Consilierea educațională.

Psihopedagogia copiilor cu CES

(Integrarea elevilor ce CES în școala de masă)
Tema cercetării

Cercetarea de față abordează un subiect de o mare actualitate la nivel național, și anume,

importanța consilierierii educaționale a copiilor cu CES în scopul integrării acestora în
învățământul de masă.
Aceasta este orientată predominant pe stabilirea gradului de eficiență a consilierii
educaționale, asupra unei bune integrării a elevilor cu CES în învățământul de masă.
Caracterul interdisciplinar al subiectului abordat acoperă domeniul psihopedagogiei
speciale, cu conotații în sfera domeniului educațional.
Integrarea elevilor cu cerințe educaționale speciale în școala de masă reprezintă, un

fenomen, deopotrivă social și psihologic, atingând categorii diverse ale populației, cu nivele
diferite de pregătire profesională și de cultură.

Documentarea teoretică în domeniul temei

Consiliere educaţională se referă la un proces complex şi multidimensional, în care starea

subiectivă de bine este un element fundamental.

Principala sarcină a consilierului este de a ajuta elevii să parcurgă paşii unui demers de
conştientizare, clarificare, evaluare şi actualizare a sistemului personal de valori.

Trebuie avute în vedere particularităţile de vârstă şi de dezvoltare a subiecţiilor, aici

vorbind despre elevi de vârstă şcolară mică sau de elevi cu deficienţe.

Consilierea şcolară are ca scop, sprijinirea elevului pentru ca acesta să devină capabil să
se ajute singur, să se înţeleagă atât pe sine însuşi, cât şi realitatea înconjurătoare.

Caracteristicile consilierii:

- este un proces de dezvoltare

- are un rol de prevenire

- optimizează modul în care elevul relaţionează cu şcoala.

- abordează diverse probleme ale subiectului consiliat.

Principii în consilierea educaţională:

- fiecare persoană este specială, unică şi valoroasă

- fiecare persoană este responsabilă pentru propriile decizii

- elevul este acceptat ca persoană şi tratat ca atare.

- consilierea este în esenţă o relaţie permisivă

- consilierea se bazează pe modul de a gândi împreună cu cel consiliat. ( See Russel, apud
Sanders 1999).

Pentru elevii cu CES este potrivită definiţia care redă înţelegerea faptului că în
consiliere persoanele interacţionează în scopul oferirii şi primirii de ajutor. Consilierul îl ascultă
pe consiliat, comunică cu acesta, dar nu acţionează şi nu hotărăşte în locul lui.

Consilierea persoanelor cu insuficienţe, deficienţe sau dizabilităţi are caracteristici

specifice. Consilierea elevilor cu CES are loc în colaborare cu medici, psihologi, psihopedagogi,
asistenţi sociali, cu familia.

În fiecare generaţie de elevi există copii cu deficienţe, adică cu pierdere, insuficienţă sau
anomalie, tranzitorie sau definitivă, a structurilor de funcţionare fiziologică sau psihologică. În
relaţie cu mediul şcolar, ei pot dobândi un handicap, ceea de cele mai multe ori poate duce la
apariția abandonul școlar.

Creşterea numărului de eşecuri şi abandonuri şcolare a copiilor cu CES reprezintă

indicatori ai faptului că şcoala trebuie să facă mult mai mult în această direcţie.

Obiectivele și ipotezele cercetării

Scopul cercetării îl constituie studierea impactului pe care îl are consilierea educațională
asupra reducerii abandonului școlar la școlarii mici cu cerințe educaționale speciale.
 Studiul de față va vea următoarele obeictive specifice:

1. Identificarea nivelului de dezvoltare a abilităților de comunicare a copiilor cu tuluburări

din spectrul autist din cadrul grupului studiat, prin intermediul unor instrumente
specifice;
2. Identificarea nivelului de dezvoltare cognitivă a participanților la studiu, prin
administrarea unor instrumente de evaluare selectate;
3. Evaluarea eficienței metodelor, strategiilor și tehnicilor de dezvoltare a abilităților de
comunicare, încorporate în cadrul metodei de stimulare a limbajului și comunicării
adresate persoanelor cu tulburări din spectrul autist.
4. Elaborarea programelor de intervenție personalizate care să se plieze cât mai adecvat pe
nevoile de comunicare ale copiilor cu autism.

Ipotezele cercetării

1. Se prezumă că, în situatia copiilor cu tulburari din spectrul autist de vârsta preșcolară,
unde realizarea unei comunicări de natură verbală este „blocată”, abilitățiile de
comunicare dobândite prin metode de stimulare a limbajului și comunicării determină
„deblocarea” comunicării si interacțiunilor sociale.

2. Se prezumă că, în cazul copiilor preșcolari non-verbali cu tulburări din spectrul autist,
utilizarea metodei de stimulare a limbajului și comunicării adresate copiilor cu autism în
cadrul programelor de intervenție psihopedagogică facilitează dobândirea abilităților de
comunicare funcțională fără a împiedica apariția și dezvoltarea limbajului verbal.

3. Se prezumă că, implementarea metodologiei comunicării totale în intervenția

psihopedagogică adresată copiilor cu TSA non-verbali de vârstă preșcolară, facilitează
generalizarea abilităților de comunicare funcțională în medii și contexte diferite.
Concepte cheie

În cadrul acestei cercetări se vor utiliza următoarele concepte:

CONCEPT STRATEGIE

Tulburări din spectrul autismului Acest concept este evaluat prin intermediul
observației reprezentând și variabila
principală a studiului.

Limbaj Acest concept va fi evaluat prin intermediul

observației și a unor instrumente specifice.

Lotul de subiecți

Lotul de participanți este format din șase copii diagnosticați cu diferite tulburari din
spectrul autist, dintre care 3 băieți și 3 fete, cu vârsta cuprinsă între 3 ani și 4 ani.
O prezentare succintă a subiecților incluși în cercetarea-acțiune de față este realizată în
cadrul următorului tabel:

Nume/ inițiale Diagnostic Vârsta

A.C. • Retard ușor; 4 ani
• Întârziere a limbajului
expresiv.

P.E. • Tulburare pervazivă de 3 ani 8 luni

dezvoltare;
• Retard grav de limbaj;
• Retard psihomotor.
 N.S. • Întârziere în dezvoltare 3 ani 6 luni
psiho-motrică; • Retard
grav de limbaj;
• Autism infantil.
Ț.F. • Retard al limbajului 3 ani 7 luni
expresiv;
• Hiperactivism.
V.G. • Întârziere severă în 3 ani 3 luni
dezvoltarea psiho-
motrocă și limbaj;
• Autism infantile.
P.D. • Autism infantil; 3 ani
• Retard grav de limbaj.

Eşantionul de subiecţi a fost selectat astfel încât să existe omogenitate atât în ceea ce
priveşte categoriile de vârstă cât și genul.

Instrumentele și metode de cercetare

• Convorbirea;
• Metoda observației;
• Metode de stimulare a limbajului și comunicării;
• Testul sociometric

Convorbirea, care se va utiliza în diverse ocazii, nu doar în scopuri de cercetare, ci şi

pentru provocarea opiniilor determinând argumentarea lor.
Convorbirea solicita din parte subiectului investigat răspunsuri, atitudini şi modalităţi
de a le exprima având avantajul că poate determina o cercetare cât mai focalizată. În funcţie de
metoda utilizată putem vorbi de:
 ● convorbire liberă;
● convorbire semi-dirijată;
● convorbire dinamică;
● convorbire reflexă;
● convorbire dirijată.

Observarea se va realize pe tot parcurusl cercetării, pentru a obține o înșegere mai

cuprinzătoare a persoanelor studiate.
Caracteristicile observației:
• Caracter felxibil;
• Focalizarea pe dimensiuni specifice sau generale;
• Structurarea variată de la un grad mare până la o acțiune liberă.
Timpul observației variază de la o simplă oră de observație la multiple observații. Cu cât
avem mai mult timp pentru observare, cu atât putem formula mai bine concluzii pe baza acestora.

Metode de stimulare a limbajului și comunicării

Acestea constau într-o îmbinare a mai multor metode și sgtrategii, întâlnite în formă
dispersată la nivelul literaturii de specialitate și completată cu elemenete noi în situații în care au
fost identificate lacune. În acest context, tehnica elaborată se bazează pe : metode de stimulare a
limbajului receptive, o serie de elemente întâlnite în ABA (Analiza comportamentală aplicată).

La finalul investigației se va raeliza un plan de intervenție personalizat, în cadrul căruia se

va avea în vedere organizarea mediului în care copilul își desfășoară activitățile zilnice, astfel
încât să fie stimulat în dezvoltarea unor abilități și competențe din sfera limbajului expresiv și
implicit a interacțiunilor sociale, dar și a unor studii de caz.

Prezentarea rezultatelor estimate

Rezultatele obținute de-a lungul perioadei de intervenție prin analizarea și interpretarea datelor
preponderant calitativ dar și cantitativ oferă un material valoros în formularea unor concluzii
asupra cercetării. Lipsa informațiilor cu privire la particularitățile procesului de comunicare și
limbaj al copiilor cu autism, dar și a metodelor, strategiilor și mijloacelor specific de intervenție
la acest nivel pot determina erori în abordarea terapeutică.
În consecință, este deosebit de importantă încurajarea oricărei inițiative de comunicare a
copilului, chiar dacă, mai ales în fază incipient intervenției, dar și mai târziu, mesajul este greu de
decodat de către interlocutor. În acest sens, au fost constatate în cadrul observațiilor sistematice
realizate la nivelul cercetării, comportamente precum: cel provocator (agresivitate, mutilare),
comportament autostimulativ (învârtirea în jurul axei corpului, legănatul, joc vocal stereotip,
comportamente stereotipe și repetitive) sau utilizarea neologismelor („cuvinte” ce au
Semnificație doar pentru copil sau cei foarte familiarizați cu limbajul acestuia).
De asemenea, dacă în cazul evaluării inițiale participanții au indicat un nivel de dezvoltare al
abilităților de comunicare foarte scazut, la finalul studiului, nivelul atins de către aceștia a variat
între stadiul comunicării prin simboluri concrete (2 participanți) până la stadiul de combinare a
simbolurilor cu scopul de a formula o cerință (4 participanți). Astfel, la finalul studiului, trei
dintre participanți au indicat performanțe specifice stadiului convențional, doi adecvate stadiului
de comunicare prin simboluri concrete și doar unul a atins stadiul de combinare a simbolurilor cu
scopul de a formula un enunț.
Plecând de la aceste date, prima ipoteză a cercetarii se confirmă, respectiv prin utilizarea
metodelor de stimulare a comunicării la nivelul programelor de intervenție adresate copiilor cu
TSA non-verbali de vârstă preșcolară ce facilitează deblocarea comunicării și a interacțiunilor
sociale. Cu toate acestea este important de remarcat faptul că în cazul participanților studiați
diferențele dintre cele două categorii de abilități sunt semnificative Analiza profilului general de
dezvoltare al participanților la studiu a surprins o serie de discontinuități în ceea ce privește
evoluția acestora la nivelul ariilor de dezvoltare studiate. De asemenea, s-a remarcat faptul ca
nivelul de dezvoltare al limbajului expresiv și în mod special al abilităților de comunicare verbala
este semnificativ mai redus comparativ cu nivelul de dezvoltare adecvat vârstei biologice la care
participanții la studiu s-au aflat. Pentru a compensa aceste deficițe, copiii au utilizat în cadrul
procesului de comunicare și interacțiune social, abilități funcționale. În aceste condiții cea de a
doua ipoteză a cercetării se confirmă parțial în cazul întregului lot de participanți la studiu, mai
precis prin implementarea metodelor de comunicare și stimulare la nivelul programelor de
intervenție psihopedagogice, ce au facilitat dezvoltarea abilităților de comunicare a
participanților la studiu, fără a obstrucționa apariția limbajului verbal. În schimb, conform datelor
obținute abilitățile verbale s-au dezvoltat într-un ritm mult mai lent raportat la nivelul general de
dezvoltare al copiilor.
Pentru a acoperi acest deficit în cadrul programelor de intervenție corectiv-
compensatorie, s-a recurs la implementarea paradigmei și metodologiei comunicării totale. Prin
această modalitate de abordare, participanții la studiu au dobândit abilități de comunicare
funcționale, realizate prin diferite mijloace specifice (gesturi, mișcări corporale, semne manuale,
a expresii faciale, vocalizari) și în același timp s-a creat un context de învățare adecvat. Copiii au
realizat asocieri corecte între diferitele tipuri de simboluri cu semnificație identică, pe care
ulterior le-au utilizat în paralel întarind claritatea mesajului transmis. Analiza comportamentelor
de comunicare spontană au surprins faptul că cea mai mare parte a participanților la studiu (cinci
dintre cei șase) au manifesta o preferință constantă în utilizarea mijloacelor de comunicare prin
simboluri concrete , indiferent de mediul și contextul de comunicare (școlar, familial, social).
Aceste date confirma cea de a treia ipoteză a cercetării, conform căreia implementarea
paradigmei și metodologiei comunicării totale utilizată în cadrul programelor de intervenție
bazate pe metode de comunicare și stimulare, facilitează dobândirea și generalizarea abilităților
de comunicare funcțională a copiilor cu TSA non-verbali de vârsta preșcolară, în medii și context
diferite.
Forma şi gravitatea deficienţei perturbă mai mult sau mai puţin funcţiile comunicării, aceasta
devenind „labilă, cu momente de stagnare şi cu dezvoltări progresive, lente, fapt ce se corelează
cu însuşirile dominante de personalitate prin executarea unor inter-influenţe reciproce, ca apoi să
se evidenţieze în comportamente globale ce au tendinţa de a se obiectiviza într-o formă specifică
pentru fiecare subiect în funcţie de condiţia de ansamblu a întregului psihism” (Radu Gh., 2000,
pg. 17-18).
Implicarea activă a familiei ca partener alături de echipa de intervenție în cadrul procesului de
formare și dezvoltare a abilităților de comunicare ale copilului, joacă un rol deosebit de
important în reușita procesului de terapie. În acest context, părinții vor contribui la luarea
deciziilor cu privire la sistemul de comunicare utilizat, dar și la modalitatile de realizare a
activităților terapeutice, prin facilitarea procesului de consolidare și generalizare a
comportamentelor nou formate în medii și context cât mai variate. Având la bază sugestiile și
recomandările oferite de către echipa de specialiști, părinții dobândesc abilități și competente
necesare care să ofere continuitate procesului de intervenție.

Limite și perspective ale cercetării

Una dintre cele mai importante limite ale cercetări este legată de eșantionul utilizat, care a fost
unul limitat. Mărirea numărului subiecților ar minimiza eventualul impact al erorilor ce pot
afecta evaluarea.
De asemenea, având un lot de subiecți atât de restrâns și care fac parte din cadrul aceluaiși
colectiv, ceea ce înseamnă că au și relativ aceeași vârstă împiedică realizarea unor diverse
corelații între vârste și etape de dezvoltare.

Bibliografie

1. Muraru, O., Aspecte generale ale patologiei autiste, Ed. Universităţii, Suceava, 2005
2.Predescu, V., Psihiatrie, Ed. Medicală, București, 1989
3.Radu, Gh. (2000). Psihopedagogia şcolarilor cu handicap mintal. București: Pro Humanitate
Publishing House
4.Vеrza  , Е ., Pѕi ho pеda go  gi  е   ѕpе сi a  lă, Еd. Di  da  сti сă şi   pеda  go   gi
 сă, Bu сu rе şti, 1996