Sunteți pe pagina 1din 3

CURS 13

- PRINCIPII DIDACTICE -

DEFINIȚIE PRINCIPII DIDACTICE


Principiile didactice sunt concepte cu caracter general, sistemic, normativ şi deschis,
care stau la baza atingerii obiectivelor educaţionale şi care guvernează proiectarea,
organizarea şi desfăşurarea activităţii didactice.

CLASIFICAREA PRINCIIPILOR DIDACTICE

Principiul unităţii dintre senzorial şi raţional (intuiţie şi accesibilitate)

• folosirea unor demersuri gradate de predare/învăţare, de genul: de la simplu la complex, de


la uşor la greu, de la particular la general, de la concret la abstract;
• conştientizarea elevilor asupra faptului că _efortul personal este absolut necesar pentru
înţelegerea corectă _şi consistentă _a celor studiate;
• asigurarea unui studiu ritmic, pentru a evita golurile de cunoştinţe şi eforturile ulterioare de
înţelegere şi asimilare;

Principiul legării teoriei de practică

Teoria este privită ca un sistem de principii, legi, cunoştinţe, care guvernează o ştiinţă şi
pe baza cărora pot fi interpretate fenomene ale lumii reale şi care trebuie transmise elevului
pentru a fi înţelese şi învăţate.
Practica reprezintă totalitatea formelor de aplicare şi verificare în activitatea concretă a
cunoştinţelor teoretice.
• laboratoarele de aplicaţii practice să fie dotate la nivelul cerinţelor moderne, anticipându-se
condiţiile posibile a fi întâlnite la viitoarele locuri de muncă;
• activităţile practice ale elevilor să aibă finalitate şi aplicabilitate practică directă şi imediată;
• documentaţiile care însoţesc aplicaţiile practice să _fie fundamentate teoretic,
conştientizându-se faptul că suportul teoretic este efectiv util, chiar indispensabil în
majoritatea cazurilor;
• implicarea cadrelor didactice să fie periodic dublată de specialişti din afara sistemului de
învăţământ, pentru a adânci elevilor convingerea că rezultatele activităţii lor sunt în
concordanţă cu cerinţele peţii.

Principiul însuşirii conştiente şi active a cunoştinţelor

• obţinerea unei motivaţii favorabile şi a satisfacţiei învăţării;


• asigurarea credibilităţii adevărurilor şi transformarea lor în convingeri şi deprinderi ştiinţifice;
• sporirea posibilităţilor de a utiliza în mod concret şi profitabil informaţia asimilată, oferind
potenţialului intelectual individual şanse superioare de reuşită, atât pe plan aplicativ cât şi pe
plan creativ.

Principiul sistematizării şi continuităţii cunoştinţelor


• unităţile de conţinut trebuie să fie coerente şi unitare, ordinea fiind determinată _de conexiuni
logice clare;
• învăţarea trebuie făcută ritmic - la intervale optime - simultan asigurându-se restructurarea şi
reorganizarea pachetului de cunoştinţe;
• ca instrumente specifice pentru controlul realizării acestor obiective, se recomandă _utilizarea
rezumatului, conspectului, sintezei, planului de perspectivă, clasificării, tabelului, schemei,
statisticilor, etc.;
• controlul şi evaluarea periodică a calităţii receptării trebuie să _fie privită _ca o modalitate de
reglaj şi de autoreglaj.

Principiul însuşirii temeinice a cunoştinţelor

• asigurarea unei predări intuitive şi accesibile;


• direcţionarea însuşirii cunoştinţelor spre o asimilare logică, conştientă _şi sistematică;
• stimularea participării active a elevilor la lecţii şi asigurarea continuităţii participării acestora
la procesul de învăţare;
• asigurarea motivaţiei învăţării, în concordanţă cu aspiraţiile individuale ale fiecărui elev (de
autodepăşire).

Principiul individualizării şi diferenţierii învăţării

• elaborarea de sarcini instructive (teme, lucrări, etc.) diferenţiate, pentru fiecare elev în parte,
în funcţie de aptitudinile, înclinaţiile, opţiunile, nivelul de dezvoltare intelectuală, coeficientul
de inteligenţă;
• concretizarea sarcinilor prin fişe de lucru individuale,
• crearea condiţiilor de învăţare în ritm propriu, pentru fiecare elev în parte;
• organizarea de consultaţiile speciale, individualizate, care permit elevului să _se exprime fără
a fi constrâns de presiunea clasei, a colectivului de elevi din care face parte şi care l-ar putea
inhiba.

Principiul stimulării motivaţiei

• începeţi întotdeauna cu problema, nu cu concluziile şi soluţiile


• solicitaţi elevilor să _se descurce în condiţii noi, în care nu deţin toate informaţiile necesare
rezolvării problemei şi îndrumaţi-i pe cale descoperirii acestora;
• nu oferiţi cunoştinţe gata prelucrate sau soluţii; elevul trebuie obişnuit să _rezolve probleme
cu care se va confrunta în realitate şi trebuie să _fie conştient de dificultatea găsirii
informaţiilor necesare elaborării soluţiei;
• convingeţi elevii că în viaţă cunoştinţele, deprinderile, priceperile dau siguranţa găsirii unui
loc de muncă, iar cei obişnuiţi cu învăţătura şi munca se pot adapta rapid situaţiilor concrete
şi noilor profesii.

Principiul asigurării conexiunii inverse.

• Principiul retroacţiunii sau al conexiunii inverse se realizează prin evaluare ritmică,


progresivă, formative
• Conexiunea elev-profesor, inversă _procesului de comunicare de cunoştinţe, contribuie la
activizarea şi intensificarea învăţări
AUTOEVALUARE
1. Definiți princiipiile didactice.
2. Argumentați care principiu didactic este cel mai important.
3. Reflectați în ce măsură princiipile didactice au fost respectate în procesul personal de
educație.

BIBLIOGRAFIE

Cucoş, C., (1996) Pedagogie, Editura Polirom, Iaşi.


Ionescu, M., Chiş V. (coord.), (2001) Pedagogie. Suporturi pentru pregătirea profesorilor,
Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca.