Sunteți pe pagina 1din 2

Dezvoltarea activităţii intelectuale la elevii cu

tulburări de limbaj scris-citit de vârstă şcolară mică


Prof. ptr. înv. Preşcolar Nacu Fănica,
Liceul Tehnologic Răchitoasa

Experienţaverbală a copilului din primii 6 ani de viaţăinfluenţeazăîntreagadezvoltarepsihică, iar


la intrarea la şcoală are deja o anumităexperienţăintelectualăşiverbală. El înţelege bine vorbireacelor
din jurşi se poate face înţelesprinexprimareagândurilorînpropoziţiişifrazealcătuitecorect. Exprimă bine
diferenţeledintreobiecteşifenomene, estecapabil de a face ironiişidiscuţiicontradictorii, iardorinţele,
preferinţelesunt tot maiclarexprimate. Aceastăexprimareestefacilitatăşi de volumulrelativ mare al
vocabularuluisău: aproximativ 2.500 cuvinte din care circa 700-800 fac parte din vocabularulactiv. Se
pot constatadiferenţeînsemnate de la uncopil la altulînceeacepriveştedezvoltarealimbajului la
intrareaînşcoală. Ele se datorează, pedeoparte, capacităţii, potenţelorintelectuale ale copilului, iarpe de
altă parte, influenţelormediului familial, ale modului de a vorbi al părinţilor, ale
clarităţiilogiceînexprimareafaţă de copil, ale feluluiîn care maturiiştiusă-l stimuleze.
Limbajulconstituieunuldintrecelemai accentuate fenomeneceîidiferenţiazăpecopii la
intrareaînşcoală. Diferenţeleaparmai ales pelaturaexprimării, afoneticii, a structuriilexicale,
aniveluluiexprimării.Acestediferenţeînlimbajulcopiilor se menţinşidupăintrarea la şcoală, caefect al
influenţelorinstructiv-educative receptateşiasimilatediferit.Privindraportuldintregândireşilimbaj au
fostmereupuncte de vederedeosebite: căarexista o singurărealitate, limbajulfiindaspectul exterior al
gândirii, iargândireafiindlaturaluiinterioară; gândireaşilimbajulfiindfuncţiiesenţiale
diferite, vorbireafolosinddoarîn a exterioriza, a comunicarezultateleobţinute de gândireîn mod
independent; deşi nu suntactivităţiidentice, vorbireaşiraţionamentulsuntinterdependente,
înstrânsărelaţieatât din punct de vedere genetic câtşi structural.
Înformareagândiriicuvântul are rol de direcţionareaatenţieişiînlesneşteoperaţiilegândirii: analiza,
sinteza, comparaţia. Semnificaţiilesuntînfuncţie de experienţaindividului, dar, încetul cu încetul,
elesuntcorectateşiprecizate de cătresocietate, vocabularulcondensândexperienţamilenară a
uneisocietăţi.Limbajulobligă la raţionalizareaşisocializareagândirii, iarevoluţialimbajului a fostsolidară
cu dezvoltareagândirii.Progresulînvăţăriilimbajului se realizeazăconcomitent cu progresulgândirii;
comunicând, încercândsăelucidămaltora o noţiune, ne precizămnouăînşineînţelesurile,
eliminămneclarităţile. Este evidentăstrânsalegăturăîntregândireşilimbaj,
întreinteligibilşicomunicabil.Este demonstratfaptulcă, dezvoltarealimbajuluiestecondiţionată de factorii
socio-afectivişi, concomitent, de o dezvoltarenormalăpsihicăşifizicăgenerală.
Copiii cu intelect normal, caurmare a conştientizării, trăiesc dramatic manifestăriletulburărilor
de limbaj, ceeace le altereazăşimaimultconduitaverbală. Subliniindconsecinţeletulburărilor de limbaj,
C. Păunescuevidenţiazăcaracterullormultiplu, atât la nivelulşcolii, manifestateprinîntârziereşcolară,
dezinteresşcolar, apatie, dezinterespentrulectură, instabilitateşcolară, câtşi la nivel familial,
prinatitudineasupraprotectoare a familieisauprinreacţii de opunere, de respingere.
Tratareadiferenţiatăconstăînadaptareaînvăţământului la particularităţileindividualepsihofizice
ale copilului, aceastapresupunândcunoaştereaelevilor sub aspectulcunoştinţelor, priceperilor,
deprinderilor, al potenţialuluiintelectual, al trăsăturilor de personalitate.Acesteinformaţiidespreelevi
permit şiaccesibilizarealecţiilor, cepresupune o
concordanţădeplinăîntreposibilităţileelevilorşidificultăţilesarcinilor de învăţare.
Este necesarsăexiste o permanentăstimularelingvistică, să se oferemodelecorecte de pronunţie,
cuvintele, noţiunilesă fie selectateşiadaptatenivelului de înţelegere al elevului, să se
evitesuprasolicitarea, să se stimulezelimbajul sub toateaspectele (înţelegere, vocabular,
structurăgramaticală, organizareacomunicării). Convorbiriletematice, lecturiledupăimagini,
memorizările, jocuriledidactice cu structurigramaticale se utilizeazăatât la clasapregătitoare,câtşi la
clasa I.
Pentru a puteaintervenieficientîncorectareatulburărilor de vorbire,
estenecesarcafiecareînvăţătoaresăcunoascăparticularităţiledezvoltăriiontogenetice a limbajului,
caşispecificultulburărilor de vorbireşicauzele care 1-au generat,
precumşiuneletehnicilogopedicegeneralece pot fi aplicatela clasă.

Bibliografie:

1. Cosmovici, A., 1996, Psihologiegenerală,Iaşi, EdituraPolirom


2. Mititiuc, I., 1996, Problemepsihopedagogice la copilul cu tulburări de limbaj, Iaşi,
EdituraAnkarom
3. Robu, A., 2001, Tulburările de limbaj la vârstaşcolarămică, Iaşi, lucrare de diplomă
4. Ţapurin, A., 1994, Legăturadintregrupapregătitoareşiclasa I, Învăţământulprimar, nr. 6/7