Metoda Sherborne – alternativă în terapia copiilor cu tulburări de limbaj.

Prof. Stoicescu Irina – Gabriela

Gradinița ”Floare de Colț” Tg.Ocna/
Cabinet logopedic interșcolar Tg.Ocna
Prof. Cozma Ioana
Centrul Școlar de Educație Incluzivă
Nr.2 Comănești

Dezvoltarea bazată pe mișcare este o formă de intervenție terapeutică elaborată de

Veronica Sherborne (profesor de educație fizică și kinetoterapeut) și se bazează pe filosofia și teoria
mișcărilor umane a lui Rudolf Laban (dansator și coregraf, interesat de aspectul psihologic al
mișcării umane). Laban propune o structură pentru observarea și analiza mișcărilor ce vor permite
identificarea specificității mișcărilor, care sunt unice și individuale: ce acțiune sau activitate vrem să
facă participantul la terapie; ce parte a corpului vrem să fie implicată în mișcările propuse (întreg
corpul, părțile de sus/jos ale corpului); în ce direcție să se miște corpul (într-un spațiu restrâns sau
lărgit, într-o anumită direcție); cum se mișcă corpul (forța mișcărilor, timpul de execuție); mișcarea
corpului este în relație cu obiecte sau cu alte persoane.

Veronica Sherborne înțelege metoda lui Laban ca o abordare pedagogică, permițând

experințe de mișcare, contact fizic și emoțional și dezvoltare socială. Ideea de bază a acestei metode
este că utilizarea mișcării este un instrument în sprijinirea dezvoltării psihomotorii a copilului.

Metoda Sherborne este o metodă de îmbogățire a comunicării copilului cu mediul său prin
limbaj corporal și prin mișcare, exprimându-și atfel emoțiile. Prin exercițiile propuse, copiii învață
să își cunoască propriului corp (dobândind achiziții corporale, conștientizează că părțile corpului
sunt interconectate, că funcționează ca un întreg), își îmbunătățesc abilitățile motorii și învață să își
controleze mișcările, capătă un sentiment de încdere în ei înșiși și prin urmare posibilitatea să
exploreze mediul, să experimenteze situații noi, să interacționeze mai bine cu ceilalți, îi ajută să
fie creativi și mai deschiși la situații problematice. Se va dezvolta o bună conștientizare spațială și
corporală, în același timp încurajând încrederea în propriul corp și a copilului în mediul
înconjurător.

Datorită simplității sale, Metoda Sherborne oferă principii noi de lucru în activitatea pe care
o desfășoară cu copii sau vârstnicii, cu nevoi speciale și nu numai: copii cu autism, cu tulburări de
văz și auz, balbism, tulburări de scris-citit, tulburări de comportament, copii cu paralizii cerebrale,
hiperkinetici, fiind îndrumați de educatori, profesori, psihologi, logopezi, kinetoterapeuți, lucrători
sociali, părinți.

Multe din activităţile utilizate în terapia Sherborne sunt prezente în relaţionarea cotidiană cu
copilul-se fac fără scop în jocurile părinte - copil, educator – copil şi de aceea ele nu sunt noi pentru
copil, sunt realizate prin intermediul unei relaţii ludice. Obiectivul principal al terapie Sherborne
este stabilirea şi dezvoltarea relaţiilor. Scopurile experiențelor de relaționare sunt variate:

- Copilul va achiziționa noțiuni care să conducă la cunoașterea propriului corp și prin care va
conștientiza treptat faptul că părțile corpului funcționează ca un întreg. O importanță deosebită se
acordă exercițiilor pentru picioare, genunchi, care se bazează pe greutatea corporală și care vor
favoriza legătura dintre copil și mediul înconjurător. Se îmbogățesc abilitățile motorii și prin urmare
posibilitățile de mișcare.

- Copilul se va putea orienta în mediul înconjurător –mișcările de orientare în spațiu se realizează

în paralel cu primele, sunt exerciții realizate mai mult pe podea pentru a crea copilului sentimentul
de siguranță; treptat, copilul va explora spațiul în care se află, fără a-l mai considera periculos;
copilul se simte în siguranță, se elimină teama, anxietatea, frica.

- Copilul va câștiga încredere în partener - mișcările realizate încurajează participanții să aibă un

contact pozitiv pe baza cunoașterii și înțelegerii reciproce a nevoilor partenerului. Rolurile activ și
pasiv se schimbă reciproc pentru a da posibilitatea copiilor să descopere metodele prin care pot
face față diferitelor situații și pentru a-și conștientiza emoțiile.

- Copilul va putea interacționa corespunzător în cadrul unui grup – de la interacțiunea cu o

persoană, se va trece la exerciții cu 3,4 persoane, apoi cu mai multe persoane. Scopul acestor
mișcări este de a implica toți participanții la o activitate fizică, în colaborare. Toate acestea vor
dezvolta la copil competențe.

- Copiii vor fi mai creativi – de la lipsa comunicării se poate ajunge la un anumit nivel de
comunicare non-verbală prin mișcări împărtășite. Copiii vor manifesta creativitate, spontaneitate, au
deplină libertate de mișcare, își vor creea propriile mișcări în timpul relaționării cu terapeutul sau cu
membrii grupului.

Beneficiile utilizării Metodei Sherborne în activitatea terapeutică constau în faptul că se

îmbunătățește comunicarea adult-copil, se dezvoltă comunicarea între copii, dezvoltă stima de sine,
crește durata atenției, copiii devin mult mai responsabili, perseverenți, mai rabdători, crează
posibilitatea unei implicări diferențiate și productive care să conducă la realizări pozitive.

Există câteva reguli care sunt caracteristice pentru terapia Sherborne:

- exercițiile și exercitarea miscărilor să fie distractive pentru copil; exercițiile care se desfășoară la
începutul orelor să îi dea copilului un sentiment de securitate și de sprijin; sfârșitul activității să fie
întotdeauna cu exerciții de relaxare; mișcarea trebuie să fie făcută cu forță și delicatețe; să alterneze
exercițiile dinamice cu cele de relaxare; menținerea contactului vizual cu copilul; stimularea
copilului să se realizeze prin exerciții preponderant la nivelul solului; extinderea treptată a
cercurilor de experiență socială.

STUDIU DE CAZ

D.T. – 9 ani, județul Bacău.

Copilul locuieşte împreună cu părinţii şi sora mai mică. Climatul familial este favorabil
dezvoltării armonioase a copiilor. Părinţii au studii medii, mama este cea care se ocupă de educaţia
şi îngrijirea copiilor. Din punct de vedere medical copilul a fost diagnosticat cu autism infantil.
Pentru o cunoaștere mai amănunțită a subiectului au fost aplicate mai multe teste, din
interpretarea acestora reieșind următoarele caracteristici: subiectul prezintă inteligenţă superioară,
activitate senzorio-motrică stereotipă, comportament auto-stimulativ, interacţiune socială
insuficientă, inadecvată, imaginaţie de tip reproductiv, deficit de atenţie evidenţiat mai ales în
sarcinile percepute ca fiind uşoare sau în sarcinile ce nu i se par interesante, tulburări de dispoziţie
psihică, motivaţie de tip intrinsec pentru disciplinele preferate din punct de vedere al limbajului;
prezintă dislalie polimorfă, tulburări de ritm şi fluenţă a vorbirii.
Puncte tari: copilul prezintă o inteligență superioară, rezultate foarte bune la învățătură;
interacționează cu profesorul când acesta îl solicită; se exprimă în propoziţii/fraze, corect construite
din punct de vedere gramatical; lexia se realizează rapid şi corect; capacitate foarte bună de
engramare, stocare şi reactualizare a cunoştinţelor.
Puncte slabe: agitaţie psiho-motorie; activitate senzorio-motrică stereotipă; comportament auto-
stimulativ; deficit de atenţie; limbaj dislalic; tulburări de ritm şi fluenţă; dificultăţi în a iniţia
comunicarea; interacţiune socială insuficientă; capacitate de adaptare scăzută la situaţii noi
manifestată prin reacţii emotive cu caracter exploziv (plâns, agitaţie, ţipete); scris neîngrijit.
Oportunități: frecventarea şcolii de masă; posibilitatea cadrului didactic de a lucra diferenţiat;
posibilitatea corectării tulburărilor de limbaj; suportul şi cooperarea familiei în terapia tulburărilor
de limbaj; existenţa alternativelor terapeutice pentru dezvoltarea psihomotorie a copiilor cu C.E.S.
Amenințări: marginalizarea copilului de către colegi; părinţii nu au comunicat diagnosticul
copilului; elevul nu participă la ora de sport, datorită opţiunii părinţilor (pentru a nu dezvolta
comportamente marcate de aspecte stereotipe sau interese bizare pentru anumite tipuri de mişcare).
Corectarea dislaliei polimorfe s-a realizat prin exerciţii de gimnastică ale aparatului
articulator: gimnastică respiratorie pentru formarea inspirului şi expirului profund, diafragmatic,
intens, pentru educarea expirului bucal; impostarea/consolidarea/automatizarea sunetelor deficitare:
s,ş,j,r,ce,ci; s-a început cu exerciţii de scurtă durată (10 min), treptat, în decursul a 2 ani, durata
exerciţiilor s-a extins la 40-45 minute.
Formarea/dezvoltarea atenţiei: au fost observate şi denumite diverse obiecte de care elevul era
interesat (calculator, tv, reviste, ce este, cum este, pe ce stă, unde se află în raport cu alte obiecte).

Diminuarea comportamentelor autostimulante şi a agitaţiei motorii s-a realizat prin Metoda

Sherborne: s-a stabilit un anumit spaţiu în care să îşi poată manifesta stereotipiile; ulterior s-au
stabilit doar anumite momente pentru manifestarea stereotipiilor în respectivul spaţiu; mişcări lente;
activități sau mişcări repetate; mişcări sau activități fără multe variaţii; activități previzibile și
dorite; exerciţii de coordonare a mişcărilor; activitățile de lungă durată. Programul se află în curs
de desfăşurare (a început în luna martie).

Rezultate obţinute: Corectarea sunetelor pronunţate deficitar s-a realizat pe parcursul a 2 ani
(o şedinţă pe saptămână). În prezent copilul şi-a corectat sunetele pronunţate deficitar. Uneori
sunetele ş, ce, ci sunt pronunţate uşor distorsionat. S-a menţinut tulburarea de ritm a vorbirii, deşi,
în vorbirea reflectată, s-au înregistrat progrese.

În urma aplicării exerciţiilor specifice metodei Sherborne, s-au constatat următoarele: unele
comportamente autostimulante au disparut – mersul pe vârfuri; controlul şi coordonarea mișcărilor
s-au imbunătăţit; unele comportamente autostimulante au scăzut în intensitate – comportamente
autostimulante ce implică mâinile; reuşeşte să iniţieze comunicarea cu terapeutul, comunicare
adecvată contextului.

În perioada următoare a programului se are în vedere introducerea altor elevi pentru a

dezvoltarea abilităţilor de interacţiune socială.

BIBLIOGRAFIE:

1. www.sherbornemovementuk.org

2. Introducere în Metoda Sherborne – note de curs, Bacău 2014

3. Intervenții terapeutice în recuperarea persoanelor cu TSA – note de curs, Iași 2011