Principiile didactice

şi regulile instruirii
 Noţiunile cheie:
• Principiu - lat. principium – normă, teză fundamentală,
lege, legitate.
• Principiu - element fundamental, idee, lege de bază pe
care se întemeiază o teorie ştiinţifică, o normă;
• Regulă - a pune în ordine, a aranja, a rândui, a
sistematiza.
 Reevaluarea principilor didactice în condiţii actuale
1. Principiul intuiţiei sau unităţii dintre senzorial şi raţional;
2. Principiul legării teoriei de practică;
3. Principiul însuşirii conştiente şi active a cunoştinţelor;
4. Principiul sistematizării şi continuităţii cunoştinţelor;
5. Principiul accesibilităţii cunoştinţelor sau respectării
particularităţilor de vârstă;
6. Principiul individualizării şi diferenţierii sau respectării
particularităţilor individuale;
7. Principiul însuşirii temeinice a cunoştinţelor
1. Principiul intuiţiei sau unităţii dintre senzorial şi raţional.
• Lat. intueor (intuitio) – a privi (privire), a observa realitatea
nemijlocit, prin percepţie.
• Îmbinarea echilibrată a celor trei componente: imaginea,
cuvântul şi elementele logicomatematice reprezintă esenţa
intuiţiei pentru o învăţare eficientă. În acest context este
binevenită
• Modul de aplicare a principiului intuiţiei va fi prezentat la
studiul metodelor de învăţământ, îndeosebi al metodelor
demonstraţiei, modelării, simulării
 2. Reguli orientative pentru aplicarea eficientă
a principiului legării teoriei de practică:
• toate activităţile practice să fie fundamentate pe teoria de
specialitate
• atelierele, cabinetele, laboratoarele cu caracter didactic şi din
unităţile de profil să fie dotate la nivelul cerinţelor contemporane;
• condiţiile de lucru pentru elevi (studenţi) să fie relativ
asemănătoare cu cele din unităţile moderne de profil
• activităţile aplicative ale elevilor (studenţilor) să aibă, pe cât
posibil, şi un caracter util
• activităţi didactice cu caracter aplicativ - în laboratoare, cabinete,
ateliere productive, de cercetare, şcolare sau din întreprinderi etc.
3. Principiul însuşirii conştiente şi active a
cunoştinţelor
Lat. conscientia (con – cu) şi scietia (ştiinţă) – cu
ştiinţă, îşi dă seama, înţelege, este conştient;
lat. activitas-atis – activitate bazată pe deliberare, pe
voinţă şi efort (în mod voluntar), activ(ă).
Acest principiu exprimă necesitatea ca învăţarea să fie
un act de trecere a cunoştinţelor prin “filtrul” gândirii
şi prin eforturile proprii.
 4. Principiul sistematizării şi continuităţii cunoştinţelor
Grec. systema(i) – ansamblu de părţi, componente corelate între
ele, sistem; lat. continuitas-atis – de a fi fără întrerupere, succesiv,
continuu.
Regulile aplicării PSCC: învăţarea să se facă ritmic;
secvenţele de cunoştinţe să aibă semnificaţii ideatice şi practice
pot fi realizate fie printr-un demers liniar și/sau concentric în spirală
poate fi realizată printr-o serie de procedee de structurare şi
ordonare a informaţiilor (conspecte, sintezele, tabele, scheme...)
controlul şi evaluarea, însoţire îndeosebi, de autocontrol şi
autoevaluare, sunt modalităţi de reglaj şi autoreglaj
 5. Principiul accesibilităţii cunoştinţelor sau respectării
particularităţilor de vârstă. Reguli de aplicare :
• respectarea adecvată a regulilor celorlalte principii didactice
• folosirea unor demersuri logice inductive de predare-învăţare
• folosirea, concomitent, şi a unor demersuri logico-deductive
• acordarea unui număr mai mare de “puncte de sprijin”
• asigurarea unui studiu ritmic
• folosirea, după caz, a demersurilor de predare-învăţare liniar sau
concentric (în spirală);
• controlul şi evaluarea, îmbinate cu autocontrolul şi autoevaluarea
 6. Reguli şi condiţii de aplicare eficientă a principiului individualizării şi
diferenţierii învăţării:
cunoaşterea cât mai completă a fiecărui elev (student)
îmbinarea judicioasă a tratării individuale şi diferenţiate cu tratarea globală,
frontală de grup
tratarea individuală şi diferenţiată a învăţării să fie privită ca un demers în
devenire şi schimbare
folosirea învăţământului programat, a învăţământului asistat de calculator
conştientizarea în mod activ a elevilor (studenţilor) privind posibilităţile lor
individuale
folosirea adecvată a unor conţinuturi ale învăţării în funcţie de modul de
selecţie şi de organizare a grupurilor de învăţare etc.
7. Reguli de aplicare a principiului însuşii temeinice a cunoştinţelor:
Termenul de temeinicie include în el semnificaţii ca: profund, serios,
fundamental, complet, trainic, durabil, fiabil etc.
studiul ritmic şi repetarea conştientă, sistematică, corectă şi activă a
cunoştinţelor;
îmbinarea tehnicilor de învăţare frontală şi în echipă cu a tehnicilor de învăţare
individuală, de autoinstruire eficientă;
asigurarea motivaţiei învăţării în strânsă legătură cu anumite aspiraţii
individuale, profesionale şi sociale;
manifestarea capacităţilor de autodepăşire a pregătirii intelectuale, profesionale
şi moral-civice;
manifestarea capacităţilor şi deprinderilor de autocontrol şi evaluare, cu
implicarea fenomenului de feedback şi altele.