Structuralismul

genetic i
educabilitatea

Structuralismul genetic i educabilitatea

Structuralism genetic= dezvoltarea structurilor cognitive
Educabilitate= disponibilitatea fiinei umane de a fi receptiv la
influenele educative exercitate asupra sa.

Structuralismul genetic

Teoria biologic a inteligenei

Teoria echilibrului intelectual

Psihogeneza i homeorhesis-ul

Structuralismul genetic
Relatiile dintre fenomenele psihice ca si cele dintre fenomenele
realitatii obiective au fost sesizate inca din Antichitate de ganditorii
preocupati de problematica cunoasterii.
Structuralismul s-a dezvoltat in psihologia constiintei, initiata in
Germania de Wundt (primul psiholog care a utilizat metoda
experimentala a introspectiei).
Structuralistii apartin scolii germane de psihologie. Ambitia lor
era de a face din psihologie o stiinta exacta cu o organizare a
sistemelor conceptuale similare cu cele din chimie sau fizica.
In incercarea lor de a localiza cat mai riguros studiul fenomenelor
psihice, structuralismul a fost curentul care a pus bazele psihologiei
experimentale, pe care o considera calea spre cunoasterea elementelor
si relatiilor in procesul relationarii cu lumea.

Printre principalii reprezentanti ai structuralismului se numara

Jean Piaget.
Acesta fondeaza structuralismul genetic, care se refera la corelatia si
interdependenta dintre structura si geneza: orice structura impinge mai
departe dezvoltarea si orice dezvoltare inseamna elaborarea unor structuri
superioare.
Structura este un sistem de transformari bazat pe legi proprii,
care se conserva si se dezvolta prin insasi transformarile pe
care le genereaza.
Jean Piaget a deplasat accentul abordarii structuraliste de
la viziunea statica la cea genetica, avand o contributie
importanta in studiul dezvoltarii structurilor cognitive.
Din perspectiva teoriei lui Piaget, invatarea este un proces de
achizitie, realizat prin mijlocirea experientei anterioare si prin elaborarea
unor structuri operationale.

Teoria biologica a inteligentei

n psihologie,inteligenaapare att ca fapt real, ct i ca unul potenial,
att ca proces, ct i ca aptitudine sau capacitate, att form i atribut al
organizrii mintale, ct i a celei comportamentale.
Ca si in adoptarea structuralismului genetic, Piaget a plecat, in teoria
inteligentei, de la premisele biologice. Dupa el, nu exista o singura inteligenta
si nici un singur fel de cunoastere.
Psihologia inteligentei consta in a defini natura si caracteristicile acestor
etape care conduc spre o complicare crescanda a activitatii mintale.
Inteligenta nu constituie o categorie izolabila si dicontinua de procese
cognitive. Ea este forma de echilibru spre care tind toate structurile, a caror
formare trebuie cautata incepand cu perceptia, deprinderea si mecanismele
senzorio-motorii elementare. Inteligenta nu este decat un termen generic
desemnand formele superioare de organizare sau de echilibru ale structurarilor
cognitive. Ea este in esenta ei un sistem de operatii vii si active. Este adaptarea
mentala cea mai inaintata, adica instrumentul indispensabil al schimburilor
dintre subiect si univers.

Din perspectiv biologic,att inteligena ct i cunoaterea

se nfaieaz ca un lanus cu trei fee:
cunoaterile genetice (ereditare),al cror prototip este
instinctul
cunoaterile dobndite al cror prototip este reflexul
cunoaterile logico-matematice al cror prototip este
raionamentul deductiv
ntre instinct,reflex i raiune exist o legtur.Nu putem
nelege inteligena uman dac nu lum n seam filonul ei
biologic.
De ce trebuie neaprat s existe o legtur ntre
instinct,reflex i raiune?

ntr-un subcapitol intitulat Via i adevr din

binecunoscutul eseu Biologie i cunoatere,Piaget a
rspuns la aceast ntrebare sub forma unui crez:,,Dac
nu tim n ce const viaa,cu att mai puin tim ce e
adevrul cognitiv.
Dup el problematica fundamental a tiinei se
lovete de dou ntrebri fundamentale care leag
biologia(incluznd i psihologia) de epistemologie:cum se
organizeaz o organizare i cum este posibil tiina.
Dup el a rspunde acestor ntrebri nseamn ,,a
admite c adevrul nu este ecocentric sau egocentric i
nu trebuie s rmn antropome- tric.
n asta const justificarea teoriei sale,dedicat
inteligenei,care nu concepe ca problema s fie restrns
la cmpul psihologiei ci deschis la acela al vieii.

Teoria echilibrului intelectual

Intreaga psihogeneza este un parcurs de echilibrari si dezechilibrari
adaptative successive. Psihologia inteligentei consta in a define natura si
caracteristicile acestor etape care conduc spre o complicare crescanda a
activitatii mintale.
Din perspectiva teoriei lui Piaget, invatarea ia nastere din corelarea a
doua procese fundamentale care se interconditioneaza si se restructureaza
pana ajung la echilibru, si anume:
a. Asimilarea -consta in producerea in structurile operationale ale
gandirii/inteligentei care devin tot mai complexe in stadiile superioare de
dezvoltare. Aceste structure operationale ale inteligentei se dezvolta
progresiv, conducand spre formarea unor scheme mentale operationale.

b. Acomodarea- consta in modificarea structurilor psihice asimilatoare care

se restructureaza permanent sub influenta conditiilor de mediu.

Cand din punct de vedere functional exista un echilibru intre asimilare si acomodare, se
produce un salt calitativ care valorifica toate acumularile cantitative informationale, si
astfel se trece la un stadiu superior.
Psihogeneza si homeorhesis-ul
Psihogeneza= studiul nasterii si al dezvoltarii functiilor psihice la om.
Aventura psihogenetica a inteligentei, desi este legata de viata insasi, comporta un
maximum de originalitate, dand astfel omului unicitate. Ea se produce prin traversarea
unor stadii dinstinctive.
Stadiile de dezvoltare a inteligentei la copil (Jean Piaget)
1. Stadiul inteligentei senzorio-motorie (0-2 ani)
Achizitii: -exercitii reflexe neconditionate si conditionate;
-miscari initial haotice la disconfortul fiziologic, iar mai tarziu miscari
coordonate (treptat, miscarea se umple de intentionalitate);
-primele adaptari dobandite;
-coordonarea schemelor motorii si aplicarea la situatii noi;

-descoperirea unor informatii noi prin explorarea active

-formarea unor reprezentari. Cea mai importanta
reprezentare este cea a obiectului permanent;
-apar primele actiuni imitative.
2. Stadiul preoperator sau stadiul gandirii intuitive (2-7/8 ani)
Achizitii: -cea mai importanta achizitie a acestui stadiu este aparitia
conduitei mortice
-aparitia conduitei verbale
Odata cu mersul si limbajul, copilul cucereste spatiul si timpul (Piaget)
-egocentrismul copilului (raporteaza tot ceea ce il inconjoara la el
insusi);
3. Stadiul operatiilor concrete (7/8-11/12 ani)
Achizitii: -conservarea cantitatii;
-compunerea claselor
-operatiile mentale sunt mult mai complexe

4. Stadiul operatiilor formale sau logice (11/12-18/19 ani)

Achizitii: -gandirea abstracta (la aceasta varsta se poate opera
doar pe plan mental)
Educatia este cea mai puternica arma
pe care voi o puteti folosi pentru a
schimba lumea. (Nelson Mandela)