Problematica reformei Curriculumului National

Deşi nu există încă în literatura pedagogică actuală un consens asupra unei definiţii unice
a conceptului de curriculum, s-a conturat, totuşi, cu claritate, cadrul său referenţial:

- Curriculum desemnează ansamblul coerent de conţinuturi, metode de învăţare şi metode de

evaluare a performanţelor şcolare, organizat în vederea atingerii unor obiective determinate
(după Văideanu G., 1986).

- Curriculum, în accepţiunea largă în care este vehiculat astăzi, presupune un sistem complex de
„procese decizionale, manageriale sau de monitorizare care preced, însoţesc şi urmează
proiectarea, elaborarea, implementarea, evaluarea şi revizuirea permanentă şi dinamică a setului
de experienţe de învăţare oferite în şcoală.

În sens restrâns, curriculum desemnează ansamblul documentelor de tip reglator sau de altă
natură, în cadrul cărora se consemnează experienţele de învăţare" (Crişan, A., 1998).

- Curriculum reprezintă întreaga experienţă de învăţare-formare propusă de şcoală prin activităţi

şcolare şi extraşcolare. Această experienţă se realizează prin ansamblul funcţional al
componentelor şi tipurilor curriculare proiectate şi aplicate în interdependenţă.

- Caracteristicile esenţiale ale curriculum-ului sunt „coerenţa, cunoaşterea interconexiunilor

dintre elementele componente şi posibilitatea obţinerii unui feed-back semnificativ în raport cu
obiectivele urmărite" (Văideanuu, G., 1986).

Curriculumul Naţional reprezintă ansamblul situaţiilor educative şi al experienţelor de

reimmut aabby[nysyudjytdjtvvlwFVDDEFEWREDRTYHUIJ BZ învăţare, realizate şi oferite
prin sistemul naţional de învăţământ. În mod convenţional, prin Curriculum Naţional se
desemnează totalitatea documentelor care reglementează procesul de de tip reglator în care sunt
prevăzute aceste situaţiile educative şi experienţe de învăţare.

Începând cu anul 1998, Consiliul Naţional pentru Curriculum a elaborat şi pus în aplicare
o serie de direcţii strategice, în vederea corectării unor disfuncţii ale etapelor precedente ale
reformei curriculare şi elaborarea unui nou curriculum centrat pe nevoile, aspiraţiile elevilor, pe
valorificarea şi câştigarea de experienţe de învăţare a acestora.

Principalele orientări strategice au fost:

- construirea unui curriculum naţional coerent, care să descrie ansamblul experienţelor de

învăţare pe care şcoala românească le poate oferi educabililor, astfel încât să le faciliteze inserţia
socio-profesională;
 - elaborarea şi aplicarea unor strategii clare de dezvoltare curriculJIKDDDFDDDară pe termen
scurt, mediu şi lung, a unei metodologii flexibile vizând proiectarea, implementarea, evaluarea,
reglarea şi dezvoltarea curriculum-ului;

- formarea resurselor umane, manageriale care să asigure profesionalizarea proceselor de

dezvoltare curriculară. Reperele fundamentale ale procesului de construcţie a Curriculumului
Naţional pentru învăţământul obligatoriu au fost (cf. Curriculum Naţional, 1998):

- raportarea la dinamica şi necesităţile actuale, precum şi la finalităţile de perspectivă ale

sistemului românesc de învăţământ;

- raportarea la tendinţele actuale şi la criteriile internaţionale general acceptate în domeniul

reformelor curriculare;

- raportarea la acele tradiţii ale sistemului romînesc de învăţământ care sunt pertinente din
punctul de vedere al reformei în curs.

În procesul de elaborare a Curriculumului Naţional s-a urmărit ca acesta să dispună de o serie de

trăsături, precum (cf. Cartea albă a reformei, 1995):

- adecvarea curriculumului la contextul socio-cultural naţional;

- permeabilitatea curriculumului faţă de evoluţiile din domeniu, pe plan internaţional; - coerenţa

curriculumului, înregistrată în special în cadrul relaţiei acestuia cu toate componentele sistemului
şi procesului de învăţământ;

- pertinenţa curriculumului în relaţie cu finalităţile educaţionale;

- transparenţa curriculumului, dacă ne referim la acţiunile agenţilor implicaţi;

- articularea eficientă a etapelor procesului curricular: proiectare, organizare, implementare,

evaluare, revizuire.

Pe lângă acestea, Curriculumul Naţional promovează mai multe direcţii metodologice în

procesul curricular, ca elemente de noutate faţă de curriculumul învăţământului tradiţional:

- deplasarea accentului de pe procesul de predare pe cel de învăţare, acesta din urmă f iind situat
în centrul demersurilor şcolii;

- descongestionarea materiei şi aerisirea programului şcolar zilnic al elevului (mai mult timp
pentru activităţile independente ori cele ludice, pentru lectură, sport);

- orientarea proceselor de instruire spre formare de competenţe, capacităţi şi atitudini,

valorificându-se astfel teza pedagogică de „răsturnare a triadei obiectivelor” a lui George
Văideanu (1988),conform căreia demersurile de predare şi învăţare‚ sunt orientate de finalităţi ce
se realizează în următorul sens: capacităţi, atitudini → priceperi şi deprinderi→ cunoştinţe.
Valoarea praxiologică a acestei concepţii rezidă în stimularea gândirii critice, divergente, a
spiritului investigativ, a activităţii independente, a competenţelor proprii rezolvării situaţiilor
problematice;

- umanizarea conţinuturilor învăţării (deplasarea accentului în predare de pe disciplinele

ştiinţifice pure pe ceea ce pot învăţa elevii pentru viaţa cotidiană, pe înţelegerea sensului lumii în
care trăiesc);

- adaptarea conţinuturilor la preocupările, interesele şi aptitudinile elevilor, la realitatea

cotidiană, ce include experienţele propriu-zise ale elevilor;

- flexibilizarea parcursurilor şcolare prin construirea unui proces de învăţământ pentru elevul
concret, nu a unui învăţământ uniform, pentru un elev abstract;

- implicarea şi responsabilizarea şi a altor agenţi educaţionali, factori ai comunităţii locale în

construcţia, aplicarea, evaluarea şi dezvoltarea curriculară.

Curriculumul Naţional este format din două segmente: - curriculumul nucleu (80% în
învăţământul gimnazial şi 70% în învăţământul liceal), cuprinzând totalitatea programelor
curriculare ce urmează a fi abordate în mod unita r pentru întreaga populaţie şcolară aferentă
unui an de studiu, tip, profil de unitate şcolară. Acest segment curricular corespunde numărului
minim de ore de la fiecare disciplină obligatorie inclusă în planul-cadru de învăţământ,
urmărindu-se astfel asigurarea egalităţii şanselor în cadrul învăţământului public; - curriculum la
decizia şcolii (20% în învăţământul gimnazial şi 30% în învăţământul liceal), cuprinzând
elemente curriculare de aprofundare ori extindere a celor prevăzute în trunchiul comun sau
programe a unor noi discipline/module disciplinare, interdisciplinare sau transdisciplinare
(opţionale) ca răspuns la interesele, aspiraţiile elevilor, ale factorilor comunităţii locale, în acord
cu resursele de care dispune şcoala. CDS acoperă diferenţa de ore dintre trunchiul comun şi
numărul maxim de ore pe săptămână prevăzut pe discipline şi ani de studiu, fiind o concretizare
a principiului flexibilizării şi descentralizării curriculare şi instituţionale, al relativizării la
nevoile elevilor şi al parcursului individual.

Curriculumul la decizia şcolii se manifestă sub forma mai multe ipostaze: a)

Curriculumul nucleu aprofundat – prin care se abordează numai materia din trunchiul comun, pe
baza căruia se vor stabili standardele curriculare de performanţă. Reprezintă acea formă a
curriculumului la decizia şcolii care vizează aprofundarea obiectivelor curriculumului nucleu
prin diversificarea activităţilor de învăţare şi care se adresează elevilor care au interese deosebite,
aptitudini pentru disciplina, aria curriculară respectivă, dar şi celor care le sunt necesare activităţi
în plus faţă de cele prevăzute în programa curriculară aferentă trunchiu lui comun, pentru a
atinge nivelul obiectivelor prevăzute. b) Curriculum extins – care presupune acea formă a
curriculumului la decizia şcolii ce urmăreşte extinderea, prin noi obiective şi conţinuturi, a
unităţilor de învăţare/conţinut prevăzute în curriculumul nucleu. Se lărgeşte oferta de învăţare
prin parcurgerea în întregime a programei curriculare, până la acoperirea numărului maxim de
ore din plaja orară a disciplinei respective. Se adresează elevilor care au anumite interese,
aptitudini pentru o anumită disciplină ori arie curriculară. c) Curriculum elaborat în şcoală – prin
care se optează pentru diverse activităţi didactice cu relevanţă pentru anumite interese, aptitudini
ale elevilor, pentru zona geografică respectivă ori pentru o comunitate locală. Aceste activităţi
pot fi centrate pe o anumită disciplină şcolară (opţional la nivelul disciplinei) sau pe mai multe
discipline (opţional la nivelul unei arii curriculare sau la nivel cross-curricular).

c1) Opţionalul la nivelul disciplinei şcolare constă într-o nouă ofertă curriculară pentru disciplina
respectivă elaborată la nivelul catedrei, comisiei metodice ori al profesorului. Astfel, sunt
formulate noi obiective de referinţă/competenţe specifice, unităţi de conţinut, activităţi, proiecte.

c2) Opţionalul la nivelul unei arii curriculare constă în alegerea unei problematici, teme
abordabile prin apelul la cel puţin două discipline din cadrul unei arii curriculare. Pornind de la
obiectivele-cadru/competenţele generale ale disciplinelor, vor fi stabilite noi obiective complexe
(obiective-cadru/competenţe generale), transpuse în obiective de referinţă/competenţe sp ecifice
şi noi unităţi de conţinut. Astfel, tema opţionalului este abordată din perspective multiple
(abordarea pluridisciplinară) sau prin conexiune, prin întrepătrunderea elementelor ştiinţifice,
transpuse didactic în cadrul obiectelor de învăţământ (abordarea interdisciplinară).

c3) Opţionalul la nivel cross-curricular (mai multe arii curriculare) implică cel puţin două
discipline din cadrul unor arii curriculare diferite. Ca şi în cazul opţionalului la nivelul ariei
curriculare, organizarea curriculară poate fi de tip pluridisciplinar, interdisciplinar, dar poate f i
valorificată şi perspectiva transdisciplinară, prin axarea procesului instructiv-educativ pe
demersurile elevilor. Astfel, opţionalul la nivel cross-curricular poate fi proiectat pornind de la
un obiectiv complex de tip interdisciplinar sau transdisciplinar, transpus în
obiectivecadru/competenţe generale, obiective de referinţă/competenţe specifice, realizabil prin
noi conţinuturi, prin strategii de tip euristic.