Importanța limbii literare în

cultura spirituală a poporului

Precum soarele ce ră sare în fiecare dimineață pentru a ne mâ ngâ ia și
lumina viața, este și limba literară , acea forță supremă care ne ghidează
calea spre absolut. Dacă cuvâ ntul este sâ ngele nostru, atunci limba devine
inima noastră , lă cașul sfâ nt al fiecă rui individ în care se naște, se cultivă
frumosul și mă reția limbajului literar. Mulți se întreabă ce semnifică oare
această limbă literară , în fond sunt o mulțime de definiții științifice, însă ,
pentru mine, cea mai importantă este acea care aseamă nă limba literară
unei ființe cerești, în mod special pasă rea phoenix, acea fă ptură divină care
reînvie zilnic printre adevă rații patrioți ai melodiosului nostru grai.
Pilonul de bază al unei societă ți este limba, care ne dictează legile și
formează competențele primordiale ale spiritualită ții unui popor cult.
Limba literară întrunește în sinea sa puterea și glasul unei societă ți, prin
intermediul careia noi devenim mai înțelepți, mai experimentați și mai
devotați propriei noastre culturi. Pentru orice națiune limba literară se
echivalează cu belșugul și prosperitatea culturală , deoarece, doar datorită
ei, totul în jurul nostru revine la viață și se pictează în mii de culori, care
sensibilizează auzul orică rui ascultă tor.Oare cunoaștem noi cu adevă rat
semnificația limbii literare pentru poporul nostru româ n?! Cred că nu,
deoarece ea este regina noastră , zeița ce poartă cu sfințenie mantia
culturală a națiunii noastre, doar cu ajutorul ei, noi prindem contur,
transfigurâ ndu-ne pe pâ nza istorică a miilor și sutelor de generații ce vor
urma. A vorbi frumos și îngrijit nu este o misiune imposibilă sau o acțiune
din domeniul irealului, este ceea ce se dobâ ndește pe parcursul vieții, este
o muncă colosală , însă roadele ei sunt cele mai dulci și parfumate din
întreg universul. Poporul româ n s-a nă scut sub cea mai norocoasă stea din
tot spațiul cosmogonic, deoarece nici o limbă de pe acest pă mâ nt nu
posedă muzicalitatea, sensibilitatea și senzualitatea graiului nostru. Doar
auzul câ torva cuvinte trezește cea mai intensă stare de beatitudine, dar noi
ce facem?! Noi, societatea contemporană permitem ca cineva să ne
stâ lcească limba tot prin intermediul nostru. Dumnezeu iubește limba
noastră , îngerii o ocrotesc, nouă ne ră mâ ne doar să o vorbim corect. Ea
este panteonul nostru, crezul de toate zilele, ce îl rostim prin puterea
minții și a sufletului. Doar vorbind o limbă literară , neamul nostru va
atinge apogeul culturii spirituale, deoarece limba naște cultura unui popor,
coborâ nd-o din cer pe pă mâ nt, pentru niște muritori de râ nd, care nu știu
a delimita frumosul de urâ t, lumina de întuneric și viața de moarte.Iubiți-
vă și respectați- vă cultura, dar emancipați- vă prin Limbă .