MEMORIA

Definitie: procesul psihic de intiparire, pastrare si rectualizare a informatiilor din experienta

anterioara.

Caracteristici:

- este o proprietate a tuturor sistemelor biologice. La om dobandeste cea mai complexa

organizare si ierarhizare, capata caracter logic. Caracterul sau mijlocit (initial de un obiect
concret, mai tarziu de actiunea psihica interna), logic/rational (presupune intelegerea celor
memorate) si constient fac sa fie incadrata in categoria proceselor logice.

- este o capacitate indispensabila, fara ea am trai intr-un prezent continuu; toate procesele psihice
complexe sunt dependente de memorie.

- reda trecutul, tinand insa cont de conditiile actuale ale prezentului, adaugand astfel o noua
dimensiune vietii psihice si asigurandu-i continuitatea (legatura dintre ieri si azi, face posibil
progresul cunoasterii)

- este in interactiune si interdependenta cu toate celelalte procese, insusiri si functii psihice.

Retine informatiile oferite de simturi, le sistematizeaza cu ajutorul gandirii, prin eforturi de
vointa si in functie de anumite interese, trasaturile de temperament/caracter isi pun amprenta
asupra a ceea ce memoram/reactualizam.

- memoria este:

 Activa – prelucreaza informatiile

 Situationala – depinde de context
 Selectiva – nu retinem tot
 Relativ fidela – nu este cao fotografie
 Mijlocita – de cuvinte, ganduri
 Inteligibila – memoram mai usor daca se stabilesc legaturi logice

Procesele si formele memoriei

Memoria are caracter procesual – cuprinde succesiv mai multe etape: intiparirea, pastrarea si
reactualizarea.

1. Memorarea (intiparire, fixare, engramare)

- dupa prezenta sau absenta intentiei de a memora:

 Memorare involuntara – retinem fara sa vem, fara efort, fara sa utilizam mijloace
speciale. Depinde de particularitatile stimulului (ii retinem mai bine pe cei deosebiti) sau
 ale subiectului (cat e de receptiv). Se fixeaza mai bine ceea ce ne intereseaza si
activitatile in care ne angajam puternic.
 Memorarea voluntara – presupune un scop, efort voluntar si folosirea unor procedee si
tehnici speciale pentru memorare (repetitia, extragerea ideilor principale, etc). Este
necesara mai ales cand trebuie sa asimilam cunostinte dificile, monotone, grele.

- dupa prezenta sau absenta efortului de intelegere:

 Memorare mecanica–presupune simpla repetare a materialului, folosirea asociatiilor de

contiguitate (coincidenta) in timp si spatiu. Duce la o invatare formala (sunt memorte
cuvinte, fraze fara intelegerea continutului logic). Chiar daca poate avea succes pe
moment, nu este durabila si trebuie combatuta. Ramane insa necesara atunci cand
materialul de memorat nu dispune de o structura logica sau cand operatiile gandirii sunt
insuficient formate (ex: nr de telefon, date istorice, formulele, etc.)
 Memorare logica – bazata pe intelegere, stabilirea de asemanari si deosebiri, identificarea
de raporturi cauzale (vezi operatiile gandirii). Asigura realizarea unei invatari autentice,
cu posibilitatea de transfer in diverse situatii, duce la realizarea progesului intelectual.
Este superioara memorarii mecanice prin: autenticitate (reuneste intr-un tot continutul
logic si forma verbala de exprimare); economicitate (numar de repetitii mai mic);
productivitate (cunostintele au mai mare durabilitate)
Toate formele de memorie se afla in interactiune si sunt utile atunci cand sunt folosite
adecvat cerintelor concrete.

2. Pastrarea (conservarea, stocarea)

- presupune retinerea a ceea ce a fost memorat entru o perioada mai scurta sau mai lunga de
timp.

- este un proces activ, dinamic, implica modificarea materialului (organizare, reorganizare,

includerea in noi sisteme de legaturi). Transformarile depind de conditiile fixarii, de
particularitatile materialului si de interactiunea cu noile informatii achizitionate. Asfel, este
diferita si forma pastrarii: uneori exact in forma in care a fost memorat, alteori diminuat sau
amplificat.

- in functie de durata, exista 2 tipuri de pastrari: de scurta durata (pana la 8-10 minute) si de
lunga durata (de la 8-10minute pana la saptamani, luni, ani)

3. Reactualizarea

- consta in scoaterea la iveala a celor memorate si pastrate pentru a fi utilizate.

- se realizeaza prin recunoasteri (in prezenta obiectului, mai simpla, implica in special perceptia,
presupune suprapunerea modelului actual peste cel aflat in mintea subiectului) si reproduceri (in
absenta obiectului, mai complexa, implica gandirea, presupune confruntarea si compararea
mintala a modelelor pentru extragerea celui optim)

- atat recunoasterea, cat si reproducerea se pot realiza usor, spontan sau pot necesita eforturi.

Intre toate procesele memoriei exista interactiune: fixarea influenteaza conservarea. Prelucrarile
din conservare au consecinte asupra reactualizarii. Reactualizarea consolideaza conservarea
ulterioara.

Factorii si legile memoriei

1. Factorii care influenteaza memoria pot fi grupati in 3 categorii: particularitatile

materialului de memorat, caracteristicile ambiantei, trasaturile psihologice ale
subiectului:
 Natura materialului – intuitiv sau abstract, descriptiv sau explicativ
 Organizarea materialului – structurat logic sau neorganizat
 Familiaritatea – ideile noi necesita efort mai mare
 Volumul – cantitatea de informatie
 Modul de prezentare– simultan sau succesiv
 Locul ocupat de material in structura activitatii – de scop, mijloc pt atingerea scopului
 Timpul de prezentare– numar de prezentari, interval intre prezentari
 Pozitia materialului intr-o serie data – inceputul si finalul se memoreaza mai usor
 Ambianta – stimulatoare, inhibitoare sau indiferenta
 Starea subiectului – odihna, sanatatea, cultura, motivatia, particularitatile tipului de
activitate superioara (labilitatea, inertia, forta sistemului nervos)

2. Legile memoriei – se retine mai repede

 Materialul prelucrat activ (ex: fragmentarea textului, extragerea ideii principale pt fiecare
fragment, alcatuirea unei scheme, plan, crearea unor legaturi intre ideile principale si
informatiile anterioare, stabilirea de asemanari si deosebiri)
 Materialul care reprezinta scopul principal al activitatii
 Materialul care este mai aproape de experienta anterioara
 Materialul ce corespunde intereselor
 Materialul agreabil mai mult decat cele dezagrebil iar acestea mai mult fata de cel
indiferent
 Materialul in care sunt implicate procedee cognitive complexe (retinem 10% din ceea ce
citim, 20% din ce auzim, 30% din ce vedem, 50% din ce vedem si auzim simultan)
 Materialul in care ne-am stabilit repere, puncte de sprijin (ex: sublinierea ideilor
principale, scheme recapitulative, etc)
Diferente individuale– nu toti oamenii memoreaza, pastreaza, reactulizeaza la fel experienta
anterioara. Specializarea memoriei poate fi intalnita la nivelul proceselor memoriei (unii
memoreaza mai usor, altii pastreaza cunostintele mai mult timp, altii au dificultati in
reproducere); la nivelul organelor de simt (putem vorbi despre memorie vizuala, auditiva,
olfactiva, etc), la nivelul continutului (unii retin mai usor materiale verbal logice, altii
imaginative, motorie, etc). Asemenea difierente sunt datorate unor predispozitii innascute ale
organelor de simt, ale unor particularitati ale persoanlitatii, dar si experientei de viata, activitatii.

Calitatile memoriei

 Volumul – cantitatea de material cu care putem opera

 Supletea – capacitatea de a acumula cunostinte noi, de a le organiza/reorganiza usor pe
cele vechi
 Rapiditatea intiparirii
 Trainicia pastrarii – conservarea corecta si de lunga durata
 Exactitatea reactualizarii – gradul de precizie, corectitudine, acuratete
 Promptitudinea reactualizarii – realizarea rapida, cu acuratete a
recunosaterii/reproducerii
Toate aceste calitati pot fi educate prin exercitiu

Memorie si uitare

- o parte din materialul memorat incepe sa nu mai poata fi actualizat. Uitarea este un fenomen
natural, normal si necesar. Uitarea anumitor informatii contribuie la echilibrarea sistemului
cognitiv (uitarea e c o supapa care lasa sa se elimine ce nu mai este necesar.

- Care sunt formele uitarii? Uitarea totala (cand nu ne mai amintim nimic), recunoasteri si
reproduceri partiale (sau eronate) si lapsusul (uitarea momentana chiar cand ne e necesara)

- Ce uitam? Informatii care isi pierd actualitatea, pe cele neimportante, dar si pe cele necesare

- De ce uitam? Cauze posibile: oboseala, anxietatea, dar primeaza infuficienta sau prosta
orgnizare a invatarii (sub/suprainvatare, lipsa invatarii)

- Care este ritmul uitarii? Ebbinghaus – cand materialul e fara sens, ritmul uitarii e rapid in
primele zile, dupa care devine forte lent.

- Cum combatem uitarea? Prin eliminarea cauzelor ei. Cel mai sigur: repetarea materialului.
Optim: sa fie esalonata (cu pauze), aciva, bazata pe aprofundarea intelesului si incercari de
reproducere cu cuvintele proprii.