Stiluri de invatare

Prezentat de motanul
 Scurt Istoric
• David A. Kolb (1939 - )

• Este un teoretician american al caror interese si

publicatii se concentreze pe invatarea
experentiala, schimbarea individuala si sociala,
dezvoltarea carierei si educatiei executive si
profesionale.

• El este fondatorul si creatorul Experienta Bazata

pe Sistemul de Invatare (EBLS) precum si profesor
al comportamentului organizational in Case
Western Reserve University, Cleveland, Ohio.
Teoria stilurilor de invatare:
• Instruirea este concepută ca un proces ce decurge în patru etape,
• iar stilul de învăţare este preferinţa pentru două etape “vecine” :

conceptualizarea abstractă Versus experienţă concretă

experimentare activă Versus observarea reflexivă

• David Kolb a stabilit principiile acestora, conceptualizîndu-le ca un

continuum, după cum urmează:
1) Experienţa concretă: a fi implicat într-o situaţie experenţială inedită.
2) Observarea reflexivă: a observa pe alţii sau a se observa pe sine însuşi.
3) Conceptualizarea abstractă: a crea teorii pentru a explica cele
observate.
4) Experimentarea activă: a utiliza teoriile pentru a soluţiona probleme, a
lua decizii.
Stilurile descrise de
autor sînt
următoarele:

• Convergent (Pragmaticii)

•Divergent (Reflexivii)

•Asimilator (Teoreticienii)

• Acomodator (Activii )
Pentru a stabili cele patru stiluri de instruire, Kolb face referinţă la patru procese
fundamentale de învăţare:
observarea, gîndirea, emoţia şi acţiunea.

Emotia si simturile (exprienta concreta)

• Subiectii “doar” percep informatia.
• persoanele fac raţionamente, în baza emoţiilor şi sînt empatice.
• consideră că abordările teoretice sînt inutile şi preferă să trateze fiecare
situaţie drept un caz unic.
• învaţă cel mai eficient atunci cînd li se aduc exemple concrete şi cînd se
pot implica în activităţi.
• Ei tind să relaţioneze cu colegii, dar evită autorităţile.
• Instructorul/profesorul are doar rolul de “salvamont” în instruirea unor
astfel de educabili – autodirectivi şi autonomi.

Observarea (Observarea reflexivă)

• indivizii reflectă felul în care informaţia va afecta anumite aspecte ale vieţii.
• tentativă imparţială şi reflexivă de abordare a instruirii.
• se bazează pe observaţii minuţioase.
• preferă lectura şi scrierea.
• aşteaptă de la profesor interpretări experte, dorind ca acesta să le fie şi
ghid, şi maestru în repartizarea sarcinilor.
Gîndirea (Generalizarea abstractă sau
conceptualizarea)
• Subiecţii compară felul în care informaţia corespunde experienţei
anterioare.
• prezenţa unei abordări analitice, conceptuale despre învăţare, care
corelează semnificativ cu gîndirea logică şi evaluarea raţională.
• sînt mai mult orientaţi spre obiecte şi simboluri.
• învaţă mai eficient atunci cînd sînt direcţionaţi de o autoritate şi în situaţii
impersonale care accentuează teoria şi analiza sistematică.
• Prefera lecturile teoretice şi exerciţiile de reflectare.

Acţiunea (Experimentarea activă)

• se gîndesc în ce fel informaţia nouă ar putea să le ofere şi
modalităţi inedite de a acţiona.
• învaţă mai eficient atunci cînd se pot angaja în proiecte, teme
pentru acasă sau discuţii în grup, detestînd lectura.
• Sunt preferate feedback-ul colegilor, autoevaluarea şi
autodirecţionarea.
• Sunt extrovertiti.
 Teoreticienii Activii
(sau Asimilatorii) (sau Acomodatorii)

Stiluri personale
de invatare

Pragmaticii Reflexivii
(sau Convergenţii) (sau Divergenţii)
Invatarea mersului pe bicicleta:
• Reflexivii – se gandesc la ciclism si privesc alte persoane care se plimba cu
bicicleta.
• Teoreticienii – inteleg care este tehnologia mersului pe bicicleta si au
convingere ferma ca o vor face si ei in curand.
• Pragmaticii – solicita indicati practicesi tehnici de conducere de la un
expert.
• Activii – se urca pe bicicleta si incearca sa nu cada de pe ea.

Invatarea unui program software:

• Reflexivii – se gandesc la ceea ce ar putea face chiar acuma.
• Teoreticienii – citesc un manual pentru a face fata situatiei.
• Pragmaticii – folosesc persoane din anturajul sau pentru a sti
ce trebuie sa faca.
• Activii – se aseaza la calculator si incearca sa lucreze.

Invatarea algebrei:
• Teoreticienii – asculta explicatiile de rigoare.
• Pragmaticii – avanseaza pas cu pas.
• Activii - practica.
• Reflexivii – te plictisesc, povestindu-ti despre ecuatii
 Stilul convergent (Pragmatici) – conceptualizare
abstractă şi experimentare activă:

• Acumulează cunoştinţele prin analiză şi apoi aplică noile

idei/concepte în practică.
• Abilitatea de a aplica ideile noi este punctul forte al
acestora.
• Sistematizează informaţia prin intermediul raţiona-
mentelor ipotetico-deductive.
• Pun un accent deosebit pe gîndirea raţională şi concretă,
rămînînd relativ “reci”
• Decît să “irosească” timpul cu oamenii, ei preferă să
mediteze, să inventeze ceva.
Stilul divergent (Reflexivii)– experienţă concretă şi
observare reflexivă:

• Acumulează cunoştinţe cu ajutorul intuiţiei.

• Işi utilizează la maxim aptitudinile imaginative şi abilitatea de
a vedea situaţii complexe din mai multe perspective,
ajungînd, prin sinergie, la formarea unui gestalt semnificativ.
• Posedă, de asemenea, abilitatea de a integra eficient
informaţia într-un tot întreg.
• Punctul forte al divergenţilor îl constituie abilitatea lor
imaginativă, fiind consideraţi opuşii convergenţilor.
• Subiecţi sînt emoţionali şi excelează în artă şi literatură.
Stilul asimilator (Teoretic)– conceptualizare abstractă şi
observare reflexivă:

• abilitatea de a crea modele teoretice şi raţional-inductive

este punctul lor forte.
• învaţă prin analiză, planificare şi reflectare.
• nu pun accentul pe aplicarea practică, ci se focusează pe
dezvoltarea teoriilor, deseori ignorînd faptele dacă acestea
nu corespund cu teoria.
Stilul acomodator (Activii) – experienţă concretă şi
experimentare activă:

• Subiecţii stilului dat excelează în situaţiile în care trebuie să

aplice teoriile ştiute unor circumstanţe specifice.
• Punctul forte al acestora este abilitatea de a realiza ceva şi de a
se implica într-o nouă experienţă.
• abordează problema într-o manieră intuitivă, mergînd pe calea
încercărilor şi erorilor.
Ei obţin cunoştinţe mai curînd de la alte persoane decît prin
intermediul abilităţilor lor analitice.
• acomodatorii sînt cei care-şi asumă riscuri.
 Va multumesc.

Si sper ca nu v-am plictisit.

Respect si admiratie totala,
Al dumneavoastra, mereu relativ simpatic…
FARIDIAN