CONSILIEREA EDUCAŢIONALĂ

Keszeg Tünde

Şcoala Primară Laslău Mic

Consilire: - termen livresc, care defineşte acţiunea de a consilia şi rezultatul ei, sfaturi
oferite şi primite.
Consilierea este un proces complex ce cuprinde o arie foarte largă de intervenţii care
impun o pregătire profesională de specialitate.
Termenul " consiliere " s-a răspândit în literatura de specialitate din ţara noastră mai ales
în anii 90. Acţiunea de consiliere este destinată să ajute pe client să înţeleagă şi să clarifice
percepţiile eronate asupra propriei vieţi să înveţe să-şi atingă scopurile, să identifice soluţii la
problemele sale existenţiale. Bineînţeles că trebuie avute în vedere şi particularităţile de vârstă şi
de dezvoltare a subiecţiilor, aici vorbind despre elevi de vârstă şcolară mică sau de elevi cu
deficienţe.

Tipuri de consiliere:
- informaţională
- de dezvoltare personală
- suportivă
- vocaţională
- de criză
- pastorală
- educaţională
Consilierea educaţională este realizată de profesorul abilitat pentru activităţile de
consiliere educaţională în cadrul orelor de consiliere şi orientare. Are ca obiective dezvoltarea
personală, promovarea sănătăţii şi a stării de bine.
Consilierea şcolară are ca scop, sprijinirea elevului, profesorului sau părintelui pentru ca
acesta să devină capabil să se ajute singur, să se înţeleagă atât pe sine însuşi, cât şi realitatea
înconjurătoare. Sarcina consilierului şcolar nu este de a da sfaturi, ci de a ajuta ca persoana aflată
în dificultate să devină altă să-şi rezolve singură problemele cu care se confruntă.

Factorii consilierii:
Principalii factori în consilierea şcolară sunt: şcoala, familia şi alte instituţii specializate.
Şcoala joacă un rol important prin ariile curriculare, a acţiunilor specifice de orientare şcolară,
prin diversitatea obiectelor de învăţământ cât şi prin structurile sale. Familia exercită o influenţă
puternică asupra opţiunilor şcolare şi profesionale.

Caracteristicile consilierii:
Consilierea este o relaţie, o formă specială de comunicare, implică ascultarea, o persoană
este ajutată de altă, formă confidenţială de a oferi ajutor, bazată pe principiul dezvoltării
personale.
- presupune " împuternicirea " persoanelor care caută ajutor.
- înseamnă a-i ajuta pe alţii să-şi identifice şi să-şi clarifice problemele.
- se ghidează după anumite teorii şi după metode specifice domeniului. (Hough, 1998).
Caracteristicile consilierii:
- este un proces de dezvoltare
- are un rol de prevenire
- optimizează modul în care elevul relaţionează cu şcoala.
- abordează diverse probleme ale subiectului consiliat.

Principii în consilierea educaţională:

- fiecare persoană este specială, unică şi valoroasă
- fiecare persoană este responsabilă pentru propriile decizii
- elevul este acceptat ca persoană şi tratat ca atare.
- consilierea este în esenţă o relaţie permisivă
- consilierea se bazează pe modul de a gândi împreună cu cel consiliat.
- clientul " trebuie " să se simtă "împuternicit", să manifeste autonomie personală şi
autoînţelegere, "satisfăcut şi plin de resurse" ( See Russel, apud Sanders 1999).

În învăţământul primar, orele cuprinse în aria curriculară Consiliere şi orientare au un

specific anume, ţinând cont de particularităţile de vârstă ale şcolarului mic. Astfel, învăţătorul
trebuie să ţină cont de anumite obiective:
- promovarea sănătăţii şi a stării de bine a elevului
- dezvoltarea personală - cunoaşterea, imaginea de sine.
- prevenţie.

Proiectarea activităţilor de consiliere:

Etapele proiectării:
1. Definirea problemei.
2. Descrierea problemelor.
3. Identificarea posibililor factori de formare şi dezvoltare a problemei.
4. Identificarea factorilor de menţinere şi de activare a problemei.
5. Planul de intervenţie.
6. Etapele formulării de intervenţie:
a) formularea obiectivului de lungă durată
b) formularea obiectivelor specifice
c) strategiile de intervenţie.
7. Evaluarea intervenţiei.

Bibliografie:
Băban A, Consiliere educaţională, editura Imprimeria "Ardealul" Cluj Napoca 2011
Gherghuţ A, Sinteze de psihopedagogie specială, editura Polirom