Nume:

Minicercetare despre cuvântul

CRIZĂ
Cuvântul criză provine de la termenul grecesc krisis, cu sensul de “punct de cotitură”, acesta
provenind, la rândul lui din verbul krinein “ a separa, a decide, a judeca”.

Conform Dicţionarului explicativ al limbii române (2009), cuvântul criză are la bază
definiţia de o etapă în evoluţia unei societăţi marcată de mari dificultăţi (sociale, economice,
politice); lipsă acută (de marfuri, timp, de forţă de muncă) . Din definitie rezultă precizarea
spaţiilor de materializare a crizei, ca şi specificul acesteia ca fenomen şi proces care
caracterizează o anumită stare a societăţii respective, cea în care disfuncţionalitatea şi tulburarea
normalităţii devin note definitorii ale comportamentului social respectiv.

Criză: 1. Fază în evoluția unei societăți marcate de mari dificultăți (economice, politice,
sociale, militare etc.); perioadă de tensiune, de tulburare, de încercări (adesea decisive) care se
manifestă în societate. Lipsă acută ( de mărfuri, de timp, de forţă de muncă). 2. Moment critic,
culminant, în evoluţia care precedă vindecarea sau agravarea unei boli; declanșare bruscă a unei
boli sau apariţia unui acces brusc în cursul unei boli cornice. Criză de apendicită. .  ◊ Tensiune,
moment de mare depresiune sufletească, zbucium.

Dicţionarul Oxford dă următoarea definiţie a crizei: un moment de dificultate intensă sau un

pericol; un moment când o dificultate sau o decizie importantă trebuie să fie făcută; un punct de
cotitură a evoluţiei unei boli, când se produce o schimbare important, indicând fie recuperarea,
fie moartea.

Cuvântul criză care are însă multiple semnificaţii. Ĩn limbajul politic şi juridic, el înseamnă
decizie sau discriminare; în acest sens în lucrarea Istoria Războiului Peloponesiac a istoricului
grec Ticidide, cuvântul apare de şase ori, fiind încărcat cu conotaţii juridice: “o judecată sau o
decizie care nu rezultă şi nu se sprijină pe probele existente”. Este practice imposibil să se
sintetizeze toate aspectele care caracterizează cuvântul criză într-o singură definiţie.

Ĩn Dicţionarul de sociologie coordonat de Cătălin Zamfir şi Lazăr Vlăsceanu, cuvântul

criză este definit “ ca o perioadă, în dinamica unui sistem, caracterizată prin acumularea
accentuată a dificultăţilor, izbucnirea conflictuală a tensiunilor, fapt care face dificilă
funcţionarea sa normală, declanşându-se puternice presiuni spre schimbare” (Zamfir, Vlăsceanu,
1993,p. 145).

Plecând de la Grecia antică, unii cercetători au descoperit mai multe accepţiuni ale
termenului denumit criză. Ĩn limbaj religios se referea la “interpretarea semnelor divine din
zborul păsărilor sau din cântecul acestora sau la alegerea unui animal pentru a deveni victima
sacrificială într-un anumit ritual (Bejin, Morin, 1976, pp. 1-2; Brunkhorst, 1993, p. 127; Stern,
1976, p. 25). Întâlnim în teologie termenul de „judecată” în multiple contexte, nuanţat 1. Vorbim
de judecata lui Hristos la sfârşitul veacurilor, după cum vorbim întru Hristos de judecata care a
început deja odată cu momentul răstignirii – „acum este judecata (krisis) acestei lumi, acum
stăpânitorul lumii acesteia va fi aruncat afară” (In 12, 31). Ĩn accepţiunea juridică “ exprimă
ideea unei judecăţi, a unei decizii care nu rezultă în mod mecanic din probe”. Raportat la
cumulul de termeni pe care îi înglobează semnificaţia tragediei greceşti, “cuvântul criză
desemnează un eveniment care, tranşant şi raţional, implica atât întregul trecut, cât şi întregul
viitor al acţiunii al cărei curs îl marca”. Ĩn ceea ce priveşte accepţiunea hipocratică medicală,
termenul “denotă o schimbare bruscă a stării unui bolnav, schimbare reperată în timp şi în
spaţiu”.

Un alt dicţionar, coordonat de Raymond Boudon, prezintă criza ca acel moment în care
mecanismele de control şi identitatea unui grup “sunt supuse unei încercări, în general
neprevăzute, considerată tranzitorie, periculoasă şi cu rezolvare nesigură”. Ĩn Lexicul ştiinţelor
sociale, Madeleine Grawitz defineşte criza ca “o situaţie de conflict intens, de punere sub semnul
îndoielii a valorilor, a raporturilor între generaţii sau între grupuri sociale…”2

Medical, A. Bolzinger precizează: “termenul clinic de criză desemnează momentul crucial în

care boala ajunge la termenul său, la rezoluţia sa, înspre bine ori înspre ceea ce e mai rău (.).
Criza este un paroxism de incertitudine şi de angoasă în care totul este în suspans (.) în aşteptarea
unei rezoluţii viitoare a bolii”. 3 A. Bolzinger evidenţiază şi conceptul de criză ca patologie:
“Criza nu anunţă nicio întoarcere la sănătate. Ea nu este salvatoare, ea este patologică.”4

Definiţia cuvântului criză în diverse dicţionare:

Ĩn Dicţionar Enciclopedic (1993-2009),cuvântul criză are diferite sensuri:

CRÍZĂ (< fr.) s. f. 1.  ◊ C. economică = fază a ciclului economic caracterizată în economia

contemporană prin scăderea rentabilității întreprinderilor, creșterea inflației, accelerarea
concentrării financiare și a multinaționalismului economic, începutul unor revoluții tehnologice,
modificarea structurii cererii mondiale de produse industriale, creșterea șomajului;
evoluția c.e. este influențată de factori conjuncturali (revendicări salariale, creșterea prețului
materiilor prime și al energiei) și factori structurali (scăderea productivității muncii și a
rentabilității întreprinderilor). ◊ C. ciclică = c. care cuprinde toate sferele procesului
reproducției; constituie faza principală și punctul de demarcație ale ciclului economic.
◊ C. intermediară = c. care apare între c. ciclice, nefiind componentă obligatorie a ciclului; se
manifestă prin creșterea stocurilor și reducerea producției fără a lua proporții prea mari.
◊ C. parțială = c. care cuprinde numai o ramură a producției; este determinată de dezvoltarea
1
Pr. Prof. Dr. Ion Bria, Dicţionar de teologie ortodoxă, ed. IBMBOR, Bucureşti, 1994, p. 228-230.
2
M. Grawitz, Lexicul ştiinţelor sociale, 1994, p. 97.
3
A. Bolzinger, Le concept Clinique de crise, 1982, p. 475-480.
4
Ibidem, p. 476.
inegală a diferitelor ramuri ale economiei. ◊ C. agrară = c. caracterizată prin formarea unor mari
surplusuri sau penuriei de produse agricole în raport cu cererea solvabilă. ◊ C. energetică =
fenomen economico-social complex reflectat prin insuficiența resurselor energetice clasice, în
raport cu nivelul tehnicii și tehnologiei, cu repartizarea inegală a acestora pe glob și cu caracterul
exploatării lor. ◊ C.  industrială = c. ce se manifestă prin reducerea bruscă a producției
industriale, creșterea capacităților de producție neutilizate și creșterea șomajului; este însoțită în
mod inevitabil de c. comerțului, bănească, de credit și financiară etc. ◊ C. ministerială =
perioadă intermediară între demisia și formarea unui guvern. ♦ Lipsă acută (ex. criză de forță de
muncă; criză de timp). 2. Moment culminant în evoluția unei boli care precede vindecarea sau
maladii cronice (ex. c. de apendicită). ♦ (PSIH.) Apariției bruscă a unei rupturi de echilibru,
manifestată prin tensiune, zbucium depresiune sufletească. Existența umană este jalonată de
crize: nașterea, înțărcarea, întrarea în școală, adolescența agravarea bolii; declanșarea bruscă a
unei boli sau apariția unui acces brusc în cursul unei boli, menopauza. ◊ C. de originalitate
juvenilă = comportament nonconformist la adolescenților care caută, fără îndemînare, afirmarea
personalității.
Ĩn Dicţionarul limbii române literare contemporane , criză este definit ca:
CRÍZĂ, crize, s. f. 1. (Adesea determinat prin «economică» sau «de supraproducție») Prăbușire
a vieții economice, la care se ajunge în mod inevitabil și periodic în țările capitaliste, din cauza
contradicției fundamentale între caracterul tot mai social al producției și forma capitalistă,
individuală a însușirii produselor; se caracterizează prin falimente, absorbirea întreprinderilor
mai slabe de către cele mai puternice, creșterea șomajului și mizeriei oamenilor muncii, a căror
putere de cumpărare scade, ajungîndu-se din această cauză la o falsă impresie de. abundență a
mărfurilor pe piață. În crize, contradicția dintre producția socială și însușirea capitalistă
izbucnește cu violență. Circulația mărfurilor este vremelnic desființată; mijloacele de circulație,
banii, devin o piedică pentru circulație, toate legile producției și ale circulației de mărfuri
acționează în sens invers. MARX-ENGELS, O. A. II 131. Cauza ultimă a tuturor crizelor reale
rămîne întotdeauna sărăcia și caracterul limitat al consumului maselor, care se opune tendinței
producției capitaliste de a dezvolta forțele de producție în așa fel, ca și cum limita dezvoltării
lor ar fi numai capacitatea absolută de consumație a societății. MARX, la LENIN, O. III
39. Pentru a lichida crizele trebuie lichidat capitalismul. STALIN, O. XII 262. Sindicatele
unitare, devenite un instrument de luptă organizată a muncitorimii și o puternică stavilă în calea
planurilor de a arunca pe spinarea maselor populare greutățile crizei economice, au fost. și ele
dizolvate în același an. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 13. ◊ Criză de produse = lipsă de
mărfuri pe piață. Criză monetară = fenomen economic caracteristic regimului capitalist, constînd
în lipsa de bani și de credite pe piață datorită paralizării vieții economice în epocile de stagnare a
afacerilor. Criza generală a capitalismului sau a sistemului capitalist (mondial) = epoca istorică
a prăbușirii capitalismului, cuprinsă între prima revoluție socialistă și victoria revoluției
socialiste în întreaga lume și caracterizată printr-o supraproducție de mari proporții, printr-o
paralizare a tuturor sferelor de activitate (socială, politică, literară, artistică), printr-o desfășurare
inegală, care lovește țările capitaliste în momente diferite și cu intensități diferite, prin împletirea
crizei industriale cu criza agrară și prin izbucnirea de conflicte și războaie, al căror rezultat final
este pieirea inevitabilă a capitalismului. Drept cel mai important rezultat economic al celui de-al
doilea război mondial și al urmărilor lui economice trebuie socotită destrămarea pieței
mondiale unice atotcuprinzătoare. Această împrejurare a determinat o nouă adîncire a crizei
generale a sistemului capitalist mondial. STALIN, PROBL. EC. 33. Criza generală a
capitalismului se caracterizează printr-o și mai mare intensificare a procesului de putrezire a
sistemului capitalist. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 348. Criză de regim = epocă în care un
regim devenit nestabil este pe punctul de a fi răsturnat (pe cale revoluționară) și înlocuit cu
altul. Trecem prin a treia criză de regim. Prima a fost criza regimului țarist, care nu mai există.
A doua a fost criza primului Guvern Provizoriu, al cărei rezultat a fost demisia lui Miliukov și
Gucikov. A treia a fost criza guvernului de coaliție, cînd instabilitatea regimului a atins punctul
culminant. STALIN, O. III 121. (În țările cu regim parlamentar burghez) Criză de
guvern (sau ministerială) = interval de timp (caracterizat prin agitație și frămîntare politică) între
demisia unui guvern și formarea guvernului următor. 2. . Criză de ficat. ▭ Are să-i tremure
iarăși buzele și o să devină galben ca în timpul crizelor. SAHIA, N. 25. ◊ F i g .  Mă cuprind
uneori gînduri triste și nu mă mai stăpînesc. E o criză. Trece. PAS, Z. I 97.
Ĩn Dicţionarul de neologisme (1986) cuvântul criză se defineşte ca:
 CRÍZĂ s.f. 1. Manifestare violentă a contradicțiilor; moment periculos și decisiv; tulburare.
♦ Criză economică = stagnare și perturbare a vieții economice. 2. Lipsă acută de ceva. ♦ Criză de
guvern = interval de timp care se scurge între demisia unui guvern și formarea unui nou
guvern. 3. Tensiune, zbucium sufletesc, moment de grea încercare, de depresiune
sufletească. 4. Fază critică în dezvoltarea unei boli ca semn al unei schimbări în bine sau în rău.
[< fr. crise, cf. lat. crisis, gr. krisis < krinein – a judeca].
Ĩn Dicţionar de cuvinte recente (1997) cuvântul criză apare:
Celulă de criză sint.s. Grup de lucru organizat la ministere în caz de criză provocată de războaie,
greve etc. ◊ “O celulă de criză funcţionează fără întrerupere la ministerul sănătăţii din Rhenania
de Nord- Westfalia. De aici s-a lansat, joi, alarma care a impus măsurile menţionate.” R. I. 19 I
85 p.6 (din fr. Cellule de crise).
Ĩn Dicţionarul universal al limbei române ( Şăineanu, ed a VI-a termenul criză este definit ca:
Criză f. 1. Schimbarea stării într-o boală: criză salutară, funestă; 2. Fig momentul decisiv al
unei afaceri; 3. Turburare momentană: criză financiară.
Ĩn Noul Dicţionar explicativ al limbii române (2002), criză este definit ca :
Criză-e f. 1) Fază primejdioasă şi hotărâtoare în viaţa social, constând într-o manifestare violent
a contradicţiilor economice, politice şi sociale. . ◊ de guvern perioadă când un guvern a
demisionat iar altul nu este format. 2) Moment critic în evoluţia unei boli, după care urmează
schimbarea în bine sau în rău. 3) Agravarea bruscă a unei boli cornice. 4) Lipsă acută a ceva
necesar vieţii, material sau spiritual. 5) fig. Tensiune, zbucium sufletesc./<fr. Crise, lat. Crisis.
 Ĩn Marele dicţionar de neologisme (2000), cuvântul criză este definit ca:
CRÍZĂ s. f. 1. manifestare violentă a contradicțiilor (economice, politice, ideologice, militare
etc.). ♦ ~ economică = fază a ciclului economic în care se formează un surplus relativ de mărfuri
în raport cu capacitatea de cumpărare limitată a populației, ceea ce duce la scăderea producției, la
falimente, șomaj etc.; ~ energetică = fenomen complex care se manifestă prin insuficiența
resurselor energetice clasice. 2. moment critic, periculos și decisiv; tulburare. ♦ ~ de guvern =
interval de timp care se scurge între demisia unui guvern și formarea unui nou guvern. ◊ lipsă
acută. 3. tensiune, zbucium sufletesc, moment de grea încercare, de depresiune sufletească. 4.
fază critică în evoluția unei boli. (< fr. crise)

 sursa: MDN '00 (2000)

criză f. 1. schimbarea stării într-o boală: criză salutară, funestă; 2. fig. momentul deciziv al unei

afaceri; 3. turburare momentană: criză financiară.

 sursa: Șăineanu, ed. VI (1929

críză f., pl. e (gr. krísis, d. krino, judec. V. critic). Moment greŭ în cursul unei boli. Criză de

nervi, atac de nervi. Fig. Criză ministerială, criză financiară(chesat).

 sursa: Scriban (1939)

Exemple:

“România nu mai poate evita o criză economică de proporţii, susține senatorul PNL Florin Cîţu”(
https://ro.wikipedia.org/wiki/Criză_economică accesat 5.06.2019)

“În acest an, populația se confruntă cu o criză a lemnului de foc” - legislația actuală împiedică
accesul oamenilor la lemn de foc la prețuri accesibile și în același timp procurat în mod legal
(http://www.wwf.ro/ce_facem/paduri/combaterea_taierilor_ilegale/criza_lemnului_de_foc_pentru_po
pulaie/ accesat 5.05.2019)

“Cele mai bune trucuri pentru a calma un copil în criză de nervi”(

https://www.qbebe.ro/psihologie/probleme_de_comportament/cele_mai_bune_trucuri_pentru_a_
calma_un_copil_in_criza_de_nervi accesat 5.06.2019)

“Criza social-democraţiei germane periclitează marea coaliţie guvernamentală”

(https://www.rfi.ro/politica-112016-criza-social-democratiei-germane-pericliteaza-marea-
coalitie-guvernamentala accesat 5.05.2019)

“Criza din energie. Și când se închide Reactorul 1 de la Cernavodă” (https://pressone.ro/criza-

din-energie-si-cand-se-inchide-reactorul-1-de-la-cernavoda/ accesat 5.06.2019)
 Ĩn concluzie, cuvântul criză are ca sens de bază definiţia din DEX şi anume “ Fază în
evoluția unei societăți marcate de mari dificultăți (economice, politice, sociale, militare etc.);
perioadă de tensiune, de tulburare, de încercări (adesea decisive) care se manifestă în societate.”,
la care se adaugă alte definiţii din diverse dicţionare şi, pe lângă acestea, termenul criză este
preluat şi de limbajul medical, religios, juridic unde capătă sensuri noi, fiind evident faptul că a
suferit inovaţii semantice.
 Bibliografie:
1. Dicţionar explicativ al limbii române (dexonline.ro);
2. Zamfir, C., Vlăsceanu L., Dicţionar de sociologie, Bucureşti, Ed. Babel, 1993.
3. Dicţionar juridic roman-englez/englez-român, Ed. Niculescu, 2005.
4. https://www.academia.edu/24769896/Cristina_Coman_Comunicarea_de_Criza
5. Pr. Prof. Dr. Ion Bria, Dicţionar de teologie ortodoxă, ed. IBMBOR, Bucureşti, 1994,  p. 228-230.