RELEVANŢA TEORIEI INTELIGENŢELOR MULTIPLE PENTRU

ÎNVĂŢĂMÂNTUL SPECIAL

Profesor psihopedagogie specială

MMA
Şcoala Generală pentru Copii cu Deficienţe Nr.1 Baia Mare
 Reforma învăţământului românesc are ca „nod gordian” al reuşitei sale atitudinea
profesorilor faţă de diferitele dimensiuni ale schimbării. Prin profesia lor, dascălii sunt cei care
dau viaţă transformărilor proiectate la nivelul sistemului de învăţământ prin reformele care
vizează calitatea educaţiei. Este esenţial ca profesorii să fie abilitaţi să folosească diferite
instrumente metodologice care să le permită operaţionalizarea elementelor teoretice, în
situaţii variate, pentru tinerii de vârstă şcolară.
O direcţie importantă o constituie în acest sens modernizarea strategiilor didactice,
care le permit profesorilor să treacă din planul design-ului instrucţional , al proiectului în
planul acţiunii de predare. Sensul comun al termenului „predare” are în vedere acţiunea de
„predare-primire” a unui obiect, a unei mărfi. Legat de procesul de învăţământ, termenul de
„predare” are semnificaţia de „a învăţa pe altul” în grecescul „didaskein”, până la sensul de
„arta universala de a învăţa pe toţi totul” din „Didactica Magna” a lui J.A. Comenius.
Învăţământul special este un subsistem al învăţământului românesc şi se prezintă ca
un sistem viabil, deschis, flexibil şi apt de a se adapta cerinţelor societăţii în orice perioadă de
dezvoltare a acestuia.
Învăţământul special este parte a învăţământului public, care contribuie la realizarea
obiectivelor, principiilor, criteriilor şi finalităţilor Reformei învăţământului, venind cu două
elemente proprii, care-l diferenţiază:
- un alt fel de elev;
- un alt mod de organizare a acţiunii de învăţare, reabilitare, compensare, integrare,
socializare, recuperare.
Învăţământul special semnifică, în principal şi în mod tradiţional, educaţia şcolară a
copiilor cu deficienţe realizată prin intermediul unei instituţii şcolare speciale.
Reforma educaţională din România presupune reconsiderarea stilului didactic şi
actualizarea acestuia prin cunoaşterea şi aplicarea Teoriei inteligentelor multiple.
Cadrele didactice din învăţământul special pentru deficienţi mintali au toate motivele să
asimileze această teorie deoarece ea deschide perspective psiho-pedagogice pentru un nou
Curriculum şcolar, respectiv pentru noi modele didactice ce pot fi utilizate cu mult succes
pentru compensarea deficienţei mintale, prin dezvoltarea rezonabilă a tipurilor
complementare de inteligenţă ce pot creşte şansele de integrare socio-profesională a
subiecţilor din şcolile speciale.
Nu există elev bun sau elev slab cum suntem tentaţi să ne etichetăm elevii, instruirea
lor trebuie făcută diferenţiat pentru a obţine rezultate maxime din partea fiecăruia dintre ei.
Instruirea diferenţiată trebuie să se bazeze pe o reală cunoaştere a potenţialului elevilor şi pe
o abordare corespunzătoare a metodelor de învăţare. Baza instruirii o constituie o viziune
pluralistă a inteligenţei umane, o recunoaştere a faţetelor distincte ale cunoaşterii şi faptul că
elevii au capacităţi cognitive şi stiluri proprii de învăţare.
Fiecare persoană posedă cele opt tipuri de inteligenţă într-o combinaţie unică: unii
oameni au un grad înalt de dezvoltare a tuturor inteligenţelor, foarte puţini prezintă un nivel
scăzut de dezvoltare a lor, iar cei mai mulţi oameni se găsesc undeva la mijloc, cu un număr
mic de inteligenţe foarte dezvoltate, cele mai multe dezvoltate mediu şi una sau două
inteligenţe slab dezvoltate.
Oricine are capacitatea să-şi dezvolte toate cele opt inteligenţe la un nivel rezonabil de
performanţă dacă primeşte încurajare, sprijin şi instruire adecvată.
Nici o inteligenţă nu există separat, ci acţionează în interdependenţă. Nu există un set
standard de trăsături pe care cineva trebuie să le posede pentru a fi considerat inteligent.

2
 Noul curriculum naţional are în vedere valorificarea maximă a potenţialului fiecărui
elev. În proiectarea lecţiilor profesorii pot, şi trebuie să creeze metode alternative de învăţare
activă centrate pe diferite tipuri de inteligenţă asigurând o diferenţiere reală a instruirii pentru
fiecare elev.
Misiunea şcolii speciale constă în stimularea implicării, cooperării şi creativităţii
cadrelor didactice pentru ca acestea să ofere servicii educaţionale amplificate terapeutic şi cu
o largă deschidere spre normalitate a elevilor cu cerinţe educative speciale. Modelarea cât
mai aproape de condiţiile de viata obişnuită a procesului educaţional va conduce la
acceptarea acestor elevi de către comunitate deoarece le va creşte potenţialul individual de
integrare socio-profesională. Utilizarea Teoriei inteligenţelor multiple în învăţământul special e
o şansă în plus pentru dezvoltarea şi integrarea ulterioară a copiilor cu CES. Depinde de noi,
cei care lucrăm în învăţământul special dacă suntem gata să acceptam această provocare şi
să ne aliniem cerinţelor educaţiei moderne oferite de această nouă teorie. Învăţământul
special are nevoie de o schimbare esenţială, de o noua deschidere şi orientare, de o
abordare diferită a elevilor cu nevoi educative speciale pentru a le putea asigura un potenţial
cât mai mare în dezvoltare pentru a se putea integra mai uşor în viaţa socială de zi cu zi.
Teoria inteligenţelor multiple a lui Howard Gardner vine în sprijinul acestor cerinţe şi
poate fi o rampă de lansare aparte în integrarea socio-profesională a copiilor cu cerinţe
educative speciale. De asemenea, pentru profesorii care lucrează în învăţământul special,
această teorie e o nouă provocare, care să ofere elevilor noi şanse de dezvoltare socio-
profesională.
„Dacă mi se spune eu uit, dacă cineva mă învaţă eu îmi amintesc, dacă mă implic eu
învăţ” ne spunea un formator la un curs de perfecţionare. Aceste cuvinte sunt adevărate şi vin
în sprijinul formării unor elevi cu nevoi educative speciale, cu ajutorul unor metode care le
ofere şansa de a-si valoriza la maxim personalitatea, de a se forma ca oameni pe deplin
integraţi în viaţa şi activitatea societăţii.
Howard Gardner, psiholog care activează în domeniul psihologiei stadiale, a formulat o
teorie cu privire la natura inteligenţei, care vine în contradicţie cu perspectiva psihometrică
anterioară . Această teorie a inteligenţelor multiple, enunţată în cartea „Frames of Mind: The
Theory of Multiple Intelligences”, a insistat asupra faptului că inteligenţa nu trebuie concepută
ca un construct unidimensional, ci ca o serie de şapte inteligenţe independente. Această
perspectivă, permite individului să „manifeste transformările şi modificările percepţiilor
individuale” şi să „recreeze aspecte ale propriilor experienţe”
Cele opt tipuri de inteligenţă originale sunt: Inteligenţa verbală/lingvistică,
Inteligenţa logică/matematică, Inteligenţa vizuală/spaţială, Inteligenţa corporală/kinestezică,
Inteligenţa muzicală/ritmică, Inteligenţa interpersonală, Inteligenţa intrapersonală, Inteligenţa
naturalistă.
Prin aplicarea teoriei inteligenţelor multiple în procesul de învăţământ, curriculumul se
organizează în jurul celor şapte abilităţi: lingvistică, logico-matematică, corporal-kinestezică,
spaţială, muzicală, interpersonală şi intrapersonală .
Printre avantajele acestei abordări se numără:
- crearea mai multor ocazii pentru dezvoltarea talentelor copiilor şi pentru obţinerea
performanţelor de către aceştia,
- mai mult timp pentru realizarea conexiunilor între diverse arii curriculare în procesul didactic,
- un material suplimentar pentru îmbunătăţirea evaluării.
Teoria lui Gardner a avut un efect catalizator asupra educaţiei.. În învăţământul
special se poate realiza de asemenea acest efect catalizator prin implementarea acestei teorii
în munca de zi cu zi la clasă a profesorului de educaţie specială.

3
PROIECT DE ACTIVITATE LIMBA ROMÂNĂ CLASA A V-A

Acest proiect de activitate poate fi considerat o pârghie de susţinere, necesară şi utilă, în

vederea desfăşurării activităţii instructiv-educative pentru cadrele didactice din învăţământul
special, aria curriculară limba şi literatura română.
Tipurile de inteligenţe dominante ale elevilor sunt cunoscute în urma testării prealabile de
către psihodiagnostician.
Obiectul: Limba romană
Subiectul: Substantivul
Obiective de referinţă:
- introducerea noţiunii de substantiv
- recunoaştere şi folosirea corectă în exprimarea oral şi scrisă
Obiective operaţionale:
- să observe imaginile prezentate;
- să denumească (fiinţe, lucruri, fenomene ale naturii –
prezentate în imagini);
- să enumere, să grupeze, identifice, să repete, să
deseneze, să utilizeze imagini;
- să cunoască definiţia substantivului;
- să recunoască substantivul în diferite contexte (obiecte
din jur, texte).
Metode şi procedee: expunerea, conversaţia, demonstraţia, problematizarea, discuţia,
dezbaterea, jocul de rol.
Materiale didactice: imagini, obiecte, fise de lucru, creioane colorate, manual, caiete.
Tipuri de activităţi : individuale, munca pe grupe.
Modalităţi de fixare: exerciţii, discuţii recapitulative
Modalităţi de evaluare: sumativă, formativă.
Scenariul activităţii:
1.Captarea atenţiei
Se va organiza clasa pentru lecţie.
2. Reactualizarea cunoştinţelor ancora
1. Un cântec pentru anotimpuri:
-comentarea versurilor – elemente specifice fiecărui anotimp.
Va fi stimulată: -inteligenţa muzicală;
-inteligenţa naturalistă;
-inteligenţa kinestezică.
3. Anunţarea temei si a obiectivelor.
Profesorul prezintă elevilor imagini sugestive cu: animale, plante, păsări, insecte, oameni şi
solicită elevului să denumească fiinţele din imaginile prezentate.
Acest exerciţiu stimulează inteligenţa vizual-spaţială, lingvistică şi logică.
4. Desfăşurarea lecţiei
Numele de fiinţe identificate în imagini de către elevi, sunt scrise de către profesor pe tablă şi
de către elevi în caiete: pisică, iepure, câine, peşte, copil, femeie, băiat, fetiţă.
Profesorul solicită elevilor şi alte exemple de fiinţe, iar apoi, împarte elevilor o fişă de lucru
prin care le cere să grupeze pe o coloana acele cuvinte care denumesc fiinţe: iepure,,

4
maşină, şcolar, barză, casă, carte, dulap, peşte, copil, munte, tată si sa scrie cu cifre cate
asemenea substantive sunt.
Se verifică prin sondaj rezultatul muncii independente.
Acest exerciţiu vine în sprijinul elevului de a-i stimula inteligenţa logico-matematică şi
intrapersonală.
Cu ajutorul elevilor, profesorul concluzionează că exemplele date denumesc fiinţe deoarece
au viaţă.
Profesorul cere elevilor să citească cuvintele rămase şi să le treacă pe o altă coloană,
moment în care şi profesorul le notează pe tablă.
Prin dialog cu elevii se stabileşte că aceste cuvinte sunt lucruri pentru că nu au viaţă.
Elevii sunt solicitaţi să dea şi alte exemple de lucruri.
Profesorul revine cu alte imagini sugestive, reprezentând fenomene ale naturii: zăpadă,
ploaie, nori, fulger.
Va fi stimulată inteligenţa vizual-spaţială şi lingvistică.
Se cere să denumească şi alte fenomene ale naturii (inteligenţa naturalistă)
Profesorul scrie pe tablă, iar elevii pe caiete fenomenele naturii numite de copii
(distingându-se trei coloane: fiinţe, lucruri, fenomene ale naturii), concluzionând că aceste
cuvinte sunt substantive.
Profesorul solicită elevilor să repete ce denumesc cuvintele din cele trei coloane
scrise pe tablă: fiinţe, lucruri, fenomene ale naturii.
Va fi stimulată –inteligenţa lingvistică
-inteligenţa interpersonală.
Profesorul arată că toate aceste cuvinte sunt substantive.
Se formulează definiţia cu ajutorul elevilor.
5. Fixarea cunoştinţelor
Fixarea cunoştinţelor se va realiza pe grupe de nivel de inteligenţă cu ajutorul unor
fise:
-prima grupa trebuie să alcătuiască şase propoziţii cu substantivele care denumesc
fiinţe, lucruri, fenomene ale naturii;
-a II-a grupă va completa spaţiile libere cu substantivele potrivite:
…………………….pleacă în excursie.
……………………..cântă frumos.
…………………….s-a topit.
Afară bate …………………………
Lecţia o învăţ din ………………….
Scriu lecţia pe ……………………..
-a III-a grupă scrie substantivele din clasă şi desenează unul dintre ele. (inteligenţa
interpersonală).
Se adună fişele de lucru .
6. Feed- back
În finalul lecţiei, profesorul va scrie pe tablă un text, iar elevii pe caiete, cerând să
sublinieze toate substantivele – cu cretă colorată.
1. Încheierea lecţiei.
La sfârşitul orei se vor da note pentru munca fiecărui elev, fiecare dintre ei va fi apreciat
în funcţie de efortul pe care l-a depus in rezolvarea sarcinilor

5
 Prin lucrarea de faţă am dorit să arăt că această teorie poate fi o practică viabilă
pentru elevii cu cerinţe educative speciale. Deşi în aparenţă Teoria inteligenţelor multiple şi
deficienţa mintală sunt două concepte opuse care nu pot funcţiona împreună totuşi practica
şcolară poate demonstra contrarul. Datorită acestei teorii deficientul mintal are şansa fie să-şi
amelioreze deficienţa prin stimularea inteligenţei dominante, fie să-şi dezvolte inteligenţa
predominantă.
Ceea ce îi deosebeşte pe toţi elevii cu dificultăţi de învăţare este caracterul unic
al deficienţei. Dacă este adevărat că aceşti elevi pot fi grupaţi după caracteristici comune,
bazate pe cerinţele educative speciale, este la fel de adevărat că fiecare elev nu se
încadrează perfect într-o anumită categorie. Prin depistarea tipului de inteligenţă deficientul
mintal poate recupera mare parte din handicapul său. Totul depinde însă de disponibilitatea
profesorilor de educaţie specială de a accepta această teorie şi a o pune în practică în cadrul
fiecărei ore fie ea în programul de dimineaţă sau în programul de după-masă.

6
 Bibliografie

1. Şoitu, Laurenţiu, Pedagogia comunicării, Institutul European, Bucureşti,2002.

2. Şoitu, Laurenţiu, Pedagogie educaţională, Editura Universităţii Al. I. Cuza,
Iaşi 2002
4 .Cosmovici, Andrei, Psihologie generală, Editura Polirom, Iaşi, 1996
5.Cosmovici, Andei şi Iacob, Luminiţa, Psihologie şcolară, Editura Polirom, Iaşi
1999
6. Cucoş, Constantin, Psihopedagogie pentru examene de definitivat şi grade
didactice, Editura Polirom, Iaşi 1998
7. Ionescu, Miron şi Radu, Ion, Didactica modernă, Editura Dacia, Cluj-Napoca
1995.
8.Ghid pentru formatori şi cadre didactice „Instruirea diferenţiată – Aplicaţii ale
inteligenţelor multiple”, MEC, Bucureşti