speech therapy
Tulburările orofaciale
miofuncţionale
Abstract
Orofacial myofunctional disorders represent a new
diagnose category in speech and language therapy field.
The specificity of this diagnostic category, not very popular
in Romania, is underlined in this article, as following:
definition, symptoms, etiology, incidence and prevalence,
assessment and intervention. We underline the fact
that this diagnose category request interdisciplinary
approach for a correct identification and therapy.
Keywords: orofacial myofunctional disorders, speech and
language therapy, myofunctional therapy, myofunctional
orofacial assessment, interdisciplinary approach
Submission date:
10.04.2019 Orofacial myofunctional disorders
Acceptance date: Suggested citation for this article: Bodea Hațegan C, Talaș D. Orofacial myofunctional disorders. ORL.ro. 2019;43(2):31-34.
25.04.2019
1. Delimitări conceptuale
Tulburările miofuncționale se referă la acea catego-
rie diagnostică ce presupune interferarea cu dezvolta-
rea musculaturii și a oaselor feței, cu implicații asupra
abilităților de:
nn hrănire/alimentare
nn respirație
nn vorbire
nn înghițire.
În mod specific, se notează faptul că tulburările
miofuncționale implică dificultăți de respirație nazală
și dificultăți în mobilizarea linguală. La nivel lingual se
delimitează tendința de protruzie a limbii.
2. Simptomatologia tulburării orofaciale
miofuncționale(1):
dificultăți de respirație prin cavitatea nazală;
nn
tendința de respirație exclusivă prin cavitatea bucală;
nn
mișcări viciate și limitate la nivelul limbii;
nn
dificultăți în alimentare; 
nn
mușcătură deschisă, inversă, prognatism;
nn
limba presează asupra dinților, împiedicând înghițirea
nn
corectă și modificarea dentiției (În procesul de înghițire
corectă, vârful limbii trebuie să preseze în partea
anterioară a palatului dur, puțin în spatele rebordului
alveolar superior. Mișcările limbii sunt coordonate cu
mișcările musculaturii gâtului, iar rolul palatului dur
este acela de a atenua presiunea exercitată de limbă.
În condițiile în care o persoană sănătoasă înghite
Year XII • No. 43 (2/2019)
Rezumat Carolina
Bodea Hațegan,
Tulburarea orofacială miofuncțională este o categorie diag­ Dorina Talaș
nos­tică nouă, distinctă, de tulburare de limbaj și comunicare.
Departamentul
Specificitatea acestei categorii, nu foarte cunoscută în practica de Psihopedagogie Specială,
logo­pedică din țara noastră, este subliniată prin acest ma­te­rial, Facultatea de Psihologie
fiind urmărite aspectele: delimitări conceptuale, simp­to­ma­ și Științe ale Educației,
Universitatea „Babeș-Bolyai”,
to­logie, cauze și etiologie, incidența și prevalența, direcții de Cluj-Napoca
evaluare și intervenție. Subliniem fap­tul că această categorie
diagnostică necesită abordare in­ter­disciplinară, în vederea unei
corecte delimitări, precum și în ve­de­rea asigurării unei corecte
intervenții terapeutice.
Cuvinte-cheie: tulburări miofuncționale orofaciale,
terapia tulburărilor de limbaj și comunicare, terapie
miofuncțională, evaluare miofuncțională orofacială,
abordare interdisciplinară
de 500-1000 de ori per zi, este evident că un proces
deficitar de înghițire poate conduce la numeroase alte
tulburări, pe termen lung.);
nn dentiție implantată greșit;
nn tulburări articulatorii, mai ales la nivelul sunetelor
linguale (ex.: s, z, j, ș, ț etc.)
nn hipersalivația (mai ales dacă aceasta persistă după
vârsta de 2 ani) poate atrage atenția asupra acestor
tulburări;
nn dificultăți de înghițire date/influențate mai ales de
faptul că maxilarele se aproprie cu dificultate, ceea
ce face ca și buzele să vină în contact una cu cealaltă
mai greu. În aceste condiții, fața poate fi marcată de
prezența unei grimase care surprinde faptul că nu
există o coordonare musculară corespunzătoare.
Imagini care reflectă specificitatea tabloului de tulbu-
rare miofuncțională orofacială pot fi parcurse accesând
site-ul https://aomtinfo.org/myofunctional-therapy(2).
Imaginile sunt schematizate și pot oferi o înțelegere
elocventă a tabloului simptomatologic, fără imixtiuni
ale componentei emoționale, subiective.
Complexitatea tabloului simptomatologic al tulbu-
rării orofaciale miofuncționale este una subliniată de
studiul condus de Korbmacher et al.(3). Aceștia au sur-
prins câteva corelații interesante între tulburările oro-
faciale miofuncționale și tulburările motorii, fizice, de
postură și locomotorii. Lotul de participanți cuprinși
în studiul lor este unul relevant, 352 de pacienți, toți
prezentând diagnosticul de asimetrie la nivelul regiunii
31
speech therapy
occipitocervicale. Toți copiii cuprinși în studiu au fost
examinați și din punct de vedere miofuncțional și s-a
putut constata faptul că 70% dintre aceștia prezentau
și tulburări orofaciale miofuncționale. Autorii studiu-
lui au stabilit următoarele corelații la nivelul lotului de
participanți investigați:
nn postura corporală slabă/deficitară se corelează cu prin-
cipalele variabile orofaciale miofuncționale (poziția
limbii, a maxilarelor, implantarea dentiției, tonusul
muscular, coordonarea grupelor musculare etc.);
nn poziția capului se asociază, de asemenea, cu tulburările
orofaciale miofuncționale;
nn tulburările de la nivelul articulației iliace se asoci-
ază cu tulburări articulatorii și deficite la nivelul
funcționalității limbii;
nn asimetria funcțională de la nivel cervical se asociază
cu deficite la nivelul buzelor.
Aceste corelații surprind legătura strânsă dintre tul-
burările de creștere, posturale, legate de dezvoltarea
coloanei vertebrale și deficitele miofuncționale orofa-
ciale, ceea ce subliniază nevoia de abordare complexă,
pluridisciplinară, a acestei categorii diagnostice.
Având în vedere aceste corelații, se impune accentu-
area asupra poziției corecte a copilului atât la masa de
birou, cât și în bancă și abordarea cu grijă a tulburărilor
motorii, fizice, locomotorii și de postură, mai ales în
perioada micii copilării, o perioadă de creștere.
3. Cauze ale tulburării orofaciale
miofuncționale:
fosele nazale și traiectul nazal este blocat sau parțial
nn
blocat, nepermițând scurgerea corectă a aerului;
alergii sau vegetații adenoide;
nn
hiperproliferarea de țesut amigdalian;
nn
tulburări la nivelul limbii, ceea ce implică funcționarea
nn
deficitară a acesteia;
asimetria facială;
nn
suptul degetului;
nn
utilizarea îndelungă a suzetei (îndelung înseamnă și
nn
după vârsta de 2 ani sau suficient de mult încât să
conducă la apariția viciată a implantării dentiției);
fren lingual scurt, cu implicații asupra funcționalității
nn
limbii și a implantării dentiției, precum și a configu-
rării mușcăturii, ca urmare a poziționării maxilarelor;
deficite locomotorii, fizice, de postură.
4. Incidența și prevalența tulburării
miofuncționale orofaciale
Incidența raportată de ASHA(4), bazându-se pe re-
zultatele unei serii de cercetări, este dependentă de
simptomatologia prezentată de fiecare caz în parte.
Se notează procentul manifestărilor simptomatologice
specifice tulburării orofaciale miofuncționale, după
cum urmează:
nn protruzia limbii printre dinți în procesul de înghițire
este raportată ca fiind prezentă în 33-50,5% dintre
cazurile de copii aflați la vârsta școlarității;
nn tulburările de articulare se asociază cu protruzia
limbii în procesul de înghițire în 55,3% dintre cazuri;
32
tulburările de articulare se asociază cu respirația orală
nn
cronică în 31% dintre cazuri;
copiii care prezintă probleme ortodontice sau mal­
nn
ocluzii ale cavității bucale au mult mai multe șanse să
prezinte tulburări miofuncționale orofaciale, incidența
fiind de 62-73,3%;
incidența cea mai crescută a asocierii tulburării
nn
miofuncționale orofaciale este raportată cu tulburarea
temporomandibulară (tulburare care presupune defi-
cite la nivelul articulației oaselor craniene temporale
și a oaselor feței și maxilarelor), respectiv 97,92%.
5. Direcții de evaluare a tulburării
miofuncționale orofaciale
Un protocol complex de evaluare a tulburării orofa-
ciale miofuncționale este MBGR Protocol of Orofacial
Myofunctional, elaborat în 2009 de I.Q. Marchesan,
G. Berretin Felix, K.F. Genaro și M.I. Rehder (5). Pro-
tocolul are două părți, o parte de evaluare a istoricu-
lui familial și personal și o parte de evaluare clinică.
Protocolul este însoțit de imagini foarte sugestive,
care să faciliteze creșterea gradului de obiectivitate
și uniformizare a rezultatelor înregistrate. Traduce-
rea protocolului în limba română a fost aprobată de
autori, protocolul putând fi utilizat în scop didactic
și de cercetare.
Partea care vizează istoricul familial și personal se
delimitează pe următoarele direcții:
nn probleme medicale și de sănătate generale și trata-
mente urmate;
nn respirație;
nn somn;
nn hrănire;
nn mestecare, înghițire;
nn comportamente orale și de postură (se urmăresc
obiceiurile comportamentale, aspectele repetitive,
specifice fiecărui copil/adult);
nn abilități comunicaționale;
nn abilități articulatorii;
nn abilități perceptive-auditive;
nn fonația;
nn performanțe școlare/educaționale.
Partea care vizează examinarea clinică se delimitează
pe următoarele direcții:
nn postura corporală;
nn structura și conformația feței;
nn măsurătorile maxilarelor și ocluzia maxilarelor;
nn examinări orale și intraorale suplimentare (față, frunte,
nas, conformația nasului, maxilarelor, obrajilor, mu-
coasa intraorală, fren lingual, palat dur, văl palatin,
amigdale, obraji la nivelul interior al cavității bucale,
uvula, dinți, rebord alveolar);
nn mobilitatea buzelor, limbii, a vălului palatin și a ma-
xilarelor;
nn prezența sau absența senzației dureroase de la nivel
orofacial;
nn tonusul buzelor, bărbiei, limbii și obrajilor;
nn funcțiile orofaciale: respirație, înghițire, mestecare,
vorbire și fonație.
Year XII • No. 43 (2/2019)
6. Direcții de intervenție și terapie
6.1 Restabilirea echilibrului oral în poziția de
repaus
Terapia tulburării miofuncționale orofaciale se poate
rezuma la terapia poziției de repaus a cavității bucale.
Poziția de repaus a cavității bucale presupune:
nn cavitatea bucală este închisă, maxilarele fiind apro-
piate;
nn dinții ușor îndepărtați (2-3 mm între molari);
nn respirația este nazală;
nn limba se află în poziție ridicată în spatele incisivilor
superiori.
Această poziție presupune echilibru la nivelul apara-
tului fonarticulator. Alterarea poziției de repaus deter-
mină disfuncții la nivelul grupelor musculare orofaciale
și tulburări de creștere a oaselor craniofaciale.
Deși protruzia limbii este cel mai comun simptom
al tulburării miofuncționale orofaciale, pentru ca de-
mersul terapeutic să vizeze cauza, și nu simptomul,
trebuie să se restaureze poziția corectă de repaus a
cavității orale, cunoscut fiind faptul că presiunea
ușoară, constantă, așa cum este dată de o poziție
viciată de repaus, aduce mult mai multe disfuncții
decât limba în protruzie, care pare că ar distorsiona
conformația dinților, a palatului, a buzelor, a muscu-
laturii și a oaselor faciale.
Prin urmare, se pare că ajustarea poziției de re-
paus a cavității bucale este de cele mai multe ori
soluția pentru tulburarea miofuncțională de natură
orofacială, chiar dacă simptomul major în această
tulburare este limba în protruzie și deficitul mus-
cular orofacial.
6.2 Dezvoltarea abilităților motorii
Intervenția la nivelul motor, în contextul tulburării
miofuncționale orofaciale, presupune atât creșterea to-
nusului muscular la nivel facial și oral, cât și dezvoltarea
abilităților de coordonare motorie. Tonusul muscular
poate fi crescut prin exerciții de antrenare motorie
pentru:
nn limbă;
nn buze;
nn maxilare;
nn mușchii feței;
nn mușchii faringelui și laringelui.
Antrenarea grupelor musculare și coordonarea aces­
tora au drept țintă restabilirea corectă a posturii ca­
vității bucale în vederea articulării corecte a sunetelor
și pentru asigurarea unei respirații orale și nazale, ver-
bale și nonverbale funcționale.
6.3 Dezvoltarea abilităților respiratorii
Respirația este un proces dinamic, activ, cu com­
po­nen­t ă motorie, unde coordonarea musculară este
esențială. Antrenarea abilităților respiratorii vi­zează:
nn pregătirea grupelor musculare implicate în actul respi-
rator (musculatura intercostală, mușchiul diafragmei,
musculatura gâtului și a feței);
nn coordonarea grupelor musculare pentru a diferența
inspirul de expir, respirația verbală de respirația
nonverbală;
Year XII • No. 43 (2/2019)
nn mobilizarea musculară în vederea creșterii volumului
respirator și a preciziei respiratorii;
nn dezvoltarea abilităților de a diferenția între respirația
orală și cea nazală.
De fapt, cel mai important aspect în terapia mio­func­
țio­nală este acela de a restabili respirația nazală, elimi-
nând posibilele blocaje la nivelul traseului nazal: alergii,
vegetații adenoide, disfuncții velare, hiperproliferarea
de țesut amigdalian, deviație de sept etc.
Înlăturarea blocajelor nazale presupune prezența
echipei interdisciplinare și munca în echipă: otolarin-
golog, ORL-ist, alergolog, logoped.
6.4 Dezvoltarea abilităților articulatorii
funcționale
Exercițiile logopedice propriu-zise, cele care vizea-
ză corectarea pronunției deficitare, se impun, de cele
mai multe ori, deoarece poziția linguală defectuoasă,
închiderea deficitară a cavității bucale, implantarea
defectuoasă a dentiției și tulburările respiratorii con-
duc inevitabil la pronunția defectuoasă atât a sunete-
lor linguale (d, t, ț, r, l, n, s, z, ș, j, č, ğ, c, g,), cât și a
sunetelor labiale (b, m, p, v, f, o, u). Se poate observa
faptul că cele mai susceptibile de a fi afectate sunt
consoanele, mai puțin vocalele, pentru că nu au loc
de articulare(6), iar activitatea linguală este mai puțin
importantă. Vocalele „o” și „u” pot fi însă afectate când
sunt deficite labiale.
Demersul terapeutic este cel al terapiei tulburării
dislalice, unde etapele de corectare sunt: etapa pregă-
titoare, etapa emiterii sunetului (se vizează emiterea
unui sunet nou, și nu corectarea sunetului pronunțat
deficitar), etapa diferențierii sunetului izolat de alte su-
nete ale vorbirii, etapa consolidării sunetului nou emis,
etapa diferențierii sunetului în silabe și cuvinte, etapa
automatizării sunetului în vorbirea curentă(7).
6.5 Eliminarea tulburărilor de deglutiție
ASHA(8) subliniază importanța modelării abilităților
de înghițire. Se notează faptul că tulburările orofaciale
miofuncționale apar în contextul suptului non-nutritiv,
al utilizării pe o perioadă lungă a suzetelor și al sup-
tului degetului, toate aceste comportamente orofaciale
defectuoase constituindu-se în factori de risc pentru
malocluzia cavității bucale. În aceste condiții, antrenarea
abilităților motorii pentru a facilita un act de deglutiție
funcțional este foarte importantă. Această antrenare
motorie vizează musculatura labială, linguală, a maxi-
larelor, cea faringiană, laringiană și toracală, implicate
în actul respirator. Exercițiile aplicate pot fi ori cele cla-
sice, logopedice, ori exerciții specifice terapiei deglutiției
(ASHA – Pediatric Dysphagia).
6.6 Antrenarea abilităților fonatorii
În tulburarea orofacială miofuncțională, la fel ca și
în alte tulburări de vorbire, abilitățile fonatorii, vocea,
trebuie vizate, de asemenea(9). Obiectivele antrenării
vocii sunt:
nn dezvoltarea abilităților motorii implicate în actul
fonator (antrenarea musculaturii faringiene, larin-
giene, respiratorii);
nn identificarea celui mai confortabil registru tonal;
33
speech therapy
nn creșterea capacității de susținere vocală a actului de
vorbire;
nn eliminarea obiceiurilor vocale defectuoase (raclajul
cavității faringiene, plescăitul, mestecatul în timpul
vorbirii);
nn reducerea stresului/anxietății în raport cu producerea
vocală și a vorbirii.
Tehnicile și metodele de antrenare a vocii pot fi atât
specifice, cât și nonspecifice – important este faptul
că, în tulburarea miofuncțională orofacială, aparatul
fonoarticular trebuie atât segmental, cât și holistic an-
trenat, în cadrul unei echipe de lucru, unde elementele
de specificitate ale cazului sunt punctele de reper, iar
aspectele generale se constituie în punțile care asigură
închegarea cazului.
Pe lângă toate aceste direcții de abordare a tul-
burării miofuncționale orofaciale, intervenția
medicală, de reconstrucție (intervenția stomato-
logului, a chirurgului maxilo-facial, a audiologului,
a foniatrului), poate fi o soluție importantă, care
ar trebui mai întâi implementată, ca apoi să urme-
ze exercițiile logopedice, delimitate pe palierele
amintite mai sus.
Demersul terapeutic schematizat anterior a fost reu-
nit sub numele de terapie miofuncțională, iar aplicabili-
tatea acestui tip de terapie începe să depășească granițele
tulburării miofuncționale orofaciale, fiind utilizată în
contexte precum: terapia de recuperare post-AVC(10), te-
rapia somnului(11,12) etc.
1. ASHA. Orofacial Myofunctional Disorders. Symptoms (cited 2019 February).
Bibliografie
Available from: https://www.asha.org/public/speech/disorders/orofacial-
myofunctional-disorders/#symptoms
2. AOMT. What is Myofunctional Therapy (cited 2019 February). Available from:
https://aomtinfo.org/myofunctional-therapy
3. Korbmacher H, Koch LE, Kahl-Nieke B. Orofacial myofunctional disorders
in children with asymmetry of the posture and locomotion apparatus.
International Journal of Orofacial Myology. 2005; 31:26-38.
4. ASHA. Orofacial Myofunctional Disorders. Incidence and Prevalence (cited 2019
February). Available from: https://www.asha.org/PRPSpecificTopic.aspx?folderi
d=8589943975&section=Incidence_and_Prevalence
5. Marchesan I, Berretin-Félix G, Genaro K. MBGR protocol of orofacial
myofunctional evaluation with scores. The International Journal of Orofacial
Myology. International Association of Orofacial Myology. 2012; 38. 38-77.
6. Anca M, Bodea Hațegan C. Terapia limbajului. O abordare interdisciplinară. Cluj-
Napoca: Presa Universitară Clujeană, 2008.
7. Bodea Hațegan C. Logopedia. Terapia tulburărilor de limbaj. Structuri deschise,
București: Editura Trei; 2016.
34
Concluzii
Tulburarea miofuncțională orofacială este una com-
plexă, iar delimitarea acesteia în literatura de specialita-
te a fost necesară pentru a putea sublinia diferențierea
unor cazuri care aparent sunt similare, dar care au o
evoluție foarte diferită. În acest sens merită să reflec-
tăm asupra unor situații cu care logopedul se întâlnește
frecvent, și anume:
nn De ce uneori e atât de ușor să corectezi anumite sunete/
tulburări de pronunție și alteori este atât de dificil?
nn În ce măsură este cu adevărat posibilă munca în echi-
pă în țara noastră, mai ales în localitățile mici, unde
specialiștii sunt puțini, iar cazuistica e atât de diversă
și numeroasă?
nn În ce măsură fragilizarea ființei umane sub impactul
tehnologizării și al noilor resurse se regăsește și în
creșterea numărului cazurilor din domeniul logopedic?
nn În ce măsură diagnosticul logopedic trebuie regândit,
având în vedere noile abordări din domeniu?
Sigur că delimitarea acestei tulburări drept o catego-
rie diagnostică de noutate, distinctă, obligă terapeutul
limbajului la o reorganizare a diagnosticului de disla-
lie (includem aici posibile sinonime ale acestei catego-
rii: tulburare articulatorie și fonologică, tulburare de
pronunție, tulburarea sunetelor vorbirii), dar mai ales
regândirea demersului terapeutic. n
Conflict of interests: The authors declare no conflict
of interests.
8. ASHA. Orofacial Myofunctional Disorders. Symptoms (cited 2019 February).
Available from: https://www.asha.org/PRPSpecificTopic.aspx?folderid=8589943
975&section=Treatment
9. Landis CF. Applications of orofacial myofunctional techniques to speech
therapy. Int J Orofacial Myology. 1994;20:40-51.
10. Kunst LR, Oliveira LD, Pires Costa V, Wiethan FM, Mota HB. Speech therapy
effectiveness in a case of expressive aphasia resulting from stroke. Rev.
CEFAC [Internet]. 2013 Dec; (cited 2019 Apr 22); 15(6): 1712-1717. Available
from: http://www.scielo.br/scielo.php?script=sci_arttext&pid=S1516-
18462013000600035&lng=en. Epub Dec 11, 2012. http://dx.doi.org/10.1590/
S1516-18462012005000104.
11. Camacho M, Certal V, Abdullatif J, Zaghi S, Ruoff CM, Capasso R, Kushida CA.
Myofunctional Therapy to Treat Obstructive Sleep Apnea: A Systematic Review
and Meta-analysis. Sleep. 2015; 38(5), 669–675. doi:10.5665/sleep.4652.
12. De Felício CM, da Silva Dias FV, Trawitzki L. Obstructive sleep apnea: focus
on myofunctional therapy. Nature and science of sleep. 2018; 10, 271–286.
doi:10.2147/NSS.S141132.
Year XII • No. 43 (2/2019)
Copyright of ORL.ro is the property of MEDICHUB MEDIA, S.R.L. and its content may not
be copied or emailed to multiple sites or posted to a listserv without the copyright holder's
express written permission. However, users may print, download, or email articles for
individual use.