Conceptul de predare.

Relatiile dintre predare, invatare si

evaluare (+ 2. Predarea ca activitate de organizare si
conducere a activitatii de invatamant)

Predarea este o componenta a procesului de invatamant in

interactiune cu alte componente – invatarea si evaluarea.
Raportul intre verbele „a preda“ si a „primi“, devine, nemijlocit in
invatamant o relatie intre „predare“ si „invatare“. Predarea se
defineste in raport cu invatarea si chiar prin invatare; a preda: a
invata pe altii; predarea – „activitatea desfasurata de profesor in
cadrul lectiei, spre a le determina elevilor activitatea de invatare,
ambele activ fiind in interactiune“. În decursul timpului, relatia
predare – invatare – evaluare a cunoscut si momente de
dezechilibru, afectand rosturile si intelesurile conceptelor
respective. Cateva sensuri ale conceptului „predare“ ne dezvaluie
unele aspecte inadecvate ale raporturilor ei cu invatarea si
evaluarea:

- sensul de simpla transmitere si comunicare de cunostinte,

priceperi si deprinderi elevilor;
- sensul pur metodologic al predarii: aceasta se confunda cu
metodele ei, indeosebi cu cele verbale; a preda se confunda cu a
expune ori a comunica verbal.

În ambele acceptiuni, predarea risca sa solicite numai

„activismul“ educatorului nu si pe acela al elevilor, din aceasta
cauza si activismul profesprului ramanand limitat. Exigentele
pedagogice contemporane impun predarii dimensiuni superioare.
Predarea trebuie conceputa si implinita cu intelesuri
cuprinzatoare, complete si acestea sunt puse in lumina de
integrarea predarii in sistemul invatamantului ca proces. Predarea
se distinge prin doua ramuri intim controlate:
- instruirea (care uneste predarea cu invatarea altora);
- transformarea altora, formarea personalitatii sale prin
convertirea predarii in invatare, a informarii in formare.

Ca orice activitate umana, predarea este condusa de scopuri si

obiective, urmarind finalitati determinate.

Predarea este o activitate cu dubla functionalitate: de transmitere

(de comunicare a unor cunostinte, priceperi ori abilitati,
deprinderi, modele comportamentale) si de invatare a altora
(elevi, studenti etc.). Predarea inseamna instruirea care
formeaza. Ea este o activitate caracteristica scolii cuprinzand
relatia de munca dintre elevi si profesori. Predarea este necesara
invatarii intrucat multe din obiectivele educationale nu pot fi
atinse fara virtutile predarii: prezentarea sistematica a
continutului, explicarea problemelor, a notiunilor etc.,
introducerea
suficienta in continuturile pe discipline ale cunoasterii,
exemplificari sau ilustrari, aplicatii etc. Şansele invatarii depind,
in apreciabila masura de calitatea conditionarii ei de predare. În
principal, ele depind de producerea de catre predare a invatarii
dar si de formarea de catre predare a atitudinii pozitive fata de
invatare.

Pe de alta parte, evolutia invatarii are valoarea unui criteriu de

corectura ori de ameliorare a predarii. În general vorbind,
"progresele si regresele la nivelul uneia au consecinta asupra
celeilalte". Dar, in raportul predare invatare rolul conducator
revine predarii si subiectului ei – profesorul sau invatatorul.
Predarea se confirma daca induce invatarea, daca determina
elevilor integrarea cu actele de invatare. Necesara invatarii,
predarea trebuie sa fie si utila acesteia, adica sa fie conceputa si
organizata dupa nevoile si posibilitatile invatarii.