Curs 17

SISTEME DE EDUCAŢIE ŞI FORME DE COMUNICARE

Educația formală
Educația a apărut odată cu societatea umană însă, pe parcursul dezvoltării societății, a suferit o
serie de modificări. De la acțiunea empirică - de pregătire a tinerei generații pentru cerințele vieții
sociale, și până la acțiunea fundamentată - din epoca modernă, educația a parcurs un drum lung, devenind
o știință autentică, având legități și statut propriu.
În paralel cu evoluția conceptualizării educației s-au impus, la nivel conceptual, strategic și
acțional, termeni noi privind diversificarea surselor influențelor educaționale.
Din perspectiva educației permanente, învățământul apare ca o etapă importantă în formarea
individului, dar nu singura.
Pornind de la conceptul de învățare, în a doua jumătate a secolului XX, Coombs și Ahmed au
diferențiat trei tipuri de educație: formală, nonformală și informală.
Educația formală cuprinde totalitatea influențelor și acțiunilor organizate și sistematizate,
gradate cronologic și elaborate în cadrul unor instituții specializate, în vederea formării personalității
umane.
Specific: este un tip de educația intenționată și sistematică, care presupune intervenție evaluativă,
fiind încredințată unor educatori, cu o pregătire specială.
Trăsături caracteristice:
- este instituționalizată, realizându-se în instituții concordante cu specificul activității din cadrul
sistemului de învățământ;;
- este proiectată riguros - sub aspectul finalităților, conținutului;
- este planificată temporal - sub forma documentelor școlare, care dețin un caracter oficial;
- este organizată - sub forma activităților instructiv-educative concrete (în cadrul procesului de
învățământ);
- este dirijată de către un corp profesional specializat, sau de către specialiști ai unor domenii de studiu,
ori de către persoane investite special pentru a facilita învățarea unei categorii de beneficiari, deținători
ai un statut complementar (elevi, student);
- este implementată într-un cadru pedagogic determinat, prin intermediul unor metode și mijloace de
predare, învățare și evaluare cu funcții pedagogice bine precizate;
- este întotdeauna evaluată social, potrivit unor criterii socio-pedagogice riguroase și vizează cunoașterea
atât a rezultatelor activității instructiv-educative, cât și a procesului educațional;
- este generalizată, permițând accesul tuturor indivizilor la valorile și experiența umanității;
- este prioritară - din perspectiva politicilor naționale, privind dezvoltarea resurselor umane, fiind
principala ținta a politicilor educaționale.

Exerciții de Autoevaluare:
1. Enumerați cel puțin 5 caracteristici specifice Educației Formale;
2. Pornind de la trăsăturile specifice Educației Formale realizați un eseu cu privire la Educația
viitorului.

Bibliografie:
1. Albu, G., 2002, În căutarea educaţiei autentice, Editură. Polirom, Iaşi;
2. Antonese, E., 2002, O introducere în pedagogie: Dimensiunile axiologice şi transdisciplinare ale
educaţiei, Editura Polirom, Iaşi;
3. Bârzea, C., 1995, Arta şi ştiinţa educaţiei, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti;
4. Bocoş, M., Jucan, D., 2008, Fundamentele pedagogiei, Teoria şi metodologia curriculum-ului,
Editura Paralelă 45, București;
5. Bunescu,G. ,1998, Şcoala şi valorile morale, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti;
6. Cristea, S., 2003, Fundamentele ştiinţelor educaţiei. Teoria generală a educaţiei, Editura Literă,
București.