normativ; este preocupat de discurs (vorbire), de corectitudinea acestuia si de frumusetea exprimrii; stilul (elocutio) este expresia adecvat continutului (prepon); ofer aproape toate notiunile cu care opereaz astzi stilistica si disciplinele adiacente; STILISTICA ESTETICA obiect de studiu: stilul (aspect individual al artei verbale ) STILISTICA LINGVISTICA obiect de studiu: limba (enuntul cu valoare afectiv-expresiv) STILISTICA EXPRESIVITTII STILISTICA FUNCTIONAL

NEORETORICA I. urmreste discursul ca intentionalitate II. Este preocupat de ornatus (figurile limbajului) valorific ideile retoricii antice; adapteaz retorica la descoperirile lingvisticii;

73
asigur continuitate stilisticii, prin retoric; deschide drum diversificrii stilisticii; [POETICA SOCIOPOETICA PRAGMATICA]

74

IV. Orientare n CERCETAREA STIlistica

1. Concepte. Principii. Metode
uccinta prezentare a unor conceptii stilistice romnesti, ancorate, cum era si firesc la miscarea (miscrile) stilistic european si extra-european, este, considerm noi, relevant pentru caracterul dinamic, destul de frmntat, al ideilor din interiorul disciplinei n discutie si al lingvisticii n general. n aceste conditii, pentru cercettor este oarecum dificil s se orienteze si s se decid pentru o cale de cercetare sau alta, dac nu sesizeaz, nu ceea ce desparte aceste teorii si conceptii, ci ceea ce le uneste si constituie, n ultim instant, fundamentarea teoretic a disciplinei. Chiar si n aceste conditii lucrurile sunt destul de delicate, de aceea ne-am propus s prezentm n sistem oglind termenii fundamentali ai disciplinei, care, prin comparare, s poat oferi posibilitti de optiune. Procedeul este didactic si n limite didactice. Pentru nceput, au fost selectate pentru a fi prezentate cteva din conceptele de baz ale stilisticii:

75

stil - limbaj; limbaj artistic - limbaj non-artistic; simbol lingvistic - simbol artistic; expresivitate; mesaj; text; toate frecvent utilizate n practica cercetrii stilistice.

Stil - limbaj
Pentru majoritatea lingvistilor mentionati, notiunile de stil si limbaj semnific, de regul, domenii foarte apropiate, n sensul c se vorbeste despre stilul artistic (beletristic), despre stilul stiintific, tot att de mult si n aceleasi circumstante ca si despre limbajul artistic (poetic) sau limbajul stiintific. n acest caz, perspectiva din care sunt considerate este, evident, cea functional. De altfel, Ion Coteanu defineste stilul (limbajul) drept schem a limbii adecvat la ceea ce trebuie exprimat, subliniind c: modalittile de distingere a limbajelor de stiluri (ne referim la stilurile individuale - n.a.) sunt mai reduse, dat fiind c ambele fenomene fac parte din aceeasi serie, desi cele dinti au fost numite si stiluri functionale sau stiluri ale limbii, mai ales dup studiile lingvistilor praghezi.95 Dintr-o alt perspectiv si ntr-un alt raport sunt privite limbajul si stilul n cazul lui Tudor Vianu, de exemplu, sau Gheorghe Ivnescu. Pentru Vianu, stilul apartine scriitorului si reprezint ansamblul notatiilor pe care el le adaug expresiilor sale tranzitive si prin care comunicarea sa dobndeste un fel de a fi subiectiv, mpreun cu
95

Ion Coteanu, Stilistica..., vol. I, p.46

76

interesul ei propriu-zis artistic96, n timp ce limbajul [artistic (reflexiv) sau stiintific (tranzitiv)] corespunde unei zone functionale mai largi, definite n raport cu limba comun, partial surs a primului. n conceptia lui Gheorghe Ivnescu, limbajul este o zon functional a limbii, n timp ce stilul este considerat n spirit retoric, ca o particularitate a expresiei n raport cu continutul exprimat. Limbajul poetic se opune, n sistemul limbii, limbajului obisnuit, neutru, fiind, la rndul lui, structurat n dou subzone cu particularitti bine precizate: limbajul poetic figurat, n care sunt circumscrise figurile de stil, si limbajul poetic (artistic) nefigurat, reprezentnd fondul de virtualitti expresive ale limbii. Preocupat de stilistica operei literare, Stefan Munteanu va delimita mai clar conceptul de limbaj poetic de acela de stil. Pentru autor, stilul nu este limbajul poetic n general, ci o anume organizare a sa datorit unui factor intern, psihologic, atitudinea stilistic, care actualizeaz potenta limbii ntr-un mod individual si concret prin punerea ntr-o stare solidar a formei expresiei cu forma continutului.97 Forma, ca marc a originalittii, se realizeaz prin colaborarea dintre semnificat si semnificant, genernd efecte estetice care, din punct de vedere al stilisticii literare, sunt atribuite functiei stilistice a limbii, facultate apt s sugereze sau s propun prin

96 97

Tudor Vianu, Studii de stilistic, p.35 Stefan Munteanu, op.cit., p.38

77

organizarea ei lingvistic o viziune artistic recunoscut de cititor drept proprie scriitorului.98 Cu aceast precizare, considerm c stilul si limbajul si circumscriu suficient de clar domeniile prin particularizarea primului. n ultim instant, termenul de limbaj acoper o arie conceptual mai larg dect stilul, n majoritatea cazurilor ntr-o interpretare functionalist, n timp ce conceptul de stil tinde s-si restrng domeniul spre o interpretare estetic-individualist. Preocupat de elaborarea unui sistem stilistic al limbii romne, vzut ca o ierarhie de restrngeri succesive ale liberttii de utilizare functional a limbii, restrngeri determinate de obligatii din ce n ce mai putin generale impuse exprimrii anumitor continuturi de idei99, Ion Coteanu construieste o schem mai ampl, n care, n raport cu diasistemul ca tipar, model, chintesent a unui idiom natural, se regsesc la un prim nivel dou tipuri de limbaje: limbajul cultivat si limbajul popular (dar nu graiuri si dialecte - n.a.), iar la nivelul inferior, corespunznd fiecruia, limbajul artistic si limbajul non-artistic. Ultimele se regsesc si ele divizate la un alt nivel n limbajul prozei si poeziei, pe de o parte si n limbajul standard, limbajul stiintific, familial, de conversatie, pe de alta, cu precizarea c limbajul popular l exclude pe cel stiintific propriu-zis. La ultimul nivel, indiferent de
98 99

Ibidem

Ion Coteanu, Structura stilistic a limbii, n Elemente de lingvistic structural, 1967, p.219

78

limbaj, acestea se diversific n mesaje, considerate ns altceva dect stilul.100

Limbaj artistic - limbaj non-artistic

Revenind la nivelul limbajelor artistic si nonartistic, acestea sunt definite de Coteanu, primul, drept limbajul n care semnul verbal se transform n mod constant n simbol, prin valorificarea conotatiilor, iar al doilea, ca limbajul dominat de denotatii, si care n semnul verbal trimite de regul direct la referent.101 Dup Tudor Vianu, limbajul artistic este domeniul n care simbolul lingvistic devine, sub actiunea functiei estetice, simbol artistic, n timp ce n limbajul stiintific sau n limba comun acesta si pstreaz caracterul limitat. Interesat n mod declarat de limbajul operei literare, deci de limbajul artistic, inclus de autor ntre cele trei variante considerate ca subdomenii ale stilisticii: varianta limbii vorbite, varianta artistic a limbii si domeniul limbajelor socio-profesionale, Stefan Munteanu l consider alt modalitate de utilizare a limbii si cu alt scop (functie) dect cea din varianta ei cotidian.102 n afar de functiile potential si esential ale limbii, limbajul poetic si asum si o functie creatoare, existential, cu mijloace noi de exprimare.
100 101 102

Ion Coteanu, Stilistica..., vol I, p.50 Ibidem Stefan Munteanu, Introducere..., p.122

79

Citndu-l pe Gheorghe Ivnescu, Stefan Munteanu recunoaste existenta n limb a unei zone a limbajului poetic nefigurat, - a crui functie estetic fusese sugerat nc de Aristotel - , intermediar ntre limbajul figurat si limba literar si opus limbajului obisnuit, si arat c, dup Gheorghe Ivnescu, exist n limb cuvinte poetice, figuri fonologice, forme, constructii si structuri sintactice si prozodice prin care gramatica unei limbi se constituie ntr-o stilistic a operei sau a scriitorului, adic ntr-un alt nivel al comunicrii, ndatorate expresivittii si motivate estetic.103 Ideea existentei unei zone speciale n limb, zon ncrcat de virtualitti expresiv-estetice, care asteapt s fie puse n evident n opera literar, si la care trebuie s se raporteze n primul rnd cercettorul cnd studiaz opera literar, se regseste si la ceilalti lingvisti, chiar dac nu att de clar formulat. Astfel Ion Coteanu, vorbind despre varietatea mesajelor n limbajul artistic mentioneaz c: exist o distinctie global ntre limbajul literar artistic si limbajele stiintifice. Ea pare c nu se aplic ns raportului dintre limb si limbajul artistic, pentru c si limba se caracterizeaz prin varietate, si conchide: Dac admitem ns c ea (limba - n.n.) cuprinde limbajul artistic, atunci lucrurile sunt clare.104 Vorbind despre simbolul artistic, Tudor Vianu sublinia: orict de mari ar fi deosebirile ntre art si limba comun, nu nseamn c limba comun nu contine si simboluri artistice. Actiunea creatoare
103 104

Stefan Munteanu, op.cit., p.126 Ion Coteanu, Stilistica..., vol.I, p. 47

80

de art - adaug autorul - nu este coextensiv cu limba, dar se poate oricnd interfera si se interfereaz necontenit cu ea.105 Scriitorul, afirm Vianu, fructific superior posibilittile limbii, n operele literare frumoase ale unei literaturi, posibilittile stilistice ale unei limbi fiind duse pn la gradul cel mai nalt al realizrii lor, astfel c stilistica operelor literare este o prelungire a stilisticii limbii comune, dup cum expresivitatea scriitorilor este o prelungire a puterii generale de expresivitate a limbii, o potent mai nalt a acesteia.106 n studiul su Despre lexicul poeziei lui Lucian Blaga107, Mircea Borcil insist asupra recunoasterii principiului dup care limba scriitorului se subordoneaz limbajului poetic si se raporteaz mai nti la acesta si nu direct la limba literar, si adaug: ea (limba scriitorului - n.n.) nu trebuie si nu poate fi practic studiat de lingvist dintr-o perspectiv exterioar, dect prin intermediul acestui gen proxim al su.108 n acest caz este evident recunoasterea stilului individual, ca fiind limbaj poetic sau limbaj artistic supus interventiei novatoare a scriitorului. Existenta acestei zone de raportare pentru creatia artistic, supus analizei n individualitatea sa, poate oferi cercettorului puncte de reper pentru a discerne corect ce este viziune artistic
105 106 107

Tudor Vianu, Postume, p.152 Tudor Vianu, Iorgu Iordan si stilistica, n LR VIII/1958, p.10

Mircea Borcil, Despre lexicul poeziei lui Lucian Blaga, n Studii de limb literar si filologie, vol.II, 1972, p.95-124
108

Mircea Borcil, art.cit., p.95

81

general, datorat potentei expresive a limbii, si ce este cu adevrat viziune artistic proprie scriitorului. Asa dup cum si raportarea oricrui stil functional la nivelul limbii literare standard conduce pe cercettor s determine particularittile, de regul semantice si sintactice, care le diferentiaz.

Simbol lingvistic - simbol artistic

Pentru studiul limbajului poetic (artistic) o deosebit valoare o are introducerea conceptului de simbol. Ion Coteanu definea de altfel limbajul artistic drept limbaj n care semnul verbal se transform constant n simbol, prin valorificarea conotatiilor, iar Tudor Vianu considera acelasi limbaj ca domeniu al artei verbale n care simbolul lingvistic devine simbol artistic nelimitat. n cea mai mare parte, semnul lingvistic trimite direct la referent (la obiect) fiind un semn simplu, dominat de denotatii, dup cum afirm Coteanu, sau ca simbol lingvistic, sintez a unei perceptii particulare cu un concept, dup Tudor Vianu. n acest caz, intuirea sensului unui cuvnt, adic trecerea de la perceptia lui senzorial la semnificatia lui conceptual, este intuirea unei diferente, a unei opozitii care fixeaz locul cuvntului respectiv n interiorul seriei lui sintagmatice si asociative.109 Exist deci un continuum al sistemului lingvistic, pe care Vianu l pune n relatie cu ideea de continuitate a vietii interioare pe care reuseste s o
109

Tudor Vianu, Postume..., p.128

82

exprime. Deci simbolul lingvistic este un fapt de comunicare. Simbolurile lingvistice graviteaz ctre polul discontinuittii sau al continuittii, dup cum sunt dominate de una sau alta dintre cele dou intentii ce coopereaz n orice fapt de comunicare: intentia tranzitiv si intentia reflexiv, comunicarea pentru altii sau comunicarea de sine. Sintez a unui semn perceput cu un concept (ceva n locul a altceva), simbolul lingvistic poate fi o sintez produs ntre un semn si un concept creat o dat cu semnul lui, sau ntre un semn si un concept existent mai dinainte, ultimul caz fiind cel mai adesea al limbii stiintifice.110 O alt problem important legat de simbolul lingvistic este aceea a afinittii semnului cu conceptul sau a eterogeniei dintre semn si concept. Teza cea mai veche este a afinittii, dar teoriile limbii au demonstrat convingtor arbitrarul semnului lingvistic. Totusi Vianu atrage atentia asupra faptului c s-a exagerat si n aceast privint, cuvintele nefiind totdeauna niste semne arbitrare (F. De Saussure). Uneori ele sunt simboluri naturale, aria simbolismului fonetic depsind cu mult sectorul onomatopeelor propriu-zise si al exclamatiilor.111 (Vezi si Iorgu Iordan, Stilistica...) Si chiar dac accept o dat cu Cassirer112 c n stadiul ei ultim si cel mai spiritualizat, limba renunt la
110 111 112

Tudor Vianu, op.cit.,p.134 Ibidem, p.138

E. Cassirer, Philosophie der symbolischen Formen, I. Die Sprache, 1923,p.17, n Tudor Vianu, Postume..., p.117

83

functiunea concret a indicrii pentru a dezvolta functiunea abstract a semnificrii si o dat cu aceasta ideeea c, n general, cuvntul nu mai este sinteza perceptiei cu un obiect individual si cu specia lui, ci sinteza pur a semnului cu conceptul, Vianu arat c de fapt dezvoltarea limbilor urmeaz dou ci, din care una elimin treptat simbolismul fonetic, si suntem pe teritoriul limbii stiintifice, n timp ce cealalt l ntreste tocmai si-l adnceste, si suntem pe teritoriul limbii artistice sau al limbii-izvor pentru creatia artistic. Vorbind despre caracterul plan sau profund, limitat sau ilimitat al semnului lingvistic, Tudor Vianu arat c acesta este destul de dificil de disociat n planuri diferite, dac se are n vedere gradul de contopire a semnului si semnificatiei, a exteriorului cu interiorul acestuia. Chiar dac s-a constatat (F.de Saussure) c orice cuvnt apartine unei serii sintagmatice si uneia asociative, si c ntelesul lui se precizeaz printr-o anumit opozitie fat de celelalte cuvinte cu care se leag, nu se poate spune totusi c un cuvnt pronuntat este simbolul altui cuvnt cu care se leag prin raporturi sintagmatice sau asociative, deoarece ntre ele nu opereaz o substitutie, ci o opozitie, chiar o complinire.113 Asociatiile observate de Saussure au caracter intelectual, spune Vianu, adic sunt subsumabile unor concepte. n afar de aceste asociatii, exist asociatiile afective, asociatii determinate de o anumit atitudine
113

Tudor Vianu, op.cit., p.141

84

afectiv a sufletului, care dau profunzime simbolului lingvistic si, n unele situatii, i confer caracter ilimitat. Dac simbolul lingvistic, n general, este sinteza unui semn perceput cu un obiect individual si cu specia acestuia, o sintez care are tendinta de a elimina obiectul individual, pentru a retine n unitatea ei numai semnul perceput si semnificatia lui, simbolul artistic, ca particularizare a simbolului lingvistic, include obligatoriu n sinteza sa reprezentarea obiectului individual a crei semnificatie n-o cutm...dincolo de el, ci n el, si prin el.114 Solidaritatea semnului artistic cu semnificatia sa este att de strns, nct nu putem altera pe unul fr s n-o alterm si pe cealalt115 spune Vianu, si adaug: dar suntem att de liberi de a cuta o semnificatie dincolo de cuvintele limbii si independent de ele, nct le putem nlocui pe acestea cu alte cuvinte noi, dac le gsim mai proprii pentru a substitui o anumit semnificatie.116 Aceeasi solidaritate a semnului cu semnificatia sa face din simbolul artistic un simbol natural. Simbolurile lingvistice sunt adeseori arbitrare, dar simbolurile artistice niciodat, subliniaz Vianu, insistnd pe faptul c semnificatia simbolului artistic nu trebuie cutat dincolo de el, ci n el si prin el.

114 115 116

Ibidem, p.151 Ibidem, p.152 Ibidem, p.152

85

Cu toate c atunci cnd vorbeste despre simbolul artistic ca simbol natural, Vianu se raporteaz la art, la creatia artistic, el recunoaste c si limba comun contine simboluri naturale, deci cuvintele limbii comune nu sunt ntotdeauna arbitrare, ori, la aceast arie ntins a simbolurilor lingvistice naturale face apel deseori arta cuvntului, poezia.117 n acelasi mod va pune problema si Gheorghe Ivnescu atunci cnd va vorbi despre limbajul poetic ca parte a limbii comune ce contine o serie de virtualitti care asteapt s fie trezite de poet/scriitor, virtualitti datorate n mare msur tocmai acestei solidaritti a semnului cu semnificatia sa. n raport cu simbolul lingvistic, n mare parte discontinuu, simbolul artistic, afirm Vianu, este continuu, n concordant cu continuumul reprezentat de manifestrile vietii interioare pe care le reflect: Comunicarea artistic este att de intim aderent cu agentul ei, nct prin ea l ntrezrim pe el, prin continutul comunicrii percepem felul subiectiv al oricrui creator de art118 Pe de alt parte, creatia de art stilizeaz realul pentru a ne face s-l cuprindem n viata lui mai bogat, n semnificatia lui mai adnc. Deci simbolul artistic este integrativ, dar este si profund, asemenea simbolului n general, si nelimitat. Interesant este delimitarea pe care o face Vianu n cadrul simbolurilor artei, ntre simbolurile profunde, dar limitate, asa cum este alegoria, si adevratul simbol artistic care este ntotdeauna ilimitat (vezi metafora).
117 118

Ibidem, p.153 Ibidem, p.155

86

Ca modalitti ale ilimitrii, Vianu aminteste de unificare (unitate n diversitate), urmrit n studiul despre metafor; volumul vital al simbolului obtinut din interferenta de semnificatii/concepte limitate (vezi Grandet); ambivalenta etic, determinat de faptul c marile simboluri ale artei sunt ntr-un fel exterioare evaluatiei morale (vezi Shylock); caracterul enigmatic al ilimitrii, dat de imposibilitatea nchiderii ntr-un concept a unor semnificatii, deoarece dincolo de concept, enigma lor se reface si se prelungeste ntr-o perspectiv ilimitat.119 Selectnd din clasificarea categoriilor de simboluri conceptele care se refer la simbolul lingvistic n general si ordonnd atributele pentru simbolul artistic, s-a prefigurat un model cu urmtoarea configuratie: simbol lingvistic, reflexiv, profund, ilimitat, continuu, natural, individual-conceptual, integrativ, cu semnificatie creat o dat cu semnul, n opozitie cu modelul simbolului matematic ntocmit de Vianu, care este: simbol lingvistic, tranzitiv, profund, limitat, discontinuu, arbitrar, conceptual, privativ, cu semnificatie anterioar semnului, ambele posibil de utilizat ca repere n cercetare. Acest complex studiu asupra simbolului sustine ndeosebi perspectiva estetic a abordrii operei literare, dar prin discutia asupra simbolului lingvistic n general si asupra simbolului natural, Vianu contribuie n acelasi timp la determinarea unor repere stilistice si pentru

119

Ibidem, p.157

87

celelalte limbaje sau stiluri ale limbii, n raport cu limba comun. Pentru Ion Coteanu simbolul lingvistic reprezint o modificare a raporturilor obisnuite din semnul lingvistic, vzut ca un complex de sunete articulate care trimit la altceva dect la el nsusi. Suportul material prin care este redat, care-l concretizeaz si-i conditioneaz existenta, trebuie s fie mai usor de mnuit si s nu fie niciodat imaginar cum este uneori obiectul propriu-zis. Aceast modificare, afirm autorul, atinge nsusi mecanismul semnului, fiindc ntrzie aparitia imaginii obiectului substituit, ascuns un timp prin echivalarea lui cu un alt semn(vezi luceafr - poet). Dac recunoasterea gradelor de simbolizare reprezint o problem de estetic, pus de altfel, din acest unghi, de Tudor Vianu, Ion Coteanu consider c determinarea mecanismului de transformare a semnului lingvistic n simbol intereseaz stilistica sau poetica.120 Pornind de la premisa c un mesaj nu devine poetic dect n msura n care reuseste s realizeze un simbol, Ion Coteanu afirm c limbajul poetic nsusi nu este dect domeniul de transformare a semnului lingvistic n simbol. n final, autorul conchide: 1. Semnul verbal (lingvistic) este o entitate suigeneris, care constituie o clas specific de semne. 2. Semnul verbal este capabil s genereze sisteme derivate (cu autonomie semiotic).
120

Ion Coteanu, Stilistica..., vol.I, p.23

88

3. Semnul verbal poate trimite la un alt semn. n acest caz el devine simbol (verbal). (O sintez a unui semn cu un concept - la Vianu). 4. Domeniul de transformare a semnului verbal n simbol este mesajul poetic, transformarea fiind o poetizare (deturnare) a mesajului.121 (La Vianu, simbol artistic, simbolul lingvistic, cu atribute diferite, fiind caracteristic si altor tipuri de limbaje). Opunnd semnului verbal (lingvistic), arbitrar, semnul stilistic (expresia), motivat, investit cu o nou calitate suprasemantic, simbolic, n raport cu semantica prozei, gratie unui limbaj inventat de poet,122 Stefan Munteanu insist asupra delimitrii ultimului, ca fiind determinat de functia stilistic a cuvntului, adic de semnificatia mesajului, marcat conotativ la nivelul semnificantului (v. Damaso Alonso, Poezia spaniol, p.20).

Expresivitatea
Ceea ce asigur limbajului poetic conditia de a se mpotrivi arbitrarului este, dup prerea lui Stefan Munteanu, expresivitatea. Aceasta reprezint un fenomen specific si complex bazat pe un raport de dubl dependent: pe de o parte o relatie ntre dou forme ale elementelor semnului lingvistic (expresie si continut), pe de alt parte - si concomitent - o relatie

121 122

Ibidem Stefan Munteanu, Introducere..., p.14

89

ntre aceast unitate constituit si realitatea desemnat prin ea.123 Urmrind evolutia conceptului de expresivitate, Ion Coteanu subliniaz c acesta a cunoscut si cunoaste interpretri diferite n functie de teoriile lingvistice si stilistice care sunt luate n considerare. Astfel, pentru stilistica lingvistic domeniul expresivittii rmne limbajul afectiv spontan, opus limbajului intelectual, care, n principiu, nu se subordoneaz emotiei spontane sau nespontane. n mod concret, afectivitatea atinge cu deosebire semantica, sintaxa si fonologia. Din perspectiva stilisticii estetice, expresivitatea este vzut ca frumusete latent a unui idiom, pentru a crui scoatere n evident se cere ns o prelucrare, o filtrare sau transformare artistic (estetico - imanent - regsit la Dumitru Caracostea, dar si la Vianu sau Gheorghe Ivnescu). De altfel, vorbind despre expresivitate, Gheorghe Bulgr mentiona: Sursele expresivittii sunt mai complexe, mai adnci si mai difuze dect logica, dect cadrul gramatical, dect norma... valorile expresiei se ntind pe un spatiu imens, zonele expresivittii se nasc pretutindeni n jurul formulelor conventionale.124 Distinctia net dintre expresivitate si estetic a fost fcut de Roman Jakobson. Dup el, expresivitatea, ca functie emotiv, n care s-ar putea recunoaste expresivitatea spontan, priveste exclusiv pe
123 124

Stefan Munteanu, Stil si expresivitate..., p.122

Gheorghe Bulgr, Aspecte ale expresivittii limbajului, n Studii de stilistic si limb literar, 1971, p.198

90

emittor, iar estetica, sub denumirea de functie poetic, priveste mesajul (cu completarea c Jakobson atentioneaz asupra faptului c n mesaj trebuie avut n vedere existenta mai multor functii si ierarhia lor).125 Relund, Ion Coteanu arat c dac ntr-un numr de cazuri, ea este spontan, iar ntr-altul contemplativ, si dac n prima ipostaz o numim afectivitate, expresivitate, functie expresiv sau emotiv, iar n a doua, afectivitate, expresivitate, dar si element ori functie estetic sau poetic, aspectele teoretice implicate n aceast terminologie si gsesc solutia n urmtoarea formul: expresivitatea spontan este manifestarea verbal a emotiei corespunztoare, n timp ce expresivitatea deliberat este manifestarea verbal a emotiei contemplative.126 Evitarea constient a expresivittii spontane poate duce la un limbaj voit neutralizat, numit intelectual, dar poate duce, dup prerea autorului, si la un limbaj marcat stilistic prin emotia contemplativ. Urmrind n acest proces raportul dintre emittor si receptor, Ion Coteanu precizeaz c expresivitatea se defineste si ca diferent dintre emisie si receptie, dintre intentiile autorului de mesaje si efectele lor asupra destinatarului: Intentiile si efectele continute n mesaj ne conduc fie spre psihologia participantilor la actul comunicrii, fie spre determinarea conditiilor

125 126

Ion Coteanu, Stilistica..., vol.I, p.75 Ibidem

91

social-culturale particulare ale efecturii acestui act, fie, n sfrsit, spre calittile intrinsece ale mesajului.127 Expresivitatea datorat emotiei spontane nu este o functie specific limbii, consider Ion Coteanu, ci o functie a subiectului fat de ceea ce-l nconjoar, dar poate deveni functie n momentul n care consecintele ei verbale se fixeaz ntr-un idiom si produc sau amintesc stri emotive128, cci prin cuvinte, sensuri etc., realizeaz un efect similar cu cel produs de un stimulent exterior de natur neverbal asupra subiectului. Ca functie derivat, ea seamn cu expresivitatea din muzic, pictur si din orice alt art n care anumite structuri, odat ncrcate expresiv, dau nastere, prin combinarea lor la noi valori de acelasi gen cu cele initiale.129 Natura expresivittii raportat de Ion Coteanu la factori disjunctivi fie n afara semnului, fie n raportul de solidaritate, n forma lui, este considerat de Stefan Munteanu ca fiind determinat de factori corelativi, raportul de solidaritate stabilindu-se ntre forma expresiei si forma continutului, acest raport fiind pus, totodat, n relatie cu realitatea extralingvistic, nteleas ca substant, determinat ontologic, a gndirii umane.130 Dup Stefan Munteanu, expresivitatea, ca raport necesar ntre form si substant si gseste n
127 128 129 130

Ion Coteanu, op.cit., p.76 Ibidem, p.77 Ibidem Stefan Munteanu, Stil si expresivitate..., p.122

92

exprimarea poetic realizarea lui deplin ca semn revelatoriu al ideii poetice.131 Fie c se serveste sau nu de mijloace figurate si de celelalte procedee ale artei poetice, adaug autorul, esentialul st ns n capacitatea ei intrinsec de a fi o modalitate de cunoastere si trire, prin reducerea pn la identificare a <distantei> dintre concept si complexul sonor, fuzionate ambele n mijloace de reprezentare semantic si emotional, cu semnificatiile gndite si simtite astfel de autor si receptate ca atare de destinatar.132 Expresia (semnificantul) preia practic o parte din functia de comunicare a limbii, colabornd cu semnificatul la realizarea functiei stilistice (poetice) care este o functie particular de evocare si sugestie; si prin aceasta o functie de potentare intuitivemotional a cunoasterii.133

Mesaj - text
Frecvent utilizat n practica cercetrii stilistice termenul de mesaj cunoaste cteva acceptiuni ce se impun prezentate. Stabilindu-i pozitia n actul de comunicare, Roman Jakobson defineste mesajul ca pe unul din factorii constitutivi ai procesului lingvistic, care face legtura dintre emittor si receptor si care trimite la
131 132 133

Stefan Munteanu, op.cit., p.120 Ibidem, p.121 Stefan Munteanu, Introducere..., p.51

93

un referent (context), la un cod comun, mai mult sau mai putin, emittorului si destinatarului, si la un canal de comunicare prin care se stabileste si se mentine legtura. Diversitatea mesajelor deriv din modul diferit n care se realizeaz ierarhizarea functiilor limbii, structura verbal a mesajului depinznd nainte de toate de functia dominant si de scopul elaborrii mesajelor. n Stilistica functional..., Ion Coteanu consider mesajul drept aspectul concret, limitat si particular al stilului, caracterizat prin trei trsturi specifice: 1. Este, n genere, o suit de propozitii si fraze coerente, integrate ntr-un tot. 2. Are un nceput si un sfrsit. 3. Este concretizarea unei structuri lingvistice, numit stil.134 El se ordoneaz deci prin coerenta continutului su, reprezentnd o unitate de structur, cu reguli de segmentare asemntoare celor utilizate la descompunerea altor unitti lingvistice. Lungimea unui mesaj variaz de la un enunt pn la o oper ntreag, dar el este altceva dect enuntul sau fraza, fiind o unitate stilistic. Un mesaj poate fi, dup Ion Coteanu, un roman, o nuvel, dar si o parte a lor, dac se supun ideii de coerent. Deci opera se subdivide n mesaje partiale, care, ns nu sunt totuna cu ideile principale, ci expresia oricror idei din oper, subliniaz autorul, adugnd c mesajul nu se confund nici cu subiectul, considerat ca fiind cea mai important unitate semantic (dup J.Mukarovski).135 n
134 135

Ion Coteanu, Stilistica..., vol.I, p.16 Ion Coteanu, op.cit., p.17

94

legtur cu tipurile de mesaje, Boris Cazacu vorbea de mesaje poetice nchise si mesaje poetice deschise136, iar Ion Coteanu va extinde aceste trsturi si la celelalte tipuri de mesaje. Mesajul este nchis sau deschis, n functie de posibilitatea pe care o ofer cititorului de a-l continua sau nu. Desigur c mesajul deschis este cel care creeaz conditii favorabile pentru tensiunea din arta literar.137 Fat de limbajul stiintific unde mesajele se distribuie cu o anume uniformitate, limbajul artistic prezint o mare varietate de mesaje. Aceasta, deoarece, explic Ion Coteanu, cu ct continutul este mai vag, mai elastic, mai pasibil de elaborare individual, cu att poate fi exprimat mai variat, si cu ct este mai limitat, mai strns legat de ceea ce stim n mod pozitiv despre un obiect, un fenomen, o relatie, cu att redarea lui este ncorsetat de necesitatea unei formulri riguroase. Regula calittii stilistice inverse138 pare s caracterizeze, dup Ion Coteanu, mesajele stiintifice, unde apare ca rezultat al tendintei de economie. Vorbitorul recurge la formule-tip, cu continut precis, interesat s fie nteles exact, trecnd pe nesimtite de la o modalitate de exprimare la alta. Uniformitatea aparent a exprimrii a fcut ca limbajele stiintei s fie mai putin supuse studiului, desi mai ales la nivel semantic si sintactic pot fi relevate
136

Boris Cazacu, Mesaj poetic nchis si mesaj poetic deschis, n SCL, XIX, 5, 1968, p.465
137 138

Ibidem Ion Coteanu, Stilistica..., vol.I, p.47

95

particularitti ce le individualizeaz, unele n raport cu altele, si pe fiecare n raport cu limba standard sau cu limba comun. n general, consider lingvistul, succesiunea de imitatii si creatii lingvistice este o regul general a compunerii mesajelor, la fel ca si succesiunea de denotatii si conotatii.139 n mesaj, denotatia si conotatia actioneaz ca valori ale semnului. Denotatia ca valoare bazat pe raportul dintre semn si obiect n genere, iar conotatia ca valoare bazat pe raportul dintre semn si unele nsusiri ale obiectului, ntelese ca atribute ale semnului (leu - animal; leu - noblete, mretie, cruzime). Conotatia se suprapune denotatiei ca o reprezentare suplimentar, avnd origini foarte variate, dar care se rezum ca proces la o asociatie de idei, datorat cnd practicii, cnd imaginatiei.140 Pentru Stefan Munteanu mesajul reprezint ceea ce se transmite de ctre locutor cu ajutorul limbii, si, la fel ca si Ion Coteanu, accept diversificarea lor. Vorbind despre cele dou tipuri fundamentale de mesaje: mesajul stiintific si mesajul artistic, autorul stabileste c deosebirea esential ntre cele dou este aceea dintre model si realitatea pe care acesta o reprezint.141 Citndu-l pe G.G.Granger, Stefan Munteanu spune: contrar operei stiintifice care este si ea un mesaj si chiar n mod necesar mesaj lingvistic, opera de art ni se prezint ca model abstract al unei experiente... Ea se
139 140 141

Ion Coteanu, op.cit., p.57 Ibidem, p.35 Stefan Munteanu, Introducere..., p.44

96

nftiseaz pe ea nssi nu ca model, ci ca realitate.142 Ideea de realitate este asociat organic cu opera literar ca mesaj, fat de conceptul de model, asadar de abstractie, propriu mesajului stiintific.143 Cercetarea stilistic urmreste mesajul, dar n concretetea sa de text. De altfel, Stefan Munteanu chiar afirm c textul, n definitiv, este forma organizat verbal a unui mesaj susceptibil s fie transmis si receptat de un interlocutor144, dar referindu-se la opera literar, el precizeaz : opera literar este text, dar este text plus altceva, iar acest altceva este ceva esential si inerent ei, si exemplific: nu-l putem citi (pe Dostoievski - n.n.) reducndu-l la text, fiindc n textele literaturii se vorbeste despre viat si moarte, despre fericire si suferint, despre iubire si ur, despre alegere si renuntare, adic despre lumea tririlor, a experientelor noastre, a biruintelor si a esecurilor noastre, care debordeaz marginile textului, devenit nencptor, orict de labile i-ar fi dimensiunile. Privit n acest fel, opera literar este perceput de fapt ca simbol artistic ilimitat, asa cum apare la Vianu, textul devenind el nsusi un semn, a crui semnificatie este n el, este contopit cu el si nu poate fi nregistrat dect prin el. Orice interpretare a semnificatiilor operei literare privit ca mesaj sau text, va fi obligatoriu urmat de refacerea

142

G.G.Granger, Essai dune philosophie du style, Paris, A. Colin, 1968, p.209, n Stefan Munteanu, Introducere..., p.44
143 144

Stefan Munteanu, op.cit., p.44 Ibidem, p.43

97

sintezei descompus pentru moment, adic de a cuprinde semnificatia n semnul ei si prin el.145

Principii. Metode
Spre deosebire de analiza lingvistic a textului, n general, care are ca rezultat o gramatic generatoare de enunturi, analiza stilistic este mai curnd descriptiv, clasificatoare dect predictiv, urmrind s determine ndeosebi o tipologie a trsturilor comune unei clase particulare de mesaje, ca si trsturile prin care ele pot fi ulterior separate n subclase. Pe de alt parte, n timp ce lingvistica se ocup cu descrierea unui cod, stilistica este interesat de diferentele dintre mesaje, generate n acord cu regulile acestui cod.146 Pentru a enunta aceleasi relatii ntr-un mod diferit, lingvistica opereaz cu tipuri, iar stilistica cu simboluri, sau cel mult cu tipuri mai generale. n lingvistic unitatea maxim este enuntul propozitional, n timp ce n stilistic baza o formeaz textul. Datorit teoriilor emise de Roman Jakobson privind actul de comunicare si functiile limbii, stilistica de diverse nuante s-a ndreptat spre text, privit ca o unitate coerent global. Curnd textul a devenit locul de ncercare a fortei explicative a teoriilor limbajului, inclusiv semiotice. Pentru ele textul poate fi echivalat cu un semn complex, iar semnele au o component
145 146

Tudor Vianu, Postume..., p.152 Dup Sol Saporta, n Probleme de stilistic, pp.167-170

98

pragmatic, reprezentnd efectul exercitat de ele asupra receptorului lor.147 Comportarea receptorului este strict individual, dar si social n acelasi timp, cci fiecare ins poart cu sine un punct de vedere general, comun colectivittii din care face parte. Ordonarea semnelor si legarea unora de altele se supun acelorasi reguli care formeaz cu semnele un cod. Limba este ea nssi un cod care, datorit calittilor particulare ale semnelor ei, dezvolt mai multe coduri dependente de cel general, dar care se deosebesc de el si ntre ele prin modul n care-si aleg semnele si regulile (vezi comparativ alegerea realizat de stilul stiintific si de cel beletristic). Codurile nu numai c variaz, dar n diverse etape de dezvoltare a unei culturi se conditioneaz, unele dominnd pe celelalte. Un exemplu concludent l reprezint modul n care limbajul standard cult suport astzi influenta variantelor stiintifice vehiculate de cibernetic, fizic atomic, matematic, semiotic etc.148 Dup Ion Coteanu, recunosterea codului reprezint o prim etap n cercetarea stilului. Aceasta va ajuta la descoperirea semnificatului si implicit a semnificatiei. Semnificatul este de altfel bnuit de la prima lectur, dar numai n linii generale, codul nsusi subordonndu-se din principiu unui registru stilistic care indic domeniul su de miscare si sugereaz natura general a claselor de obiecte la care se va aplica, deci si categoria de texte. Se impune astfel un proces de
147 148

Ion Coteanu, Analize de texte poetice, p.7 Ion Coteanu, op.cit., p.9

99

lectur a textului, ca o decodare nentrerupt, fcut cu scopul de a descoperi sensul textului. Plasat mai nti n categoria lui general, se trece la ierarhizarea fragmentelor si la determinarea blocurilor sintactico - semantice, prin luarea n considerare a mrcilor specifice si a mrcilor pregtitoare. Analiza contextual poate continua cu determinarea legturilor explicite (realizate pe cale gramatical, prin adverbe, conjunctii, locutiuni adverbiale sau conjunctionale, prin prepozitii, prin pronume, printr-un nume din blocul anterior sau care este n relatie cu altul din blocul anterior), si a legturilor implicite, ascunse, aluzive. n general, legturile explicite caracterizeaz proza, iar cele implicite, poezia si opera dramatic. Textul presupune existenta a dou structuri : una de suprafat, observabil n primul rnd la nivelul semnului lingvistic, si alta de adncime, bnuit, urmnd s fie descoperit pe baza intuitiei si a deductiei logice. Analiza va merge spre determinarea structurii limbajului, n spirit glosematic, dup care cele dou planuri ale limbii, deci si ale limbajului (planul expresiei si planul continutului) iau forme proprii cnd se organizeaz n mesaje. Adugnd la aceast idee si pe aceea c nlntuirea planurilor amintite depinde si de ierarhia functiilor limbii, se poate ajunge, dup Ion Coteanu, la determinarea particularittilor unui limbaj sau altul, iar prin limbaj, la ceea ce este dincolo de el si trebuie descifrat sau dedus.

100

Referindu-se n special la cercetarea stilistic a operei literare,149 Tudor Vianu va elabora o serie de principii care s-i sustin metoda. Incluznd intuitie, stiint, eruditie, metoda de cercetare propus de Tudor Vianu este de tip structuralist, fr ns a se supune tehnicismului riguros al acestui curent. Pentru Vianu, cercetarea stilului porneste de la testura lingvistic a textului literar, examinat dintr-un unghi particular, urmrind: cum forma poetic plasticizeaz ideea; cum ideea poetic cere o form poetic egal, un rol deosebit revenind formei, care contine latent forme, expresii, inovatii trezite de marele creator. Ca principii ce trebuie respectate n cercetarea stilului, Tudor Vianu consider: necesitatea identificrii si intuirii valorilor expresive, pornind de la ideea c particularittile de expresie sunt fapte de apreciere, valori; ntelegerea raporturilor stilului scriitorului cu alte stiluri, cu limba n general; determinarea modului n care valorile de stil se grefeaz pe nucleul comunicrii: sunete, lexic, morfologie, sintax; studierea, n ordine, a faptelor de stilistic fonetic (distribuirea sunetelor, vecintti, accent, intonatie, simbolism fonetic, armonii imitative, grafie), a lexicului, a flexiunii, mai ales a substantivului si
149

Tudor Vianu, Cercetarea stilului, n Studii de stilistic/1968, p.40

101

verbului, a sintaxei (topic, structuri), a figurilor de stil; identificarea faptelor particulare de stil, cu ecou n propria sensibilitate, ce revin cu oarecare frecvent si care presupun o anumit unitate; raportarea stilului scriitorului la premergtori si la urmasi; raportarea si integrarea operei literare n istoria literar. n esent, Vianu propune intuirea valorilor stilistice, ncadrarea stilistic a textului, cercetarea nucleului comunicrii, identificarea particularittilor stilistice, ncadrarea literar si istorico-literar a operei. Practic, la Tudor Vianu, demersul analitic este cel spitzerian: faimosul cerc filologic, de la detaliu la tema general si napoi la alte detalii, analiza stilului incluznd identificarea si stabilirea abaterilor de diferite grade, prin care mesajele pot diferi. Este un mod de a vedea lucrurile, fiindc, fr s mai expun principii de analiz, n Postume..., si n special n Simbolul artistic, Vianu nainteaz o idee oarecum diferit, n care opera literar, privit ca simbol artistic ilimitat, impune un demers analitic specific, deja prefigurat n discutiile anterioare. Pentru poezie, n modelele sale de stilistic aplicat,150 Roman Jakobson propune un demers care merge de la o privire asupra structurii metrice n ansamblu, ctre natura versificatiei, compozitia gramatical a frazelor poetice, rolul prtilor de
150

Roman Jakobson, n Probleme de stilistic, pp.83-125

102

propozitie, felul si structura lor, ctre rigoarea selectiei substantivelor si verbelor, pn la determinarea figurilor de stil, a topicii, a simetriilor, a ritmului, ncheind cu reunirea prtilor analizate ntr-un ntreg. Pentru Jakobson esenta stilului const n formele limbii menite s potenteze semnificatiile cuprinse n context, modelul analitic fiind n concordant cu aceast conceptie. Referindu-se tot la opera literar, ntr-un scurt articol n care dezbate o parte din ideile expuse de Mircea Borcil n Despre lexicul poeziei lui Lucian Blaga151 Gheorghe Ivnescu formuleaz cteva principii pentru studierea limbajului poetic. Observnd c limba unui scriitor cuprinde att elemente ale stilului neutru, lipsite de valoare poetic (artistic), ct si elemente ale stilului poetic, mai exact ale diverselor stiluri poetice, lingvistul confirm ideea naintat de Mircea Borcil, sustinnd c primele trebuie raportate la limba literar ca atare (stilul neutru al ei), iar celelalte trebuie, ntr-adevr, raportate la limba poetic, n evolutia ei. Pe de alt parte, Gheorghe Ivnescu atrage atentia asupra posibilittii de a interpreta gresit limitele limbajului poetic, considernd astfel doar limbajul operei literare. Aceasta ar nsemna ns s se fac abstractie de aspectele expresive, poetice, ale limbajului (vorbirii), n general.
151

Gheorghe Ivnescu, Limba lui Lucian Blaga. Principiile studierii limbajului poetic, n Studii de istoria limbii romne literare,1989, pp.230-232

103

Revenind la studiul stilului, Gheorghe Ivnescu consider c, fiind vorba de stilistica lingvistic, trebuie s se realizeze o ntoarcere la conceptele stilistice ale antichittii si ale secolelor XVII si XVIII, deoarece, sustine lingvistul, stilistica antic si stilistica epocii clasicismului au identificat si definit stilurile fundamentale valabile pentru toate epocile, valabile pentru c sunt determinate de atitudinile intelectualafective fundamentale ale omului fat de realitate si, deci, si ale scriitorului fat de realitatea despre care trateaz el n opera de art152 Promovnd, asa cum s-a observat, cercetarea interdisciplinar, stilistica nu se reduce la explicatia de text sau la un comentariu literar al operei..., nu se confund nici cu tehnica studierii unui sir de fapte izolate si selectate dintr-un text dup criterii convenabile, adic mai mult sau mai putin subiective, astfel nct s nu contrazic si s nu dezmint o judecat aprioric, formulat tacit..., nu poate fi nici studiul formalizat al unui text redus la o radiografie153, cercetarea stilistic presupune studiul complex al limbajului (poetic, ndeobste), elaborat si organizat ntr-o structur stilistic, pluristratificat, n vederea exercitrii functiei stilistice a limbii, motivat functional sau estetic, ntr-o oper dat si potrivit unui mesaj inerent ei. Interpretarea stilistic este legat ndeobste de realitatea unui text, vzut ca unitate coerent de semne, marcate stilistic, purttor al
152 153

Gheorghe Ivnescu, op.cit., p.231 Stefan Munteanu, Introducere..., p.10

104

unui mesaj n procesul comunicrii si structurat pe dou planuri: planul paradigmatic si planul sintagmatic, si pe nivele sau straturi interdependente ale limbii: fonetic, morfosintactic si lexico-semantic. Acceptnd aceast structurare, evident c descrierea elementelor componente ale structurii stratificate a textului reprezint punctul de plecare pentru o interpretare a acestora, nu n sine, ci privite ca efecte ale relatiilor si conditionrilor dintre ele si ale actiunii functiilor limbii (a functiei poetice, n cazul textului poetic). Rezultatul acestor relatii si conditionri si a actiunii functiei stilistice se ntrevede n momentul n care se realizeaz trecerea de la sistemul general al limbii la actualizarea lui n si prin limbaj, pn la ipostaza lui de mesaj sau unicat stilistic (limba scriitorului), unde se ntrevd particularittile stilistice n modul de functionare a semnului lingvistic. Dar cercetarea stilistic nu poate s rmn la simpla expresie lingvistic, fie si structural a textului, ea trebuie s studieze si expresia de gndire a acestuia, pentru a reface imaginea de ntreg a mesajului pe care l contine. Fiind vorba n acest ultim caz de intuitie sau de capacitate de sintez, particular fiecrui cercettor, ceea ce poate fi oferit drept sprijin tine mai mult de cele dou planuri ale mesajului si de nivelele limbii, marcate specific, prin actiunea functiei stilistice, ca zone ale sistemului limbii. Marca stilistic si procedeul pot fi puse astfel n valoare pe nivelele limbii, pentru fiecare limbaj n parte sau pentru grupuri de limbaje, constituindu-se n genuri proxime pentru o raportare particular.

105

V. Limbaj artistic - limbaj non-artistic

posibile Repere pentru cercetarea stilistic

1. NIVELUL FONEMATIC

tteam pe gnduri eu si gloata, La roata morii ne uitam Si de-n zadar ne frmntam, C de-adevr noi tot nu dam: De ce se-nvrte roata? - Pi, nu-ntelegi tu romneste? - Vezi scocul? - Vd. - Si ce-i pe scoc? - E ap. - Bun! St apa-n loc? - Ba vine. - Ei, acum cioc-poc Si roata se-nvrteste! Moraru-si scutur luleaua Rznd. Avea el azi ce-avea Cci alte dti cnd ne vedea n jurul morii ne fcea

106

Primire cu nuiaua. Eram voiosi c sta s-asculte Si ne spunea ce e, ce nu-i. Dar cum era putin nprui Fcea ca din cioc-pocul lui S nu-ntelegem multe. - Da roata carului ce face? Se-nvrte? - Da. - Ba cum, ehei! Se-nvrte ea de capul ei? - Ba cnd o-mpingi. - Eu ce spusei? Se-nvrte-asa si pace. Iar roata ici... o-mpinge apa. Acum noi toti am hohotit. Morarul sta e smintit: Cnd vrea s doarm pe-odihnit, El pat si face grapa! C de-ar mpinge-o, ea nebuna S-ar npusti, iesind din scoc, S-ar duce pe pru, cioc-poc Dar uite, roata st pe loc Si totusi umbl-ntruna. (George Cosbuc - Roata morii - fragment) Lin frunzele cad, plng apele-n vad, Lung buciumul toamnei n noapte rsun. Prin ramuri de tei ning molcum scntei,

107

si cerne vrjirea vpaie de lun. Trec nori dup nori n veci cltori Pe-ntinsele sesuri n zboruri desarte. Pe-al inimii gol se-asterne domol Durerea trecut cu frunzele moarte. (Ion Pillat - Cntec de toamn) Si cum stam subt vnt si frig, Frnt crlig, Iscodind cu ochii treji Mai n sus de brn drumul Unde seara tese fumul Multor mreji, Pe subt vreascuri vzui bine Repezit nspre mine O gusat cu gteji. Chiondors, Cta la cale; De pe sale Cnd la deal si cnd la vale, Curgeau betele trs, Iar din plosca ei de guse De mtuse Auzeai cum face <hrsi>... Plns prelung, cum scoate fiara Plns dogit, Cnd vreun sarpe-i musc gheara, Muget aspru si lrgit De vuia din funduri seara...

108

(Ion Barbu - Dup melci -fragment) n ulit auzi clopotul bisericii. Suna singur. Vaierul bronzului se rotea ca o flfire zgrunturoas n vnt, amestecndu-se cu jeluirea salcmilor si cu plesnetele scurte ale panglicilor de hrtie colorat prinse cu arce n ramurile de brdisor. Ene Lelea cercet atent santurile, trgnd cu cismele prin troienii spulberati de furtun, ddu ocol maidanului, privi n curtile vecine, dar nu descoperi nimic. Strigtul prbusit n el, ca gletile ntr-o fntn, i se zvrcolea n piept, ascutit, dureros. Cobor la ru, printr-o vgun cu petice de stuf si plmid. Vntul venea suiernd din susul albiei, drcea mrcinii si se arunca slbatic n cmpia nemrginit. Dup vreo cinci sute de pasi, biciuit, apsat de vijelie, Ene Lelea urc vadul n ulit. Nu ntlnise nimic, totusi linistea nu i se aseza la loc n suflet, alb, legntoare, cum o avusese. (Fnus Neagu - n vpaia lunii - Strigtul) Culmile Scripetelui se desluseau n aceast zi cu soare, dup multele ploi de pn aci, colturoase si limpezi ca o cunun de securi. Scripetele se aduna de jur mprejur, si cldea la mijloc fundul Iablanicioara, fund adpostit si locuit de un pumn de oameni. ntr-o parte, zidul mbrcat n codri se stirbea, ca s lase, printre lespezii zdrobiti si printre fagii cositi mereu la rdcin, undele otelite ale Iablanicioarei. Izvorul ei era n munte, sub o stnc, si ciobanii l adunau si -l depnau n jgheaburi, ct tinea o poian, iar pe urm

109

i ddeau drumul n crestetul brazilor. Alte cteva praie tsneau mai jos de printre pietre si ntreiau puterile prului. Pe lng el, cobora, chinuit, singura crare mai lesnicioas celor cteva case de oameni, ntemeiate n acest cuib de vulturi. (Gala Galaction - La Vulturi! - fragment) Atunci Harap Alb, iesind dintre dnsii, se nftosaz cuviincios naintea mpratului, zicnd: - Preanltate mprate! Luminarea sa, nepotul preaputernicului Verde mprat m-a fi asteptnd cu nerbdare... De-acum nainte cred c mi-ti da fata, ca s v lsm n pace si s ne ducem n treaba noastr. - Bine, voinice, zise mpratul, uitndu-se la dnsii, cam acru oarecum. A veni ea si vremea aceea... Dar acum deodat, ia s osptati ceva, ca s nu ziceti c ati iesit din casa mea ca de la o cas pustie. - Parc v-a iesit un sfnt din gur, luminate mprate - zise atunci Flmnzil - c ne ghioriesc matele de foame. - Poate ni-ti da si ceva udeal, mria-ta - zise Setil - c ni sfrie gtlejul de sete. - Ia lsati, mi - zise Ochil, clipocind mereu din gene - c luminarea sa stie ce ne trebuie. (Ion Creang - Harap Alb)

tudiul expresiei sonore n relatie cu continutul vizeaz, n special, zona limbajului poetic nefigurat, n ntelesul pe care i-l acord

110

Gheorghe Ivnescu, dar se opreste de cele mai multe ori la opera literar concret, unde se poate recunoaste solidaritatea deplin dintre semn si semnificatia sa, existenta simbolului natural ca simbol artistic. Vorbind despre poezie, Greimas154 propune conceptul de adecvare structural ntre expresie si continut. El arat c poezia nu se defineste n relatiile ei cu literatura pur si simplu prin adugarea unui plan suplimentar, al expresiei..., poezia rezult mai curnd din fuziunea intim a celor dou planuri: planul expresiei si planul continutului. Structural, afirm Greimas, se ajunge la o adecvare a distributiilor din planurile expresiei si continutului, la nivelul unor categorii dispuse n matrice femice si semice. Fenomenelor de adecvare le este comun reducerea distantei dintre semnificant si semnificat, pentru c, dup afirmatia lui Greimas, s-ar zice c limbajul poetic, desi tot limbaj rmne, caut s ajung la strigtul originar, situndu-se astfel la jumtatea drumului ntre articularea lingvistic simpl si dubla articulare.155 El va numi aceast adecvare efect de sens, mai putin ntlnit n alte tipuri de limbaje dect cel poetic. Cercetat de Jakobson, Levi-Strauss sau Ruwet n analizele de sonete, adecvarea dintre form si fond poate constitui n orice analiz stilistic un punct de pornire.

154 155

A.J. Greimas, Despre sens. Eseuri semiotice/1975, p.219 A.J. Greimas, op.cit., p.292

111

Referindu-se la limba vorbit n general, Iorgu Iordan, abordnd nivelul expresiei, evidentia faptul c sunetele pot uneori prin natura lor s trezeasc n mintea noastr anumite reprezentri, gratie nrudirii sau identittii pe care o prezint cu diverse sunete si zgomote din lumea nconjurtoare si d cazul onomatopeelor. Acestora nu le atribuie valoare afectiv, considernd c expresivitatea lor vine exclusiv de la elementele fonetice din care sunt alctuite, elemente care desteapt n noi reprezentarea unor obiecte sau actiuni din lumea exterioar, dnd cuvntului o nuant oarecum material, plastic.156 Iorgu Iordan afirm c sunetele pot avea valoare expresiv si atunci cnd ntre ele si ntelesul cuvintelor n care apar se stabileste, printr-o asociatie de idei, o legtur strns, asa nct prezenta unor anumite sunete s confere cuvntului respectiv o nuant semantic determinat. Astfel, exemplific Iordan, o si a, mai ales sub accent, pot trezi imaginea unui obiect mare si ndeprtat, n timp ce i ne trimite la obiecte mici sau apropiate. Dar el nu consider numai vocalele expresive. Consoanele evoc si ele imagini, datorit acelorasi asociatii dintre existenta lor n anumite cuvinte si sensul acestora. Lichida l, de exemplu, singur sau alturi de labiale, desteapt ideea de moale, de lichid, n timp ce vibranta r, singur sau cu labiale, indic miscarea zgomotoas a unui obiect, eventual chiar obiectul care se caracterizeaz printr-o astfel de miscare. (mare, mic, pleostit, brambura).
156

Iorgu Iordan, Stilistica..., pp.15-17

112

Recunoscnd imposibilitatea de a delimita foarte clar onomatopeele de simbolismul fonetic, Iorgu Iordan propune pentru ultimele denumirea de cuvinte expresive.157 Dup Iordan, expresivitatea cuvintelor este sustinut la acest nivel si de alte mijloace, n afara sunetelor. Este vorba de accent si intonatie sau de alte mijloace extralingvistice (mai ales pentru limba vorbit), cum sunt: lungirea consoanelor, a vocalelor, accelerarea sau ncetinirea ritmului vorbirii, dar si de modificri de sunete, disparitii de sunete, rim, ritm, asonant si aliteratie, vorbire ritmat etc. Vorbind despre problema afinittii semnului cu conceptul sau a eterogeniei dintre semn si concept, Tudor Vianu subliniaz caracterul limitat al arbitrarului semnului lingvistic, dac se are n vedere existenta onomatopeelor, a exclamatiilor, dar si a cuvintelor expresive, sau a gesturilor articulatorii numite astfel de Grammont, ca si existenta simbolismului fonetic, destul de ntins n limb. Astfel Vianu arat c unele cuvinte ca murmur, susur, fsit, suerat, auzit, rbufneal, dngnit poart n ele intentia clar de a picta impresii sonore. La fel lin, aspru, dur, profund, zgronturos, zgltit, hurducat etc. Cuvintele expresive sunt considerate acele cuvinte care instituind o comparatie ntre senzatiile de diferite categorii si senzatiile auditive, exprim pe cele dinti prin simboluri ale celor din urm, si exemplific: suflet cald, un gnd amar, o amintire dulce, un
157

Iorgu Iordan, op.cit., p.17

113

individ acru etc. n legtur cu gesturile articulatorii, definite de Grammont ca sunete articulate prin care nsotim o actiune (sau spectacolul unei actiuni simpatetice), precum ham, hop, top, his, si care dau nastere prin derivare la adjective sau verbe, Vianu consider numrul lor mult mai mare, dac se ia n considerare gestul fonic ca atare n pronuntarea unor cuvinte ca mare, larg, acolo, aici, mic, gurit, unde vocale ca a sau o sugereaz dimensiunea mare, deprtarea, iar i, micimea, gingsia, subtilitatea, apropierea. Deci cuvintele nu sunt ntotdeauna arbitrare, conchide Vianu. Uneori ele sunt simboluri naturale, aria simbolismului fonetic depsind cu mult sectorul onomatopeelor propriu-zise si al exclamatiilor. Ca simboluri naturale ele sustin dezvoltarea limbii spre directia expresiv, din care se hrneste limbajul artistic.158 n esent, semnul lingvistic, ntr-o solidaritate deplin cu semnificatia, constituindu-se ca simbol natural, apartine limbajului artistic si se manifest sub forma contrastelor sonore, simbolismului fonetic sau onomatopeelor, armoniilor imitative ce declanseaz stri estetice si sugereaz stri afective. n aceeasi msur contribuie la crearea unei stri estetice cuvintele rimate si ritmate, apocopa, sincopa, afereza, proteza, elemente ale unor sisteme fonematice diferite si anume al limbii literare, al limbii vechi, al limbii populare sau regionale.
158

Tudor Vianu, Postume..., pp.136-138

114

Stilul (limbajul) stiintific si, partial, stilul (limbajul) juridico-administrativ si cel publicistic sunt neutre din punctul de vedere al marcrii stilistice la nivel fonematic, chiar dac utilizeaz, n parte, aceeasi paradigm a limbii cu stilul beletristic. Aceasta datorit pozitiei neutre a semnificantului n realizarea semnificatiei sau a caracterului arbitrar al semnului lingvistic si a tendintei cuvntului de a deveni sintez pur a semnului cu conceptul existent dinainte.159 Analiza la nivel fonematic a unui asemenea tip de text se limiteaz doar la recunoasterea codului si, eventual, la stabilirea unor anumite abateri.

2. NIVELUL LEXICO - SEMANTIC

ulgre de aur, joac pe piele de taur (Soarele)

ntr-un vrf de pai Sade oastea unui crai (Spicul) Pe dou delusele, Stau dou sgetele; Sub dou sgetele
159

Tudor Vianu, op.cit., p.134

115

Sunt doi luceferei, Te vezi mereu n ei. De vrei ca s-i ghicesti, Citeste-n ochii mei Si vei vedea pe-ai ti. (Sprncenele si ochii) D-apoi cu mos Chiorpec ciubotarul, megiesul nostru, ce ncaz aveam! Ba adic, drept vorbind, el avea ncaz cu mine, cci una-dou, m duceam la om si-l tot sucleam s-mi deie curele ca s-mi fac bici. Si cele mai de multe ori gseam pe mos Chiorpec rbuind ciubotele cu dohot de cel bun, care face pielea moale cum i bumbacul. Si dac vedea omul si vedea c nu se poate descotorosi de mine cu vorbe, m lua frumusel de brbie cu mna stng, iar cu cea dreapt muia felestiocul n strachina cu dohot si-mi trgea un pui de rbuial ca aceea pe la bot, de-i bufnea rsul pe toti ucenicii din ciubotrie. Si cnd mi da drumul, m duceam tot ntr-o fug acas la mama, plngnd si stupind n dreapta si-n stnga. - Uite, mam, Chiorpecul dracului, ce mi-a fcut!... - Doamne, parc l-am nvtat eu, zicea mama cu prere de bine; am s-l cinstesc, zu asa, cnd l-oi ntlni, c sezi lipc unde te duci si scoti sufletul din om cu obrzniciile tale, usernic ce esti! Dac auzeam asa, m splam binisor pe la gur si-mi cutam de nevoie... Si cum uitam ciuda, fuga iar la mos Chiorpec dup curele. Si el cnd m vedea intrnd pe us, mi zicea cu chef:

116

- He, he! Bine-ai venit, nepurcele! Si iar m rbuia, fcndu-m de rs; si eu iar fugeam acas plngnd, stupind si blstmndu-l. Si mama avea un chin cu mine din pricina asta... - Of! De-ar veni iarna, s te mai dau odat la scoal undeva - zicea mama - si s cer dasclului smi deie numai pielea si ciolanele de pe tine. (Ion Creang - Amintiri din copilrie) Cotadi este scurt si pntecos, cu musculatura proeminent, cu picioarele ndoite de dou ori n afar si o dat nuntru si vesnic neras. Prul negru ca pana corbului e plin de mtreat si ncrcat cu sclipitori si scumpi pieptini de baga. Cotadi nu are mai niciodat pozitiunea vertical, din cauza unei mbrcminti de sit ce-i formeaz un fel de cuiras, si care, desi l jeneaz teribil , o poart ns cu desvrsit abnegatie direct pe piele, sub cmasa trneasc cu ciucuri, de care nu se desparte niciodat. O particularitate a lui Cotadi este c, fr s vrea, devine de dou ori mai lat si cu totul strveziu, dar aceasta numai de dou ori pe an si anume cnd soarele ajunge la solstitiu. (Urmuz) Iarna era goal, fr omt; picura din stresini; si un vnt rsuntor fsia prin livezi ca o cdere mare de ap. Nouri alburii ca lna scrmnat alergau spre miazzi repeziti de tcutele viforuri ale nltimilor, si luna plin nspre amiaz se aburea si se lmurea n rstimpuri, mprstiind n

117

juru-i o fumegare argintie. Pe vremea aceasta, la al treilea ceas de noapte, se ntorcea acas cu panerele goale jupneasa Marghioala lui Ctnut. Urca ncet ulita, trndu-si pe podisul de ghiat acoperit de noroi cizmele cu turetci. Era mbrobodit clduros cu un sal cafeniu; cu amndou minile strngea la piept cataveica de vulpe. Din cnd n cnd un felinar afumat i lumina obrazul mare, zbrcit si ochii truditi. Mergea asa - si de o parte si de alta, ca dou mogldete, i se rotunjeau pe solduri panerele trecute prin mni, la ncheietura coatelor. (Mihail Sadoveanu - Faceri de bine - fragment) Ca o frunz care cade cea dinti, vestind iarna, cnd codrul e nc verde, la sfrsitul verii a czut si solia asteptat de la mprtia neagr. Cartea marelui Sultan poruncea s se deschid portile Chiliei si Cettii Albe si s se puie n mna slujitorilor anumiti birurile ctre mprtie. - Suntem doritori de pace, a rspuns Vod, si cunoastem puterea mriei sale Sultanului, ns nu putem da rspunsul pe care-l pofteste mria sa. Nu suntem datori nimnui si ne vom apra dreptatea noastr. Solii s-au dus. n urma lor trebuia s se ridice semnul ros al rzboiului dinspre miazzi. StefanVod a suspinat, intrnd n paraclis, singur , la rugciune. Fr ntrziere vestea si rspunsul mriei sale au ajuns la cunostinta cpitanilor si a rzsilor celor din Tara-de-Jos. Mngindu-si cu mnica mintanului brbile de arici, spuneau acestia vorbe

118

mai tari si mai potrivite dect ale mriei sale, mpotriva spurcatului Mahomet. Dar se nvoiau c domnii si craii griesc cu alt cuviint. Ci lor nu le psa de nimica si griau cum trebuie. (Mihail Sadoveanu - Viata lui Stefan cel Mare - fragment) E trist diaconul Iakint Si temerile lui nu mint. Fur si tlhar ntru Hristos, El printre frati trecu sfios. Trupu-i blan, de osndit, Cu pravila s-a rzvrtit Si, fcnd cruci, btnd mtnii, Se simte strv ntre jignii. Toti sfintii zugrviti n tind Cu acuarel suferind, Ai cinului monahicesc, Scrutndu-l, l dispretuiesc. Cci pe cnd schivnicii cu totii Se pedepsesc amar, ca hotii, Cu post uscat si ascultare, Jertfind n Sptmna Mare, La el, aznoapte, n chilie,

119

A-ntrziat o fat vie, Cu snii tari, cu coapsa fin De alut florentin.

Si Dumnezeu, ce vede toate, n zori, la cinci si jumtate, Pndind, s ias, prin perdea, O a vzut din cer pre ea. (Tudor Arghezi - Mhniri) Sarajevo - o fetit a fost rnit marti, ca urmare a unei explozii de obuz n apropiere de principala moschee din Sarajevo, unde sute de musulmani se adunaser pentru rugciuni. Explozia a produs panic si oamenii au fugit s se adposteasc. Atacul a avut loc cnd musulmanii se adunaser la moschee n preziua srbtorii religioase a musulmanilor. Anterior, fortele srbilor bosniaci au amenintat cu nchiderea principalului drum al aeroportului Sarajevo, dup ce au capturat armament greu de la un depozit al Natiunilor Unite, situat la vest de capitala bosniac, si au lansat un atac cu mortiere asupra pozitiilor guvernamentale. (Cotidianul/11 mai 1995) ...Prin Legea caselor nationalizate, fostii proprietari care si-au cstigat casele prin proces au posibilitatea s le piard din nou prin recurs n anulare. Astfel sufletul lui Dej are parte si el de o continuitate. Iar

120

sufletul lui Ceausescu - punem cazul c-ar fi avut! - e mpcat: Marea Adunare National are si ea continuitate prin patrulaterul dlui Iliescu. n acelasi spirit, Credit Bank a fost si ea nationalizat, noul presedinte - ministru la Ceausescu si consilier la Florin Georgescu - fiind dl. Alexandru Babe. ncep zilele Babei si noptile vegherii. Partidul scoate aburi! Pe umedul pmnt se-ntind figuri uscate de prin guvernmnt. Pastel. (Cotidianul/11 mai 1995) Societatea de Inginerie Asistat de Calculator (SIAC) n colaborare cu Institutul de Marin Civil si Universitatea Ovidius din Constanta, cu sprijinul Ministerului Cercetrii si Tehnologiei, organizeaz cea de-a treia Conferint International de Elemente Finite si de Frontier, ELFIN 3. Aceasta va avea loc la Constanta, n perioada 25-27 mai, a.c. Dup cum ne-a declarat dl prof. ing. Mircea Ieremia, presedintele ELFIN 3, SIAC este <o societate academic nonprofit, care si propune s promoveze informatizarea si utilizarea computerelor n toate ramurile ingineriei, ca una dintre conditiile primordiale ale necesarelor modernizri asteptate s se produc n tehnica romneasc.> La manifestare vor participa, cu peste o sut de lucrri, 204 profesori universitari, cercettori si ingineri din 14 tri, printre care SUA, Anglia, Belgia, Franta, Japonia si Italia. (Cotidianul/11 mai 1995)

121

La nceputul lui aprilie 1457, intra n Moldova, pe valea Siretului, Stefan, feciorul lui Bogdan cel ucis la Ruseni. Avea cu el o oaste de vreo 6000 de oameni, parte munteni, dati de Vlad Tepes, ruda sa, parte moldoveni din tara de jos, de unde, dup traditie, era de fel neamul lui Stefan. Petru Aron n-avu timp s se pregteasc; cu oastea pe care o putu strnge n prip ncerc el, deci, n zadar, s opreasc naintarea tnrului care venea s ia mostenirea printelui su si s-i rzbune moartea; la lupta de la Doljesti, pe Siret, n cea urmtoare, de la Orbic, n tinutul Neamtului (12 si 14 aprilie), armata lui Stefan nvinse, ia Petru Aron fu silit s ia calea pribegiei, n Polonia. (Constantin C. Giurescu, Dinu C. Giurescu, Istoria Romnilor) Normele Nr. 180.200 din 24 ianuarie 1995 privind aplicarea n anul 1995, a prevederilor Legii nr. 15/1994, pentru mijloacele fixe reevaluate n conformitate cu reglementrile aprobate prin Hotrrea Guvernului nr.500/1994 1. Agentii economici care au efectuat, n anul 1994 reevaluarea imobilizrilor corporale, reprezentate de mijloacele fixe aflate n patrimoniu la 31 decembrie 1993, au obligatia de a nregistra noua valoare n contul 212 Mijloace fixe cu data de 31 decembrie 1994. ncepnd cu 1 ianuarie 1995, agentii economici vor determina valoarea rmas de amortizat a mijloacelor fixe mentionate la alineatul precedent, dup cum urmeaz:

122

- Valoarea rmas de amortizat a mijloacelor fixe la 1 ianuarie 1995 = Valoarea mijloacelor fixe reevaluat n conformitate cu prevederile Hotrrii Guvernului nr. 500/1994, aflate n patrimoniu la 31 decembrie 1993, minus amortizarea mijloacelor fixe aferent anului 1994 neinfluentat de gradul de utilizare a mijloacelor fixe de baz efectiv realizat, calculat pentru anul 1994... Ministru de stat, ministrul finantelor tilizat ca semn pentru obiectul desemnat n comunicarea verbal, cuvntul are, prin dimensiunea sa semantic, o valoare datorat n spet nu obiectului desemnat, ci imaginii pe care cuvntul, n momentul pronuntrii o trezeste n mintea vorbitorului. n afara contextului, imaginea evocat de cuvnt se suprapune, n general, peste obiectul desemnat, efectul denotativ fiind evident. n context ns, sub influenta functiilor limbii, se ntrzie aceast suprapunere prin actiunea sensului cuvintelor nvecinate, astfel c pentru ntelegerea semnificatului se impune o etap sau mai multe de decodare, n functie de numrul imaginilor succesive ce se suprapun peste imaginea initial. Tocmai datorit acestei capacitti de a obtine conotatii diverse, de a fi deci o sintez a unui semn cu un concept creat o dat cu semnul sau cu un concept creat dinainte, cuvntul ofer la nivelul sensului (al continutului) o multitudine de posibilitti de marcare stilistic. De altfel, Iorgu Iordan aprecia c domeniile crora apartine majoritatea elementelor lingvistice cu

123

valoare afectiv sunt sintaxa si lexicul, deoarece expresivitatea atrn n ultim instant de sensul cuvintelor si al sintagmelor. Diferenta de expresivitate se datoreaz n primul rnd unei diferentieri semantice, si numai dup aceea diferentierilor fonetice sau gramaticale, ce nu pot exista n afara celei semantice.160 Cuvntul, element de baz al comunicrii, are o sfer semantic suficient de elastic nct s cuprind att ntelesul logic fundamental, traditional, de circulatie curent, ct si valorile figurate, semnificatiile metaforice date de context.161 Sub actiunea functiei stilistice, cuvntul, devenit semn stilistic sau simbol natural, si mplineste semnificatia n context. Stilul este de fapt tocmai un rezultat al expansiunii semantice dobndite de cuvinte n contextul nou. De la sensul sau de la sensurile proprii se trece la semnificatii figurate, metaforice, care constituie noutatea, forta expresiv a cuvintelor. Analiza stilistic la nivel lexico - semantic se constituie ca o etap intermediar n analiza global a textului, avnd drept scop determinarea semnificatiei minimale si globale a textului prin descoperirea mijloacelor lexico - semantice de constituire a acesteia. Fie c o prim lectur permite intuirea semnificatiei, constituind o ipotez, fie c semnificatia va fi dedus ca rezultat al unui proces atent de decodare si interpretare a datelor oferite de analiza structural,
160 161

Iorgu Iordan, Stilistica..., p.19

Gheorghe Bulgr, Studii de stilistic si limb literar, pp.168170

124

descoperirea acesteia rmne un obiectiv esential al cercetrii stilistice a textului. ncadrarea n codul lingvistic si determinarea limbajului - gen proxim la care se raporteaz textul permit n continuare parcurgerea urmtoarelor etape diferentiate din considerente practice: 1. Analiza lexicului, cu: * determinarea frecventei cuvintelor dintr-o anumit arie semantic. Utiliznd metoda statistic se stabileste frecventa si dominanta unor anumiti termeni sau a unor anumite constructii (frecventa arhaismului, neologismului, regionalismului, a termenilor populari, a abaterilor, devierilor, inovatiilor), n spet a constantelor si variabilelor; * reconstituirea unor ansambluri sau subansambluri structurale de cmpuri lexico semantice, pe baza crora pot fi sustinute afirmatii referitoare la relatia dintre lexicul utilizat si semnificatia global a textului; * determinarea etimologiei unor cuvinte (sau a tuturor cuvintelor) si relationarea rezultatelor cu efectele stilistice obtinute la nivel textual; * stabilirea apartenentei cuvintelor textului la fondul principal lexical sau la masa vocabularului si descoperirea capacittii autorului de a acorda valente lingvistice si stilistice noi unor termeni din limba comun; * selectarea derivatelor si interpretarea celor cu valoare stilistic, n special a diminutivelor si augmentativelor, a peiorativelor etc.

125

* evidentierea schimbrii valorii gramaticale si sesizarea efectului pe care l are n plan semantico stilistic. n general, analiza stilistic la nivel lexical se bazeaz pe metoda statistic. 2. Nivelul semantic, mai complex prin relatiile de sens, partial luate n considerare n analiza lexical, presupune utilizarea metodei statistice, dar, n mod evident, pe primul plan se situeaz metoda analizei componentiale, de tip structural, combinat cu analiza global. Analiza structural va urmri n totalitate sau partial cercetarea: * polisemiei cuvintelor utilizate n context si interpretarea sensurilor contextuale; sinonimiei162, sub forma lantului sinonimic, a seriei sinonimice cu termeni apropiati sau deprtati, a sinonimiei in absentia (sinonimia zero) etc.
162

Despre sinonime, Tudor Vianu spunea c reprezint un procedeu social al limbii pentru luminarea aceleiasi notiuni, un procedeu asemntor cu acela al proiectrii unor fascicule de raze, din mai multe directii, asupra aceluiasi obiectiv si aduga: Procedeul acumulrii de sinonime...corespunde unei ndoite nevoi a exprimrii: a)cutarea termenului propriu, care poate s nu se prezinte de la nceput vorbitorului si b) obtinerea efectului stilistic al intensificrii. Seriile sinonimice devin rezultat al unor retusri succesive sau produsul tendintei de a spori ncrctura afectiv a comunicrii. Preciznd c n textul literar sinonimia si lrgeste ea nssi sensul, Vianu arat c acumularea sinonimelor este un procedeu oral, iar raportul de sinonimie nu se precizeaz numai prin ntelesul fiecrui cuvnt considerat separat, ci si prin legturile dintre diferitele cuvinte n contextul lor. Astfel raportul de sinonimie se precizeaz

126

* cercetarea antonimiei si relevarea aportului relatiei semantice de opozitie n realizarea antitezei; * cercetarea omonimiei si a paronimiei, si sesizarea rolului lor n crearea echivocului, n construirea jocului de cuvinte si a calamburului; * determinarea cuvintelor cu sens figurat si decodarea acestora ( pentru textul literar). Dintre figurile de stil sau tropii de natur semantic amintim epitetul, comparatia, metafora cu categoriile sale formale: catacreza, personificarea, hiperbola, litota, alegoria. Nivelul lexical prezint, n cadrul limbajului artistic, deschidere ctre toate categoriile lexicale, n sincronie si diacronie. Din punctul de vedere al utilizrii lexicului, textul literar se caracterizeaz printr-o concentrare lexical minim (numr mare de cuvinte cu numr minim de frecvente), prin dezvoltarea sinonimiei, ca serie sinonimic sau ca lant sinonimic, prin polisemia majorittii termenilor lexicali si prin sfrmarea granitelor dintre cmpurile semantice, ca mutatii n sfera polisemantic a cuvintelor. n limbajul stiintific, cuvntul se caracterizeaz prin univocitate semantic, fiind folosit cu sensul su
fie ntre ntelesurile proprii ale cuvintelor, fie ntre un astfel de nteles si ntelesul figurat, metaforic, al unui alt cuvnt. Vianu mai vorbeste de grefe sinonimice, n momentul n care ntr -o serie sinonimic se creeaz o subserie ( de fapt un lant sinonimic), relevndu-i valoarea expresiv. (Studii de stilistic, p.109, 276, pp.278-280)

127

denotativ, fundamental. Preponderent arbitrar, semnul lingvistic se constituie ca simbol lingvistic n care sinteza s-a produs ntre semn si un concept existent dinainte. Pe de alt parte, limbajul stiintific prezint o mare mobilitate a vocabularului, fiind supus unei continue nnoiri si permanentei treceri a unor termeni n fondul pasiv sau n alte sectoare ale limbii nationale; o concentrare maxim a vocabularului activ (numr restrns de cuvinte cu frecvente foarte ridicate); specificitate n constituirea de noi termeni, mai ales prin pseudo-prefixare sau prin compunere; o structura specific a vocabularului: termeni stiintifici generali, termeni stiintifici specifici unui anumit domeniu, frecventa ridicat a neologismului si absenta sau frecventa sczut a termenilor regionali sau familiari. Specificul comunicrii de tip publicistic determin aparitia la nivel semantic a unor particularitti ca: * situarea cuvntului ntre univocitate si polisemie; * dinamic interioar specific ntre concentratia si dispersia vocabularului; * eterogenitatea vocabularului; * mobilitatea acestuia; specificitatea constituirii de noi termeni (compunerea si sufixarea); * structur intern specific a vocabularului (stratul lexical al terminologiei social - politice, stratul mprumuturilor din alte stiluri : neologisme163, regionalisme, arhaisme, termeni populari).
163

Vezi Luiza Seche, Formatii lexicale noi n presa noastr, n Presa noastr/9/1970

128

Limbajul juridico-administrativ, la nivel lexico-semantic este caracterizat prin: * univocitatea semantic a cuvntului; * caracterul functional al diferentierilor semantice n interiorul unor serii sinonimice (decizie - hotrre); * constituirea unor dominante lexicale, n functie de natura domeniului; * concentrarea maxim a vocabularului (numr mic de cuvinte cu frecvent ridicat); * caracterul relativ stabil al vocabularului; * organizarea specific a vocabularului ntr-un cod metalingvistic continnd termeni neologici sau vechi romnesti si termeni din limba literar comun sau din limbajul popular, specializati prin adaptare semantic; codului metalingvistic i se adaug alte categorii lexicale de tipul termenilor supratextuali, a termenilor suport sau a unittilor perifrastice, toate apartinnd limbii literare. Nivelul lexical se constituie n principala surs a expresivittii stilistice a limbajului popular, prin caracterul concret al termenilor utilizati si prin libertatea mai mare n alegerea si combinarea semnelor lingvistice n cadrul enuntului. Caracterul expresiv al termenilor se datoreaz n primul rnd unei motivri de o intensitate variabil a raportului semantic prin: * originea onomatopeic sau numai structura onomatopeic a cuvintelor; * caracterul polisemantic al celor mai multi dintre termeni; * dezvoltarea de sensuri figurate, n esenta lor metaforice;

129

* dezvoltarea de expresii si locutiuni, cu originea, de regul, ntr-un proces metaforic; * implicarea unei atitudini afective n continutul semantic al termenilor, n special prin derivarea cu sufixe diminutivale sau augmentative, cu prefixe iterative sau superlative.

3. NIVELUL GRAMATICAL

vea biata fat ea de ce s-si poarte Smbetele nssi. Zi c si la moarte S-a gndit Simina, dar la asta nu. M-sa e de vin! M-sa-i zice: - Du Cteva si Linei, c si ea-ti aduce! Lina! Parc fetei i venea s-apuce Si de gt s-o strng pn va muri Lina, c din dnsa doar le rsri Cearta cu Lisandru! Lina-i vinovat! Ieri de la chindie, si-astzi ziua toat S-a izbit cu gndul, tot pe gnduri stnd, Parc e cu farmec! Tot acelasi gnd, Parc-i st Lisandru prapur nainte! Se muncea Simina s-si aduc-aminte Cnd s-au prins la ceart, pentru ce si cum? Ce-a zis el! Si dnsa ce-a rspuns, si-n drum Cine-a fost s-aud?... (George Cosbuc - Dragoste nvrjbit - fragment)

130

O fost odat ca niciodat. O fost on om slbnog de tot si s-o pus p-on drum. Mergn s-o-ntlnit c-on drac. Omu era c-on drab de cas n mn. Cum s-o apropiet dracu de el, numa c-i zice: - Mi omule, s vii cu mine, c de nu io te bat! - Dac i ase, s stii c te bat io. Ia s iei o piatr de jos si o sfarm s cure din ie ap, vez i pute? O luat dracu o piatr, p cnd s-o sferme, tt s-o fcut drabe, da n-o curs nimic din ie. Omu...o luat casu, l-o strns si o curs ap din iel. - Ai de mine, face dracu, aista-i mai tare dect mine. Stii ce, omule, io te duc la casa me si s m slujesti on an. Atunci era anu din tri zle. S-o dus la casa dracului. P cnd o fo p-a doua z i zce dracu: - Mi omule, s iei pielea de bivol si s te duci dup ap. Omu slbnog, cum era el, de abie o dus pielea goal pn la fntn. Nu s mai aduc apnapoi. Ce s fac, o luat on cutt si-o tt nconjurat fntna. O vzut dracu c nu mai vine. S-o dus dup el. - Omule, ce lucri acolo png fntn? - D-apoi ce s lucru? Lucru bugt de bine c stii ce, zise el, io n-oi tt vini cu pielea de bivol aici dup ap. Io oi aduce fntna cu ttu. - Ai de mine si de mine! Doar nu-i aduce fntna cu ttu, c mama-i oarb si-a pica-n fntn si-a muri. - Ba io o duc! - Ba nu, zise, n-o aduce. Si unde nu s apuc dracul si umple pielea de ap. Da omu ce s fac, el o tot scobit acolo png fntn.

131

- Auz, omule! Haida, c te duc si p tine-n spate, numa haida... (Folclor din Lpus) Si zicnd aceste, apuc peste cmpi de-a dreptul spre niste curti mari, care de-abia se zreau naintea lui, pe culmea unui deal. Si merge Ivan ce merge si merge pn cnd pe nsrate ajunge la curtile cele. Si cum ajunge, intr n ograd, se nftosaz naintea boierului si cere gzduire. Boierul acela cic era cam zgrcit, dar vznd c Ivan este om mprtesc, n-are ce s fac si vrndnevrnd porunceste unei slugi s-i dee lui Ivan ceva de mncare, si apoi s-l culce n niste case nelocuite, unde culca pe toti musafirii, care veneau asa nitamnisam. Sluga ascultnd porunca stpnului, ia pe Ivan, i d ceva de mncare si apoi l duce la locul hotrt, s se culce. - Las dac nu i-a da odihna pe nas, zise boierul n gndul su, dup ce orndui cele de cuviint. Stiu c are s aib de lucru la noapte. Acum s vedem care pe care. (Ion Creang - Ivan Turbinc-fragment) - Ei, ei! Ce-i de fcut, Ioane?! Fetele de la ghilit, care vzuse asta, numa-si dau ghiont una alteia si chicoteau pe socoteala mea, de rsuna prundul. Iar eu intram n pmnt de rusine si ct pe ce s m nec, de ciud ce-mi era. Si din dragostea cea

132

mare de mai dinioar, mi venea s le strng de gt, nu altceva. Dar vorba ceea: Poti opri vntul, apa si gurile oamenilor? De aceea le-am lsat si eu pe fete s rd, pn li s-a duce gura la urechi, si pndind vremea pe cnd sed ele plecate si dau pnza n ap la ghilit, fac tusti! din balt si-o ieu la sntoasa. Si asa fugeam de tare pe prund, de sreau pietrele, pe care le strneam cu picioarele, ct mine de sus. Si fuga, fuga, fr s m mai uit n urm, pn ce dau ntre huditi, pe drumul care ducea la noi acas. (Ion Creang - Amintiri din copilrie - fragment) Era duminec, pe la unsprezece dimineata; prvlia gemea de musterii, care-si luau aperitivul si mezelicuri pentru dejun. Un ungurean intr cu zgomot: - Cte parale icrele moi? Dar negustorul, strngndu-si sprncenele, ca si cum ar fi voit s fac o asociatie fortat de idei deprtate, rspunde printr-o alt ntrebare: - Cte-ti trebuie, drgut? - Vreo dou-trei chile. - Asa?... Da de unde esti d-ta? - De unde sunt, de unde nu sunt, cte parale? - Dac nu spui de unde esti, nu-ti dau: icrele sunt arvonite de boieri. Ungureanu st un moment la gnduri si pleac.

133

Peste vreun sfert de ceas, n timp ce icrele se vindeau pe capete, intr o jupneas, o bbut btrn, care uitndu-se n toate prtile, zice: - Srut mna, miculit; aici e bcnia a mare? - Ia vezi, ce pofteste dumneaei, strig negustorul la biat. - Icre moi aveti? - Este. - Cum dati ocaua? -...Ocaua? ...Cte poftesti s iei? - Vreo dou-trei oca. - Da pentru d-ta? - As! Unde mnnc eu d-alea! S m fereasc Dumnezeu! Eu postesc... Pentru boieri. (I.L.Caragiale - Politic si delicatete - fragment)) - Vrednicule al nostru slujitor, gri mria sa, trecnd cu privirea la comisul al doilea Simion PrNegru; pentru fapta lui ascuns si prefcut se cuvine s lum acestui fecioras capul. ns i-l lsm pentru vrednicia lui si dorim s-l poarte ani multi; dar cu mhnire ne vedem siliti a-l ndeprta de la curtea noastr. Te poftesc pe domnia ta, comise Simion, s-l tii o vreme la ispsire si la post, asa cum vom face noi cu fiul nostru. (Mihail Sadoveanu - Fratii Jderi- fragment) ngenucheat n fata icoanelor, mos Gheorghe se nchina.

134

n jurul unui om btrn care se nchin, tcerea e ca rsunetul unui cor ndeprtat. Plutea parfumul religios al busuiocului. Luminita din phrelul ros al candelii rumenea chipurile ntunecate ale icoanelor, ca o presimtire de auror trunchiurile codrilor adnci. n rstimpuri, mos Gheorghe si desfcea mnile din mpreunarea rugciunii, acoperindu-si pieptul scurmat de tus. Dumnezeu i mplinise statornic rugciunile: avea s i le-mplineasc si de-acum nainte. Era drept s tuseasc: fiindc era btrn. Era drept s se-nduse si s-l njunghie prin piept: fiindc era btrn. Era drept s sufere ct mai avea de trit si s moar ct mai curnd: fiindc era btrn. Tot ce era, drept era s fie. Nici nu crtea, nici nu se cina, nici nu ofta. Mos Gheorghe nu vroia ca tocmai acum, n pragul ceresc al mortii, cugetat sau soptit, s ntoarc de la el fata milostiv a Domnului si urechea lui ngduitoare. Mos Gheorghe cerea ndurare pentru greselile altora: boierii lui de-acum nu se-mprtseau niciodat si rar clcau prin biserica ctitorit de strbunii lor. ncolo, erau buni la inim, milostivi si drepti, dar uitaser de casa Domnului si de frica Domnului. - Iart-i, Doamne, c mare-i mila ta! Iar tusa, ca o toac de vecerne omeneasc.

135

Olguta se asez turceste pe patul lui Dnut, si scoase papucii si ncepu s-si priveasc picioarele goale, asteptnd ciorapii. - Tu poti s misti degetul mare, fr s le misti pe celelalte? - Nu pot. - De ce rzi? Se ncrunt Olguta demonstrnd acrobatia n care excela. -Nu stiu... s caraghioase degetele picioarelor! - Mele? Complet ameninttor Olguta. - Nu. Toate degetele de la picioare. - Ai dreptate, reflect Olguta cu glas tare, ntinznd piciorul si examinndu-si degetele rsfirate... ti vine s rzi cnd te uiti la ele! -Olguta, ncepu Dnut ncurajat de intimitatea convorbirii, asezndu-se pe marginea patului, eu am observat ceva. - Spune. - Da tu ai s rzi... Ai s spui c vorbesc prostii! - Vd eu! Mai nti spune. - Eu... cred, vorbi rar Dnut, cu ochii ndreptati spre piciorul Olgutei, c-i mai bine s fii picior dect mn... - Cum? Dnut se- nrosi. - Mai spune o dat. - ... (Ionel Teodoreanu - La Medeleni - fragmente)

136

Aglae, aflnd accidentul lui mos Costache, cpt deodat fizionomia aspr a unui cpitan de vapor care comand n timp de naufragiu: - Aurica - strig ea - vino repede, c i-a venit ru lui Costache. Cheam-l pe Titi. Treceti dincolo, s nu fure vreunul ceva. Marino! Tu alearg iute la Stnic. S vie si el si Olimpia si s aduc doctorul pe care-l stie el. Ah! Tocmai acum l-a gsit si pe Costache. Sunt sfrsit. N-am pus nimic n gur de azi-dimineat Aglae bu, la repezeal, putin cafea si apoi trecu dincolo, nconjurat ca de o gard de Titi si Aurica. Btrnul era mult mai limpezit si privea numai ngrijorat spre mobilele din cas. - Ce-i cu tine, Costache? ntreb mai mult arogant dect comiserativ Aglae. Te-a pus dracul s cari crmid, s faci cas, parc n-aveai cas. Asa e cnd te iei dup copii! Aglae ntoarse privirile spre Felix si Otilia si, ca si cnd n-ar fi fost niciodat vreun conflict ntre ea si ei, ntreb: - Dar voi ce faceti? Aici erati? Si ce-ai Costache? - continu ea - poate de cldur, c-a fost un zduf groaznic! Ar trebui s te sui n pat, ce stai aici, pe canapeaua asta? Btrnul gemu putin si fcu doar din cap semn c nu vrea s se miste de acolo. (George Clinescu - Enigma Otiliei - fragment)

137

Ratiunea, considerat ca facultate a unei anumite forme logice a cunoasterii, este facultatea de a conchide, adic de a judeca n mod mijlocit (prin subordonarea conditiei unei judecti posibile sub conditia unei judecti date). Judecata dat este regula general (premisa major, major). Subordonarea conditiei altei judecti posibile sub conditia regulii este premisa minor (minor). Judecata real care exprim asertiunea regulii n cazul subsumat este concluzia (conclusio). Regula, anume, exprim ceva general sub o anumit conditie. Conditia regulii se gseste ntr-un caz dat. Deci ceea ce era universal valabil sub acea conditie va fi considerat ca valabil si n cazul dat (care contine acea conditie). (Immanuel Kant) Fr ndoial c Macedonski este un poet inegal. Luat n toat dimensiunea sa, el nu suport comparatia cu Eminescu, poet profund si mai ales poet national. Dar pesimismului eminescian, nimeni nu i-a adus o replic mai trit de ncredere n absolut. Cte strofe din opera lui Macedonski rezist sunt ale unui poet mare, tot asa de mare ca si Eminescu, n punctul cel mai nalt atins. Macedonski nu putea fi nteles dect dup formatia limbii si dup ce o satisfctoare evolutie poetic scotea opinia public din prejudectile curente despre poezie. n 1912, cnd erau toate conditiile reabilitrii, poetul Noptilor a fost vag prizat de critic, iar azi foarte multi scriitori contemporani l ntmpin cu dezamgire pentru vechimea lui, pentru lipsa lui de

138

actualitate. Poezia modern s-a pierdut n mruntisuri si Macedonski e un poet de aripi mari, de patos, de altitudini. Ceva din solemnitatea strfulgertoare a lui Dante, din slbticia lui Byron, din jovialitatea mistic a lui Blake trece fr a ajunge la desvrsire n poezia acestui straniu pretins cabotin, care se pare c va avea destinul pe care si-l prevzuse singur. (George Clinescu - Istoria literaturii romne....) LEGEA Nr. 122/9 decembrie 1944 pentru aprobarea unor ordonante ale Guvernului emise n baza Legii nr. 72/1994 privind abilitarea guvernului de a emite ordonante Parlamentul Romniei adopt prezenta lege: Articol unic. - Se aprob urmtoarele ordonante ale Guvernului emise n temeiul art.1 lit. J) din Legea nr.72/1994 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonante: 1. Ordonanta Guvernului nr. 52 din 12 august 1994 privind reglementarea administrrii si conservrii patrimoniului unittilor de nvtmnt, publicat n Monitorul Oficial al Romniei, Partea I, nr.242 din 29 august 1994, cu modificarea art.1, care va avea urmtorul cuprins: Art. 1. - Baza material a nvtmntului de stat se constituie att din activul patrimonial al Ministerului nvtmntului, al unittilor si institutiilor de nvtmnt si de cercetare stiintific din sistemul nvtmntului de stat existent la data intrrii n vigoare a prezentei ordonante, ct si din

139

activul patrimonial redobndit sau dobndit ulterior. Aceast lege a fost adoptat de Senat n sedinta din 28 noiembrie 1994, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constitutia Romniei. Presedintele Senatului Aceast lege a fost adoptat de Camera Deputatilor n sedinta din 28 noiembrie 1994, cu respectarea prevederilor art. 74 alin.(2) din Constitutia Romniei. Presedintele Camerei Deputatilor Decret pentru promulgarea Legii privind pensionarea anticipat n temeiul art. 77 alin (1) si al art. 99 alin (1) din Constitutia Romniei, Presedintele Romniei decreteaz: Articol unic. - Se promulg Legea privind pensionarea anticipat si se dispune publicarea ei n Monitorul Oficial al Romniei. Presedintele Romniei Bucuresti, 10 ianuarie 1995, nr.2 Hotrrea Guvernului Romniei nr. 224/19 mai 1994 pentru modificarea Hotrrii Guvernului nr. 536/1993 privind majorarea primelor de productie la unele produse agricole si alimentare Guvernul Romniei hotrste: Art. I. - Pozitia a 5-a din anexa la Hotrrea Guvernului nr. 536/1993 privind majorarea primelor

140

de productie la unele produse agricole si alimentare se modific si va avea urmtorul cuprins: Diferenta de pret pentru laptele de consum cu 1,8% grsime, reconstituit din lapte praf cu 26% grsime si lapte degresat lichid cu 0,1% grsime - litru - 150 lei. Art. II. - Acordarea diferentei de pret rezultate din modificarea prevzut la art. I din prezenta hotrre se face, pe baza normelor metodologice ale Ministerului Finantelor si Ministerului Agriculturii si Alimentatiei emise n aplicarea prevederilor Hotrrii Guvernului nr. 536/1993, de la bugetul de stat, din alocatiile bugetare aprobate Ministerului Agriculturii si Alimentatiei. Prim-ministru Contrasemneaz: Ministru de stat, ministrul finantelor Ministrul agriculturii si alimentatiei ncepnd de luni, si n Cluj s-a nceput distribuirea cupoanelor nominative acordate de guvernul Vcroiu fiecrui cettean major ca acces la privatizarea n mas promis de mult. Un raid prin cele 27 de centre organizate n acest scop - actiune popularizat si prin afise si presa local ne-a demonstrat c lumea nu se prea omoar, la ghisee fiind prezenti mai mult oamenii n vrst si tiganii. La Posta Central, unde s-au organizat patru ghisee anume, am numrat, la unul 10 persoane, la altul 6 etc., n general nedepsindu-se cifrele respective. Oamenii le iau cu nencredere mai ales dup ce dl. Cosea le-a explicat la televizor c majoritatea o s

141

piard si c hotrtor va fi , pentru viabilitatea celor 4000 de ntreprinderi scoase la privatizare, cine si ce va face cel (sau cei) care va cumpra cele 40 la sut din actiunile ce se vor pune n vnzare. Pentru clujeni este clar c n orasul lor numrul unittilor cu profit este mic, asa nct doar unii dintre ei vor ajunge s intre n posesia actiunilor la cele foarte rentabile. De aceea, apatia este vizibil, speranta este mic si oamenii se ntreab, de ce a fost nevoie de cinci ani ca s se efectueze aceast privatizare, ce putea fi de mult ncheiat?! Dintr-un oras cu circa 350.000 locuitori, pn ieri la ora 13, nu si-au scos cupoanele mai mult de 7000 de oameni. Deci ncetinitorul pare a fi caracteristica general si a acestei actiuni, ca a ntregii reforme de altfel. (Romnia liber/16 august 1995) Calculatoare noi 486 orice configuratie, imprimante, upgrade calitate garantat, preturi minime. (Mica publicitate) Presa francez boceste meciul cu polonezii Anual sunt violate peste 300.000 de americance Cum a pus mna Grafitti pe 700.000 de mrci (Titluri - Evenimentul Zilei/18 aug. 1995) Zepter - calitate pentru o viat Steffi Bier - O bere rece pentru o prietenie cald Wiesana Margarine - Gustul perfectiunii si perfectiunea gustului

142

(Reclam - Evenimentul Zilei/18 aug. 1995)

a toate nivelele, sistemul limbii este actualizat sub influenta functiilor dominante, ntr-o libertate mai mare sau mai mic, n concordant cu specificul comunicrii si cunoasterii. n general, la nivelul morfematic sau sintactic, datorit unei scheme logico-gramaticale mai putin flexibile, n care se integreaz ndeobste unittile fundamentale si cele minimale: enuntul si unittile lexico-gramaticale, mrcile stilistice devin mai greu de sesizat, solicitnd din partea cercettorului un alt tip de abordare. Eugen Cmpeanu n studiul su asupra substantivului164 arta c stilistica prtilor de vorbire trebuie s se afle n permanent legtur cu valorile gramaticale ale acestora, fr ns a suprapune stilistica gramaticii. Valoarea stilistic trebuie considerat ntotdeauna o functie a faptului de limb dat, afirm autorul. Abaterea nu trebuie echivalat cu abaterea de la norma gramatical.Ea reprezint o valoare doar atunci cnd are o functie si este rezultatul unei selectii prin raportare la ceea ce este stabil n limb. Efectele de natur morfematic sunt sesizate din perspectiv paradigmatic, iar cele de natur sintactic, din perspectiv sintagmatic. Acest lucru presupune un efort de reconstruire a paradigmei si de
164

Eugen Cmpeanu, Substantivul. Studiu stilistic/1975

143

sesizare a tipului de combinare sintagmatic, ce creeaz conditii pentru aparitia mrcii stilistice. Nivelul morfematic va fi marcat de dominanta semantico-stilistic, fiecare clas gramatical detinnd un potential stilistic ce poate fi pus n evident la nivelul contextului. Substantivul detine o pozitie cheie n sistemul morfologic si ntietate n planul expresivittii. Valorile stilistice si au originea n jurul categoriilor sale lexico-gramaticale: concret/abstract, comun/propriu, caz, numr, gen, si n raporturile sale cu celelalte prti de vorbire. Substantivul poate primi n context valoare stilistic prin actualizarea urmtoarelor mrci gramaticale: * concret/ abstract; * comun/propriu; * determinat/ nedeterminat; * nominativ n loc de vocativ; * genitiv n loc de nominativ; * acuzativ n loc de nominativ; * acuzativ pentru genitiv; * acuzativ pentru dativ; * dativul destinential; * substantivare a adjectivelor prin vocativ; * superlativul substantivului etc. Pronumele. Concentrarea exprimrii n favoarea clarittii ei, prin diverse pronume, confirm ideea caracterului formalizant, situational si relational, gramatical al acestei clase.

144

Functiile logice si expresive ale pronumelui pot fi ns explicate numai dac se are n vedere caracterul relational si sistematic al clasei gramaticale, n ansamblul ei. Cu un continut polivalent (sudat ntr-o polisemie), pronumele este nuantat sinonimic si intr n relatii antitetice. Manifestarea specific clasei pronumelui este tocmai relatia asociativ-antitetic, realizat printr-un numr redus de termeni (noi = tu si eu, sau voi si eu, sau el si eu, sau ei si eu), asezati ntr-o conexiune puternic marcat. Avantajul expresiv este creat, de asemenea, si prin reducerea pn la monovalent a caracterului pronumelui. Avnd o mare capacitate de abstractizare pronumele marcheaz stilistic orice tip de text; prin folosirea lui, echivocul si ambiguitatea si pot spori sau diminua intensitatea. El conexeaz si actualizeaz termeni, filtreaz si ierarhizeaz atitudini si subiectivitti. Mrcile stilistice se constituie din actualizarea unor mrci gramaticale cum sunt: * valoarea neutr; * anticiparea sau reluarea pronumelor; * formele de dativ etic si dativ posesiv; * variantele populare sau regionale; * opozitia de persoan; * reflexivitatea; * posesia;

145

* ideea de spatializare, de identificare, de imprecizie, ambiguizare, relationare, negare etc. Adjectivul prezint categoria comparatiei ca marc gramatical cu valoare stilistic, mai ales atunci cnd construirea acesteia reprezint o deviere de la norm: * superlativul construit cu alte adverbe dect foarte; * superlativul construit prin repetare sau prin reluare; * superlativul construit prin schimbarea topicii, dar poate prezenta si alte situatii cu valoare expresiv ca: * sinonimia adjectival progresiv; * antonimia adjectival cu efect antitetic etc. Numeralul primeste valoare stilistic atunci cnd depseste denotatia, exprimnd: aproximatia, cumulul, constanta, calitatea. Verbul rmne, categoric, alturi de substantiv, partea de vorbire cu cele mai variate valente expresive. n primul rnd prin categoria diatezei, n spet prin reflexiv (reflexivul pasiv, reflexivul reciproc, reflexivul eventiv sau obiectiv), apoi prin categoria modului, ndeosebi prin imperativul exprimat prin conjunctiv sau indicativ, prin prezumtiv, prin predicativizarea modurilor nepersonale. Raportul actiune real/actiune posibil, prin utilizarea modurilor cu valoare stilistic, poate crea situatii de permanetizare sau de restrngere narativ. Timpurile las cea mai larg posibilitate de interpretare si de marcare stilistic a textului prin:

146

prezentul gnomic (permanent), prezentul istoric, prezentul n loc de viitor; prin nuantele imperfectului: de marcare a continuittii, repetrii, duratei, atenurii, cu valoare emotional, n loc de conditional - optativ perfect; prin valorile perfectului si mai mult ca perfectului: anterioritate, simultaneitate aproximativ, sau prin valorile optative ale viitorului popular. Valori expresive obtin n context verbele impersonale cu valoare personal si invers, ca si utilizarea unor constructii de genul Ce-i de fcut?, Ce s-i faci? etc.165 Adverbul prin varietate si bogtie lexical obtine n contexte valori stilistice mai ales prin categoria comparatiei. Interjectiile si onomatopeele plasticizeaz expresia n orice context. Legat efectiv de comunicare, stilul se defineste n primul rnd n planul sintagmatic al textului, unde, sub actiunea functiilor dominante, sunt actualizate ca mrci stilistice: * vorbirea direct si indirect; * schimbarea topicii, elipsa, repetitia, tautologia, suspensia, incidenta, anacolutul, perioada, echivocul sintactic; * structurile sintactice absolute sau relative; * enunturile sintetice; * enunturile exclamative, interogative, intero-gativexclamative;
165

Tudor Vianu, Studii...,pp.69-79

147

* *

propozitiile nominale, adverbiale, interjecti-onale; relatiile de coordonare sau de subordonare etc.

Limbajul artistic actualizeaz toate unittile lexico - gramaticale ale limbii, astfel c, n general, ele nu au un caracter relevant prin ele nsele. Flexiunea se nscrie n sfera ampl a limbii nationale, desfsurndu-se integral. Exist totusi situatii n care mrcile gramaticale pot deveni mrci stilistice, asa cum se ntmpl cu substantivul concret, cu adjectivul, cu dativul etic al pronumelui, cu persoana si timpul verbului. Sensurile gramaticale se convertesc n componente ale semnificrii, determinnd n plan stilistic aparitia particularittii stilistice. La fel ca si la celelalte nivele, si organizarea sintactic are un caracter deschis. Planul stilistic al naratorului cu planul naratiunii se mpletesc n figuri sintactice specifice, de tipul: vorbire direct, vorbire indirect, vorbire indirect liber, vorbire direct legat de cea a autorului. Topica devine instrument de semnificare artistic, iar pentru marcarea stilistic a textului se dezvolt structuri ritmice si imagistice semnificative: enunturi nominale sau verbale, fraze adverbiale sau interjectionale, raporturi de coordonare si subordonare, figuri sintactice sau de constructie (elipsa, repetitia, antiteza, dislocarea, anacolutul). La nivelul morfematic suprapunerea ntre stilul stiintific si limba literar - norm general este aproape perfect, cu cteva particularitti: predominanta

148

substantivelor166 abstracte, a pronumelor nepersonale, a pronumelor reflexive impersonale, a adjectivelor care refuz comparatia, a verbelor la indicativ si infinitiv, a conjunctivului fr morfem, a prezumtivului. Prezentul apare ca atemporal, n expresii de tipul Epitetul este o figur de stil, pantemporal, de tipul rezult, dinamic sau descriptiv. Imperfectul se constituie ca timp al perspectivei, n general la persoana a III-a, la persoana I prezentnd o form apersonal etc. Nivelul sintactic dezvolt raporturi de complementaritate n interiorul enuntului sau cu enunturi in absentia ( de genul asa cum afirma Herodot...) si structuri redundante specifice, cnd termenii din codul metalingvistic sunt motivati (definitia real a conceptelor expliciteaz redundant definitia nominal implicit). Redundanta analitic reprezint o reluare a unei exprimri concise printr-o conclusiv sau disjunctiv (deci, sau...sau). Analiza sau interpretarea unui text literar reprezint o reluare redundant la modul explicit a ideilor; n stiintele exacte redundanta ia forma afirmrii aceleiasi idei concomitent prin semne lingvistice si prin semne ale unui limbaj simbolic. Nivelul sintactic dezvolt n aceeasi msur structuri enumerative, prin intermediul unei constructii apozitive de tipul: substantivele sunt de dou feluri:..., dezvolt raporturi atributive, constructii gerunziale
166

I. Stan s.a., Repartizarea substantivelor n stilul beletristic, publicistic si stiintific, n CL/X/1965, nr. 1, pp. 195-202

149

absolute etc. n esent, se poate vorbi de eterogenitatea semnelor utilizate n enunt, de depersonalizarea raportului subiect - predicat, de specificitatea unor constructii si raporturi sintactice, de lipsa enunturilor sintetice si de existenta unor modele sintactice pentru diferite variante stilistice (textul istoric, textul matematic, textul critic etc.). Textul publicistic este deschis practic ctre toate clasele si categoriile gramaticale, ierarhizndu-si foarte variat unittile selectate. Totusi pot fi relevate cteva particularitti: * preponderenta substantivului167, mai ales n cazurile nominativ , acuzativ si genitiv; * preponderenta adjectivului, n spet a adjectivului apreciativ si a celui circumstantial; * utilizarea verbului, cu deosebire la diateza activ si pasiv, cu frecventa aproape absolut a indicativului prezent si perfect compus; * obiectivarea textului prin folosirea ndeosebi a persoanei a III-a si a reflexivelor impersonale. La nivel sintactic, structurile devin numai n mod relativ mrci stilistice, mai mult prin intermediul variantelor interioare pe care le marcheaz, diferentiindule: * predominarea constructiilor nominale; * organizarea eliptic a enuntului; * stereotipia unor structuri sintactice; * nclcarea nefunctional a normelor de combinare a semnelor lingvistice n enunt, specifice limbii literare.
167

Gheorghe Bolocan, Unele caracteristici ale stilului publicistic al limbii romne literare, n SCL/XII/1961

150

n cadrul limbajului juridico-administrativ, nivelul morfematic se suprapune peste cel al limbii literare comune, cele cteva particularitti tinnd de ierarhizarea specific a unittilor lexico-gramaticale si de desfsurarea opozitiilor din interiorul diferitelor categorii gramaticale. Se remarc astfel: * preponderenta substantivelor, a pronumelor fr forme personale, a prepozitiilor si a conjunctiilor; * n cadrul substantivului devin mrci stilistice genitivul functiilor, genitivul cu prepozitii specifice, dativul, caz al implicrii, subordonat adjectivului, si cu prepozitii specifice, acuzativul, caz al destinatarului, vocativul, n varianta juridic oral; * caracterul de impersonalitate obiectiv si generalitate a expresiei verbale, cu desfsurarea specific a modurilor si timpurilor. Nivelul sintactic este cel mai bogat n mrci stilistice, conform celor dou tipuri de enunturi: accentuat spontane, realizate n timpul desfsurrii proceselor juridice, si elaborate, concretizate n texte juridice sau administrative, cu destinatie general. Ca mrci stilistice, se remarc: * alternarea specific a structurilor sintactice ample cu structuri minimale; * depersonalizarea enunturilor sintactice; * dezvoltarea de cadre sintactice fixe; * desfsurarea specific a raporturilor sintactice. Sub actiunea functiei emotive, clasele gramaticale si categoriile morfologice devin purttoare

151

ale componentei afective, unele fiind considerate mrci stilistice ale textului apartinnd limbajului popular: * extinderea flexiunii unor substantive proprii (Ioneasca, Constantinestii); * exprimarea posesiei cu acuzativul (acoperisul de la cas); * substantivarea prin vocativ a adjectivului; * exprimarea variat a superlativului; * ntrebuintarea pronumelor n afara corespondentei persoan gramatical - protagonist al comunicrii lingvistice (tu pentru subiect -nu tu ap, nu tu mncare, pers. a III-a pentru persoanele I si a II-a, dativul etic etc); * numerale ce-si depsesc planul semantic denotativ; * reflexivitatea expresiei verbale; * sinonimia gramatical a modurilor ( imperativ conjunctiv ; indicativ prezent - viitor); * polisemia gramatical a timpurilor verbale; * ntrirea categoriei gramaticale a aspectului; * valoarea expresiv a unor adverbe; * preponderenta interjectiilor. Marea diversitate a tipurilor de enunturi apartinnd limbajului popular presupune o bogat si variat arie de procedee si mijloace de marcare stilistic a textului la nivel sintactic. n general, acestea privesc: structura enunturilor, continutul acestora, relatiile sintactice. Sunt sesizate ca mrci stilistice: * enunturile sintetice, enunturile eliptice, enunturile brevilocvente, subntelegerea, sintaxa mixt, anacolutul,

152

dislocarea sintactic, incidenta, repetitia, tautologia, topica subiectiv, vorbirea direct si indirect; * enunturile afirmative sau negative, cu o structur variat; * enunturile enuntiativ - exclamative, interogativ exclamative sau exclamative; * relatiile de coordonare, subordonarea viznd ndeosebi conditia si cauza. Mai putin omogen dect alte stiluri, stilul conversatiei actualizeaz procedee specifice att limbajului popular ct si limbii cultivate, varianta oral. Sub actiunea functiilor limbii, stilul conversatiei se diversific n trei variante stilistice: * varianta conversatiei curente (stil neutru); * varianta conversatiei solemne (stil solemn); * varianta conversatiei familiare (stil familiar). Stilul neutru al conversatiei curente actualizeaz procedeele stilistice proprii limbajului popular sau limbii literare comune ntr-o desfsurare variat, functiile referential si conativ reprezentnd dominantele textului. Devin mrci stilistice substantivul n vocativ, apelativul, pronumele personal de politete si un fond lexical diversificat dup mediul socio-cultural si cadrul situational n care se desfsoar comunicarea lingvistic. Stilul solemn presupune actualizarea sistemului limbii n marginile limbii literare, cu mrci stilistice proprii, de tipul vocativ - apelativ oficial, pronume de politete n variant literar, ca mrci ale deferentei, lexic neologic, cu o sintax apropiat de cea a stilului administrativ etc.

153

Stilul familiar se caracterizeaz prin actualizarea procedeelor stilistice sub actiunea functiei expresive care asigur alturi de spontaneitate, alturi de interventia necenzurat a factorului afectiv, si expresivitatea accentuat a textului.168 Devin mrci stilistice: * vocativul cu desinent specific, n constructii independente; * apelative de o mare diversitate semantic; * adjectivul substantivizat, n vocativ; * variante stilistice ale pronumelui personal de politete; * enuntul nominal, interjectional sau adverbial; * enuntul exclamativ absolut; * prezenta invocativelor etc.

168

Elena Slave, Expresiv si afectiv, n Probleme de lingvistic general/II, pp.65-76

154

VI. FIGURILE LIMBAJULUI

esi ntlnite de regul doar n tratatele de teorie literar, figurile de stil reprezint n realitate componente ale limbajului poetic figurat, care apartine, alturi de celelalte limbaje si stiluri, domeniului de studiu al stilisticii. Marcarea stilistic a textului literar si are originea ntr-un sistem de procedee stilistice, constituite treptat, n istoria ntrebuintrii limbii, sistem prin care semnele lingvistice, actualizate sintagmatic, pot primi anumite mrci stilistice, explicite sau implicite.169 Figura de stil ( figur de limbaj, figuri retorice, figuri de cuvnt, figuri ale gndirii, tropi, imagini artistice, procedee artistice) este procedeul utilizat n scopul sporirii expresivittii unei comunicri. Figurile de stil pot actiona la nivelul formal al frazei (repetitie, inversiune, anacolut etc.) sau la nivel notional (metafor, sinecdoc, hiperbol). Cu privire la geneza figurilor de stil exist mai multe preri. Prezentm cteva. 1. Anticii gsesc izvorul figurilor ntr-o indigent a limbii (o slbiciune funciar a limbii care nu posed suficienti termeni pentru a numi toate obiectele si
169

Dumitru Irimia, Structura...,p. 14

155

fenomenele lumii nconjurtoare) . Deosebind imaginile retorice de imaginile poetice, anticii sustin functia estetic-emotional a ultimelor, figurile de stil fiind mijloace prin care se ajunge la imagini-reprezentri. Figurile sunt astfel definite ca schimbri n formele de exprimare a gndirii si ca schimbri ale expresiei. De altfel, Quintilian, mprtea figurile de stil n figuri ale gndirii (comparatia, personificarea, hiperbola) si n figuri ale vorbirii (metafora, metonimia si sinecdoca). 2. Bazndu-se pe ideea de polisemie, retoricianul francez Du Marchais neag ideea de indigent a limbii, sustinnd cu exemple c figurile nuanteaz sau dubleaz cuvntul propriu. Ceea ce sesizeaz Du Marchais este de fapt mecanismul psihologic al aparitiei figurilor de stil. El afirm c izvorul diferitelor sensuri figurate rezid n legtura dintre ideile accesorii, adic dintre ideile care au legtur unele cu altele. Sensul figurat se bazeaz deci pe capacitatea unui cuvnt de a avea mai multe sensuri n acelasi timp, si pe posibilitatea ntrebuintrii acelui sens care se potriveste cel mai bine ntr-o anumit circumstant.171 3. Charles Bally motiveaz existenta figurilor de stil prin imperfectiunea spiritului uman de a abstractiza n mod absolut, atunci cnd nu este n contact cu realitatea concret. Schimbnd raporturile, Bally se apropie practic de ideile anticilor.
170 171

170

Cicero, Opere alese, III/1973, 38, 312 - 313

Dup Paul Magheru, Notiuni de stil si compozitie/1991, pp.31-33

156

4. Michel Bral, creatorul semanticii ca stiint a semnificatiilor lingvistice, arat c limba exprim destul de incomplet ideile noastre si c doar inteligenta poate s remedieze acest neajuns prin ajutorul luminilor pe care le scoate din propriul su fond.172 5.Tudor Vianu consider figurile drept categorii constituite n practica milenar a artei literare, regsite de cercettor atunci cnd studiaz faptele de stil n legtur cu lexicul sau cu constructiile.173 6. Dup Lucian Blaga, geneza expresiei figurate este n legtur cu un moment nonistoric, propriu genezei spirituale <om> ca atare. Metafora, de exemplu, tine definitiv de ordinea structural a spiritului uman, iar descrierea, analiza si explicarea ei fac mpreun un capitol de antropologie...Modul metaforic sa iscat o dat cu omul, n-a aprut n cursul evolutiei sau al istoriei umane.174 7. Ibrileanu observa c n opera lui Creang metafora este slab reprezentat. Explicatia ar putea fi dat de complexitatea procesului mental ce d nastere acestei figuri de stil, proces ce nu este specific gndirii lineare si realiste a vorbitorilor. Ibrileanu afirm chiar: Primul stadiu al inteligentei figurative este comparatia. Metafora vine dup aceea. Giambattista Vico sustine, dimpotriv, c metafora este expresia unei mentalitti

172 173 174

Paul Magheru, op.cit., pp.31-33 Tudor Vianu, Studii de stilistic, pp.32-54 Lucian Blaga, Geneza metaforei, p.282

157

prelogice, micsorndu-si frecventa si importanta o dat cu trecerea la faza logic sau filozofic. Se observ diversitatea de preri n ceea ce priveste geneza, asa cum se observ si n ceea ce priveste definirea sau clasificarea figurilor de stil. Teoreticieni ai stilului sau critici literari au ncercat s realizeze ierarhii complete ale figurilor de stil, n sincronie sau diacronie. Rezultatul este de cele mai multe ori contradictoriu. Cronologic, se pare c cea mai veche ncercare de clasificare a figurilor de stil i apartine lui Teofrast (amintit de Cicero prin distinctia: figuri de cuvnt si figuri de gndire). Clasificarea modern si are ns originea n opera lui Aristotel (Retorica si Poetica). Definitia metaforei, de exemplu, dat de Aristotel, este valabil si astzi: trecerea asupra unui obiect a numelui altui obiect, fie de la gen la specie, fie de la specie la specie, fie prin analogie.175 Mai trziu, Du Marchais vorbeste doar de figurile de cuvnt, figurile gndirii fiind lsate n seama retoricii. Folosind criterii lingvistice pentru primele, Du Marchais gseste patru subcategorii: * figuri de dictiune (aliteratia, sincopa); * figuri de constructie (elipsa, pleonasmul, silepsa, hiperbatul, anastrofa, paranteza, anacolutul); * figuri de semnificatie proprie (repetitia, sinonimia, onomatopeea, paranomasia);

175

Aristotel, Poetica, p.82

158

* tropii (de la gr. trop> conversie, ntoarcere, schimbare), prin care cuvintele capt semnificatii deosebite, n raport cu semnificatia lor proprie (metafora, alegoria, aluzia, ironia, sarcasmul, catacreza, hiperbola, sinecdoca, metonimia, eufemismul). Pierre Fontanier, fondatorul retoricii 176 moderne , distinge dou clase de tropi: * figuri de semnificatie, formate dintr-un cuvnt, considerate figuri propriu-zise; * figuri de expresie, formate din mai multe cuvinte, numite impropriu non-tropi. La Pierre Fontanier tropii sunt considerati n afara figurilor de cuvnt, aparitia lor relationndu-se cu ideile pe care le presupun: * relatii de corespondent sau de corelatie (metonimia); * relatii de conexiune (sinecdoca); * relatii de asemnare (metafora). Lund ca model ideile aristotelice, teoreticienii moderni propun o alt clasificare a tropilor: * tropi de tip metonimic, bazati pe contiguitate; * tropi de tip metaforic, bazati pe analogie; * figuri semantice, bazate pe relatii antinomice ntre termeni. Ca urmare, metafora si simbolul artistic sunt tropi, transferul de sensuri realizndu-se prin analogie. n categoria metaforei vor fi considerate si categoriile formale de epitet - trop, personificare, hiperbol, litot, alegorie. Metonimia presupune un transfer de
176

Pierre Fontanier, Figurile limbajului/1977

159

sens prin contiguitate, sinecdoca fiind un caz particular al metonimiei. Antiteza este considerat un trop n care transferul de sens se face prin antinomie, opozitie sau contrarietate. Ironia, umorul, epitetul antitetic sau oximoronul, eufemismul sunt, n acest caz, subordonate antitezei. Wellek si Warren clasific figurile de stil n figuri bazate pe analogie (paradigmatice) si pe contiguitate (sintagmatice). Distinctia dintre cele dou este distinctia dintre metonimie si metafor.177 Pentru practica analizei stilistice este important de retinut c figura de stil reprezint orice schimbare a limbii neconform cu natura, iar tropul este un caz particular de figur, care const n ntrebuintarea rsturnat (figurat) a sensurilor proprii. Din aceleasi considerente practice, poate fi utilizat urmtoarea clasificare propus de Grupul 178: * figuri fonologice sau metaplasme; * figuri morfosintactice sau metataxe; * figuri semantice / figuri de cuvnt, sau metasememe; * figuri de gndire sau metalogisme.

177 178

Wellek si Warren, Teoria literaturii/1967 n Retorica general/1974, pp.14-67

160

Figuri fonologice

e tnguiesc Si neguri cresc Tlngi pe ci S-anin-n crengi Si neguri cresc Se tnguiesc Din negre vi Si plng tlngi Plutind pe munti... Pe ci pustii... (St. O. Iosif) Dimineata se deschisese curat si nsorit; prin boltile pdurii nu aburea nici un fior de vnt. Copacii btrni si tufrisurile asteptau cu solemnitate minunea nvierii si purtau pe vrfuri muguri grasi, usor crpati, ca niste crisalide din care trebuiau s nasc noianuri de frunze. Nu erau ns dect o ndejde, un zmbet fumuriu si luminos. Iar foile moarte ale toamnei trecute ne fosneau sub pasi. Pe-alocuri, de pe piscuri, vedeam cerul nalt pn la munti, si vi deprtate n alte pduri mereie si afunde. (Mihail Sadoveanu) Se bate miezul noptii n clopotul de-aram Si somnul vames vietii, nu vrea s-mi ieie vam. Pe ci btute-adesea vrea moartea s m poarte, S-asamn ntre-olalt viat si cu moarte; Ci cumpna gndirii-mi si azi nu se mai schimb, Cci ntre amndoi st neclintit limb. (Mihai Eminescu)

161

Orice modificare cu intentii artistice n substanta expresiei (vezi Hjelmslev, unitatea continut/expresie, fiecare cu cte o form si o substant) genereaz o figur fonologic, confirmnd capacitatea sugestiv, imitativ, a simbolurilor artei. Estetica sunetelor este produs de simetria acustic, muzical, si de ambiguitatea care dinamizeaz si tulbur n acelasi timp gndirea. Modificrile sonore implic repetri, amplificri sau contrageri de sunete sau grupuri de sunete, oferind posibilitatea unei clasificri a figurilor pe aceast baz. Figuri bazate pe repetare: * aliteratia, ca repetare a aceluiasi sunet sau grupuri de sunete, fie ele vocale, consoane sau vocale si consoane; * asonanta, ca repetare a unor sunete cu timbru apropiat, cu deosebire n constructia rimelor imperfecte; * armoniile imitative, ca selectii de sunete n cuvinte, astfel nct s sugereze, prin rezonant, manifestri naturale ale fenomenelor; * sustinut partial, ideea simbolismului fonetic, contrazicnd arbitrarul absolut al semnului lingvistic, acrediteaz mentinerea a ceva din memoria unittii primordiale dintre semnificant si semnificat; * onomatopeele, cuvintele cu capacitti imitative, prezint, spre deosebire de armoniile imitative, o organizare sonor dat, natural, semantic si foneticomuzical, n acelasi timp; * rima, ca potrivire muzical, eufonic, a sunetelor de la sfrsitul a dou sau mai multe versuri, ncepnd cu ultima vocal accentuat; nucleul silabei - rim este o

162

vocal accentuat, al crei timbru clar sau sumbru determin n mare parte valoarea ei expresiv; la fel pot fi interpretate si consoanele: cu valori ntunecate, velarele si labialele, si luminoase, dentalele si palatalele; clasificarea rimelor este destul de complex: dup gradul de armonie (rime srace, suficiente, bogate, foarte bogate si leonice), dup precizia armoniei (rime perfecte si imperfecte, aproximative sau asonante), dup locul accentului (rime iambice - masculine sau abrupte, oxitone, cu accentul pe ultima silab, rime trohaice feminine, line sau plane, paroxitone, cu accentul pe penultima silab, rime dactile si hiperdactilice proparoxitone, cu accentul pe antepenultima silab), dup organizare (rime mperecheate -aabb, rime ncrucisate - abab, rime mbrtisate - abba, rime amestecate sau semirimate - xaya, monorime - aaa). Figuri bazate pe tehnica suprimrii sau aditionrii de sunete: * sincopa, ca o contragere prin eliminarea unei vocale sau a unui grup de sunete din interiorul unui cuvnt; * afereza, ca suprimare a sunetului de la nceputul unui cuvnt; * apocopa, ca suprimare a sunetului sau a grupului de sunete de la sfrsitul unui cuvnt; * proteza, ca adugare a unui sunet, de obicei vocal, la nceputul unui cuvnt.

163

Figuri morfosintactice
agiul se rostogoleste n pat. Nu poate dormi. Rde si ofteaz. E destept si viseaz. Ce vis! De nu s-ar sfrsi! Dac aici n zduf si ntuneric, ar sta n picioare, si banii ar creste, ca o revrsare de ap, de la tlpi n sus pn peste crestetul capului... oh! Ce fericit ar fi Hagiul! (Barbu St. Delavrancea) Cine stric dragostea Rup-i dorul inima! Cine joac si nu strig Fac-i-se gura strmb! (Folclor) Si toamna si iarna Coboar - amndou: Si plou si ninge Si ninge si plou. (George Bacovia) Tlcul florilor nu-i rodul, tlcul mortii nu e glodul. Tlcul flcrii nu-i fumul, tlcul vetrei nu e scrumul. Tlcul frunzei nu e umbra, tlcul toamnelor nu-i bruma, dar al drumului e dorul, tlcul zrilor e norul, ducusul, cltorul.

164

(Lucian Blaga) Figurile morfosintactice au n vedere valoarea stilistic a prtilor de vorbire si o anumit configurare a constructiilor sintactice n scopuri expresive. Figurile sintactice sau de constructie se grupeaz n: * figuri ale insistentei sau amplificrii (repetitia, enumeratia, polisindetul); * figuri ale simplificrii (elipsa, asindetul); * figuri ale amplificrii si simplificrii (silepsul si anacolutul); * figuri relationale (inversiunea si hiperbatul); * figuri intonationale (invocatia retoric, apostrofa, interogatia retoric). Repetitia, ca reluare, asigur densitate semantic, fiind, dup form, repetitii imediate si la distant, iar dup pozitie, la nceput de propozitie (anafor), la sfrsit (epifor), si ca reluare a ultimei prti din vers sau propozitie n prima parte a urmtoarelor (anadiploz). Dup continut, repetitia se diversific n: repetitie simpl, n anastrof (inversare a ordinii statornicite a cuvintelor n fraz, cu scopul de a atrage atentia asupra lor), antanaclaz (joc al polisemiei si omonimiei), chiasm (antimetabol, antimetatez - antitez formal, n care cuvintele primei prti sunt reluate simetric n ordine invers, n cea de-a doua parte), n refren (repetare a unui vers sau a mai multor versuri). Enumeratia este o nsiruire sau enuntare succesiv a elementelor, iar polisindetul sau

165

polisindetonul este un mijloc de marcare a insistentei prin ntrebuintarea excesiv a conjunctiilor. Asindetul sustine dinamismul exprimrii, prin omiterea conjunctiilor si prin utilizarea cu precdere a juxtapunerii sau a parantezei asindetice. Elipsa presupune suprimarea unor prti din discurs, care se subnteleg, fr s fi fost exprimate, realiznd astfel dinamism, rapiditate, concizie n cadrul discursului. Silepsul, ca nclcare voit a acordului gramatical, este utilizat de regul pentru a imprima cuvintelor ideea care predomin n mintea scriitorului si nu invers, n timp ce anacolutul este constructia sintactic voit gresit, folosit pentru a caracteriza nivelul de cultur sau lipsa de logic a unui personaj. Inversiunea se bazeaz pe o metatez sau permutare n ordinea obisnuit a cuvintelor n cadrul enuntului, afectnd topica acestuia. Hiperbatul, nsemnnd depsire, adaos, trecere dincolo de enunt, este un fel de inversiune brusc n ordinea natural a vorbirii, pentru a produce o surpriz gramatical, termenul adugat la sfrsitul unui enunt iesind puternic n evident. n timp ce invocatia retoric este o rug, o chemare adresat unei divinitti, muze sau unei persoane reale, apostrofa este, de regul, o adresare direct, prin ntreruperea sirului de idei, si contine o mustrare, un repros, o nvinuire (vezi imprecatiile, blestemele). Interogatia retoric presupune formularea unor ntrebri care nu asteapt neaprat un rspuns, exprimnd

166

indignare, team, durere, anxietate, ndoial, mirare, exaltare.

Figuri semantice

iua de ieri s-a tinut dup mine, creznd Ca un cine flmnd, C e legat cu ceva, cu vreo curea Cu vreo frnghie, de viata mea Si la o rspntie cu statui S-a ntors, vznd c nu-i. (Tudor Arghezi) Osnda nu se schimb, e pe viat. Domnul mi-a pus alturea o ceat, Si-un put adnc, rzbit ntr-alt trm, S sec izvorul, ceata s-o drm; Cci mntuirea mea pentru o viat nou Era s le sleiesc pe amndou. (Tudor Arghezi) O, tu nici visezi, btrne, cti n cale mi s-au pus! Toat floarea cea vestit a ntregului Apus, Tot ce st n umbra crucii, mprati si regi s-adun S dea piept cu uraganul ridicat de semilun.

167

Si abia plec btrnul... Ce mai freamt, ce mai zbucium! Codrul clocoti de zgomot si de arme si de bucium, Iar la poala lui cea verde mii de capete pletoase, Mii de coifuri lucitoare ies din umbra-ntunecoas; (Mihai Eminescu) Si privind pienjenisul din tavan, de pe pilastri, Ascultam pe craiul Ramses si visam la ochi albastri Si pe margini de caiete scriam versuri dulci, de pild Ctre vreo trandafirie si slbatec Clotild. (Mihai Eminescu) Vrei s m spnzuri, va s zic?... Cnd te-am citit, n adevr, ti dau cuvntul c de fric Mi s-a zbrlit un fir de pr! (George Toprceanu) n vile sublimelor recolte nu este sat cu duhuri mai ncete, dar nici alt sat n care s se ard ulcioare mai frumoase si mai zvelte, ca mijlocul de pctoase sfinte fete. (Lucian Blaga)

1. Figurile analogiei Figurile analogiei sunt figurile de stil bazate pe gndirea analogic sau asociativ si ca orice argument

168

posed trei termeni : termenul minor (subiectul), termenul major (predicatul) si termenul mediu (tertius comparationis). Subiectul apare cu sens propriu, iar predicatul cu sens figurat, sugestiv, latent, stabilind relatia obiect - imagine. Epitetul este cea mai frecvent si cunoscut figur semantic, cu o existent complex, legat de rolul su n context. O prim clasificare se poate realiza din perspectiva valorii sale tropice. Exist epitete non trop, univoce, presupunnd o determinare logic, si epitete - trop, plurivoce, metaforice, sinestezice, antitetice, presupunnd o determinare poetic intensiv. Epitetul - trop, comparatia si metafora prezint un caz tipic de sinonimie sintactic. Din punct de vedere gramatical, epitetele pot fi atributive (adjectivale sau substantivale) si adverbiale, iar din perspectiva formei, simple, duble, multiple, compuse. Tudor Vianu distinge epitetul moral, epitetul apreciativ si epitetul evocativ. Dup sfer si frecvent, epitetele sunt clasificate n epitete generale, stereotipe sau traditionale, si n epitete de lux, individuale. Dup obiectul si continutul lor notional, att epitetul fizic ct si cel moral pot fi utilizate pentru o realitate fizic, dar si pentru una moral. Un epitet de tip special este oximoronul, care mpreun cu determinatul creeaz o antitez (dureros de dulce, tcere elocvent, festina lente, curat murdar). Comparatia este figura semantic a crei constructie se bazeaz pe raportul de asemnare dintre dou obiecte, din care unul serveste s-l evoce pe

169

cellalt. Structural, comparatia se compune din comparat, comparant si nsusirea care-i apropie, avnd drept corelative adverbele: ca, astfel, asemenea, asa cum, precum, tot asa etc. Sursa de expresivitate a comparatiei este imaginea care poate oferi indicii n legtur cu specificul artistic sau cu psihologia autorului. Dup structur, comparatia este simpl sau ampl. Metafora, de la gr. metaphora= transfer, deplasare (meta=dincolo, fero=duc) este o comparatie subnteleas, din care lipseste primul termen. Aristotel o definea ca fiind trecerea asupra unui obiect a numelui unui alt obiect, fie de la gen la specie, fie de la specie la specie, fie prin analogie. Ea este deci produsul unei substituiri prin desemnarea unui obiect prin alt termen dect acela care i este propriu. Aristotel afirma c a face metafore frumoase nseamn a sti s vezi asemnrile dintre lucruri. Esenta metaforei const n analogie si transfer semantic. Din punct de vedere gramatical, metaforele pot fi nominale sau verbale (ultimele mai ales n personificri). n functie de prezenta sau absenta termenilor, metaforele sunt coalescente sau explicite, cnd sunt prezenti ambii termeni si implicite cnd este prezent numai termenul figurat. Lucian Blaga deosebea metafora plasticizant, considerat obisnuit, de metafora revelatorie, capabil s sporeasc semnificatia faptelor de limbaj.

170

Dintre functiile metaforei semnalm: functia cognitiv (asa-zisa metafor - model), functiile psihologic, estetic, sensibilizatoare si unificatoare. Figur complex, metafora nglobeaz o serie de categorii formale, de tipul: catacrezei (gura paharului, capul podului); personificrii (atribuirea unor nsusiri ale obiectelor nsufletite obiectelor nensufletite), hiperbolei (exagerarea voit a realittii, n scopul intensificrii expresivittii), litotei (atenuarea expresiei unei idei pentru a lsa s se nteleag mai mult sau altceva dect se spune), alegoriei, ca metafor dezvoltat (unele specii ca fabula, parabola ghicitoarea se bazeaz exclusiv pe alegorie). Introduse de teoreticieni printre categoriile formale ale metaforei, simbolul si mitul depsesc cadrul lingvistic, tinznd spre estetic si filozofic. Simbolul substituie o realitate prin semnul unei alte realitti, pe baza unei analogii. Dup Thibaudet valoarea simbolic a unei imagini s-ar datora frecventei si recurentei, la care se adaug aparitia n pozitii cheie. Sensul metaforic al unui cuvnt este permanent si se realizeaz si n afara contextului, pe cnd sensul simbolic e potential nerealizat, pstrndu-si n context si sensul propriu, prin cumul de sensuri. Simbolul si pierde sensul figurat n afara contextului, deoarece si pierde baza de comparatie real (copacul - simbol al vietii). Vezi si Tudor Vianu, Simbolul artistic179. Mitul ca imagine artistic reprezint cea mai vast ntruchipare a gndirii poetice, fiind ndeobste o
179

Tudor Vianu, Postume/1966

171

povestire fabuloas. Dup continut, sunt mituri cosmogonice, mituri teogonice sau etiologice. Wellek si Warren disting urmtoarele elemente structurale si functionale ale mitului: imaginea sau tabloul; elementul social; elementul supranatural; elementul arhetipal sau universal; reprezentarea simbolic; elementul programatic si eschatologic. 2.Figurile contiguitii Metonimia este figura sintagmatic bazat pe ideea de contiguitate, realizat prin transfer sau substituire de sensuri, figur de stil care nlocuieste un nume printr-un alt nume cu care se gseste ntr-o relatie logic: * cauza prin efect; * efectul prin cauz; * recipientul n locul continutului; * semnul n locul obiectului; * autorul n locul operei; * abstractul n locul concretului; * numele locului pentru obiect; * obiectul n locul materiei; * fizicul pentru moral; * posesorul pentru obiectul posedat; * obiectul pentru o nsusire. Sinecdoca reprezint un caz particular al metonimiei, prin care se atribuie unui cuvnt un nteles mai larg sau mai restrns dect cel pe care l are n realitate. Sinecdoca stabileste relatii preponderent cantitative, fiind numit de antici pars pro toto,

172

deoarece utilizeaz de cele mai multe ori partea pentru ntreg sau invers. Sinecdoca mai poate exprima: specia prin gen, genul prin specie, pluralul prin singular, singularul prin plural, generalul prin particular, particularul prin general. Antonomaza este si ea o varietate metonimic, al crei efect rezult din nlocuirea unui nume propriu cu unul comun sau invers, realiznd o restrngere sau o lrgire a semnificatiei. 3.Figurile contradiciei Figurile contradictiei reflect o asteptare contrariat, un dezacord, o nepotrivire, o incongruent si se realizeaz n planul paradigmatic al limbii, pe baza principiului echivalentei: antiteza prin deosebire (antonimie), ironia prin asemnare (sinonimie). Antiteza este n acelasi timp un concept logic, filozofic si estetic, bazat pe contrapunerea a doi termeni pentru a stabili un contrast puternic sau pentru a pune n lumin pe unul prin cellalt. Ironia privit ca disimulare fin, zeflemea, este o figur retoric prin care se exprim contrariul a ceea ce se doreste a face s se nteleag. Dup form, ironia poate fi de gndire sau de cuvnt, iar dup continut, ironie tragic, ironie romantic, direct, indirect, socratic sau sofistic. Antifraza presupune ntrebuintarea unui cuvnt, a unei structuri, n sens contrar adevratei sale semnificatii.

173

Eufemismul este o figur constnd n atenuarea, prin substituire sau perifraz, a expresiei unei idei pe care respectul ne mpiedic adesea s-o numim direct.

Figurile de stil sau figurile limbajului reprezint componente ale dimensiunii stilistice a textului lingvistic, puncte de origine pentru marcarea stilistic a acestuia. Retorica, neoretorica si stilistica actual au propus diferite definitii si clasificri ale figurilor de stil.180 Functional pare a fi clasificarea ce ia ca reper nivelele limbii. 1. Figuri fonologice (repetri, amplificri, contrageri de sunete): aliteratia, asonanta, armoniile imitative, simbolismul fonetic, onomatopeele, rima; sincopa, afereza, apocopa, proteza etc. 2. Figuri morfosintactice (prti de vorbire si structuri sintactice cu valoare expresiv): figuri ale insistentei - repetitia, enumeratia, polisindetul; figuri ale simplificrii - elipsa, asindetul; figuri ale simplificrii si amplificrii - anacolutul, silepsul; figuri relationale - inversiunea, hiperbatul; figuri intonationale - invocatia retoric, apostrofa, interogatia retoric. 3. Figuri semantice: figurile analogiei - epitetul, comparatia, metafora (metafora propriu-zis, catacreza, personificarea, hiperbola, litota, alegoria, simbolul, mitul); figurile contiguittii - metonimia, sinecdoca, antonomaza; figurile contradictiei - antiteza, ironia, antifraza, eufemismul etc.

180

Vezi Paul Magheru, op.cit. si Gh.N. Dragomirescu, Mic enciclopedie a figurilor de stil/1975

174

VII. ANEXE 1. STUDII SI CERCETRI STILISTICE

1.1. IORGU IORDAN - NUMERALUL
181

n fapt interesant, care, din cauza originii lui, apartine ns numai limbii vorbite si scrise a oamenilor culti, este ntrebuintarea numeralului unu sub aceast form (substantival!), chiar atunci cnd dup el urmeaz imediat numele notiunii. Ex.: Familia lui reumatic, alctuit din una nevast si patru plodani (LR, 20 aug. 1938).Procedeul acesta nu-i uzitat n vorbirea obisnuit, dar a devenit o adevrat norm n limbajul comercial (si n cel administrativ, dac se refer la chestiuni economice, cu cifre si socoteli), unde existenta lui se datoreste,n primul rnd, necesittii (de ordin tot material, adic financiar), de a evita confuziile ntre o si alte numerale. A intervenit, probabil, si un fapt de natur pur lingvistic: singurul numeral cardinal cu aspect dublu (adjectival: un, o si substantival: unu, una) este acesta, toate celelalte avnd o singur form (pentru ambele functii).
181

n Capitolul IV din Stilistica limbii romne/1975.

175

Valoarea expresiv (care-i totdeauna ironic; cel care spune una nevast o spune n glum), provine si de la *anormalitatea* aspectului gramatical, dar si, mai ales, de la imaginea care se desteapt n mintea asculttorului, datorit mprejurrii c se pun membrii unei familii omenesti pe acelasi plan cu obiecte negociabile (de pild capete de vite si alte mrfuri similare). Totodat acest mod de a vorbi aminteste procesele-verbale, cu atmosfera si stilul lor caracteristic, ncheiate de organele politienesti inferioare: Ne-am transportat la fata locului si am constatat c averea susnumitului const din una cas de locuit, una sur... O formul asemntoare (prin originea, ca si prin efectele ei) este asezarea numeralului dup substantivul care arat obiecte numrate (chestiune mai mult de sintax). Deoarece n limbajul comercial se spune lei dou sute, sticle de vin dou sute cincizeci etc., se spune cu intentii glumete, si elevi douzeci (am intrat n clas si am gsit elevi douzeci), locuitori cinci mii (orasul X are boi sapte sute, porci o mie cinci sute si locuitori cinci mii) etc. Astfel de constructii apar ns mult mai rar dect cele precedente. 2. Trebuie amintit de asemenea nlocuirea ordinalului prin cardinal: capitolul cinci, anul doi (n loc de capitolul al cincilea, anul al doilea etc.). n vorbirea (cred c si n scrisul) tinerilor (elevi, studenti etc.), apoi n cea a militarilor (compania trei, plutonul patru, bateria doi), modul acesta de a se exprima este *normal*, prin urmare lipsit de orice valoare stilistic. Dimpotriv, pentru oamenii care ntrebuinteaz, n astfel de cazuri, numeralele ordinale, asa cum prescrie

176

gramatica, pe baza uzului consacrat prin traditie, aceast formul sintactic poate avea o semnificatie special, poate fi, adic, utilizat cu intentii stilistice (ironie). Ct despre origine, cred c trebuie s-o cutm tot n stilul comercial, unde prezenta ei se explic prin nevoia (iarsi de natur economic: economisirea timpului si, deci, a banilor) de a scurta vorba, de a ntrebuinta numai materialul lingvistic strict necesar pentru a se ntelege. A contribuit, cu sigurant, la rspndirea constructiei si limbajul militar, unde, foarte probabil, ea s-a nscut independent de orice influent din afar, si pentru motive analoage: n timpul serviciului (instructie, marsuri etc.) se impune ct mai mult actiune, asadar ct mai putin vorb. Cum se face c procedeul s-a generalizat, cel putin printre tineri? Numeralul cardinal este mai concret, cci arat cu adevrat numrul obiectelor pe care ai impresia c le vezi unul cte unul, pe cnd cel ordinal indic locul ocupat de un obiect ntr-o grup de obiecte identice (ideea de numr exist si aici, dar e stears, cade pe un plan secundar n comparatie cu aceea de *ordine*). Afar de asta, numeralul cardinal, gratie faptului c serveste la numrtoarea obiectelor de tot felul, are o ntrebuintare mai larg dect celelalte, asa c vine mai lesne n constiinta subiectului vorbitor, care, de aceea, este dispus, cteodat poate silit, s se foloseasc de el n locul celui ordinal, dac nu rezult din aceasta nici un inconvenient n legtur cu ntelegerea celor ce vrea s spun. 3. Vorbirea popular si cea familiar se servesc la tot pasul de cteva formule n care intr, sub forma lor feminin, dar cu nteles neutral, primele dou numerale

177

din seria cardinalelor si care, desi devenite clisee, prin fixitate, ca si prin marea lor frecvent, continu s aib o mare valoare expresiv. Ex.: ...si una-dou, la pupz; (flcul era chitit la locul su) si nu se da cu una, cu dou; si nici una, nici dou (o dat ncepe a bate la poart), toate din Creang. Pretutindeni functia este adverbial (de mod), iar sensul, dup mprejurri, *mereu, repede, imediat*. Punctul de plecare l constituie <numrtoarea>: *ct ai zice una, dou*, adic n foarte scurt timp, sau (dac constructia este negativ) *nici ct ai numra de la una pn la dou*, eventual *fr s spun mcar una-dou*, *fr nici o introducere, brusc*. Trebuie s avem n vedere si altceva. Cu toate c nu putem preciza totdeauna ce notiune reprezint numeralul (si oricare alt cuvnt formal) sub aspectul lui neutral, n cazul de fat cred c intervine ideea de *vorb*: nici una, nici dou este simtit ca echivalent al lui * nici o vorb* (= *nici o vorb, nici dou vorbe* sau *nici asa, ntr-un fel [=una], nici altfel[=dou]*). Situatia se prezint asemntor, poate chiar identic, la nu se d cu una, cu dou. Notiunea pur de numr apare numai la una-dou, fr s avem toat siguranta c, mcar n anumite conditii, subiectul vorbitor nu se gndeste, o clip, la un obiect determinat, pe care-l *numr*. Mai putin expresive sunt din dou una: ori tu m iubesti...ori nu...(Caragiale), si una-i una, dou-s mai multe (Creang), desi ultima, foarte rspndit (n momente de enervare etc.), mai ales la tar si la periferia oraselor, poate sta, fr s pleasc, alturi de precedentele.

178

Dintre celelalte numerale interesant este o dat, n constructii ca acestea: Si atunci, o dat se suie n pod (si coboar de-acolo un cpstru); S-o dat cheam spnul pe Harap Alb; o dat-o si haleste si nu zice nimica (Creang). ntelesul acestui numeral, pus de gramatici n grupa *adverbialelor*, este aici cel originar, adic etimologic: *singur dttur* (cuvnt inventat de autor pentru a-si sustine ideea - nn), *svrsirea o singur dat a actiunii*, deci *svrsirea ei n timpul cel mai scurt*. De aici nuanta mai mult, poate chiar exclusiv, modal, care implic si energie, pe lng iuteal: un lucru fcut dintr-o dat (= dintr-o singur lovitur etc.) si, binenteles, fcut cum trebuie, presupune vigoare, pricepere etc. din partea autorului. Asa-mi eplic eu marea expresivitate a acestui simplu numeral, mai cu seam n tovrsia unor substantive ca om, femeie, brbat, flcu etc. (cnd ele reprezint oarecum specia respectiv, *ideea*, notiunea ideal). O dat om se spune, foarte des, si n vorbirea familiar, nu numai n cea popular, despre un exemplar uman desvrsit, care a fost din capul locului (= dintr-o dat, de la nastere, din clipa cnd a aprut pe lume) reusit si definitiv: *autorul* lui n-a mai avut nevoie s revin, spre a-l corija si perfectiona. S-a zis, la nceput, cu sigurant, despre obiectele lucrate de om,n primul rnd despre cele <turnate>, la care operatia turnrii dura, ntr-adevr, foarte putin (se fcea o dat = dintr-o dat) si, mai ales, putea reusi, n chip desvrsit, din primul moment (*din prima lovitur* = *din prima dat*). Cf. la Creang: fii o dat brbat si nu-ti face voie rea.

179

Sinonime afective cu o dat om, o dat femeie etc. sunt un om si jumtate, o femeie si jumtate. Asemnarea lor nu se reduce la factorul semantic, ci are un temei formal: jumtate, desi substantiv, exprim o notiune numeric (de cantitate, dar o cantitate precis, la fel cu numeralele propriu-zise) si de aceea este simtit ca numeral. Sinonimia acestei expresii cu precedenta a dus la contaminarea lor: om, o dat si jumtate (zice Conu Leonida). n ciuda (sau, mai degrab, din pricina) exagerrii (*un om si jumtate* este, matematic vorbind, mai mult dect *o dat om*), aceast formul n-are expresivitatea celei precedente.

1.2. EUGEN CMPEANU - NOMINATIVUL

182

aracteristica fundamental a nominativului este marea sa autonomie, independenta sa, considerat n raport cu celelate cazuri. El nu primeste, ci impune relatii, este un caz regent, al nonsubordonrii, dovad aspectul su formal, si numai n acest sens se poate vorbi de relativitatea independentei sale. Acest motiv explic facilitatea cu care nominativul scap din strnsoarea raporturilor gramaticale contextuale atunci cnd este ntrebuintat n constructii eliptice sau n fraze discontinue. Iat un astfel de exemplu din B. Delavrancea, pe care Al. Niculescu l cita referindu-se la dislocarea frazei n scopul reliefrii momentelor naratiunii si al dinamizrii ei: Gndurile
182

n Substantivul. Studiu stilistic/1975, pp.152 - 155

180

mele se rupser d-un ululuit care iesea de sub cearceaful moartei. Srii n picioare, m plecai spre dnsa. Un zgomot de scnduri. Tresrii. Asa apare textul n forma sa definitiv n editia din 1911 a Trubadurului; n prima variant, din anul 1887, nominativul apare ca subiect:...si n acea clip un zgomot de scndur care cade m fcu s tresar, comparatie ce ne permite s stabilim cu precizie provenienta nominativului n constructia eliptic. Aceeasi origine nominatival o au substantivele si n urmtorul exemplu luat din nuvela amintit mai nainte: Oamenii sunt fr inim... Cini!... Hoti!... Strvuri!... ori n fragmentul dat de I. Coteanu pentru a ilustra discontinuitatea stilului: O piat circular. O statuie neagr, umed, nvelit parc ntr-o pelerin de cauciuc. Simfonia muncii de la orele 18. Ciocane si voci omenesti. n toate exemplele amintite, valoarea lor stilistic trebuie raportat, n primul rnd, la caracterul independent al nominativului, care-i defineste locul n sistemul cazual. Subordonndu-si celelalte elemente ale propozitiei, nominativul se detaseaz de acestea si concentreaz comunicarea ntr-un nucleu esential, reliefat. Acest continut specific explic capacitatea nominativului de a ndeplini anumite functii sintactice: subiect, nume predicativ, si apozitie. Stilistica nominativului este n esent stilistica acestor functii si ndeosebi a subiectului, cu care ar putea fi asimilate, printr-un ciclu de echivalente formale ce sunt posibile pe baza autonomiei cazului n discutie, si celelalte dou; Ion este student devine Ion, studentul... si apoi (Ion)

181

Studentul...; nominativul trece cu usurint din functia de nume predicativ n cea de apozitie si apoi la subiect. Studiul pe care-l vom ntreprinde n sintaxa afectiv a propozitiei ne va obliga s revenim cu noi fapte si comentarii pentru a ntregi stilistica nominativului. Asadar nominativul se situeaz n centrul atentiei noastre. De la el pleac comunicarea lingvistic si spre el se ntoarce cu toate excrescentele sale. Reactia sau ecoul emotiv pe care-l trezeste uneori este pe msura nsemnttii sale n propozitie, poart aceast amprent. Intrase n obiceiul unora dintre cronicarii nostri s fac deosebire de expresivitate ntre un titlu de capitol si altul dup cum se alegea o exprimare la nominativ sau o alt form cazual. Asa, de exemplu, dac o mare parte a titlurilor din Letopisetul lui Grigore Ureche ncep printr-o prepozitie, obisnuit de, sau o conjunctie, de obicei cnd: De o oaste turceasc, De mnstirea Slatina si de Pngrati, Cndu s-au strnsu tara la Direptate, Cndu au perit Arbure hatmanul cu ficiorii lui etc., autorul simte nevoia s redea sub forma nominativului faptele care au miscat mai mult simtirea sa, la care a participat cu mai mare adeziune sufleteasc sau pe care le-a considerat de-o important sporit: Rzboiul lui Bogdan vod cu lesii, Rzboiul de la Rmnic..., Predoslovia desclicrii...etc. Aceast preferint subiectiv a cronicarului moldovean pentru un tip de constructie sau altul nu este ns singura explicatie, deoarece n alte cronici, cum sunt cea a lui Ion Neculce sau Miron Costin, titlurile de capitole apar cu exclusivitate sub forma nominativului, desi nu e prea greu s constatm atitudinea subiectiv a

182

celor doi cronicari fat de unele fapte cuprinse n naratiune, evenimente care schimb optica aprecierii lor. Cea mai mare parte a titlurilor cronicii lui Gr. Ureche dovedeste si o anumit stngcie sau cel putin si o lips de concordant ntre forma prepozitional sau conjunctional, deci subordonatoare, si gradul mare de independent a unui titlu, fie el chiar si numai de capitol, ceea ce nu nltur ns elementul subiectiv despre care vorbeam ceva mai nainte. Remarcam ntr-o alt parte a lucrrii (p. 71 si urm.) rolul deosebit pe care-l are substantivul fat de celelalte prti de vorbire n formularea titlurilor de crti, capitole etc. E locul s adugm aici c plintatea continutului substantival al titlului, indiferent dac numele este comun sau propriu, se realizeaz prin asezarea sa la nominativ, cazul care ne atrage cel mai mult atentia si curiozitatea prin independenta sa. Nesubordonat altor elemente ale propozitiei, nominativul, prin definitie ntiul membru al oricrei comunicri lingvistice, este impulsul initial al unei ntregiri ulterioare, pe care noi o asteptm sau o cutm. Acest rol stimulator al su poate fi observat mai usor dac trecem un titlu de la nominativ la acuzativ: n timp ce Rzboiul de la Rmnic se remarc prin noutatea total a faptului narat sau solicit o tratare exhaustiv, Despre rzboiul de la Rmnic presupune cunoasterea sa mai dinainte, ori o tratare partial, limitat, autorul aducndu-l n fata noastr doar pentru a-l completa cu comentariul su ori cu unele date inedite. Fiind autor al actiunii, subiect al propozitiei, nominativul activizeaz substantivul asezat la acest caz,

183

l animeaz, l personific n multe mprejurri. Constatarea o fcusem cnd, alctuind o statistic a pronumelor n poeziile lui M. Eminescu, observam , printre altele, c poetul prefer subiectul persoanei a doua a pronumelui personal (tu) fat de persoana nti (eu), care rmne mai putin activ, la fel masculinul persoanei a treia plural (ei), mai personal dect femininul aceleiasi persoane (ele), atras mai mult de acuzativ, ori pronumele negativ nimeni, folosit aproape exclusiv ca subiect, n timp ce corelativul material al su (nimica) si face mult simtit prezenta si la acuzativ. Exploatnd capacitatea de animare a nominativului, personificarea recurge mereu la ajutorul lui. Este suficient s alturi unui verb pentru care nu pare fcut un subiect nume material si acesta simte ndat efectele personificrii: Muntii... nu cedeaz nimic din mreata lor ncruntare (p. 58); Si muntii si norii si tin respiratia (p. 58); Oltul... cade pe gnduri (p. 106); Mii de brazi asteapt afar, cu inima nghetat, s le vin si lor rndul (p.119) (Geo Bogza). Locul nti n propozitie i apartine de drept nominativului. Consecintele, ca si motivarea acestei topici, sunt n primul rnd de ordin logic si gramatical, deriv din necesitatea gndirii si a expresiei lingvistice de a se constitui ca fenomene. Ca n attea alte mprejurri ns, faptul ce se impune atentiei noastre prin continutul su logic, gramatical, nu poate s nu genereze si reactii emotionale de o factur similar. Functia stilistic specific nominativului se realizeaz deci si prin topica sa caracteristic, direct. Exemplele ce ne stau la dispozitie sunt numeroase si semnificative.

184

Reamintind doar cteva dintre ele o facem numai cu scopul de a ilustra, iar nu pentru a epuiza afirmatia noastr. Astfel n urmtorul exemplu: Muscelele dorm sub zpad de trei palme. Pdurile n deprtare, cu tulpini fumurii, par cercelate cu flori de zarzri si de corcodusi. Vuiet surd s ncovoaie pe dup dealuri si s pierde n vi adnci. Cerul e ca lesia. Crduri de corbi, prididite de vnt, croncie, cutnd spre pduri. Viscolul se nteteste. Vrtejele trec dintr-un colnic ntr-altul. Si amurgul srii se ntinde ca un zbranic sur. (B.St. Delavrancea - Sultnica) subiectele n topic direct constituie punctele cardinale, fundamentale ale descrierii, ele orienteaz dezvoltarea ntregului tablou. Avantajul stilistic al procedeului este fructificat, pe aceeasi scar larg ca n descrieri ori pasteluri, si n constructiile antitetice: Goltatea ncunjur, iar foamea d de-a dreptul (I. Creang - Amintiri din copilrie); O lume toat-ntelegea/ Tu nu m-ai nteles (M. Eminescu - Pe lng plopii fr sot...) etc.; cu ct antiteza este mai adncit, cu att este mai necesar prezenta subiectului la nceputul propozitiilor contrastante. Iar cnd subiectul este dislocat din locul su obisnuit si mpins spre sfrsitul propozitiei, efectul stilistic obtinut nu este identic oricrei inversiuni, ci poart n sine marca semnificativ a nominativului. Asa, de exemplu, n poezia lui G. Cosbuc Moartea lui Gelu, subiectul apare - ceea ce n-ar fi posibil s se ntmple cu alt caz - abia la sfrsitul strofei a doua, dup ce poetul a creat atmosfera, cadrul n care apare eroul si ne-a sporit curiozitatea: Rzlet din ostirea btut,/ Fugind pe

185

cmpia tcut,/ Czu de pe cal, de durere,/ ...Iar Gelu, prin noapte, stnd singur, /Vorbeste cu calul. Pentru a crea acelasi moment de tensiune n asteptarea subiectului, cu deosebire la nceputul poeziei, la fel procedeaz uneori si T. Arghezi: Biruitor de lifte si jivine,/ Asteapt drz, la rndu-i biruit,/ Si ochii lui, de patru timpuri pline,/ ncremeniti pe zare, n-au dormit./ ...nchis n turnul mortii din porunc,/ Printul e-ntreg, dar gndurile-l dor. (Printul), subiectul aprnd abia n strofa a treia, ori V. Voiculescu: n zorii sfiosi se coboar pe larga ntindere a luncii/ Cu sape, cu pluguri si grape, o mut si searbd gloat (Toamna); Pe crma lumilor plecat,/ Cu ochii mari tintiti n zare,/ Vegheaz-n noaptea-ntunecat/ De-a pururi treaza cugetare (Cugetare); Cum si urzesc mtasea n foaia crud duzii... (Dudul).

1.3. MIHAELA MANCAS - VALORI ALE IMPERFECTULUI NARATIV N PROZA LUI MATEIU CARAGIALE
183

-a observat de multe ori c proza lui Mateiu Caragiale nu este o proz a secolului su, iar aprecierea a fost sprijinit, de obicei, cu argumente privind tematica - apropiat de aceea a simbolistilor francezi de la sfrsitul secolului trecut - ,
183

n Limbajul Artistic Romnesc n secolul XX/1991, pp.298 - 304

186

cadenta poetic a frazei, structura perioadei sau inovatia adus de scriitor n lexicul prozei poetice romnesti. Ni se pare, ns, interesant s urmrim - n proza lui Mateiu Caragiale si n special n romanul Craii de Curtea - Veche - unele procedee specifice ale naratiei, manifestate cu preponderent n compartimentul verbului, procedee care l caracterizeaz pe scriitor ca pe o figur izolat si ntrziat n literatura romn din primele decenii ale secolului nostru. Nu ncape nici o ndoial c aceast iesire din spatiul comun al prozei interbelice reprezentase pentru scriitor o solutie deliberat adoptat, maniera proprie a lui Mateiu Caragiale de a alege nc o dat - n literatur ca si n viat - solutia care s fac din el figura izolat a generatiei sale. Din punct de vedere stilistic, urmrim n acest sens cteva mijloace prin care scriitorul si-a sprijinit caracterul fantast si ireal al romanului si nuvelelor. O serie de trsturi particulare ale prozei lui Mateiu Caragiale pot fi deduse dintr-o utilizare consecvent si mai putin curent (n orice caz - cu aceeasi frecvent) a sistemului timpurilor verbale narative; mai mult dect att, din relatiile inedite care se stabilesc ntre timpuri, se contureaz pentru proza lui Mateiu Caragiale alte procedee de punere n relief dect cele ale naratiei curente, fie ea popular sau cult. Utilizarea cu valori mai putin uzuale a timpurilor verbale n discursul narativ se justific, n parte, prin compozitia romanului Craii de Curtea - Veche. Naratie plasat n trecut fat de momentul relatrii, tehnica sa compozitional se bazeaz pe intercalri succesive, uneori pn la al treilea nivel, ale unor istorii mai reduse

187

ca dimensiuni n spatiul amplu al altora -, planul actualittii discursului -, conform unei tehnici care tine n egal msur de acronie si de povestirea cu cadru. Perspectiva nu se schimb, planurile narative nu variaz dect o singur dat (n capitolul al III-lea, cnd naratorul-autor este substituit cu un narator-personaj), iar actiunea rmne n permanent proiectat n trecut. Aceast succesiune a planurilor narative, privite din punctul de vedere al compozitiei globale a textului, se suprapune peste o extrem consecvent n utilizarea modalittilor de relatare ( a stilurilor vorbirii). n traditia secolului al XVIII-lea si a nceputului de secol al XIXlea ( de care este apropiat si prin tehnicile mentionate), romanul lui Mateiu Caragiale e aproape n ntregime redactat n stilul indirect al autorului - el nsusi participant la actiune -, cu exceptia aceluiasi capitol al III-lea (Spovedanii), ntins monolog n stil direct al unui personaj. Particularittile de constructie a romanului rezumate mai sus ne-au determinat s analizm, n consecint, succesiunea timpurilor indicativului n naratie. Pe de o parte situarea n permanent a actiunii ntr-un timp trecut - el nsusi diferit ca moment de referint, cci capitolul al II-lea (Cele trei hagialcuri) cuprinde o acronie, relatnd evenimente situate n timpul real naintea nceputului naratiei, deci naintea capitolului I - , iar, pe de alt parte, mentinerea aproape exclusiv a stilului indirect ca modalitate de expunere n planul autorului, permit scriitorului realizarea unei mutatii n sistemul timpurilor narative, mutatie care se

188

produce de la prezent si perfect (simplu sau compus) ctre imperfect si mai-mult-ca-perfect. Nu trebuie s se nteleag c am avea a face cu o schimbare a valorii absolute a prezentului sau a imperfectului, ci numai cu o substituire a unuia prin cellalt n functia de timpuri ale naratiei. Totodat, nu relatia cronologic dintre actiunile cuprinse n povestire este aceea care are important pentru justificarea aparitiei imperfectului n locul uneia dintre formele de perfect, ci atitudinea locutorului-scriitor manifestat gramatical n raportul temporal valabil numai pentru o anumit structur narativ, cu alte cuvinte punerea n relief. 2. Cea mai mare frecvent ca timp narativ o are, n romanul lui Mateiu Caragiale, imperfectul. Aceast stare de lucruri apare cu att mai semnificativ, cu ct de obicei o dominant temporal se stabileste greu ntrun text de foarte largi dimensiuni, frecventa mare a unui anumit timp fiind de regul caracteristic doar pentru contexte mai limitate. Observatia este valabil n egal msur si pentru nuvela Remember, unde variatia temporal se dovedeste nc mai redus; dac n roman imperfectul (ca timp narativ constant n planul actualizrii) alterneaz, totusi, uneori cu timpuri perfective (perfectul simplu sau compus), aceast tranzitie temporal lipseste aproape complet n nuvel, text mult mai omogen din punctul de vedere al structurii sale temporale. Desigur, ns, c imperfectul nu reprezint, n textul lui Mateiu Caragiale, unicul timp utilizat. Semnificativ nu este att frecventa sa ca timp narativ, ci faptul c opozitia actual/inactual (sau, avnd n vedere

189

planurile cronologic-narative, planul prim/planul secund) nu se red prin opozitia pf. simplu (compus)/imperfect (m.m.ca perfect), ci aproape ntotdeauna prin cuplul imperfect/m.m.ca perfect. Se contureaz, astfel, la Mateiu Caragiale o schimbare a relatiei temporale curente n naratie; n aceast nou relatie, imperfectul devine timpul aproape constant utilizat n planul actualittii, iar mai-mult-ca-perfectul rmne timpul relational al inactualului, aprnd n planul secund. Exemplificm cu un text din nuvela Remember, foarte unitar din acest punct de vedere: Era de prisos dar orice presupunere despre obrsia tnrului cu pricina, fceam ns tot soiul de reflexii asupra fiintei lui, unic ntr-adevr si stranie, impunndu-se poruncitor lurei aminte. M subjugase prestigiul recei trufii a tnrului ce , n deplin frumusete, psea singur n viat, nepstor, cu fruntea sus [...] l vedeam zilnic aproape, nu muzeul fiind singurul loc unde l ntlneam. n plimbrile ce ncepusem a relua prin oras, de teama oboselii, fceam lungi popasuri la o prvlie unde se degustau capodoperile unei vechi rachierii neerlandeze. Dup Ruysdael, Van Brouwer si Van-der-Hoogh. Nicieri nu m reculegeam mai bine ca n acea ncpere ngust si cam ntunecoas, ce ar fi putut face cinste oricrei locuinte de burgmaistru sau de staroste de breasl, asa bogat cptusit cum era cu stejar afumat pn la jumtatea peretelui, unde blana iesea afar, fcnd jur mprejur o larg polit pe care stteau nsirate nstrape si ulcioare de Delft. Ce minunate clipe petreceam acolo!

190

Alturi de mine, pe singura lavit din primitoarea cmar, singuratic ziua, tnrul cu chip de portret vechi sorbea pe ndelete buturile cele mai dulci si mai parfumate, asemenea unor nestimate topite, atttoare de visri exotice si de ndeprtate nostalgii cu piperatele lor mirodenii de Java sau de Antile. Acolo, parc nu mai eram strini unul de altul si, ceea ce e nostim, mai trziu, dup ce ne-am cunoscut, ne-am mrturisit c, si lui si mie, ni se pruse a mai fi stat si altdat mpreun ntr-o ncpere la fel. (Mateiu Caragiale, CCV, 39 - 40) Explicatia acestei predominante se afl n valoarea semantic a imperfectului n limba romn, ireal uneori, imperfectiv ntotdeauna; acest sens poate fi apropiat - n planul trecutului - de acela al prezentului din planul actualizrii. Pentru functia narativ a timpului, intereseaz n primul rnd diferenta de aspect pe care imperfectul o presupune, fat de valoarea aspectual a perfectului simplu sau compus: imperfectul are sensul imperfectiv si continuu, nencheiat n planul perfectului si uneori iterativ (ca n textul de mai sus), iar aceast valoare corespunde unei trsturi n general nedeterminate si neprecizate din punct de vedere temporal pe care o au - ca atitudine narativ - att romanul, ct si nuvelele lui Mateiu Caragiale. Tehnica alternrii planurilor prin alternarea imperfectului cu timpurile perfective apartine att nuvelei Remember, ct si ntregului ansamblu narativ al romanului Craii de Curtea - Veche. Am ales pentru exemplificare un pasaj semnificativ prin echivalenta contextual stabilit ntre cuplurile imperfect/m.m.ca perfect si prezent/perfect:

191

Din btrnele case ale Zinci Mamonoaia, cumprate la mezat, el si fcuse, meremetisindu-le dea-ntregul si ngrmdind nuntru tot felul de scumptti rare, o somptuoas sihstrie unde tria pe picior mare, boiereste. Cum tria ns era o halima: ca la el la nimeni. El care de cincisprezece ani tinea buctar si sofragiu, nu lua masa dect seara si atunci la birt si, tot de atta vreme, nu se culcase acas, n pat, niciodat. Slugile sale ce, la dorint, se iveau si piereau, ca niste stafii, mute, el nu le suferea s stea cu dnsul sub acelasi acoperis; ele huzureau ntr-o locuint deosebit unde puiser si-si pripsiser neamuri sau cunostinte de care stpnul habar n-avea si a rmas de pomin cum acesta vznd ntr-o zi, pe geam, c de la el din curte se scoate un cosciug n-a tinut s stie cine fusese mortul. S stau s-i nsir toate ciudteniile de soiul acesta ar fi s nu mai isprvesc; m voi mrgini dar s m agt numai de cea mai uimitoare: Pasadia tria cu schimbul dou vieti (Ibid., 108 - 109). Exist, n text, o singur enclav n care cele dou planuri, al actualului si al inactualului relatrii, sunt notate prin cel de-al doilea cuplu temporal (prezent/perfect), iar acesta este singurul punct al naratiunii n care se mentioneaz o actiune momentan, determinat n timp: a rmas de pomin cum acesta vznd ntr-o zi, pe geam, c de la el din curte se scoate un cosciug n-a tinut s stie cine fusese mortul. Simetric, fragmentul este ns ncheiat tot cu un verb la imperfect: Pasadia tria cu schimbul dou vieti. 3. Ct priveste valoarea de timp al irealittii pe care o are imperfectul n limba romn, aceasta poate fi

192

considerat o alt explicatie a frecventei sale. Prti ntregi ale romanului (n special cltoriile n spatiu si timp incluse n capitolul Cele trei hagialcuri) sunt fragmente imaginate, relatri de gradul al doilea incluse n relatarea-cadru, abstrase din cursul normal al povestirii, iar imperfectul suprapune, n aceste situatii, functiei de tip narativ sensul su ireal. n pasajul pe care l reproducem, sensul imperfectului eram este strict ipotetic si ireal (servind istoria imaginar - ni se prea c suntem, era ca si cum am fi fost), alternat n planul secund cu mai-mult-ca-perfectul, care noteaz aspectele anterioare si ncheiate n timp ale actiunii. Ca n toate pasajele unitare ca structur temporal din roman, apare n text o simetrie ntre partea initial si cea final, unde sensul verbului este identic; n partea median a pasajului se utilizeaz, ns, n general, perfectul simplu sau compus: ncepea atunci, nu mai putin fermectoare, o nou cltorie, cltoria n veacurile apuse. Ne regseam de obicei n acela, scump nou si nostalgic ntre toate, care fu al optsprezecelea. Eram trei odrasle de dinasti cu nume slvite, tustrei cavaleri-clugri din tagma Sfntului Ioan de la Ierusalim, zisi de Malta, purtnd cu fal pe piept crucea de smalt alb si ncununatul trofeu spnzurate de pamglica de cnvt negru. Rsrisem n amurgul Craiului-Soare, printii iezuiti ne crescuser si ne narmase Villena. [...] plecasem, treime nedesprtit, n necontenit colind, pe urmele lui Peterborough. Curteni de vit, de la un capt al Europei la altul, nu fu Curte s rmie de noi necercetat, tocurile noastre rosii sunar pe scrile

193

tutulora, oglinzile fiecreia ne rsfrnser chipurile ntepate si zmbetele neptrunse;[...]. n srbtoare nentrerupt de zi si de noapte, am petrecut cum nu se mai petrecuse si nu se va mai petrece, ne-am nfruptat cu nesat din toate desftrile simturilor si ale mintii cci, desi lipsit de mretie, fu veacul binecuvntat, veacul cel din urm al bunului plac si al bunului gust, pe scurt veacul francez [...]. Era scris ca cel mai frumos dintre veacuri s asfinteasc n snge si cnd, dup cteva luni, vedeam trecnd n par, ntre fulgerri de cusme frigiene, capul doamnei de Lamballe, ntelegnd c timpul nostru trecuse si c, n curnd, avea s strveasc si s cad nimicirii tot ce ne fusese pe lume drag, ne acopeream fetele si pieream pentru totdeauna. (Ibid., 113 - 116, 121 - 122) Mai dificil ni se pare explicarea faptului c imperfectul predomin nu numai n pasajele de relatare propriu-zis, unde era ntr-un fel de asteptat dat fiind atitudinea narativ specific scriitorului, ci si n pasajele descriptive, care se bazeaz de obicei pe un alt tip de actualizare, prin prezent - n sensul su de timp comentativ, cu nuanta de permanent si durat pe care aceast utilizare o implic. ncercnd o interpretare unitar a textului lui Mateiu Caragiale, suntem obligati s observm c utilizarea imperfectului nu numai n povestirile autorului sau eroilor, ci si n descriere se datoreaz tot caracterului inconsistent si ireal pe care pasajele descriptive l au n majoritatea cazurilor. Cltoria imaginar n spatiu din capitolul Cele trei hagialcuri este, astfel, consecvent redactat la imperfect, desi cuprinde numeroase descrieri

194

n succesiune. Sensul exact, nedefinit si lipsit de materialitate al primei cltorii se clarific, n aceast situatie, numai dac avem n vedere c ntinsul paragraf este introdus printr-un verb dicendi la imperfect iterativ (omul vorbea...). Ambiguitatea real-ireal este sprijinit n text si de aparitia persoanei I plural, n care autorul se include alturi de personajul-narator: Dar ncntarea ncepuse: omul vorbea...[...]. Strjuiau pe nltimi ruine semete n falduri de ieder, zceau cotropite de veninoas verdeat surpturi de cetti. Palate prsite atipeau n pragina grdinilor unde zeitti de piatr, n vesmnt de muschi, privesc zmbind cum vntul toamnei spulber troiene ruginii de frunze, grdinile cu fntni unde apele nu mai joac. Beteala lunii pline se revrsa peste vechi orsele adormite; plpiau pe mlastini vpi zglobii. Puhoiul de lumini poleia noroiul metropolelor uriase aprinznd deasupr-le ceata ca un pojar. De funinginea si de mucegaiul lor fugeam ns repede; la zare neaua piscurilor sngera n amurg [...]. Ne nturnam apoi spre tropice, triam cu sditorii visul gales al Floridei si al ostroavelor Antile, ptrundeam, pe urma vntorilor de orhidee n verdea ntunecime a selbelor Amazonului scprnd de zboruri de papagali. Nimic nu scpa cercetrii noastre lacome, descopeream guri de rai pierdute [...]. Vntul fierbinte alina lin clopoteii argintii ai pagodelor, nclina foile late de plibani. Uitam de Europa, din ea tot ce admirasem ne prea acum att de pipernicit si de sters.. (Ibid. 98 - 101) Este adevrat c imperfectul nu constituie timpul narativ exclusiv al romanului lui Mateiu Caragiale, cci

195

acest lucru ar fi, practic, nerealizabil, ntr-o naratie de asemenea dimensiuni. Aparitia sa are ns, de fiecare dat, o functie precis; nu este lipsit de important faptul c o singur dat n roman, actualizarea planului, punerea n relief, se realizeaz prin prezent. n acelasi capitol Spovedanii, amintit de mai multe ori pn acum, introducndu-se o ampl replic monologat unui personaj, se schimb perspectiva narativ mediat de planul autorului; actualizarea prin stil direct este dublat de actualizarea prin prezent: ...sunt grec, urm el, si nobil mediteranean; cei mai vechi strbuni ce-mi cunosc erau, n suta a saisprezecea, tlhari de ap, oameni liberi si cuteztori, vnturnd dup prad mrile n lung si-n lat, de la Iaffa la Baleare, de la Ragusa la Tripoli. Din Zuani cel rosu, prin doi din fiii si, purced cele dou ramuri ale neamului. [...]; c am fi fost normanzi, se prea poate, de vreme ce toti pn la cei din urm doi, el si cu mine, am pstrat ca nsemne trainice de stirpe prul roscat si ochi albastri, dar netgduit rmne numai c m trag din corbieri si e singura mea desertciune, cci dac strmosii ar fi pe alese, cum se cam obisnuieste la casele mari, pe cel dinti l-as voi tot corbier; [...]. ncolo nu m flesc cu nimic , nici chiar cu sngele vrsat sub flamurile Eteriei de ai mei, cei din ramura cu lebda, ce de la Candia a trecut prin Fanar n Rusia si-n trile romnesti. (Ibid. 136 - 137) Exceptia actualizrii aproape generale prin timpuri perfecte este cu att mai semnificativ, cu ct n mod obisnuit, n limba romn mai frecvent este - n naratia cult ca si n cea popular - actualizarea

196

planurilor narative prin prezent, iar nu printr-unul din timpurile trecutului, cu att mai putin prin imperfect.

1.4. TUDOR VIANU - LOCURI COMUNE,

SINONIME SI ECHIVOCURI
184

criind alt dat despre obscuritatea n poezie, am subliniat n atitudinea orientat mpotriva retoricii unul din principalele motive psihologice ale acestei directii literare. Poetii sunt adeseori obscuri pentru c combat n ei geniul retoric al limbii. Retorica este acel fel al limbajului menit s-i asigure adeziunea cea mai usoar a asculttorilor, captarea lor cea mai lesnicioas. Cnd ns poetii vor s cstige o expresie ct mai individual, ct mai adecvat experientei lor strict subiective - ceea ce apartine de altfel nzuintei lor foarte legitime - ei sunt oarecum nevoiti s combat partea social a limbajului sau, cel putin forma artistic a acestuia, adic dezvoltarea lui retoric, si ajung astfel la obscuritate. Revin n aceast privint cu cteva noi precizri. Una din formele cele mai caracteristice ale prtii sociale a limbii, si nu mai putin a ntrebuintrii ei retorice, este locul comun, cliseul, adic acele asociatii de cuvinte tipizate printr-o lung ntrebuintare, nzestrate cu o mare putere de circulatie si pe care vorbitorii sau scriitorii le folosesc fr un control intelectual deosebit, uneori fr s le realizeze mental cu toat plintatea. Este
184

n volumul Studii de stilistic/1968, pp. 108-110

197

drept c se face deosebirea ntre loc comun si cliseu. n ntelesul, n care voi utiliza cuvntul, scrie Remy de Gourmont, (Esthetique de la langue franaise, 1899), cliseul reprezint materialitatea nssi a frazei; locul comun mai de grab banalitatea ideii. Tipul cliseului este proverbul, imuabil rigid; locul comun dobndeste attea forme cte posibilitti exist ntr-o limb pentru a exprima o nerozie sau un adevr incontestabil. Cliseul ar fi asadar aspectul material al locului comun; locul comun, aspectul intelectual al cliseului. Deosebirea dintre ele nu provine deci dect din perspectiva n care le privim, si n tot cazul nu exist loc comun al gndirii care s nu fi prilejuit si un cliseu al vorbirii. Iat ns c poetii preocupati de a nota gnduri si emotii individuale recurg uneori la rsturnarea locurilor comune si a cliseelor limbii, care merit a fi pus n lumin. Subliniez un mare numr de astfel de cazuri n poeziile lui Lautramont, un poet deosebit de obscur, dar foarte caracteristic pentru unele din orientrile mai noi ale literaturii (ntrebuintez excelenta editie de Oeuvres compltes, prefat de Andr Breton, si aprut n editura G.M.L., n 1938). Cititorul va recunoaste singur ce clisee sunt rsturnate n propozitii ca: Les grandes penses viennent de la raison. - Dans le malheur, les amis augmentent. - La jeunesse coute les conseils de lage mr. - Vous qui entrez, laissez tout dsspoir. (cp. Dante) - Bont, ton nom est homme. (Cp. Shakespeare) - Lhomme est un chne. La nature nen compte pas robuste (Cp. Pascal). Andr Breton (op. cit. p. 393) a descoperit un procedeu stilistic constant al lui Lautramont, scotnd n evident toate

198

pasajele n care ciudatul autor rstoarn maximele moralistului francez att de popular, Vauvenargues. Cnd Vauvenargues scrie: Le dsspoir est la plus grande de nos erreurs, Lautramont noteaz: Le dsspoir est la plus petite de nos erreurs. Cnd Vauvenargues observ: On ne peut tre juste, si on nest pas humain, Lautramont reflecteaz: On peut tre juste, si on nest pas humain etc. Ar fi interesant de urmrit procedeul si la alti scriitori, ceea ce bnuiesc c nu ar fi prea greu, dac tinem seama de acea atitudine de desocializare a limbajului, att de curent printre poetii mai noi. Un alt procedeu social al limbii este aglomerarea sinonimelor sau cel putin a cuvintelor apropiate ca nteles pentru luminarea aceleiasi notiuni, un procedeu asemntor cu acela al proiectrii unor fascicule de raze, din mai multe directii, asupra aceluiasi obiectiv. Un autor (R.M. Mayer, Deutsche Stilistik, 1930) crede c acumularea ar fi un mijloc de a spori reprezentarea sensibil a unui concept oarecare. Procedeul nu este ns imaginativ, ci retoric. Scopul lui este s concentreze mintea cititorului si asculttorului asupra unui lucru, s-l impun atentiei lor. Poetii retorici l-au folosit adeseori. Deschid la ntmplare Les Contemplations ale lui Victor Hugo si spicuiesc: Je nai fait que rever de vous toute la nuit,/Et nous nous aimions tant! Vous me disiez: - Tout fuit,/ Tout steint, tout sen va; ta seule image reste (Billet du matin). Seria tout fuit, tout steint, tout sen va este o acumulare sinonimic cu sens retoric cum nu numai poetii, dar si vorbitorii comuni folosesc adeseori. Acelasi este sensul cuplului

199

sinonimic : nous fuirions, nous irions n versurile: Si nous pouvions quitter ce Paris triste et fou/ Nous fuirions, nous irions quelque part, nimporte o (Les Contemplations I) sau acumularea de adjective n versurile: ... Si cest un pote, il entend/ Ce choeur: Absurde! Faux!, monstrueux!, revoltant! etc (ibid. Melancholie) Ca si n cazul rsturnrii locurilor comune, exist un mijloc de a combate geniul oratoric al limbii, care rstoarn oarecum sinonimia retoric: este mijlocul speculrii echivocurilor, asupra cruia atrage atentia H. Fontenoy, n micul studiu care nsoteste prezentarea francez a ctorva din scrisorile humoristice ale lui Lewis Carol (n La Nouvelle Revue Franaise IV, 1935). Lewis Carol, pseudonimul matematicianului oxfordian Ch. L. Dodgson, care s-a fcut cunoscut ca autor de literatur pentru copii prin cartea sa Alice n tara minunilor, a publicat si o serie de scrisori, n care efectele umoristice extrase din echivoc sunt de cel mai mare interes literar. Autorul alege cte o expresie, ca, de exemplu, a trimite o scrisoare cu posta si dndu-i un alt nteles dect cel obisnuit, unul favorizat de echivocul expresiei, construieste o mic fabul nveselitoare: M ntrerup aici, scrie Dodgson, pentru a-ti explica n ce chip se trimiteau scrisorile pe vremuri. Stlpii cutiilor de scrisori nu stteau pe loc ca astzi. Ei strbteau tara. Deci, pentru a trimite o scrisoare trebuia s-o legi de un stlp care ti se prea c merge n directia voit. Din nefericire se ntmpla ca stlpii s-si schimbe itinerariul, ceea ce devenea suprtor. Aceasta se numea: a trimite o scrisoare cu posta. Alt dat expresia voyager par chemin de fer (care implic alte

200

echivocuri dect romnescul a merge cu trenul) produce imaginatia cltoriei pe niste balustrade de fier, care s-ar gsi de-a lungul drumurilor. Alteori este folosit echivocul cuprins n expresia a trimite o scrisoare s.a. n timp ce prin tehnica acumulrii de sinonime se ajungea la o luminare mai intens a conceptului, prin procedeul speculrii echivocului se atinge non-sensul. Poetii retorici iubesc sinonimele acumulate. Echivocurile sunt iubite de naturile imaginative si autiste, constructori de sensuri personale, n dezacord cu folosinta obsteasc a cuvintelor, printre care se recruteaz atti umoristi. M-am gndit la non-sensurile prin echivoc, ale lui Dodgson, cnd rsfoind antologia recent a lui Vladimir Streinu, Literatura romn contemporan, 1943, am dat peste textele extrase din proza ciudatului Urmuz. Autorul, cunoscut pn la o vreme numai din reproducerea oral a unor actori, G. Ciprian si I. Srbul, a trit un nceput de popularitate, n cercuri literare putin numeroase, cnd, sinucigndu-se, numele su, strasnic pzit pn la o vreme, s-a dezvluit. Era unul din grefierii Curtii de Casatie, D. Dem. Demetrescu (1883 1923). O revist modernist s-a gndit mai trziu, n 1930, s publice o plachet de Opere. Surpriza nefericitului D. Demetrescu - Urmuz n-ar fi fost mic, vzndu-se acum trecut ntr-o Antologie. Cazul su merit totusi atentie. Din ce provine oare umorul su irezistibil, dar si derutant? Citm un pasaj de la nceputul povestirii Plnia si Stamate: n apartamentul bine aerisit, compus din trei ncperi principale, avnd teras cu geamlc si sonerie. n fat, salonul somptuos, al crui perete din fund este ocupat cu o

201

bibliotec de stejar masiv, totdeauna strns nfsurat n cearceafuri ude... O mas fr picioare, la mijloc, bazat pe calcule si probabilitti, suport un vas ce contine esenta etern a lucrului n sine... Trebuieste retinut c aceast camer, vesnic ptruns de ntuneric, nu are nici usi, nici ferestre si nu comunic cu lumea din afar dect prin ajutorul unui tub, prin care uneori nu iese fum si prin care se poate vedea, n timpul noptii, cele sapte emisfere ale lui Ptolomeu, iar n timpul zilei doi oameni cum coboar din maimut... Cine analizeaz acest pasaj, de care boema literar de acum douzeci de ani, n vremea suprarealismului victorios, fcea mare haz, observ c umorul lui provine din dou izvoare. Mai nti din persiflarea cliseelor limbii. Cnd Urmuz scrie, n stilul anunturilor de nchiriat: n apartamentul bine aerisit, compus din trei ncperi principale etc., sau cnd vorbeste despre biblioteca de stejar masiv etc., el ntrebuinteaz asociatiile de cuvinte tipice, acelea pe care oamenii le folosesc fr s cugete cu dinadinsul la ele, si satirizeaz astfel gesturile automatice ale vorbirii. Cnd ns Urmuz vorbeste despre tubul prin care se vede cum doi oameni coboar din maimut, el speculeaz echivocul cuprins n cuvntul coboar si obtine astfel un non-sens asemntor cu cel al lui Dodgson. Cnd, n fine, autorul se exprim despre o mas bazat pe calcule si probabilitti, el combin echivocul din cuvntul bazat cu cliseul calcule si probabilitti. Cititorul atent gseste astfel n textele bizarului si nefericitului Urmuz un document lingvistic de mare nsemntate, un prilej de a demasca unele din procedeele

202

limbii, pe care nu o dat poeti mai de seam ca el le-au folosit cu un mare succes. Cci persiflarea cliseelor limbii este un procedeu foarte general al umorului n proza realist, iar dezvoltarea echivocurilor st la originea multora din fabulele si metaforele poetilor.

1.5. G.I.Tohneanu - structura stilistic a poeziei ulise de lucian blaga

185

itologia, istoria si cultura antichittii nftiseaz pentru gndirea poetic a lui Lucian Blaga un peisaj mereu ispititor. ntrun rstimp de peste patru decenii - cte despart ciclul nchinat lui Pan de Cimitirul roman - grupul poeziilor inspirate din lumea greco-latin a sporit nentrerupt, constituind, pn la urm, un sector distinct, n ansamblul creatiei cntretului din Lancrm. Este vrednic de atentie faptul c, n ultimii ani ai vietii, Blaga adopt strofa safic, turnnd n tiparele ei Zodia Cumpenei, una din cele mai izbutite postume, nobil replic, rostit dup multe decenii, la celebra Od eminescian. Din mnunchiul acestor poezii - ilustrat de Pan, Cnele din Pompei, Epitaf pentru Euridike, Oedip n fata Sfinxului, Cariatide si attea alte piese remarcabile - se detaseaz net Ulise. Potrivit comentariilor lui G. Ivascu (Poezii, EPL, 1966, note, p.470), din pcate
185

n volumul Dincolo de cuvnt,/1976, pp.213-224

203

excesiv de concise, Ulise, pe care autorul o consider una din cele mai realizate poezii ale sale, este scris la nceputul anului 1949 si este dedicat sotiei sale. Cu ntemeierile filologice necesare, detaliile editorului ar fi dobndit o nendoielnic utilitate pentru analiza noastr. Altfel, ele nu depsesc semnificatia unor repere foarte generale. Asa cum se alctuieste din lectura operelor antichittii - n primul rnd din aceea a Odiseii - chipul lui Ulise exercit o mare putere de seductie asupra sensibilittii si fanteziei epocilor mai noi. Eroul din Itaca este un personaj complex, care uneste nsusirile brbtiei si cutezantei cu darurile lucidittii si subtirimii spirituale. Prea iscusit ca s nu fie, cteodat, nstrusnic, prea ntelept ca s nu fie, chiar si atunci, stpn pe sine, de o mobilitate lesne convertibil n neastmpr, Ulise este pretutindeni chemat de o neistovit sete de aventur - n cel mai frumos nteles al cuvntului - care d culoare, farmec si relief fiecruia din gesturile, fiecreia din spusele sale. ntr-o stare de vesnic tensiune, fiul lui Laerte potriveste si pune la cale, cumpneste sanse si riscuri, selecteaz si prevede, elimin si alege, tsneste, n fine, n miezul faptei, detestnd inertia si rgazul, dar amnnd mereu deznodmntul. Pendularea ntre sperant si dezndejde este o constant psihologic a eroului, pe msur ce limanul rvnit se apropie sau se ndeprteaz. Vrjmsia ndrjit a mprejurrilor nseamn pentru el un prilej aproape continuu de dezlntuire si cheltuire a extraordinarei energii spirituale cu care se stie nzestrat. Situatiile si solutiile simple nu l cuprind.

204

Amintirea unui asemenea personaj nu putea fi dect rodnic n cultura romneasc. nc din 1928 George Clinescu intentiona s dea numele lui Ulise unei culegeri de nsemnri literare. Ce ar fi urmat s fie proiectatul volum, cnd initiatorul lui se afla nc n faza <pasilor pe nisip>, este inutil a ntreba. Din toat mprejurarea rmne ispititoare sugestia titlului prin care G. Clinescu va fi vrut s nteleag poate nsusi destinul criticului. Cel putin, fecunda sa activitate de comentator al actualittii literare n revistele de dup 1927... se mpac foarte bine cu imaginea neabtutului cuttor al Itaci... cronicile sale... alctuiesc un veritabil <jurnal> al unei fascinante <aventuri> spirituale - noteaz, pe bun dreptate, Geo Serban, n Cuvntul introductiv la volumul postum Ulysse, care mplineste, prin titlu, intentia autorului. Episoadele Odiseii si prelungesc ecourile si n poezie. Unul dintre cele mai pitoresti - acela al Sirenelor - este retinut de Eminescu n stihurile Pentru pzirea auzului: Nu spune-un basmu numai poetul cel vorbaret De eroul Odissev cel mult mestesugaret: Si-au astupat cu cear urechea s se culce, La glasul de Siren adormitor de dulce Si-astfel putut-a numai corabia-i s-o poarte Pe lng a lor ostrov aductor de moarte.(IV 266) n lumina peisajului mediteranean, Ion Pillat crede a zri imaginea diafan a fiicei lui Antinous, iar ntrebarea nu ntrzie s se iveasc: Sonor fntni n amfore mai curg,

205

Tot spal pnza fetele la mal, Si-n ape limpezi prins n cristal Nausicaa se scald n amurg. Ulise, unde e corabia ta...? (P, 188) Mai aproape de noi, Miron Radu Paraschivescu d titlul de Ulise celei de-a treia din Tristele sale (II, 9), iar Romnia literar public n 1968 o inedit a lui Fundoianu intitulat, de asemenea, Ulise, datnd din 1914, cnd poetul avea doar 16 ani. Dou decenii mai trziu, autorul Privelistilor avea s aseze pe coperta primului su volum de versuri n limba francez (Paris, 1933) tot numele eroului Odiseii. n fine, culegerea de poezii Ulise - a lui Ilarie Voronca (1928) - poart, n versiunea ei francez (1933), un titlu si mai semnificativ: Ulysse dans la cit. Se pare c poetii epocii vedeau n peripetiile nenfricatului explorator de odinioar un simbol, menit s sugereze propriile lor cutri si iscodiri pentru lrgirea si nmultirea drumurilor poeziei. Verig a aceluiasi lant, Ulise al lui Blaga are o fizionomie profund original: mreaja de ntmplri a epopeii se destram, ele se ndeprteaz si se afund, parc, rzletindu-se de cel care le trise. Eroul a ajuns ntr-un punct al vietii care urmeaz ultimei file din Odiseea. Lungul sir al ptimirilor s-a curmat, talazurile s-au asternut, zeii vrjmasi sunt neputinciosi, se nstpneste ora solar a cumpenei, care filtreaz si absoarbe n focarul ei sensul nsusi al vietii. Din preaplinul unei astfel de clipe - proiectate pe fundalul mrii - se desfac gndurile lui Ulise, pe care Penelope, de undeva din preajm, crede a le deslusi dup cum urmeaz:

206

De pe liman pe golfuri privirea ti-o roteste. E liniste ca-n ziua cnd m-ntorsei hoteste si ti-am golit de oaspeti viata, pragul, tinda. Ia seama, Penelope, ce neted-i oglinda. Se-ntinde marea clar pe-un prund de oseminte. Nu-i nimenea cu prora s-o sparg, s-o frmnte. Doar serpii taie apa spre-un trm ghicit n zare, trcnd peste adncuri ca semne de-ntrebare. Catargul putrezeste la margine de timp, acolo ntre Hades si-acele culmi n nimb. Nu m-amgeste ceasul s numr nestemate, nici nu m cheam-n urm furtuni si vrji uitate. Vezi, orice amintire-i doar urma unor rni prin tri, prin ani primite, pe la rscruci si vmi. Nu astepta ptanii s izvodesc, alese. Desart nscocire

207

e vorba ce se tese. Dar pe liman ce bine-i s stm n necuvnt si, fr de-amintire si ca de subt pmnt, s-auzi, n ce tcere cu zumzete de roi, frumsetea si cu moartea lucreaz peste noi. Sentimentul c ne aflm n fata unei opere definitive se nfirip de la primele versuri si nu ne prseste curnd nici dup ncheierea lecturii. El rezult din unitatea organic a lucrrii, din arhitectura ei interioar, din forta ei sugestiv neobisnuit. Un examen - ct de succint - al versificatiei atest preocuparea pentru efecte de geometrie si proportionalitate, semnificative ntr-o constructie clasic. Blaga opteaz, de data aceasta, pentru metrul iambic de 7/6 silabe, repartiznd cele 40 de versuri n 5 octete. Un detaliu infim - cum este modalitatea alternantei versurilor de 7 cu cele de 6 silabe - se dovedeste edificator pentru intentia organizrii metrice a poemului. n primele 2 octete nu apar dect iambi de 7 silabe. n strofele a 3-a si a 4-a, primele dou versuri pare (2 si 4) sunt de 6 silabe, iar n octetul final, alternanta este generalizat. Pe de alt parte, suspensia vocii dup consumarea fiecrui vers par din aceast strof - impus, aci, de faptul c ultima mor este accentuat (necuvnt, pmnt, roi, noi) - creeaz adevrate distihuri, ntre care cad pauze nete foarte expresive, marcate, de altfel, si grafic, prin [-] (v.34) [,] (v. 36)[.] (40). Aceste pauze, rspicnd rostirea, nu

208

stnjenesc dezvoltarea liniar a ideii poetice, care acoper, ntr-o singur fraz, ntreaga strof, n timp ce, n restul poeziei, octetele cuprind cte 2 sau chiar 3 fraze. Ritmul iambic - chiar dac substituirile sunt numeroase - nu este dereglat dect n constructiile negative, unde abaterile de la structura metric dominant sunt tot attea elemente expresive; v.21: Nu m-amgeste ceasul (_/_/_/), v. 23: nici nu m cheam-n urm (_/_/_/), v. 29: Nu astepta ptanii (_/_/_/). Cu exceptia strofei a 3-a, unde se gsesc dou din constructiile citate mai sus, n toate celelate octete - indiferent de multitudinea si instabilitatea substituirilor - versurile al 7-lea si al 8lea prezint aceeasi structur: Ia seama, Penelope, ce neted-i oglinda; trecnd peste adncuri = _/_/ ca semne de-ntrebare; _/_/ Desart nscocire e vorba ce se tese; frumsetea si cu moartea lucreaz peste noi. Se constituie astfel un refren metric, care reface armonia si nfsoar ntregul text n pnza ei. Iambii puri (_/_/_/()) - destul de putini (v. 6, 9, 13, 14, 20, 24, 27, 37) - se adun mai cu seam n strofa a doua, sugernd fie cstigarea vizual treptat a spatiului marin (Se-ntinde marea clar), fie dimensiunea exclusiv a orizontalittii (Doar serpii taie apa/spre-un trm ghicit n zare). De ndat ce marea este privit ca acoperis (Paul Valery: Ce toit tranquille, ou

209

marchent des colombes...), de ndat ce perspectiva devine vertical, curba ritmic se precipit, ncovoind bucle inegale: Se-ntinde marea clar _/_/_/ Pe-un prund de oseminte. _/_/ Doar serpii taie apa _/_/_/ spre-un trm ghicit n zare, _/_/_/ trecnd peste adncuri _/_/ ca semne de-ntrebare. _/_/ Rimele sunt, de obicei, extrem de simple: roteste/hoteste, tinda/oglinda, alese/tese, roi/noi. Nu lipsesc asonantele - oseminte/frmnte, rni/vmi - nici rimele constituite, ca de attea ori n poezia romneasc, n ciuda opozitiei dintre consoana surd si perechea ei sonor (timp/nimb). Rotatia continu a versurilor cu si fr rim - caracteristic multora din poeziile lui Lucian Blaga - deopotriv cu imperfectiile semnalate isc impresia unui flux sonor liber de orice constrngere, asa nct potrivirea - la rstimpuri uneori inegale - a grupurilor de sunete finale este perceput cu sporit plcere. Ca si cum poetul nu ar fi cutat rimele, ci, dimpotriv, nu le-ar fi putut evita. Senzatia exprimrii firesti si spontane este ntretinut, n planul vizual, si de eliminarea majusculelor n fruntea versurilor, cu exceptia cazurilor cnd acolo ncepe o fraz nou. Blaga schiteaz, asadar, un episod posibil din viata lui Ulise, dup ce actiunea propriu-zis a Odiseii homerice se ncheiase si nainte ca noua Odisee s fi nceput. Eroul se ntorsese n Itaca, regsise pe ai si, fcuse dreptate si rnduial, aflnd n cele din urm, ceasul de tihn dup care atta amar de vreme jinduise.

210

Episodul - imaginat cu o rar inteligent poetic - se desfsoar pe trmul mrii, de unde Ulise, potrivit unui vechi obicei, scruteaz deprtrile. Prezenta elementului neptunic este tiranic-obsedant, cci numai marea poate s ntruchipeze dimensiunile adevrate ale existentei lui Odiseu. n planul lexical, consecinta va fi frecventa termenilor din domeniul marin si a unor epitete corespunztoare: liman, golfuri (v.11), apa (v.13), trm (v.24), zare (v. 33). Se observ lesne c frecventa acestor termeni scade spre sfrsitul poeziei, pe msur ce elementele descriptive, bogate n primele strofe, sunt nlocuite cu detalii ale retrospectiei si ale peisajului interior. Singurul termen care revine - si nc n pozitii simetrice, deschiznd att cea dinti, ct si cea din urm dintre strofe - este liman De pe liman pe golfuri privirea ti-o roteste (v.1-2); Dar pe liman ce bine-i s stm n necuvnt (v.33-34). Termenul ocup, de altfel, exact aceeasi pozitie n versurile respective, constituind, de fiecare dat, al doilea iamb, iar configuratia metric a distihurilor citate este identic: v.1-2: [_/]_/ _/_/ v. 33-34: [_/]_/ _/_/ Asa stnd lucrurile, se cuvine, poate, s ne ntrebm care este, n contextul dat, semnificatia poetic a acestui termen. Sinonim al lui trm si mal (primul ntrebuintat si el n versul 14), liman se dovedeste un

211

cuvnt-cheie n constructia poeziei. Spre deosebire de sinonimele sale, el este foarte expus unor subsensuri figurate, chiar atunci cnd, cum se ntmpl n citatele de mai sus, contextul pare s elibereze numai ntelesul propriu al cuvntului. Din punctul de vedere al navigatorului - n care se aflase, pn nu de mult, Ulise nsusi - limanul este pmntul ferm, locul de refugiu, unde se curm, odat si odat, peripetii si riscuri, unde nceteaz monotonia si monocromia dezolant, unde chipul realittii prinde s se diversifice si s se nuanteze. Limanul este, asadar, marea poart ctre oameni, ctre viata adevrat, ctre fericire. mi vin n minte, aci, versurile din Sarmis, unde cuvntul este prins ntr-un angrenaj contextual revelator: Luceferii ce tremur sclipind prin negre cetini, Pmntul, marea, cerul cu toate ni-s prieteni, Ct ai putea departe lopetile s lepezi, Ca-n voie s ne duc a mrii unde repezi. Ori unde ne vor duce n farmecul iubirii, Chiar de murim, ajungem limanul fericirii. (IV,411) Aceast disponibilitate semantic a termenului care-l avantajeaz, ntr-o privint, fat de sinonime transpare si n frazeologie. Expresia a iesi la liman dezvolt si sensul figurat de a scpa dintr-o primejdie (v. DL, s.v.). Dar s revenim la poemul nostru. Sensul propriu - geografic, dac pot spune asa - este precumpnitor numai n primul vers, unde numeste locul de plecare, de origine a unei actiuni, n spet, a privirii: De pe liman pe golfuri privirea ti-o roteste.

212

Aci cuvntul are o ntrebuintare aproape strict obiectiv, iar substituirea lui cu un sinonim - n caz c metrica ar ncuviinta-o - n-ar fi pgubitoare. n ultima strof, situatia se schimb: limanul reprezint, acum, punctul de care cu dezndejde se aninaser, sporite de trecerea vremii, nostalgia si dorul, asezndu-si n el, si numai n el, tinta lor nestrmutat. Biruitor si singur, Odiseu ajunge n Itaca. Marea se cldeste parc mai nalt, pe prundul de oseminte al tovarsilor lui. Cobornd pe liman, Ulise l prseste greu, cci afl n el simbolul unei mpliniri trzii, nu lipsite de aburul melancoliei si de dunga nelinistii si a presimtirii. Nu cumva limanul ndelung rvnit, odat atins, va fi slas al unei alte rvne? Nu cumva limanul va deveni, din tint a dorului, piedic - de nfruntat si de nvins - n calea unui dor nou, de alte zri si limanuri? Aparent pozia nu nlesneste o asemenea interpretare. Dar ntrebarea poate si trebuie s fie pus: serpii o deseneaz pe fondul zrii, lunecnd spre trmuri ghicite numai. Exist si alte indicii, mai putin transparente. Creionnd, n strofa a 2-a, un admirabil pastel marin, poetul l las pe Ulise s se obiectivizeze, generaliznd formele verbale si pronominale de persoana a 3-a: Se-ntinde marea clar pe-un prund de oseminte. Nu-i nimenea cu prora s-o sparg, s-o frmnte. Doar serpii taie apa spre-un trm ghicit n zare, trecnd peste adncuri ca semne de-ntrebare.

213

n celelalte strofe, participarea si, deci, subiectivitatea liric este evident, concretizndu-se, ntre altele, prin abundenta formelor de persoana 1 si a 2a: privirea ti-o roteste (v.2), m-ntorsei hoteste (v.4), ti-am golit (v.5), Ia seama, Penelope (v.7), Nu m-amgeste ceasul (v.21), s numr nestemate (v.22), nu m cheam (v.23), Vezi (v.25), Nu astepta (v.29), s izvodesc (v.30), s stm n necuvnt (v.34), s-auzi (v.37), peste noi (v.40). Depersonalizarea este ns numai gramatical, glasul simtirii nu poate fi stins: Se-ntinde marea clar pe-un prund de oseminte Nu-i nimenea cu prora s-o sparg, s-o frmnte. E nedumerire, e regret, e poate ceva mai mult dect att n ultimele dou versuri? Cert este c privelistea mrii prsite nu rmne numai pe retina lui Ulise, ci coboar n zonele adnci ale constiintei. n sfrsit, ce sens are propozitia imperativ din finalul strofei 1 (Ia seama, Penelope,/ce neted-i oglinda)? Este acesta doar un ndemn (=priveste) sau, mai degrab, un avertisment? Mai ales c metafora mrii oglind - fie si numai pe cale asociativ orienteaz tot ctre investigarea constiintei: Homme libre, toujours tu chriras la mer! La mer est ton miroir; tu contemples ton ame Dans le droulement infini de sa lame Et ton esprit nest pas un gouffre moins amer. Din asemenea mrunte semne se nfirip, n umbra textului, ultimul chip al lui Ulise:

214

nici mil de printe, nici iubire de fiu si de nevast-ori datorinta de-a-i fi prilej n veci de fericire n-au izbutit s-mi stmpere dorinta de-a cerceta pmntu-n lung si-n lat si omului virtutea-ori neputinta. Pornit-am dar pe marea fr hat c-un singur vas, nemernicind spre moarte, si-un pumn de soti ce-n veci nu m-au trdat... Btrni eram si-n noi pierise focul si-al vietii-ndemn cnd am ajuns pe unde Hercul pe vremuri nsemnase locul ca nimeni mai departe s se-afunde. Atingnd limitele lumii cunoscute si depsindu-le, Ulise constrnge ignoranta s se retranseze, lrgind si nseninnd zrile cunoasterii omenesti: Considerate la vostra semenza: fatti non foste a viver come bruti, ma per seguir virtute e conoscenza. Poetul nostru ne propune ns un alt Ulise, inedit, prins la cumpna apelor, ntre cele dou versante ale vietii sale, din care se ncheag - nevzut si abia bnuit cadrul imens al poemului. Blaga se simte solidar cu un astfel de erou, care poposeste pe trmul Itaci trziu, n pragul amurgului, ostenit de o mare aventur, coplesit de un trecut plin de furtuni, vrji, rni, rscruci, vmi, ptanii. ntr-un anume sens, Itaca este, pentru Blaga, metafora Poeziei nsesi, regsite dup ndelungi cutri istovitoare. Pe limanul legendei domneste acum pacea necuvntului. Printul aventurii tace, si o multime de lucruri rmn nerostite, alctuindu-si urzeala fragil dincolo de marginile poemului...

215

1.6. ION COTEANU - MIHAI EMINESCU, DINTRE SUTE DE CATARGE SAU POEMUL SIMETRIILOR SIMBOLICE
186

om ncerca n cele ce urmeaz s punem n lumin simbolurile din poemul lui Mihai Eminescu mentionat n titlu. Ne bizuim pe metoda decodrii n trepte. Potrivit cu aceast metod, cititorul face la un text artistic cel putin dou decodri, dintre care una e simpl sau ingenu; a doua, mai profund, este simbolizatoare, cci cu ajutorul ei se pot dezvlui, dup prerea noastr, semnificatiile lumii textului poetic nsusi. Orice lectur este, cum se stie, un proces mental cursiv si recursiv, pentru c un element din discurs se leag n mod necesar cu alte elemente anterioare, iar cnd cititorul si d seama c are de a face cu un limbaj deosebit de cel curent i caut n repertoriul su ntelesurile corespunztoare. Ct de usor sau ct de greu le gseste, ct de greu sau de usor le asociaz cu cele curente din diferitele prti ale textului poetic sperm s reias n mod indirect si din desfsurarea demonstratiei de fat. S admitem c cititorul poemului Dintre sute de catarge este o persoan sensibil la semnalele prozodice, cu o cultur medie, cu reactii firesti la noutatea reprezentrii lucrurilor dintr-un poem si c nu este
186

n Analize de texte poetice, antologie/1986, coord. Ion Coteanu, pp.150 -152

216

influentat de prejudecti speciale. El nu va fi deci prea mirat cnd i se va atrage atentia chiar de la nceput c poezia citat are dou prti clare, care pot fi puse pe dou coloane, primele dou strofe pe o coloan, celelalte dou pe alt coloan, fie si numai pentru c cele dou dinti sunt ntrebri, iar urmtoarele dou, nu. Cum ns ele par rspunsuri, desi nu explicite, la primele, asezarea n modul artat poate s reflecte mai mult dect o simpl simetrie formal. A porni de la o asemenea ipotez este foarte important, cci rezerva vdit a unor critici literari la aparitia poemului lui M. Eminescu, din care, spuneau ei, nu se ntelege nimic, se datora incapacittii lor de a umple spatiul dintre ntrebrile cuprinse n primele dou strofe si eventualele rspunsuri din celelalte dou. Ne permitem a crede deci c tensiunea la care d nastere simetria amintit depsea posibilittile criticilor de la 1880, cnd s-a publicat Dintre sute de catarge. Paralelismul n discutie arat astfel: ntrebri Rspunsuri!? Dintre sute de catarge De-i goni fie norocul, Care las malurile, Fie idealurile, Cte oare le vor sparge Te urmeaz n tot locul Vnturile, valurile? Vnturile, valurile. Dintre psri cltoare Nenteles rmne gndul Ce strbat pmnturile, Ce-ti strbate cnturile, Cte-o s le-nece oare Zboar vesnic ngnndu-l Valurile, vnturile? Valurile, vnturile.

217

Nu sunt puse astfel n valoare numai cele dou serii de ntrebri si cele dou serii de rspunsuri posibile, ci si factorul de legtur, refrenul, ultimul vers al fiecrei strofe. El prezint o inversiune simetric nsotit de cte o afirmatie care, la prima vedere, nu se cupleaz cu ntrebrile anterioare. Rsturnrii refrenului, n aparent numai de natur prozodic, i corespund cteva deplasri de sens din strofele 1 si 2. Catargele din 1, care bnuim c au si fost echivalate de cititor de la prima decodare simpl cu corbii, vor fi sparte, nu rupte, iar psrile cltoare din 2, desi strbat pmnturile, nu mrile, vor fi totusi necate. n primul caz, desi valurile sparg corbiile, refrenul ncepe cu vnturile, iar n al doilea cu valurile, pentru c ele neac. Fortele din versul-refren au rol diferit n primele dou strofe, n comparatie cu urmtoarele dou. n primele, ele distrug, n celelalte, continund s actioneze, sunt sau numai nsotitori, sau repet, cum spune strofa 4, un gnd rmas nenteles. Ele agit ns permanent lumea, de la corbii la psri, de la acestea la omul care a renuntat la noroc si idealuri, n sfrsit, la gndul nenteles din cnturile omului-poet. Distributia versuluirefren ntreste tensiunea dintre cele dou prti ale poemului, tocmai pentru c pune n relief deosebirile, ceea ce, pe de alt parte, sugereaz o apropiere ntre ipostazele lumii din strofele 1 si 2 si cele din strofele 3 si 4. n strofele 1 si 2, obiectele pe care vnturile si valurile le pot distruge sunt lucruri concrete, cel putin la prima vedere, si n orice caz la decodarea ingenu, pe cnd cele din strofele 3 si 4 sunt lucruri generale (omul-poet) sau abstracte (gndul/Ce-ti strbate cnturile). Schimbarea

218

centrului de interes este ns n asa fel ordonat, nct, datorit mentinerii paralelismului, echivalarea dintre lucrurile concrete si cele abstracte pare cerut de simetria ntregului. S se compare din acest punct de vedere si versurile de mai jos din prima coloan cu cele din a doua: ...psri cltoare ... gndul Ce strbat pmnturile Ce-ti strbate cnturile si se va ntelege, dup toate cele spuse pn aici, de ce socotim c strbate nu este repetat la ntmplare. Devine deci imperioas o nou interpretare a agentilor din versul-refren. Personificarea discret din strofa final, unde valurile, vnturile ngn un gnd, trimite la o reprezentare generalizatoare si simbolic, nu a unuia sau altuia din cei doi termeni, ci a amndurora luati mpreun. Ei sunt laolalt un nume pentru destin. Imaginat astfel, destinul leag ntre ele lumile poemului, cci, dup cum corbiile sunt fcute s lase malurile pentru a iesi n vltoarea mrii, psrile cltoare s strbat pmnturile, tot astfel poetul este fcut s fie urmat n tot locul de vnturile si valurile lumii, chiar dac si goneste norocul, simbol al satisfactiei materiale, si idealurile, simbol al realizrilor lui spirituale. Din momentul acceptrii agentilor din versulrefren ca simbol al destinului poetului si creatiei sale, treapta decodrii simple este depsit. Orice nou ntoarcere ctre prima parte a poemului ia de aici nainte alt caracter. Ea permite interpretarea catargelor care las malurile ca alt semn pentru ideea cuprins n cuvintele norocul si idealurile izgonite, iar psrile cltoare ca

219

alt semn pentru gndul care zboar, vesnic ngnat de valuri si de vnturi, ambele efecte ale destinului implacabil imaginat n versul-refren. Pornind de la paralelismele, echivalentele si simbolizrile artate si plasnd ntre ele versul-refren identic n strofele 1 si 3, cci ntrebarea din strofa 1 si cea din strofa 2 sunt retorice, obtinem urmtoarea schit (liniile reprezint silabele): -----------------------------------Un cititor cu imaginatie pictural ar putea s vad aici imaginea stilizat a unei psri cu aripile desfcute ori nltarea si coborrea valurilor, zbuciumul si miscarea lor necontenit. Schita se potriveste ntru totul si strofelor 2 si 4. Nu stim dac aceast imagine va fi fost si n mintea poetului, dar c el a sugerat prin prozodie ridicarea si coborrea valurilor este nendoielnic, dup cum legnarea lor poate fi asemuit cu un flfit de aripi. A spune, n concluzie, c, de fapt, corbiile si psrile cltoare sunt ipostaze simbolizatoare ale poetului ni se pare obligatoriu, dar a nota nc o dat c aceast concluzie este impus de simetriile poemului poate nu mai este necesar, faptul fiind evident. n orice caz, prima coloan se reflect printr-o proiectie simbolizatoare n a doua coloan, ceea ce ne-a ----------------------

220

determinat s numim Dintre sute de catarge poemul simetriilor simbolice.

2. PARADIGMA EXPRESIVITTII N TEXTUL LIRIC NERITUAL DIN MARAMURES

(nivelul lexico-semantic) cordnd semnificatia de permanent fenomenului de redundant ca repetare a formelor si substantelor, si semnificatia de adevr adecvrii dintre continut si expresie187, si concomitent dintre acestea si realitatea extralingvistic desemnat188, prin intermediul textelor

187 188

A.J.Greimas, op. cit.p.292. Constituit ca fuziune intim a planului expresiei si continutului(A.J.Greimas, op. cit.,p.289) poezia implic, dup A.J. Greimas, relatii de tip special ntre sunet si sens, iar dup R.Jakobson, recurenta fonetic angajeaz o recurent echivalent n cuvinte si n gndire, altfel spus echivalenta sunetelor proiectat asupra secventei ca un principiu constitutiv al poeziei populare presupune inevitabil echivalenta semantic (Roman Jakobson, Essais de linguistique generale/1963,p.237). Dar, dup Ion Coteanu, conotatia semnului lingvistic deriv nu numai din relatiile de tip special dintre expresie si continut. Ea se constituie si ca rezultat al relatiei dintre semnul lingvistic si realitatea desemnat (Ion Coteanu, Consideratii asupra structurii stilistice a limbii romne, n Probleme de lingvistic general/IV/1962/p.81).

221

poetice cercetate s-a determinat o matrice, cu urmtoarele componente ca nuclee de expresivitate la nivel lexico-semantic: cmpuri si categorii lexicale, nuclee semantice, structuri lexico-gramaticale, cuvinte derivate, structuri de relatii semantice si structuri tropologice. 1. Structura lexicului apartinnd celor zece texte selectate aleator din capitolul Doine al culegerii lui Tache Papahagi, Graiul si folclorul Maramuresului, sa constituit ca o prim realitate supus analizei si interpretrii, fiind considerat ca relevant pentru modul de gndire, pentru raportul afectiv al creatorului anonim cu tot ce-l nconjoar, pentru sistemul de norme si valori pe care acesta le respect. De asemenea, prin determinarea sectoarelor lexicale190 predominante s-a urmrit s se alctuiasc o ierarhie a optiunilor lingvistice sub presiunea modelului, cu ajutorul crora s se determine capacitatea de performare a creatorului anonim. ntr-o distributie diferit la nivelul fiecrui text, grupele lexicale pentru cele zece texte supuse studiului sau ierarhizat astfel: Cuvinte ce exprim realitti casnice si gospodresti: poart (XVIII), fereastr, cunun (XXVII), trg, mas, fru, bru, puscut, scar (LIII), cas, coas, grebl, zestre (LXII), lut, groap(CV),
189

189

Lucrarea face parte dintr-un studiu mai amplu realizat asupra textului popular liric neritual, din Maramures, avnd ca punct de plecare culegerea lui Tache Papahagi, Graiul si folclorul Maramuresului/1925
190

Tudor Vianu, Studii de stilistic,1968,p.65

222

drum, cale(CXXI), plug, moar, pit, su, cojit, hlbe (CCXX), bere, rachiu, ulcior, pahar (CCXXXVI) - 27 unitti lexicale. Cuvinte ce exprim realitti din natur si din mediul apropiat: floare (VII), codru (XVIII), mierl, pdure (XXVII), cal, murg, iarb (LIII), scar, ovz, gru (LXII), mgheran, ap, lun, cuc (CXXI), ruje (CXLIV), corb, cioar, coast, ttis, rt (CCXX), murut, mugur, ru (CCXXXVI) - 23 unitti lexicale. Cuvinte ce denumesc prti ale corpului omenesc: picior, mn (LIII), gur(gurit), ochi (CV), obraz (CXLIV), snge, ciont (os) (CCXX), sprncene, cap (CCXXXVI) - 9 unitti lexicale. Cuvinte ce exprim relatii socio-afective: fete (XVIII), nevast, mndr, mndru (mndrut, mndrulut, mndrulior etc), curv de cne, o ruginoas (LIII), neam, drgut, iubit, mmuc (CV), bade (CXXI, fat, drgusor, brbat, fecior, nor, coconit (CCXX), mam (CCXXXVI) - 18 unitti lexicale. Cuvinte ce exprim abstractiuni: dor (XVIII), libertate, nchinciune, voie bun, dreptate, parte (noroc), sntate (XXVII), gnd, vis (visuc) (LIII), vorbe, omenie, plcere, mngiere (CV), noroc, ncaz (CXXI), ispit, cuvinte (CCXX), jale (CCXXXV) - 19 unitti lexicale. Cuvinte ce exprim realitti social-istorice si administrativ-crturresti: rob, robie, ungur, Seghedin, natiune, trei culori (XXVII), Cmpulung, taler, clugr, cancelarie, pan, hrtie, rnd, tar

223

(LIII), legi, domni (LXII), neamt, sreag (CCXLIV), temnit, fiare (lanturi) (CCXX), - 20 unitti lexicale. Cuvinte ce exprim nsusiri: adjective propriu-zise: verde, albastr (XVIII), poromb, hd, frumoas, sfnt, nou, ruginit (LIII), sfnt, liber, mai mndr, dalb, adevrat (XXVII), frumos (LXII), de treab, drag (CV), rosie(CXLIV), urt, gol, uscat (CCXX), negru (CCXXXVI) - 21 unitti lexicale. participii cu valoare adjectival: nchise, scrise (XVIII), ne-ncetat, nchinat (XXVII), prins, descins, zugrvit (LIII), mplut (CXLIV), de ochit, de nebunit (CCXXXVI), crescut (CV), iubit, ars (CCXX) - 13 unitti lexicale. Cuvinte ce exprim actiuni, procese: a nflori, a tri, a muri, a se usca (VII), a sta, a prinde, a ntreba, a cta, a fi, a nu-l rbda, a bate, a nvta, a lsa, a iubi, a dori (XVIII), a cnta, a avea, a veni, a se duce, a spune, a mpleti, a se purta, a face (XXVII), a cumpra, a paste, a rncheza, a dormi, a visa, a zice, a somna, a rupe, a minti, a rugini, a se teme, a scpa, a nrvi, a potcovi, a trece, a ntinde, a cuprinde (LIII), a se lua, a desprti, a tpa, blemi, a mere (LXII), a vorbi, a plcea, a gndi, a cuteza, a se jura (CV), a-i veni, a sti, a se (n)tlni, a arta, a povesti, a prea, a trage (XXI), a cunoaste (CXLIV), a gsi, a mnca, a fi de ispit, a cdea urt, a strca, a bea, a purta, a putrezi, a rmne, a iesi, a se nsura, a coldui, a milui, a-si aduce aminte, a asculta (CCXX), a nnebuni, a pune capu, a pierde, a cuta, a tine, a bea, a gri (CCXXXVI) - 90 unitti lexicale.

224

Comparnd datele (cuvintele au fost considerate o singur dat) s-a constatat c denominativul si procesualul se ntlnesc ntr-un relativ echilibru la nivelul textului liric maramuresean, ponderea diferit a grupurilor lexicale fiind cea care stabileste gradul de distantare fat de texte cu tematic asemntoare din alte zone folclorice ale trii191. Grupa lexical ce exprim realitti din natur dezvluie o prim particularitate: n poezia liric maramuresean natura este un reper, un reper afectiv, mai putin, poate, un rezoneur. Codrul, iarba, florile, apa, rul sunt percepute ca elemente ale unui decor familiar, dar cu certe valori simbolice, ndeplinind ndeosebi o functie estetic n cadrul poeziei. Florile sunt n cea mai mare parte slbatice, flori de cmp: mgheran, sansiu, ruzmarin, busuioc, dar si cteva de grdin: ruja alb, mlinul, folosite, de regul, n formulele de nceput, cu vechi reminiscente incantatorii, iar n interiorul textului cu valoare de simbol (ttisa, simbol al izolrii, al desconsiderrii; ruja, simbol al frumusetii). Codrul, cu varianta sinonimic pdure (pdurice) apare att n formulele de nceput, n constructii stereotipe, ct mai ales pe parcursul textului, cu rol de localizare sau, uneori, de rezoneur. De cele mai multe ori, notiunea de codru, pdure, este sugerat prin constructii metonimice (sinecdoc): frunz verde, frunz de stejar, alunar, frunz-n creang, creang, stereotipe sau nu.
191

Al. I. Amzulescu, Repere si popasuri n cercetarea poeziei populare/1989, p.178,188,216

225

Animalele si psrile reprezentate de cal, cu varianta sinonimic murg, de cuc si de mierl, si, mai rar, ndeosebi n blesteme, de corb si cioar, primesc valoare de simbol si au un rol dinamic n conflictul lirico-dramatic al textului. O interpretare particular poate fi dat celor dou grupe lexicale mai slab reprezentate numeric: grupa cuvintelor ce exprim abstractiuni, sentimente, atitudini, stri, si grupa cuvintelor ce denumesc relatii socio-afective. Si ntr-un caz si n cellalt impresia de insuficient este fals, fiindc la acest nivel actiunea functiei expresive se reflect nu n ponderea cuvintelor, considerate ca simple adecvri ntre expresie si continut, ci n varietatea semnificatiilor datorate adecvrii primelor dou cu realitatea extralingvistic desemnat192, pe de o parte, si n capacitatea de iradiere semantic, pe de alt parte. Un exemplu concludent pentru prima situatie l constituie cuvintele mndru si mndra, cu variantele derivate corespunztoare, care primesc conotatii pozitive accentuate n textele CCXXXVI si CV, medii n textul LXII, dar negative sau fals negative n textele CCXX si LIII. Un alt exemplu l constituie cuvintele dor, jale, ncaz, ele nsele partial sinonime, care se regsesc dezvoltate n structuri redundante, accentuat expresive, de genul: Vine-mi s m duc n lume, cte-am tras (CCXXI), de m-ai nebunit p mine, mi-am pus capu dup tine (CCXXXVI), Dumnezu nu-l rbde, Dumnezu s-l bat (XVIII) etc.
192

Ion Coteanu, Stilistica..., vol.I, p.91

226

O alt particularitate ce se percepe indirect, prin recompunerea secventelor, tine de semnificatia ascuns, intrinsec, a unor cuvinte care ajut la descoperirea tonalittii reale a poeziei. De cele mai multe ori suprarea, necazul sunt jucate, si, desi cuvintele adresate iubitului sau iubitei sunt grele, (vezi blestemul din dragoste din textul CCXX sau imprecatia din LIII), exist elemente care atenueaz si care atentioneaz asupra atitudinii si sentimentelor adevrate. Se constituie astfel un cmp semantic complex, ncifrat, care, descoperit, nu numai c relev universul afectiv al textului, dar ofer n acelasi timp repere pentru descifrarea mecanismului intim al creatiei poetice, compus dintr-un joc ascuns de sensuri si simboluri. Un rol deosebit n acest joc revine formulelor de adresare, posibile reminiscente ale incantatiilor magice193, de cele mai multe ori marcate afectiv: Mgheran crescut n iarb/Mi mndrulut ding ap (CV), Mi mndrut, mndrutule (CXXI), Hi, tu, mndrulioru meu (CCXX), Hei, tu, al meu mndrulior (CCXXXVI) etc. Acelasi rol l au cuvintele si expresiile cu rol de atenuare: De m-ai nebunit p mine.../ Mult m gndesc c te-oi pierde (CCXXXVI), Hi, tu, mndrulioru meu... Herle s-t rugineasc/Picioarele-t putrezeasc... Da si eu te-as milui... (CCXX) etc. 2. Legat de realitatea imediat, creia i acord o deosebit valoare afectiv, creatorul popular din
193

Mihai Pop si Pavel Ruxndoiu, op.cit.,p.353, si Al I. Amzulescu, op. cit.,p.216

227

Maramures este n esent un hedonist n poezia de dragoste. Preponderent feminin, fr a fi complex din punct de vedere compozitional, aceasta utilizeaz cu o usurint specific cuvntul, interfernd spontan si selectiv n acelasi timp universul lexico-semantic al graiului cu cel al limbii literare. Remarcat de nsusi Tache Papahagi n momentul culegerii textelor si sustinut de textele-martor din culegerile Al. Tiplea, Tit Bud si Ion Brlea, fenomenul de evitare a regionalismului lexical este demonstrat si de cercetarea noastr. Folosind ca material de referint cele zece texte selectate initial, completate cu observatiile efectuate pe secvente din ntreaga culegere, s-a realizat o clasificare a regionalismului pe baza a dou criterii: criteriul frecventei si criteriul functional. n ceea ce priveste frecventa, fiecare regionalism se prezint ca aparitie singular n cadrul fiecrui text analizat (exceptie: CCXX) si cu o distributie relativ redus n celelalte texte ale culegerii. Sub actiunea functiei poetice, ele capt evidente valori expresive, devenind n acelasi timp mrci stilistice ale textului: pit<sb.bg. pita = pine, aici pine strin; sohan<magh. soha = niciodat, aici, subliniat niciodat; ttiz<ttis = plant cu flori galben-aurii, aici floare nstrinat, desconsiderat; rt<magh.ret = ses pe lng o ap curgtoare, loc de cosit sau de psunat, aici undeva n afara locurilor familiare;

228

ciontu<ciot+ciung = aici osul gol; de bnat<magh.banat = durere, prere de ru, aici jale, durere mare; coconit<cocon+it = copil, aici copil sacrificat sau singurul care-ti aduce ap; a coldui<magh.cold(us) = a umbla haimana, aici a cersi; hlbe, onom. = resturi, aici ce este mai ru; hd<ucr. hyd = urt, aici foarte urt, slut; a nrvi<nrav+i = reg. a se mpca, aici a ntrzia; batr<magh. bator = cel putin, mcar, barem, n ciuda, chiar dac; a tpa = a arunca, aici las-o ncolo; sreagu< sir + eag = sir, regiment, aici soldatii ti; ruje<bg.ruja = mces, trandafir, aici simbol al frumusetii; parte = noroc, aici ceea ce mi-e dat.194 Relevant pare a fi relatia ce se stabileste ntre regionalism si textul cu o anumit functie, n cazul nostru cu blestemul din dragoste, unde regionalismele lexicale reprezint 80% din totalul celor ntlnite n textele analizate. Acest fapt pare s sustin att vechimea textului ct si tendinta conservatoare a temei si a structurii motivice. Arhaismul lexical este destul de slab reprezentat, dac se are n vedere c la nivelul celor zece texte se ntlnesc doar trei unitti lexicale arhaice: blemi, form cu aferez pentru mblm<lat. ambulus = vino, s
194

cf. DLRM

229

mergem; a somna, derivat de la somn; nime<lat. nemo/neminis195, toate trei motivate prozodic. Considerat n sincronie, textul liric din culegerea Tache Papahagi este deschis neologismului196, atunci cnd surprinde o realitate social-istoric mai nou sau cnd performerul este influentat de limba literar. Fie c apare ca termen nou, fie c dubleaz regionalismul, neologismul implic valori afective usor de perceput: natiune, dreptate, libertate, robie, hrtie, cancelarie (cntlrie), legi, bere, dar si rzboi, taburi, rgute, srgent, gloante, n alte texte. Marcat puternic de o realitate social-istoric ce se infiltreaz n intimitatea creatiei ca reper temporal, spatial sau relational, poezia liric maramuresean primeste frecvent o dominant lexico-semantic ce apartine domeniului administrativ-crturresc (XXVIII, LIII, LXII), fapt ce a condus la interpretri variate privind autenticitatea oralittii textelor culese197. 3. Relativ unitare tematic, cu exceptia textului XXVII, cunoscut sub numele de Horea lui Lucaci, poeziile supuse studiului sunt influentate n planul limbii si de varietatea motivelor. Pentru evidentierea nuantelor expresive si a mijloacelor de realizare a acestora s-a constituit ntr-o prim etap schema structurilor semantice ale textelor, pornind de la unittile semantice-nucleu. Analiza si
195 196

cf. DLRM

Gheorghe Pop, Elemente neologice n graiul maramuresean/1971,p.32 si urm.

197

Mihai Pop si Pavel Ruxndoiu, Folclor literar romnesc/1978

230

interpretarea datelor oferite de acestea au relevat o matrice bazat pe paralelism ca principiu de constructie sintactic, bogat n simboluri si semnificatii. ntocmite ca structuri concentrice n jurul nucleului semantic de baz, matricele textelor au dezvluit diferite grade de complexitate, n functie de capacitatea de iradiere semantic si motivic a nucleelor. Au fost percepute ca nuclee de gradul 0198 unittile semantice expresive implicit, generatoare de cmpuri semantico-expresive noi, sustinnd n totalitate motivul de baz al textului. Exemplificm: VII Floricic, floricea - motivul iubirii - floare; XVIII Prinde doru-a m-ntreba - motivul dorului; LIII La mndruca de nevast - motivul nevestei; Greu visuc c mi-am visat - motivul visului; Si mi-oi trece-n alt tar- motivul plecrii; LXII Noi cu mndru lua-ne-am/Dar suntem o leac de neam - motivul interdictiei; CV Nici atunci nu te-oi uita... - motivul jurmntului; CXXI Doru mi-i de nu pot spune - motivul dorului; CXLIV Nu-i frumos ca mndru meu - motivul frumusetii iubitului; CCXX Tu atta s te duci... - motivul blestemului din dragoste; CCXXXVI Ochii ti, murut negre... - motivul ochilor;
198

Vezi si Roland Barthes, Le degre zero de lcriture/1966

231

Eu atta te-oi cota... - motivul cutrii-joc; XXVII Pentru sfnta libertate - motivul eroului, lupttor pentru libertate. Structura motivic se dezvolt n continuare n jurul nucleelor de gradul 1,2 si 3. Nucleele de gradul 1, generate direct de nucleul 0, ca urmare a dezvoltrii concentrice a structurii poetice, s-au dovedit mai puternic marcate expresiv, att la nivelul expresiei ct si la nivelul continutului. Un exemplu concludent l reprezint textul CCXX, n care nucleul 0 Tu atta s te duci genereaz semantic si poetic nucleele de gradul 1: Pn-ei gs plug de cuci/Corbii la moar ducnd,/Cioarle pit fcnd, Noroc, sohan, s nu-t ai, Nou ai, nou temnit, Nouzci de hier rci, toate conotate negativ, ca simboluri ale mortii, descompunerii, nstrinrii, lipsei norocului, nchiderii, nctusrii, chinului. Accentuarea expresivittii dinspre nucleul de gradul 0 spre nucleele marginale se confirm prin existenta paralelismului progresiv care dezvolt nucleul 1 corbii la constructii hiperbolice: Mnca-t-ar corbii su..., Bee-t corbii sngele, si nucleul 1 hierle la structurile atta s le port si s-t rugineasc, cu efect n nivelul urmtor: Picioarele-t putrezasc/S-t rme ciontu gol.../S-t rme ciont-uscat, pn la nivelul de motivare a blestemului:S vezi ct mi-i de usor/Mie fr drgusor, S vezi ct mi-i de bnat/Mie fr de brbat. Un text n care contaminarea motivelor creeaz trei structuri motivice diferite este LIII, din culegerea Tache Papahagi, regsit ntr-o variant foarte apropiat si

232

la Al. Tiplea. Tema este cea a nevestei lenese si lacome, pedepsit de sot prin plecare, tem pstrat la nivelul a dou motive. Apare n plus motivul visului, cu rol de potentare dramatic. Nucleele de gradul 0 corespunztoare celor trei motive se regsesc n structurile poetice: La mndruca de nevast, cu echivalentul Mndra prins si descins, Greu visuc c mi-am visat si Mi-oi trece-n alt tar. Ele si pstreaz valoarea de nucleu primar numai n cadrul motivului pe care l reprezint, fiindc n economia textului fiecare se ncadreaz ierarhic diferit, n functie de modul n care discursul poetic dezvolt legtura dintre ele. Dac nucleul semantic nevast cu echivalentele si determinrile mndruc, hd, mndra prins si descins este sesizat ca nucleu de gradul 0 pentru ntregul text, am visat cu determinarea greu visuc si Mi-oi trece-n alt tar devin nuclee de gradul 1, respectiv 2, sustinnd aceeasi idee a dezvoltrii expresivittii dinspre nucleul primar spre structurile marginale. Imprecatia curv de cne, amenintarea De ce te temi nu-i scpa, alternativa si insulta:Trii si patru oi cuprinde/Mai mndre si mai frumoas/Nu ca tine-o ruginoas depsesc n mod evident, afectiv si estetic, semantica primelor dou motive. Si schemele celorlalte texte analizate demonstreaz n aceeasi msur valoarea de principiu a dezvoltrii concentrice a expresivittii semantice, prezentndu-se n structuri articulate de cuvinte si expresii marcate de o progresie expresiv evident..

233

4. Privit n relatie cu structurile lexicogramaticale, semantica textului se dezvluie prin valorile de sens pe care le primesc prtile de vorbire si care determin caracterul descriptiv sau procesual al discursului poetic. La prima vedere, poezia liric maramuresean este o poezie de atitudine, cu o tendint de echilibru ntre descriptiv si procesual. Cercetarea textelor, prin aplicarea metodei statistice a oferit urmtoarele date: nume - ntre 53% si 80%, verbe - ntre 20% si 46%. Procentual apare ca dominant clasa numelui (incluznd aici substantivul, pronumele, numeralul, dar si adjectivul), fapt ce ar corespunde unei trsturi generale a poeziei lirice, descriptiv prin excelent199. Interpretarea datelor din perspectiva relatiilor de sens ce se stabilesc ntre clasele morfologice mentionate a relevat ns cteva particularitti ce vin n sprijinul afirmatiei privind echilibrul dintre descriptiv si procesual n poezia liric maramuresean. n grupa numelui, prezenta adjectivului propriu-zis este neglijabil, variind numeric ntre 0 si 15 unitti, iar procentual, ntre 0 si 20%. Substantivul primeste, n schimb, determinri neutre sau subiectiv-reflexive, prin intermediul adjectivelor pronominale. Pe de alt parte, desi n grupa numelui, pronumele reflexive, dativul etic si dativul posesiv sustin semantic si gramatical reflexivitatea verbului, potentndu-i subiectivitatea: Deoi muri, tu te-i usca (VII), Vine vremea s m duc/S-mi cumpr un cal poromb, S-mi ntorc srile-acas, D-ast noapte mi-am somnat/Greu
199

Tudor Vianu, Studii de stilistic, p. 65

234

visuc c mi-am visat (LIII), C si-atunci mi-oi gndi eu/De un drag ibit a meu (CV), Tu atta s te duci.../Noroc, sohan, s nu-t ai (CCXX), S ne mai grim de dor.../S ne mai grim de jele (CCXXXVI). Prezenta verbului dinamic (la moduri personale) si relatia de interdependent pe care o contracteaz frecvent cu substantivul si pronumele - subiect, ultimul aflat de cele mai multe ori n structuri redundante, poate fi nc un argument n favoarea ideii de echilibru ntre dinamic si descriptiv n textul liric maramuresean, cruia i acord specificitate n cadrul liricii populare romnesti. 5. Structur derivat la nivelul expresiei si continutului, diminutivul reprezint ca frecvent o particularitate a limbajului popular, n general, si a poeziei populare, n special200. Textul liric maramuresean nu constituie o exceptie, diminutivul fiind prezent n proportie de 2 pn la 17% n sapte din cele zece texte studiate. Ceea ce se dovedeste ns specific tine de optiunea creatorului popular pentru anumite sufixe diminutivale si de capacitatea acestuia de inovare a expresiei lingvistice prin utilizarea diminutivului. Cele mai multe derivate diminutivale apartin clasei numelui, sufixe deosebit de productive dovedinduse -ut, -ut (mndrut, drgut, sirut, trgut, murgut; ierbut, puscut, norut, murut), urmate de -uc, -uc, it, -ic, -usor (mmuc, visuc, mndruc, gurit,
200

Iorgu Iordan, Stilistica limbii romne/1975, p.18; Ion Coteanu, Stilistica functional a limbii romne, vol. I/1973, Limbajul popular

235

coronit, cojit, floricic, drgusor). Printre ele se remarc diminutivele marcate stilistic: ierbut, norut, murut, visuc. Cea mai bogat serie derivativ o prezint apelativul mndru care cunoaste trei variante diminutivale n textele studiate si sase variante n culegerea Papahagi (la fel n culegerile Al.Tiplea si Tit Bud): mndrut, mndruc, mndrulut, mndruluc, mndrulior, mndrior, la care se poate aduga si augmentativul cu valoare de diminutiv mndrulean. Marcate expresiv n paradigma limbii si a graiului, diminutivele primesc conotatii deosebit de puternice la nivelul contextului. Dac n majoritatea cazurilor un diminutiv precum mndrulior sugereaz dragoste, tandrete, dor, n unele situatii termenul dezvolt alte valori afective: ironie, nencredere, repros, dup cum si diminutivul mndruc, variant pentru bolund (varianta Al.Tiplea) sugereaz clar dispretul, desconsiderarea. Interesant apare modalitatea de a marca disimularea unor sentimente reale si de a atenua din duritatea reprosului sau a blestemului din dragoste, prin utilizarea diminutivului. ntr-un text ca LIII, de exemplu, diminutivele trgut, mndruca, murgutu, ierbuta, mndrulutu, visuc, puscut se realizeaz semantic n interiorul unui fals dialog n care predomin reprosul, desconsiderarea. Dac n interventia nevestei termenii par a avea acoperire afectiv, n cea a mndrulutului diminutivele sunt utilizate nuantat: mndruca cu nuant de dispret, trgut, cu functie prozodic, dar atenund practic dispretul exprimat anterior;

236

murgutu si ierbuta sugernd un transfer afectiv pentru a ntri astfel sentimentul de suprare provocat de nevasta lenes si lacom. Un lucru asemntor se petrece si n textul CCXX, n care diminutivul mndrulior se dovedeste a fi deosebit de ncrcat afectiv: iubire, tandrete, dor, necaz, dispret, repros. n acelasi plan ns, alturi de diminutivele drgusor si mndrut acesta are si un alt rol: de a atenua vizibil greutatea blestemului si de a marca disimularea. n afara diminutivrii, derivarea este slab reprezentat, fiind preferate formele primare. Au fost totusi detectate cteva tendinte: adjectivizarea substantivelor prin sufixare, n serii cu valoare expresiv: Mai mndre si mai frumoas/Nu ca tine-o ruginoas (aici resubstantivizat) (LIII), includerea unor derivate n sintagme blocate sau partial blocate: Da mndrut esti p plcere/P voie, p mngiere (CV), Sprncene de nebunit (CCXXXVI) sau vechiul somnat Ast noapte mi-am somnat. n acelasi plan al formrii cuvintelor se integreaz paradigmatic o serie de expresii si locutiuni percepute si functionnd ca structuri sintactice blocate, de cele mai multe ori cu valoare expresiv n economia textului: Mi-am pus capu dup tine (CCXXXVI), Din florea p sama mea (VII), Gurita ta mult mi-i drag/C vorbesti vorbe de treab, Pn-or pune lut p mine, Da mndrut esti p plcere (CV), S hii mndrut de ispit, S-amu t-am czut urt, Ct mi-i de bnat, S-t aduci, mndrule-aminte (CCXX), Dumnezu s-i fac parte, La mult ani cu sntate (XXVII), Prinde doru-a m-ntreba, Sus i

237

Dumnezu, nu-l rbde, Sus i Dumnezu, s-l bat(XVIII), Zine-mi s m duc n lume (CXXI), curv de cne (LIII). De regul au un caracter redundant, formnd nuclee semantice cu valoare expresiv , derivate printr-un proces metaforic. 6. Neutre sau nu n afara contextului, majoritatea unittilor lexicale obtin valori expresive n context datorit relatiilor de sens pe care le contracteaz. Polisemia este caracteristic, fiind de altfel principala surs a expresivittii. Sub influenta sincretismului functional, cuvinte nemotivate sau putin motivate semantic, considerate n relatie cu componentele enuntului, obtin semnificatii diferite, ntrun evident proces de metaforizare. Oricare dintre textele analizate sustin afirmatia. Lund ca exemplu textul CXXI, din totalul de 48 de unitti cu continut semantic determinat, nici una nu poate fi perceput ca monovalent. Corelnd cu structura motivic a textului dat se constat tendinta de dezvoltare a sensurilor la cuvintele sau structurile care introduc motivul: doru, s m duc n lume, drumu, lun, norocu, cucu, s m tlnesc, trei zle, ncaz. Actiunea functiei poetice nu elimin complet denotatia, ci o face ambigu. Nu numai mesajul n sine devine ambiguu, ci si emiterea si receptarea includ ambiguitatea, aceasta fiind un corolar cerut de poezie. Se creeaz permanent o ecuatie n care suprapunerea similarittii asupra contiguittii confer poeziei esenta sa de parte n partea simbolic, complex, polisemic201.
201

Roman Jakobson, op.cit.,p.238

238

Bazat pe paralelismul sintactic, structura compozitional a poeziei orale implic n acelasi timp un paralelism semantic, prin crearea seriilor sinonimice totale sau partiale. Mai rare la nivelul aceluiasi text, sinonimele totale par a fi folosite ndeosebi din considerente prozodice (vezi CXXI), dar si cu rol de nuantare a expresivittii semantice atunci cnd sunt simboluri naturale. n cea mai mare parte aproximative, cuvintele sau constructiile sinonimice sustin un paralelism de gradatie, n sensul dezvoltrii expresivittii dinspre nucleele primare spre cele marginale. Generatorul seriei sinonimice este de regul un cuvnt puternic polisemantic, de form primar, ce permite dezvoltarea nuantelor semantice pe care le contine. Un text selectat aleator din cele zece cercetate confirm ideea. Secventa Ce mam tu t-ai avut/De p tine te-o fcut/Cu ochi negri de ochit/Sprncene de nebunit/De m-ai nebunit p mine/Mi-am pus capu dup tine cunoaste dezvoltri redundante evidente, sinonimia partial constituindu-se ca parte dintr-un proces metaforic de diferite grade. O alt secvent din acelasi text prezint trei dezvoltri sinonimice, de data aceasta mai degrab ca un joc al motivrii, ntr-un paralelism tautologic202: Uitndu-te ct ru/S m vezi c doar ziu,/S bem bere si rachiu,/S bem bere din ulcior,/S ne mai grim de dor,/S bem in din phrele,/S ne mai grim de jle.
202

Al.I.Amzulescu, op.cit.,p.162

239

Interpretabile ca prezente n textul folcloric maramuresean, perechile sinonimice formate dintr-un regionalism sau arhaism lexical si un neologism sau un cuvnt din limba literar, apar ca o consecint fireasc a interferrii celor dou tendinte: de pstrare a structurii prestabilite si de interventie creatoare pe text, de adaptare a acestuia la destinatar (vezi blemi - hai - vino; hd urt; ruj - trandafir; sohan - niciodat; ciontu osu), chiar dac se poate sugera si adaptarea prozodic, modelul de vers fiind cel care impune alegerea. Suport semantic al paralelismului adversativ sau de opozitie203, cuvintele si constructiile antonimice se realizeaz fie la nivelul clasei numelui, fie la nivelul claselor verbului si adverbului, exprimnd o opozitie total sau partial si sustinnd n plan stilistic antiteza: Ea de-i hd, de-i frumoas, C puscuta ta cea nou/Era rupt drept n dou./Pana ta cea zugrvit/Era tt ruginit, Mai mndre si mai frumoas/Nu ca tine-o ruginoas (LIII) sau Tt vara ne-om ibi/Nime nu ne-a desprt(LXII), Io de-oi tri, te-oi purta,/De-oi muri, tu te-i usca(VII), P cum t-am fo de ibit/S-amu t-am czut urt (CCXX), C m-o-nvtat srutat/S m-o lsat suprat/S m-o-nvtat a ibi/S m-o lsat a dori(XVIII). De regul, antonimia sustine n plan expresiv nu numai contrastul, ci si gradatia, economia textului liric determinnd concentrarea mijloacelor de expresie.

203

Ibidem, p. 165

240

7. Creatie poetic n care realul concret obtine valori expresive nebnuite, prin integrare n structuri marcate ndeosebi implicit la nivel stilistic, textul cercetat se dezvluie ca rezultat al unui proces de metaforizare intern sustinut si de resursele poetice disimulate n structura morfologic si sintactic a limbajului. Structura tropologic204 a textului se bazeaz n primul rnd pe capacitatea polisemantic a termenilor utilizati. Epitetul-trop, adjectival, este rar, adjectivul nsusi fiind putin reprezentat n textele cercetate, valoarea de epitet datorndu-se n mare parte unei extensii afective a cuvntului determinat sau a contextului: murut negre, mugur verde (CCXXXVI), S-t rme ciontu gol.../...ciont-uscat (CCXX), Mndruca de nevast, Greu visuc c miam visat, Pana ta cea zugrvit/Era tt ruginit, Trii si patru oi cuprinde/Mai mndre si mai frumoas/Nu ca tine-o ruginoas (LIII), vorbe de treab (CV), La obraz, ruje rose.../La obraz e rujumplut (CXLIV). Modelul de vers cu msura de 5-8 silabe a impus restrictii si n plan semantico-stilistic, un prim efect fiind tendinta de transformare a comparatiei ntr-o metafor coalescent, prin suprimarea corelativelor: Tu esti sirut de scar/Eu de gru de primvar/Tu esti sirut de ovz/Eu de gru de cel p-ales (LXII), Nice-s fat, nici nevast/Numa ttiz-n rt
204

A.J. Greimas, op.cit.,p.295

241

(CCXX), Ochii ti, murut negre (CCXXXVI). O combinatie de metafor si metonimie apare n structurile: Cat p cel cu pan verde.../Cat p cel cu panalbastr (XVIII), S pui taleru p mas (LIII), Mnca-t-ar corbii su... (CCXX). Intensitatea sentimentelor este exprimat de cele mai multe ori cu ajutorul hiperbolei verbale: De m-ai nebunit p mine/Mi-am pus capu dup tine, Cn p tine te-oi pierdea/O z-ntreag te-oi cota (CCXXXVI), Nici atunci nu te uit bine/Pn-or pune lut p mine./Nici atunci nu te-oi uita/Pn-n groap m-or bga/S cu lut m-or astupa (CV), Doru mi-i de nu-t pot spune/Zine-mi s m duc n lume (XXI), sau cu ajutorul hiperbolei construite cu un numeral repetat: Tu atta s te duci/Nou ai,/P nou cai, Tu atta s te duci/Nou ai, nou temnit/Nouzci de hier rci, S te-nsori de nou ori...(CCXX), acestea si cu valoare incantatorie si simbolic. La limita dintre metafor si simbol, la fel ca n ntreaga liric popular romneasc, se regsesc o mare parte dintre termenii figurati ai textelor: corbul, ciorile (CCXX) ca simboluri ale mortii, ale descompunerii, murgul (LIII, CCXXXVI) ca simbol al venirilor si plecrilor, martor al dragostei dintre protagonisti, iar ochii negri, murele (CCXXXVI) ca simboluri ale frumusetii brbtesti, la fel cum ruja (CXLIV) poate fi interpretat ca simbol al tineretii, snttii si frumusetii, dar si al mortii (III). Elemente dinamice, cu valoare de simbol, foarte des ntlnite n textul liric maramuresean, uneori identificndu-se functional, cucul si mierla sunt

242

percepute, primul ca simbol al nsingurrii si al nstrinrii, invocat de cei care triesc acest sentiment, iar mierla ca simbol al ncrederii, sperantei, capacittii de a comunica cu ceilalti. Floarea cunoaste si ea dou ipostaze simbolice: una implicnd ideea de dragoste, viat frumusete (VII,CXLIV) si alta pe cea de nsingurare, tristete, urtenie (CCXX). n toate aceste cazuri, particularitatea poeziei lirice maramuresene deriv nu din originalitatea simbolurilor, identice cu cele din poezia altor zone, ci din aparenta lips de varietate, nnobilat prin constanta selectiei si prin valorile multiple pe care le primesc simbolurile. Construite sub forma unor monologuri retorice, rareori sub forma unui fals dialog, textele cercetate pstreaz aspectul unei incantatii sau al unei invocatii, primul vers, n general rupt prozodic de restul textului, avnd o functie magic, fatic si conativ totodat: Mgheran crescut n iarb... (CV), dar si M mndrut, mndrutule/Doru mi-i... (CXXI), Hi tu, mndrulioru meu/Tu atta s te duci... (CCXX), Hi tu, al meu mndrulior/ Ce mam tu t-ai avut...(CCXXXVI), sau Neamtule-n sreagu tu... (CXLIV). Rar ntlnit n poezia de dragoste, imprecatia este prezent totusi n poezia de jale, de revolt, de ctnie sau de rzboi. n textele analizate apare doar expresia curv de cne (LIII) cu intentie de nfierare. De o mare expresivitate se dovedesc blestemele din dragoste, n care ntreaga structur semantic, construit pe ideea de disimulare, imprim pn la

243

nivelul cuvntului valori afective si estetice deosebite. Polisemia termenilor, dezvoltarea seriilor sinonimice, structurile blocate, simbolurile, epitetul, metafora, metonimia, hiperbola, discutate deja, toate mijloacele de realizare a limbajului poetic la nivel semantic sunt astfel exploatate nct efectul artistic este definitoriu pentru calitatea de adevrat poezie pe care o incumb textul (CCXX). Sintetiznd, se poate construi o taxonomie a faptelor expresive, relevante pentru individualitatea si, n acelasi timp, pentru caracterul de parte n sistemul poeziei populare a textului liric din Maramures: 1. Lexicul variat, exprimnd realitti familiare, primeste ca particularitate o dominant social-istoric si cultural specific, perceput ca marc stilistic a textului. 2. O structur motivic medie, mai redus dect n alte zone, limitat de concentrarea textului, se relationeaz cu nucleele expresive care dezvluie, n general, de la 1 la 4 nivele de expresivitate, corespunznd partial dezvoltrii motivelor si motivemelor. Nucleele marginale sunt mult mai expresive dect cele centrale, care detin ns o mai mare capacitate de iradiere semantic si motivic. 3. La nivel lexico-gramatical se percepe un echilibru nume - verb, deci un echilibru ntre descriptiv si procesual, marcnd textul cu un ton constatativ sau de atitudine. 4. Arhaismul lexical este slab reprezentat. Regionalismul este evitat, cu tendint de nlocuire cu sinonimul literar, demonstrnd dinamismul

244

acestui gen de creatie oral care se adapteaz mai usor la realitatea social-istoric si cultural a perioadei de performare, fapt sustinut si de gradul de ptrundere a neologismului. 5. Reflexivitatea gramatical este sustinut de o semantic puternic marcat afectiv si estetic, n cadrul unui proces de metaforizare a sensurilor. 6. Structura arhitectonic a textului, avnd la baz paralelismul, se completeaz n plan semantic cu dezvoltarea de serii sinonimice sau antonimice n paralelismul tautologic, de gradatie sau de opozitie. 7. Structura tropologic este dominat de metafora coalescent si de simbol, urmate de hiperbola verbal si epitet. Expresivitatea este marcat ndeosebi implicit. Se prefigureaz astfel o schem matriceal ce demonstreaz si sustine calitatea de poezie de mare profunzime emotional a liricii populare maramuresene, integrnd-o natural n matricea stilistic general a poeziei populare romnesti.

245

Indice de nume
A. Alonso, Damaso, 88 Amzulescu, Al.I.,223, 237, 238 Antoine, G., 17 Arghezi,Tudor, 120, 165 Aristotel, 8, 22, 29, 79, 156 Austin, J.L., 29 b. Bacovia, George, 162 Bally, Charles, 8, 9, 13, 22, 24, 25, 26, 33, 34, 35, 36, 37, 42, 57, 63, 154 Barbu, Ion, 107 Barthes, Roland, 229 Beneveniste, Emile, 29 Brlea, Ion, 226 Blaga, Lucian, 33, 66, 81, 101, 155, 162,166, 169, 201 Boileau, 23 Bolocan, Gh., 148 Borcil, Mircea, 9, 10, 15, 34, 61, 62, 64, 65, 81, 101, 102 Breal, Michel, 155 Bruneau, Charles, 25 Bucur, Marin, 43, 45 Bud, Tit, 226, 234 Buffon, 12 Buhler, Karl, 27 Bulgr, Gheorghe, 33, 89, 123 c. Cantemir, Dimitrie, 31 Caracostea, Dumitru, 21, 33, 34, 88 Caragiale, I.L., 133 Caragiale, Mateiu, 184...

246 Cassirer, E., 83 Cazacu, Boris, 92 Clinescu, George, 135, 137 Cicero, 22, 151, 153 Cipariu, Timotei, 31 Cmpeanu, Eugen, 33, 141, 178 Costin, Miron, 31 Cosbuc, George, 106, 130 Coseriu, Eugenio, 20 Condillac, 23 Coteanu, Ion, 9, 11, 16, 17, 18, 33, 34, 53, 54, 55, 56, 57, 58, 59, 60, 61, 66,76, 78, 80, 81, 82, 87, 88, 89, 90, 91, 93, 94, 95, 96, 97, 98,99, 214, 219, 224 Creang, Ion, 109, 116, 131, 132 Croce, Benedetto, 25

d. Dante, 23 Delavrancea, B.St., 162 Demetrios, 22 Demostene, 12 Densusianu, Ovid, 32, 57 Devoto, G., 27 Diaconescu, Paula, 34 Dionisios din Halicarnas, 22 Dosoftei, 31 Dragomirescu, Gh.N., 172 Dragomirescu, Mihail, 32, 40 Dragos, Elena, 34 e. Eminescu, Mihai, 159, 165, 166, 214 Eustatievici, 31 f. Feraud, Ch., 23 Fontanier, Pierre, 160 g.Galaction, Gala, 109 Galdi, Ladislau, 33 Galopentia-Eretescu, Sanda, 34 Giurescu, C., 121 Giurescu, C.C., 121

247 Grammont, 26, 112, 113 Granger, G.G., 95 Greimas, A.J., 110, 219, 234 Grupul , 29, 158 Guiraud, Paul, 18 Gusti, D., 32

h. Hasdeu, B.P., 32 Havranek, B., 27 Hjlemslev, L., 29, 160 Horatiu, 22 Humboldt von, W., 24 I. Ianosi, Ion, 52 Ibrileanu, Garabet, 32, 155 Ionescu - Gion, G., 32 Iordan, Iorgu, 9, 33, 34, 35, 36, 37, 38, 39, 42, 83, 111, 112, 122, 173, 233 Iosif, St. O., 159 Irimia, Dumitru, 18, 19, 33, 153 Ivnescu, George, 33, 34, 67, 68, 69, 70, 71, 76, 77, 79, 80, 85, 88, 101, 103 j. Jakobson, Roman, 17, 27, 28, 29, 58, 64, 89, 92, 97, 103, 110, 219, 236 k. Kant, Immanuel, 137 Klinkenberg, J-M., 61 l. La Harpe, 23, 31 Levi-Strauss, 110 Lovinescu,Eugen, 32 Lysias, 12 m. Macarie, 31 Magheru, Paul, 154, 155, 168 Mancas, Mihaela, 34, 184 Manliu, Ion, 32 Marchais Du, 154, 156 Marcovici, Simeon, 31 Marcus, Solomon, 34 Marmontel, Jean-Francois, 23, 31

248 Marouzeau, Jean, 25 Mauvillon, 23 Melidon, Radu, 31 Miclu, Paul, 34 Molnar Piuaru, Ion, 31 Montague, Richard, 29 Morris, Charles, 29 Mukarovski, J., 27, 94 Munteanu, Stefan, 8, 9, 10, 11, 14, 15, 16, 20, 21, 33, 34, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 66, 67,77,79, 80, 88, 91, 94, 95, 103

n. Neagu, Fnus, 108 o. Oancea, Ileana, 12, 21, 33 q. Quintilian, 22, 154 p. Papahagi, Tache, 220, 225, 226, 228
Pillat, Ion, 107 Plett, H., 7 Pop, Gheorghe, 228 Pop, Mihai, 224, 226 Pseudo-Longinos, 22

r. Rdulescu, Ion-Heliade, 31 Riffaterre, Michael, 17, 28, 64 Rusu, Liviu, 33 Ruxndoiu, Pavel, 224, 226 Ruwet, Nicolas, 110 s. Sadoveanu Mihail, 117, 118, 133, 159 Saporta, Sol, 96 Saussure de, Ferdinand, 24, 83, 84 Schuchardt, H, 24 Searle, John, 29 Seche, Luiza, 127 Sfrlea, Lidia, 65 Slama Cazacu, Tatiana, 34 Slave, Elena, 34 Spitzer, Leo, 13, 14, 26, 27, 33, 34, 36, 37, 38, 42, 64 Stan, I., 146 Steinthal, H., 24

249

t. Teodoreanu, Ionel, 135 Teofrast, 22, 156 Thibaudet, Albert, 169 Tohneanu, G.I., 33, 201 Toprceanu, George, 166 Trnka, B., 27 Tucidide, 12 t. Tiplea, Al., 226, 234 u.Urmuz, 116, 199 V. Valery, Paul, 17
Vasiliu, Emanuel, 34 Vianu, Tudor, 14, 17, 33, 40, 41, 42, 43, 44, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 76, 79, 80, 82, 83, 84, 85, 86, 87, 88, 96, 99, 100, 113, 114, 125, 126, 145, 155, 167, 195, 220, 232 Vico, Giambattista, 155 Vlad, Carmen, 34 Vossler, Karl, 13, 14, 25, 26, 64 Voltaire, 23

w. Wald, Henri, 19 Wellek, R., 158, 169 Warren, A., 158, 169 Wundt, W., 24

250

Indice de materii
a. adjectiv, 144 adverb, 145 aferez, 161 aliteratie 160 analiza lexicului, 124 antifraz, 171 antitez, 158, 171 antonomaz, 170 apocop, 161 armonii imitative, 160 asindet, 164 asonant, 160 atitudine stilistic, 15, 63

c. catacrez, 168 comparatie, 167 conotatie, 94 context stilistic, 28 continut de gndire, 62, 63 cuvinte expresive, 112 d. denotatie, 94 diasistem, 54 e. echivoc, 195 efect de sens, 110 elips, 164 elocutio, 7, 8, 29

251 enumeratie, 163 epitet, 166 eufemism, 171 expresivitate, 15, 38, 60, 61, 64, 65, 66, 88, 89, 90, 91, 219

f. figuri de stil, 153, 154, 155, 156, 157 figurile analogiei, 166 figurile contiguittii, 170 figurile contradictiei, 171 figurile limbajului, 153 functiile limbii, 27, 28, 89 g. gesturi articulatorii, 113 h. hiperbat, 164 hiperbol, 168 I. idiostil, 54 ilimitare, 50, 51, 52, 85 intentie reflexiv, 41, 46 intentie tranzitiv, 41, 46 interjectie, 145 interogatie retoric, 164 inversiune, 164 invocatie retoric, 164 ironie, 171 l. limbaj, limbaje, 9, 16, 21, 41, 54, 55, 56, 65, 75, 126, 127, 128, 147, 148, 149, 150, 151, 152 limbaj figurat, 68, 72, 78 limbaj non-artistic, 65, 78, 105, 146 limbaj poetic, limbaj artistic, 55, 58, 59, 65, 68, 69, 70, 71, 72, 78, limbaj poetic nefigurat, 69, 72, 78, 109 limbaj popular, 57 79, 80, 87, 105, 126 litot, 168 locuri comune, 195

252

m. mesaj, 56, 92, 93, 94, 95 metafor, 157, 168 metonimie, 158, 170 mit, 169 n. neoretoric, 29, 73 nivel fonematic, 109 nivel gramatical, 141 nivel lexico-semantic, 122, 220 nominativ, 178, 184 numeral, 144, 173 o. onomatopee, 111, 112, 145, 160 p. personificare, 168 pragmatic, 29, 34, 73 principii, 100, 101, 102 pronume, 142 protez, 161 r. repetitie, 163 retorica, 18, 22, 23, 30, 31, 32, 33, 73 rima, 160 s. semn stilistic, 88 semn verbal, semn lingvistic, 55, 88 sileps, 164 simbol, 169 simbol artistic, 47, 49, 50, 52, 53, 81, 82, 83, 84, 85, 86, 87, 157 simbolism fonetic, 111, 112 simbol lingvistic, 48, 49, 50, 81, 82, 83, 84, 85, 86 simbol natural, 113 simetrii simbolice, 214 sincop, 161

253 sinecdoc, 158, 170 stil, 8, 11, 12, 13, 14, 15, 16, 17, 18, 19, 21, 28, 41, 43, 55, 70, 71,75 stil functional, 19, 37 stil individual, 19, 37 stilistic, 7, 8, 9, 10, 11, 20, 21, 36, 37, 38, 40, 41, 42, 44, 67, 73, 80 stilistic afectiv, 35 stilistic estetic, stilistic literar, 9, 24, 25, 32, 33, 73, 89 stilistica expresivittii, 9, 10, 33, 60, 61, 62, 73 stilistic functional, 9, 10, 53, 54, 55, 56, 62, 73, 92 stilistic lingvistic, 8, 24, 73, 88, 102 structur stilistic, 201 substantiv, 142, 179

t. text, 95, 96, 97, 99 v. verb,144, 184, 195

254

BIBLIOGRAFIE GENERAL
*** Elemente de lingvistic structural, Editura Stiintific, Bucuresti, 1967 2. *** Limbaj poetic si versificatie n secolul al XIX-lea, Timisoara, 1978 3. *** Litterature et language : le genre et les themes , Paris, 1975 4. *** Poetic, Estetic, Sociologie, Studii de teoria literaturii si artei, Editura Univers, Bucuresti, 1979 5. *** Probleme de stilistic, Culegere de articole, Editura Stiintific, Bucuresti, 1964 6. *** Problemes de language, Edition Gallimard, Paris, 1966, 220 p., (Diogene), Autori :E Benveniste, Noam Chomsky, R. Jakobson 7. *** Retoric general, Grupul , Editura Univers, Bucuresti, 1974 8. *** Semiotica si Poetica, II, III, Cluj-Napoca, 1985, 1987 9. *** Semiotica folclorului, abordare lingvistico-matematic, Editura Academiei, Bucuresti, 1975 10. *** Semiotic si poetic. Cercetarea textului, coordonator Vlad Corneliu, 1989 11. *** Studii de limb si stil, Facla, Timisoara, 1973 12. *** Studii de poetic si stilistic, EPL, Bucuresti, 1966 13. *** Studii de stilistic, poetic, semiotic, Cluj Napoca, 1980 14. *** Studii de limb literar si filologie, volumele II, III, EA, Bucuresti, 1974 15. Alonso, Damaso, Poezie spaniol, ncercare de metode si limite stilistice, Editura Univers, Bucuresti, 1977 1.

255 16. Alonso, Amado, Materie si form n poezie, Editura Univers, Bucuresti, 1982 17. Amzulescu, Al . I., Cteva observatii cu privire la versul popular, Revista de folclor, nr.1/1964 18. Amzulescu, Al . I., Contributie la cercetarea structurii poetice a liricii populare, n Revista de folclor,VI, 1961, 3 -4 19. Amzulescu, Al . I., Repere si popasuri n cercetarea poeziei populare , Editura Minerva, Bucuresti, 1989 20. Andriescu, Alexandru, Stil si limbaj, Junimea, Iasi, 1977 21. Andriescu, Alexandru, Limba presei romnesti n secolul al XIX-lea, Junimea, Iasi, 1979 22. Antoine, Gerald, Stylistique des formes et stylistique des themes, Universite de Bucarest, Cours dt et colloques scientifiques, Sinaia, 1966 23. Antoine, Gerald, La stylistique francaise . Sa definition ses buts, ses methodes, n Revue de lenseignement superior, nr. 1/1959 24. Aristotel, Poetica, Bucuresti, 1957 25. Bally, Charles, Le langage et la vie, Geneve - Heidelberg, 1913, troisieme edition, Payot, Paris, 1935 26. Bally, Charles, Traite de Stylistique Francaise, Paris, 1909 27. Barthes, Roland, Le degr zero de lcriture suivi de Nouveaux essais critiques, Edition du Seuil, Paris, 1972 28. Barthes, Roland, Romanul scriiturii, Editura Univers, Bucuresti, 1987 29. Barthes, Roland, Introduction a lanalyse structural des recits, Communication, 1966/1981 30. Benveniste, E., Le langage et lexperience humaine, n Diogene, nr. 51/1965 31. Bercea, Olimpia, Liviu Bercea, Bibliografia stilisticii romnesti, Timisoara, 1986 32. Bidu-Vrnceanu, Angela si Narcisa Forscu, Cuvinte si sensuri, Editura Stiintific si Enciclopedic, Bucuresti, 1988 33. Bidu-Vrnceanu, Angela si Narcisa Forscu, Probleme de semiologie, Facla, Timisoara , 1984 34. Brlea, Ovidiu, Poetica folcloric, Bucuresti, 1978 35. Blaga, Lucian, Filosofia stilului, Cultura National, Bucuresti, 1924

256 36. Blaga, Lucian, Geneza metaforei si sensul culturii, Bucuresti, 1937 37. Blaga, Lucian, Arhetipuri si factori stilistici, n Aspecte antropologice, Facla, Timisoara, 1976 38. Bogdan, Alexandru, Contribuiri la ritmica romneasc, Bucuresti, 1906 39. Borcil, Mircea, Aspecte ale unei sinteze teoretice n stilistic, n CL, XVII, 2, 1972, 309 40. Borcil, Mircea, Despre lexicul poeziei lui Lucian Blaga, n Studii de limb literar si filologie, vol. II, , Editura Academiei, Bucuresti, 1972 41. Borcil, Mircea, Richard Mc Lain, Poetica american. Orientri actuale, Dacia, Cluj - Napoca, 1981 42. Bordeianu, Mihai, Versificatie romneasc, Junimea, Iasi, 1974 43. Brnzeu, F., Estetica limbii vorbite. Contributia d-lui Caracostea, Lugoj, 1942 44. Brtulescu, Monica, Contributii la cercetarea metaforei n folclorul din Maramures, Revista de folclor, nr 3-4/1962 45. Brtulescu, Monica, Cteva tipuri de metafor n folclor, n Studii de poetica si stilistica, Bucuresti, 1966, pp. 81-93 46. Buc, Marin si Ivan Evseev, Probleme de semasiologie, Facla, Timisoara, 1976 47. Buga, Marin, Modalitati poetice in lirica populara - LL, vol IV, 1970 48. Bulgr, Gheorghe, Cultur si limbaj, Editura Eminescu, Bucuresti, 1986 49. Bulgr, Gheorghe, Studii de stilistic si limb literar, Editura Didactic si Pedagogic, Bucuresti, 1971 50. Bulgr, Gheorghe, Scriitori romni despre limb si stil, Albatros, Bucuresti, 1984 51. Clinescu, George, Principii de estetic, Bucuresti, 1939 52. Cmpeanu, Eugen, Substantivul. Studiu stilistic, Editura Stiintific si Enciclopedic, Bucuresti, 1975 53. Caracostea, Dumitru, Expresivitatea limbii romne, Fundatia Regal, Bucuresti, 1942 54. Caracostea, Dumitru, Poezia traditional romneasc, EDPL, Bucuresti, 1969

257 55. Ctnescu, Maria, Sistemul figurilor de sunet si relatia lor cu textul, (n poezia lui Alexandru Philippide ), AUBLER, 38/1989, p.36-48 56. Cazacu, Boris, Limba vorbit, limba scris, stil oral, n Studii de poetic si stilistic, 1966, p. 29-37 57. Coatu, Nicoleta, Sincretism si figur (metafor descifrat ), n relatie cu textul oral - folcloric, SCL, 41 2/1990 58. Cohen, Jean, Structure du langage poetique, Flammarion, Paris, 1966 59. Constantinescu, N., Rima n poezia popular romneasc, Editura Minerva, Bucuresti, 1973 60. Constantinescu, N., Lectura textului folcloric, Bucuresti, 1937 61. Coquet, J., Lobjet stylistique n Le franais moderne, nr. 1/1967 62. Cornea, Paul, Consideratii despre aplicarea statisticii n poetic si stilistic, n vol. Metodologia istoriei si criticii literare. Studii, E A, Bucuresti, 1969, (155-162) 63. Corti, Maria, Principiile comunicrii literare, Editura Univers, Bucuresti, 1981 64. Coseriu, Eugenio, Introducere n lingvistic, Echinox, Cluj, 1995 65. Coteanu, Ion, Consideratii asupra structurii stilistice a limbii, n Probleme de linvistic general, vol IV, EA, Bucuresti, 1962 66. Coteanu, Ion, Stilistica functional a limbii romne. Stil, stilistica, limbaj, 1973; Limbajul poeziei culte, 1985, Editura Academiei, Bucuresti 67. Cressot, Marcel, Le style et ses techniques, PUF, Paris, 1963 68. Croce, Benedetto, Estetica, Editura Univers, Bucuresti, 1971 69. Demetrios, Tratatul despre stil, Traducere, introducere si comentarii de C. Balmus, Iasi, 1943 70. Densusianu, Ovid, Aliteratiunea n literatura romn popular n Opere, vol. I, EPL, Bucuresti, 1968 71. Densusianu, Ovid, Evolutia estetic a limbii romne, n Opere, vol. III, Editura Minerva, Bucuresti, 1977 72. Densusianu, Ovid, Vorbirea popular din puncte noi de vedere n Opere, volumul I, E. P. L., Bucuresti, 1968

258 73. Diaconescu, Paula, Structura stilistic a limbii. Stilurile functionale ale limbii literare moderne, n SCL, XXV (1974), nr.3, (229-242) 74. Dragomirescu, Mihail, Teoria elementar a poeziei, 1902 75. Dragomirescu, Mihail, Teoria poeziei cu aplicare la limba romn, 1906 76. Dragomirescu, Gh. N., Mica enciclopedie a figurilor de stil, EA, Bucuresti, 1975 77. Dragos, Elena, Pragmatica si pragmatica textului literar. Sensul pragmatic, AUBLER, nr.38/1989, p.1-28 78. Drasoveanu, DD., P. Dumitrascu, M. Zdrenghea, Analize gramaticale si stilistice, editia a II-a, Editura Stiintifica, Bucuresti, 1966 79. Dumitrascu, Pompiliu, Despre mijloacele expresive si artistice n poezia popular, n CL, VI, (1961), nr. 2 80. Dumitrascu, Pompiliu, Valoarea expresiv a sunetelor, n CL X, nr.1/1967 81. Dumitrascu, Pompiliu, Contributii la studiul limbii si stilului operei poetice a lui George Cosbuc, n Studii despre Cosbuc, Cluj, 1966 82. Eco, Umberto, Tratat de semiotic general, Editura Stiintific si Enciclopedic, Bucuresti, 1982 83. Evseev, Ivan, Simboluri folclorice, Facla, Timisoara, 1987 84. Evseev, Ivan, Cuvnt-simbol-mit, Facla, Timisoara, 1983 85. Florescu, Vasile, Retorica si neoretorica, EA, Bucuresti, 1973 86. Fochi, Adrian, Estetica oralittii, Editura Minerva, Bucuresti, 1980 87. Fonagy, Ivan, Le langage poetique forme et fonction, n Diogene, nr.51\1965 88. Fontanier, Pierre, Figurile limbajului, Editura Univers, Bucuresti, 1977 89. Funeriu, Ionel, Versificatie romneasc, Facla, Timisoara, 1980 90. Galdi, Ladislau, Introducere n stilistica literar a limbii romne, Editura Minerva, Bucuresti, 1976 91. Golopentia-Eretescu, S., Poetica folclorului, Revista de folclor, nr. 4-5/1964 92. Greimas, A. J., Semantique structurale, Larousse, Paris, 1966

259 93. Greimas,A. J., Despre sens. Eseuri semiotice, EU, Bucuresti, 1975 94. Gruit, Gligor, Conective gramaticale, conective semantice, n LR, XXIX, nr.6/1980, p. 557 -603 95. Guiraud, Pierre, Essais de stylistique, Paris, 1969 96. Guiraud, Pierre, La stylistique, 8-eme edition, Presses Universitaires de France, Paris, 1975 97. Henry, Albert, Metonymie et metaphore, Paris, 1971 98. Hir Le, Yves, Analyses stylistiques, Armand Colin, Paris, 1965 99. Iancu, Victor, Cteva observatii privind stilistica, n Analele Universitatii Timisoara, seria Stiinte Filologice, II, 1964 100. Iancu, Victor, Limbaj cotidian si rostire literar, Facla, Timisoara, 1977 101. Ionescu, Emil, Manual de lingvistic general, Ed. All,1992 102. Ionescu, Liliana, Paralelismul sintactic n lirica popular, n Studii de stilistic si poetic, Bucuresti, 1966, p. 48-68 103. Ionescu-Ruxndoiu, Liliana si Dumitru Chitran, Sociolingvistica, Editura Didactic si Pedagogic, Bucuresti, 1975 104. Iordan, Iorgu, Stilistica limbii romne, Editura Stiintifica, Bucuresti, 1975 105. Iordan, Iorgu, Limba literar, Scrisul Romnesc, Craiova, 1977 106. Irimia, D., Limbaj poetic eminescian, Editura Junimea, Iasi, 1979 107. Irimia, D., Structura stilistic a limbii romne contemporane, Editura Stiintific si Enciclopedic, Bucuresti, 1986 108. Ivnescu, G, Istoria limbii romne, Editura Junimea, Iasi, 1980 109. Ivnescu, G., Studii de istoria limbii romne literare, Editura Junimea, Iasi, 1989 110. Jakobson, R., Essais de linvistique generale, Edition de Minuit, Paris, 1963 111. Jakobson, R., A la recherche de lessence du langage, n Diogene, nr. 51/1965 112. Jakobson, R., Lingvistic si poetic. Aprecieri retospective si consideratii de perspectiv, n Probleme de stilistic, Culegere de articole, Editura Stiintific, Bucuresti, 1964

260 113. Kelemen, Bela, Unele probleme ale studierii limbii cu ajutorul statisticii lingvistice, n St. UBB, IX, 1964, fs. 2, pp. 101-106 114. Lindquist , Lita, Lanalyse textuelle: methodes, exercices, CEDIC, Paris, 1983 115. Lombard, Alf, Les constructions nominales dans le francais moderne, Etude syntactique et stylistique, Upsalla et Stockholm, 1930 116. Lotman, J. M., Lectii de poetic structurala, Bucuresti, 1970 117. Mancas, Mihaela, Stilul indirect liber n romna literar, Editura Didactic si Pedagogic, Bucuresti, 1972 118. Mancas, Mihaela, Limbajul artistic romnesc in sec XIX, Editura Stiintifica, Bucuresti, 1983 119. Mancas, Mihaela, Limbajul artistic romnesc n secolul XX, Editura Stiintific, Bucuresti, 1991 120. Marcus, Solomon, Poetica matematic, E A, Bucuresti, 1970 121. Mavrodin, Irina, Poetic si poietic, Editura Minerva, Bucuresti, 1982 122. Miclu, Paul, Semiotica lingvistic, Facla, Timisoara, 1977 123. Mihaescu, Nicolae, Norme gramaticale si valori stilistice, Editura Didactic si Pedagogic, Bucuresti, 1973 124. Mihaescu, Nicolae, Dinamica limbii romne literare, Vocabular-sintax-stil, Editura Albatros, Bucuresti, 1976 125. Milas, Constantin, Introducere n stilistica oralittii, Editura Stiintific si Enciclopedic, Bucuresti, 1988 126. Munteanu, Stefan, Stil si expresivitate poetic, Ed. Stiintific, Bucuresti, 1972 127. Munteanu, Stefan, Limba romn artistic, Editura Stiintific si Enciclopedic, Bucuresti, 1981 128. Munteanu, Stefan, Introducere n stilistica operei literare, Editura de Vest, Timisoara, 1995 129. Negreanu, Constantin, Structura proverbelor romnesti, Editura Stiintific si Enciclopedic, Bucuresti, 1983 130. Nicolau, Edmond, Limbaj si strategie, Editura Stiintific si Enciclopedic, Bucuresti, 1983 131. Nicolescu, Aurel, Observatii asupra limbii scriitorilor romni, Editura Albatros, Bucuresti, 1973

261 132. Noica, Constantin, Creatie si frumos n rostirea romneasc, Editura Eminescu, Bucuresti, 1975 133. Oancea, Ileana, Istoria stilisticii romnesti, Editura Stiintific si Enciclopedic, Bucuresti, 1988 134. Olteanu, Gheorghe, Structurile retorice ale liricii orale romnesti, Editura Scrisul romnesc, Craiova, 1985 135. Papahagi, Tache, Graiul si folclorul Maramuresului, Cultura Nationala, 1925 136. Petrovici, Emil, Rimele romnesti din punct de vedere fonologic, n LL, 1955 137. Plett, Heinrich F., Stiinta textului si analiza de text, Semiotic, Lingvistic, Retoric, Editura Univers, Bucuresti, 1983 138. Pop, Gheorghe, Elemente neologice n graiul maramuresean, Dacia, Cluj, 1971 139. Pop, Mihai, Pavel Ruxndoiu, Folclor literar romnesc, editia a II-a, Editura Didactic si Pedagogic, Bucuresti, 1978 140. Popescu, D. Florin, Limba si stilul poeziei lui Vasile Alecsandri, Editura Didactic si Pedagogic, Bucuresti, 1980 141. Popescu-Sireteanu, Ion, Limb si cultur popular, Editura Stiintific si Enciclopedic, Bucuresti, 1983 142. Propp, Vladimir, Morphologie du conte..., Edition du Seuil, Paris, 1970 143. Ricoeur, Paul, La metaphore vive, Paris, 1975 144. Riffaterre, M., Semiotique de la poesie, Paris, Edition du Seuil, 1983 145. Riffaterre, M., Essais de stylistique structurale, Flammarion, Paris, 1971 146. Riffaterre, M., Incercri de definire lingvistic a stilului, n Probleme de stilistic, Culegere de articole, Editura Stiintific, Bucuresti, 1964 147. Rogoz, Adrian, Cimiliturile si rdcinile invariantelor gramaticale, n Semiotica folclorului, Bucuresti, 1975 148. Rosetti, Alexandru, Filosofia cuvntului, Editura Fundatiilor Regale, Bucuresti, 1946 149. Rotaru, Ion, Analiza literar si stilistic, Editura Ion Creanga, Bucuresti, 1972

262 150. Rusu, Liviu, Estetica poeziei lirice, editia a III-a, EPL, Bucuresti, 1969 151. Schaff, Adam, Introducere n semantic, Editura Stiintific, Bucuresti, 1959 152. Serban, Felicia, Generalul si particularul n informatia lexical din punct de vedere stilistic, n CL XIV 1969, nr. 2, p.333-359 153. Sfrlea, Lidia, Contributii la delimitarea stilurilor literare romnesti, n SLLF, II, p.145-206 154. Slama-Cazacu, Tatiana, Lecturi psiholingvistice, Editura Didactic si Pedagogic, Bucuresti, 1980 155. Slama-Cazacu, Tatiana, Limbaj si context, Bucuresti, Editura Stiintific, 1959 156. Slama-Cazacu, Tatiana, Aspecte ale stilului vorbirii copiilor, n SCL, III, (1957), p. 275 -297 157. Slama-Cazacu, Tatiana, Introducere n psiholingvistic, Editura Stiintific, Bucuresti, 1968 158. Slave, Elena, Expresivitate si afectivitate, n Probleme de lingvistic general, vol II, Editura Academiei, Bucuresti, 1960 159. Slave, Elena, Metafora n limba romn, Editura Stiintific, Bucuresti, 1991 160. Spitzer, Leo, Etudes de style, Edition Gallimard, Paris, 1970 161. Stan, Ion, Repartizarea substantivelor n stilul beletristic, publicistic si stiintific, n CL X (1965), nr.1, p. 195 -202 162. Stati, Sorin, Analize sintactice si stilistice, Editura Didactic si Pedagogic, Bucuresti, 1970 163. Streinu, Vladimir, Versificatie modern, EPL, Bucuresti, 1986 164. Suteu, Valeriu, Observatii asupra frecventei cuvintelor n operele unor scriitori romni, n SCL, X, (1959), nr.3, pp. 419-444 165. Tra, Vasile, Constructii sintactice n graiul de pe valea superioar a Sieului, Transilvania, n Studii de lingvistic, Editura Facla, Timisoara, 1976 166. Teius, Sabina, Coordonarea n vorbirea popular romneasc, Editura Stiintifica si Enciclopedic, Bucuresti, 1980

263 167. Tepelea, Gabriel, Corelatia limb - literatur. Investigri despre clasicii romni, Editura Didactic si Pedagogic, Bucuresti, 1971 168. Tepelea, Gabriel, Structura lexico- stilistic n Romnii supt Mihai Voevod Viteazul, Studii despre Nicolae Balcescu, 1969 169. Todorov, Tzvetan, Litterature et signification, Pari, 1967 170. Todorov, Tzvetan, Poetique et prose, Paris, 1971 171. Tohneanu, I. G., Studii de stilistic eminescian, Ed. Stiintific, Bucuresti, 1965 172. Tohneanu, I. G., Dincolo de cuvnt, Studii de stilistic si versificatie, Editura Stiintific si Enciclopedic, Bucuresti, 1976 173. Tomasevski, Boris, Teoria lieraturii, Poetica, Bucuresti, 1965 174. Ullman, Stephen, Language and style, Basil Blackwell, Oxford, 1964 175. Vrtej, Constantin, Probleme de stilistic literar, Bucuresti, 1948 176. Vasiliu, Emanuel, Introducere n teoria textului, Editura Stiintific, Bucuresti, 1990 177. Vianu, Tudor, Arta prozatorilor romni, Bucuresti, 1941 178. Vianu, Tudor, Estetica, EPL, Bucuresti, 1968 179. Vianu, Tudor, Probleme de stil si art literar, ESPLA, Bucuresti, 1955 180. Vianu, Tudor, Problemele metaforei si alte studii de stilistic, ESPLA, Bucuresti, 1957 181. Vianu, Tudor, Studii de stilistic, Editura Didactic si Pedagogic, Bucuresti, 1968 182. Vianu, Tudor, Despre stil si art literar, Editura Tineretului, Bucuresti, 1965 183. Vianu, Tudor, Postume, Istoria ideii de geniu, Simbolul artistic, Tezele unei filozofii a operei, EPL, Bucuresti, 1966 184. Vianu, Tudor, Opere, volumul V, Editura Minerva, Bucuresti, 1971 185. Vlad, Carmen, Deixis si ambiguitate referential n textul poetic, SCL, 41, nr.3/1990, p.187-191 186. Vlad, Carmen, Sensul, dimensiune esential a textului, Dacia, Cluj, 1994

264 187. Vrabie, Gheorghe, Retorica folclorului, (Poezia), Bucuresti, Editura Minerva, 1978 188. Vrabie, Gheorghe, Poetica Mioritei, Editura Academiei, Bucuresti, 1984 189. Vrabie, Gheorghe, Din estetica poeziei populare romne, Editura Albatros, Bucuresti, 1990 190. Vulcnescu, Romulus, Mitologie romn, Editura Academiei, Bucuresti, 1987 191. Vulsici, M., Cu privire la particularittile sintactice ale stilurilor beletristic, stiintific si administrativ, n CL, XI, (1966), fs. I, p.91-102 192. Vultur, Smaranda, Intertextualitatea ca principiu de functionare a textului, n SCL, XXXVI, nr.1/1985, p.52 -63 193. Wald, Henri, Ideea vine vorbind (?), Cartea Romneasc, Bucuresti, 1983 194. Wald, Henri, Limbaj si valoare, Editura Enciclopedic, Bucuresti, 1973 195. Wald, Lucia, Sisteme de comunicare uman, Editura Stiintific, Bucuresti, 1973 196. Wellek, Rene si Austin Warren, Teoria literaturii, EPLU, Bucuresti, 1967

265

Cuprins
Cuvnt nainte I. Stilistica. Delimitarea conceptului. Obiectul stilisticii 7 II. Scurt istoric al stilisticii............................................ 22 III. Stilistica romneasc.............................................. 3 0 1. Prezentare general............................................... 30 2. Conceptii stilistice: Iorgu Iordan, Tudor Vianu, Ion Coteanu, Stefan Munteanu, Gheorghe Ivnescu 33 2.1. Iorgu Iordan...................................................... 33 2.2. Tudor Vianu............................................... ....... 39 2.3. Ion Coteanu...................................................... 52 2.4. Stefan Munteanu............................................... 59 2.5. Gheorghe Ivnescu............................................. 66 IV. Orientare n cercetarea stilistic............................. 74 Concepte. Principii. Metode.................................. 74 Stil - limbaj................................................ 75 Limbaj artistic - limbaj non-artistic............. 78 Simbol lingvistic - simbol artistic................ 81 Expresivitatea............................................ 88 Mesaj - text............................................... 92 Principii. Metode....................................... 97 V. Limbaj artistic - limbaj non-artistic. Repere n cercetarea stilistic .................................................................... 105 1. Nivelul fonematic..................................... 105 2. Nivelul lexico-semantic............................ 114 3. Nivelul gramatical.................................... 129 VI. Figurile limbajului................................................ 154 Figuri fonologice...................................... 159 Figuri morfosintactice............................... 162 Figuri semantice....................................... 166 VIII. Anexe................................................................... 174 1. Studii si cercetri stilistice................................. 174 1.1. Iorgu Iordan - Numeralul....................... 174 1.2. Eugen Cmpeanu - Nominativul............. 179

266 1.3. Mihaela Mancas - Valori ale imperfectului n proza lui Mateiu Caragiale........................ 185 1.4. Tudor Vianu - Locuri comune, sinonime si echivocuri................................................... 196 1.5. G.I. Tohneanu - Structura stilistic a poeziei Ulise de Lucian Blaga................................ 202 1.6. Ion Coteanu - Mihai Eminescu, Dintre sute de catarge sau poemul simetriilor simbolice .. 215 2. Paradigma expresivittii n textul liric neritual din Maramures (nivelul lexico semantic)........ 220 INDICE DE NUME..................................................... 245 INDICE DE MATERII............................................... 250 BIBLIOGRAFIE......................................................... 253