COLLEGIUM

Psihologie
 Setia Co egium. Psihologie este coordonate de Adrian Nsculau

valia interyiul (Editlufa Po

terap e u li c e (i n colab o,a7 e,
Sciences lPetet Lang, 20
colaborare. Editura Polirom, 2005).

@ 2000, 2001, 2007 by Edirura POLTROM

www.polirom.ro
Editura POLIROM
la$i, B-dul Carol I nr. 4, PO. BOX 266, 700506
Bucurelti, B.dul l.C. Bratianu nr.6, et.7, ap. 93, O.p.37, p.O. BOX 1-728,03017
De3crlorga CIP a Blbllotocll Nalionalg a Romanlel:
DAFINOIU, ION
Elemente de psihotsr.pte lntegra vi / lon Dafinoiu- lagi: polirom, 2OO7
Bibliogr.
ISBN : 978-973-46-0843-0
615.815
Printed in ROMANIA
 lon Dafinoiu

Elemente de
PSIHOTERAPIE
INTEGRATVA

POLIROM
2007
 Tabla de materii

cuvAxr iretxrn ...............9

CAPITOLUL I PSIHOTERAPIA - FI$A DE IDENTITATE .......

- 13

1 . DefinLea psihoterapiei in contexnrl intervenliilor clinice . . . .. .. 15

2. Psihoterapie - consiliere ... .. .. . ................. 19

3.Interven(ia in stare de crizi ............................. -............... 2l
4.Psihoterapie sau psihoteraPii ? ...............-- 22
5.Tendinte integrative in psihoterapia contemporanA ...... ........... 25
5. l. Imperative practice ale integtuii................................ 25
5.2. Integrarea - De ce acum ? ................27
5.3. Forme de manifestare a integrtrrii......... -.. -.................. 29
5.3. l. klectistnul telnic ......................................... 29
5 -3.2. In egmrea teoreticd ....................................... 3l
5.3.3. Factoii comuni .. -.. -.. -.............................. -.. 32
- -

CAPITOLUL [ - SCHIMBAREA PSIHOTER,APEUTICA ........... 35

l. Ce .realitate" schimbtrm ? ......................37
2. Ferspectiva psihanaliticl asupra schimbtrrii........................-. 40
3. Altemati\ra terapiei strategice. ..................42
4. Hana sau teritoriul ? ............................. 48
5. RezistenF 9i conllictul - surse ale schimbErii terapeudce........ 49
5. l. Rezistenta in conceplia psihanaliticl ........................... 49
5.2. Rezistenla la schimbare - din perspectiva altor
lcoli terapeudce... .......................... 50
5.3. Cum poate fi depisitz reziste4a ? .............................. 52
5.4. RezistentE 9i conflict........... ............ 54
CAPTTOLT]L III - CONSTIENT - INCON$TIENT:
I,]NDE SE AFLA RESURSELE SCHIMBARII ? ...............,........ 6I
1. Placebo - p[acebopsihoterapie.......................................... 63
2. Expectanlele - elemente centrale ale construcfiei
psihoterapeutice ........... 65
 2.1. Expectantele pacientului .................. 65
2.2. Expectanlele terapeun ui .................68
2. 3. Rolul expectanlelor in prescripliile paradoyale ............... 72
3. Tripla alianll: terapeut, pacicnt, incongtient ....................... 75
3. 1. Incongdentul in psihanaliza freudiantr .......................... 78
3.2. InconStiennrl in psihoterapia erickoniantr .................... 82
3.3. In loc de concluzii ......................... 86
cAPnoLUL rV - RELATIA PSIHOTERAPEUTICa ................. 89
l. Relalia terapreutictr in contextul celorlalte interacliuni sociale ... 9l
2. Sugestia - suategie de comunicare Ei influenlare in relagia
medic-bolnav ...............94
3. Relalia terapeutictr in teoria Si practica unor gcoli
terapeutice ................. 100
3.1. Relatia terapeutictr in psihanaliztr .............................. 100
3.2. Rela$a terapeuticl in terapia centratit pe client ............. 103
3.3. Relatia terapeudcl in terapia
cognitiv-comporumentala ....................................... 107
4. Tendinle integrative..................... ......... t09
5. Rela$a psihoterapeutictr - o construclie psihosociattr ............. ll3
CAPTTOLI'L V - STRUCTI.'RA VERBALA
A PSIHOTERAPIEI .................. ........-......... 117
l. ..
Interpretarea . ............ U9
2. Reformularea . .. .. . ... ..... 125

2.1. Reformularea-reflectare --.--.--..--......126

2.2. Reformularea ca inversare a raporrului figurtr-fond ......--127
Reformularea-clarificare
2.3. -.-..............127
3. Resemnificarea -.--..-.....129
4. Afla de a pune intrebari: un mera-model pentru limbaj ........133
4.1. Omisiunile ..........135
4.1.1. Yerbele nespecifice............-. -.-...................... 136
4.1.2. Substontive nespecifi ce .................................. 136
4.1.3. Compamliile ...................... 136
4.2. Ceneralizirile ..................... .........137
4-2.1. Cuandrtcarorii universali --.--.- 137
4.2.2. Operatorii nodali ........................................ 138
4.2.3. ludecdtile de valoare (afirmaliile)
fdrd oigine specifi catd ......... -....................... t4O
 4.3. Distorsiunile ........ l4l
4.3.1. Nominalizdile ............................................ 141
4.3.2. EcWvalenlele comp la.e -. -............................... 142
4.3.3. Presupozilile...............................................143
4.3.4. Relatiile caud-$ect .............L44
4.3.5. Iictum gdnduilor ....................................... 145
5. Concluzii....... ............146
Capitolul VI - METAFORA TERAPEUTICA ........................... 147
l. Prcciz&i terminologice .........................149
2. SchiF istoricl .............. ....................... l5l
3. Metafora - in discursul unor gcoli terapeudce .....................154
3.1. Metafortr si psihanalizl...... .. . . .. . . ... . . 155
3.2. Metafora in psihoterapia ericksoniantr ........................ 156
3.3. Metafora in neuroprogramarea lingvisticl.................... 158
3.4. Metafora in terapia hmiliei ..................................... 159
4. Alcituirea propriilor metaforc terapeutice .......................... 164
5. Rrncliile metaforci terapeuticc ................169
6. Trebuie sI expliclm pacienlilor metaforele ? .....................'. l7l
-Capitolul -vII PRESCRIPIIILE PARADOXALE
iN psrHorERApIE .................... ................ 173
l. lrgica rcalitllii ...................... ............. 175
2. hradox 9i psihote rapie .... . .. ... ...... . ... . ... . .177
3. Interven$ile terapeutice paradoxale...................................178
4. Definilii ale paradoxului terapeutic................................... 179
5. kradoxul terapeutic in logoterapie................................... l8l
6. Intervenlii.le paradoxale in psihoterapia scurttr
promovatl de Scoala de la Palo Alto................................. 184
6.1. Intervenlii specifice ............ ......---.- 184
6.2. Intervenlii genera1e............. ...........193
6.3. Simularea simptomului ...................195
7. Paradoxul in terapia erickoniantr .............197

ANEXA I - POVE$TI TERAPEUTICE ...........20t

ANEXA II - PRESCRIPTII PARADOXALE.
STRATEGTT $r CAZURI CLINICE .................211
BIBLIOGRAFIE,. ................225
 CUVANT !NAINTE

pcrsoani este un irdivid unic. De aceea

"Fiecarc
psihoterapia al trEbui formulatl pentru a putea hdlni
unicitat€i Devoilor individuale, mai degrabl decal sa
croiasca P€rsoana pentru a se potrivi cu patul procustian
al unei teorii ipotetice a coEportamentului uman -
M. Eickon
in Romenia de azi, psihoterapia devine un element din ce h ce mai importa-ot
in strategia terapeutictr adoptad in domeniul tulburtrrilor psihice- S-a dep4it deja
disputa .psihorcrapie sa.r chimioterapie', singura problemi in discude se refertr
doar la rcalizarei c€lei rnai buDe combinafi intre aceste doui abordlri tempeutice'
in fum$e de pacient gi problemele lui. Medicii au ajum la corcluzia cl tabletele -
deti foarte utile - nu dau rtrspunsuri la intrebtrrile dramadce Pe carc si le pun
pacientii, iar psihologii au i4eles, 9i ei, ctr psihoterapia are, 9i ea, linitele ei.
Canea de faftr se adreseazi psihologilor, medicilor, asistengilor sociali, pedago-
gilor, sD.denlilor (care se pregf,tesc iD profesiile me4ionate) etc. Ea Poate fi utill
atAt profesionigtitor, penEu care psihoterapia este o activitate practicatt dupe
anumite canoane gtiinlifice, cet si altor practicied care, prin Etura activitililor lor'
i ri in cotrtact cu problemele, durerile $i neroile oamcnilor.
in coudigiile in care nudtrul de sisrcme, teorii $i abordllri lerapeutice depiEe5re
astEzi cifoa de patru sure (Norcross, Goldfiied, 1998), orice tcrapeur' dar mai ales
dilelantii in domcniul psihoterapiei (cire in Rornenia sunt intr-un numfu in condllutr
cregrere) se afltr in fap unor inrebtrri impoflante : Care este cea mai buntr teorie ?
Care sunt limitele teoriei la care ader ? Rtrspunsurile la aceste intcbfui, Si la alrele
din aceeaqi categorie, nu sunt u$or de gtrsit, mai ales cI, la noi, cu rare excep$i'
foflnarea in domeniul psihoteraPiei nu are inctr uD caracter sisrematic li fiecare
forrnator, din cauza unor tendinle narcisiace firelti si a doriniei de a mtui credibili-
tarea competenlei sale, are tendiola de a supralicita virtulile curative ale sistemului
la care adertr.
Aceastl sioade imi amintesle de una din metaforele frecve[t utilizale penEu a
artrta cI nu exisut decet un singur rf,spuns la iDtrebtrrite refe toare la marile
tendinp actuale in psihoterapie si consiliere-
Pe o itlsull inde$nafi, tinerii invdldcei olla tn cd area unei sbordli
teoreice i pmctice penrru a ?tPlico eistenP unanl si-,,u proput sd cotlsulte
moi mulli iqelepli.
 IO ELEMENTE DE PSIHOTEMPIE INTEGMTTYA

Prinul inlelep, le propune o filosole de viafi care are la bazd culoarea

albastrd. El subliniozd cu convingere cd cea nai imryna d culoare a curcu-
beului este cea olbastrd. Al doilea inlelept, tnbrdcat in intregime in haine
rcfii, le prczinrd o llosole ,oral dilerird. El ldudl vinulite culorii roii, care ar
rt cubarea cea noi imponantd pen ru realizarea conlortului oricdrei persoane.
Contrar celor doi colegi, cel de-al ,reilea inlelept a iaceput sd llrude meritele
culorii golbene. El le vorbefte pe larg despre pace, conlon g lir.i$e. A qlege
galbenul inseanal, du4 acest inlelept, a slege pacea interioard.
Apoi, lnerii elevi asistd l.a ptezentorea frlosolilor Iondate pe combinarea a
doud culoi primorc... gi de data aceotta fiecare inlelept pretind.e, pe find, cd
nodul lui de abo arc arf cel mai eficient pentru inlelegerea qistenlei umtne.
DUN aceste discursui, Dajoihrea dneilor invdldcei se inrrebau conluzi
$ dezorie ali ce culoti sd aleagd ti dupd ce ctiteii. la copdtul citon'a zile de
rclflerie, ei sunt conyocali in cadrul unei ultime intAlnii pentru t comunica ce
oientore frlosortcd au ales. Spre ,rurea lor surprizl, ei ou fost pimili de
narele guru al intulei core a ti co&obilizor opfiunile, loqne disparqre, expi-
mate: conbindi de doud cubi - 5E%; albostru - 2O%; galben - l3%,
mgu - 9%.
Marele guru lea proplJ, apoL o erpeieryd. El a dispus culoile atrcubeu-
lui pe un disc pe care a incepu sd-l roteascd. k ,nlsurd ce el accebra
miicarea, a$rca, spre marea uimire o tinerilor elevi, culoarca alW. Aa incepu
ofi.nci sd ditcae inprewrl despre naum $ conpoilio qcestui nou letamet
(Dufour, 1993, W. 3G37\
lbDdiDtele integrative, din ce in ce mai evidetrte, in domeniul psihoter+iei
acEale iii au origima, intre alrele, in oerpia psihotErapeudtor de a construi abord.:iri
curative flexibile cu mar€ potenlial creariv, capabile str intitneasctr unicitatea
problemelor pacientilor care solicittr ajulorul lor.
Nu pacieDnrl Eebuie str se schimbe penru a cofirma adevtrru.l teoriilor noastre;
noi, terapeulii, trebuie str cretrm cadrul adecyar care str rE permiE ca, impreuntr cu
pacienul, sI glsim solugia .unictr" pentru problema sa .uictr'.
Cuvantul care pare str descrie cel nai birle achrl terapcutic este ccl de coz-
structia.
lndiferent de teoria la care adertr rerapeutul, aceasttr coDslruclie ii are ca autori,
io egal, mtrsultr, pe cei doi protagonisri ai acrului terapeuric - terapeur gi pacienr -
$i are drept scop geneErea unei realir.trli psihosociale care sI factr posibiltr schim-
barea teEpeuticS. O parte din elemenrele acestgi construclii sunt prezentate in
aceasg carte: relolia ,empeaticd, o$repdile pacientului gi ale terupeutulai,
interpretarea, rehrmulorea, rescmnificarea, inconitientul, reis,e4a ti con-
tlictul, prcscipiiile parudorale ti intcflen e indirecae .te ,ip metqloic_ MajorF
tatea acestor elemente sunt indlnite - uneori sub alte derrumiri - in teoretiztrrile de
tip imegrativ, cu etichera .facrori comuni" majorirtlii abordlrilor psihorerapeutice.
Cadrul general al oriclrei rerapii este crcat de rewa tempez,icd; ea asiguri
consmrirea unei noi realir.lli psihosociale prin urilizarea unor coduri de relalioDare
carc traDsgres€aztr in mod deliberat rcgulile cotidiene. intr-un cadru in care pacientrI
 CUVANT INAINTE ll
ou mai este securi?at de obiceiuri, uzanle ti coduri obisnuite, in care labu-urile
socio-culturale sunt aoulate Si se afll sub imperiul altor reguli $i interdictii, el
Elie$te o starc in care sunt puse sub semnul inueblrii fundametrtele pe care se
sprijintr echilibrul lui psihologic, simpromul fiind unul din elemenrcle acestui
echilibru.
Travaliul pe care il implic{ procesul construcliei lempeulicc sc sirueazl fie la
nivelul .hIrlii" - al imaginii pe care pacientul o are despre el insugi 9i despre
situatia in care s€ afli - fie la nivelul .teritoriului" - componamente, elemente ale
mediului familial etc- Iudiferent de op$unile teorctice, Dajoritatea psihoterapeudlor
admit cI schimbarea - scopul oric&ei consmrclii terapeurice - este un proc€s
complex, in ecuaia clreia inuf, gi rezistenla la schimbare. Cum poate Ii deptitl
rezistenla ? Trebuie dep4iti orice rezi$enF ? Sunt doar carelz intrebtrri la care
ne-am propus sl rtrspundem in capirolul despre Nistenld li contlicl.
l etprutsres, ,.jomulareo gi tcscmnifrcarao (rqraming) sludl.tele me ntele celc
mai imponanre a.le snucturii verbale a construciiei terapeutice. Majoritatea psiho
terapeulilor igi propun str rescrie istoria pacienrului, povestea sa (history = lrit
sror,). De ccle mai multe ori pacientul trlie$e iDtr-o marderl dmmaticl prezenhl
$i viitorul, deoarec€ istoria sa, asa cum o povestefte te.aputului, Du-i ofcrl punctcle
de sprijin necesare peDtru a da existenlei sale sensul dorit. Utilizind cele trei tipuri
de imerventie verball metrliorEte, terapeutul c4recteazi li complet€ztr ,isioria"
pacientului, avend h bazi credinF io arorpuErdcia cuDoa$terii in procesul deosebit
de complex al adapErii umane.
In buna misurtr, acdviatea psihoierapeututui consui in a explora limitele
imagiaii pe care o arc pacietrtul despre realitarea in care tri.ie$te gi de a-i completa
aceasd imagine, mlrindu-i astfel posibilitllile de alegere. Limircle reprcz€ndrii
sale sunt limitele limbajului utilizat pentru a o descrie- Mero-mod.lul pen,ru
IlrzDaj, propus de neuroprognmarea lingvistictr si prezenat in aceasttr lucrare,
ofer[ terapeuElui iDsrrumentele necesiue pentu a accede la structura profundtr a
experienpi pacienhrlui 9i a identifica o serie de vioEri semamice in proc€sul
comuniclrii .
in sfArgit, cadrul general de facturtr integrativtr prezeffat de aceasti lucrare
cuprinde clDsideradi utile pentru oric€ practicia.o cu privire la nctotorl rctspculicd
gi pnscipliilc parulorulc.
Metafora terapeutictr tavorizEazl distar{area pacientului de propriul conflict,
extemalizarea lui. in por,estea terapeudcS, spune Benelheim, proc€sul intrapsihic
generat de situalia problerna ctr este externalizat $i devile asrfel mai accesibil unui
examen ralional ciad este reprezentat de persoDajete $i e\Enimentele povegtii. in
plus, odce poveste schimbtr perspectiva si cadrele de referinttr, dezvtrluind noi
semnificadi, oferind o imagine mai complettr asupra probleDelor noastre. Cum
alclruim metaforele terap€utice, cum pot fi ele utilizate in diversele lor forme
(poveste, obiect metaforic, ritual metaforic) - sum doar cateva intreblri care ne-au
orientat in scrierca capitolului .Metafora terapeutici".
Ptcscipliile pandorolc isi propun str spargtr stereoripurile logice care il fac pe
pacient prizonierul unor .solu$i ce mcnlin probtema" (Watdawick). Ele au la baz
12 EI.EMENTE DE PSIHOTEMPIE INTEGMTIVA

ideea ct, in gandirea oricSrui individ, coexisrl mai multe niveluri logice, in plaa
constient sau inco$tietrt, fi cI acesEa pot fi emise simultan intr-o comunicare
hterumantr. hradoxul Erapeutic mobilizeaztr un .joc' intre ceea ce este ascuns gi
ceea c€ este apiuent, intre ceea ce este spus $i ceea ce este nespus... kctura
capitolului referitor la prescripliile paradoxa.le evider$azi cirirorului mecanismele
psihologice care hc din ac€ste prescriplii elemenre ale utrui adev:fuar .Judo psiho-
logic", in care energia invesritl iD simprom gi lezistenla la schiDbare sunt urilizare
pentru prcwocarea schimberii terapeutice.
Spunem deseori studenlilor noltri ce psihorerapia se aseamtrD, cu mersul pe
bicicletMu putem inviF si mergem pe bicicler, citird despre biciclerMenru
a fi
un bun terapeur, lectura ctrnilor czre prczintil sisteme, metode ti Ehnici
terapeutice este un pas necesar, dar nu suficiem. El trEbuie urmat de practica
mebdelor li Ebnicilor respective, de formarea unor deprinderi suficient de flexibile
penku a Du sufoca spiritul creativ necesar oriclrui terapeut. La captrtul acesEi
drum al devenirii, terapeutul bsu$i devine factor curativ.
I. Dafinoiu
 Capitolul I

PSIHOTERAPIA - FISA
DE IDENTITNiE

l Delinirea psihoterapiei in contextul interven[iilor clinice

2. Psihoterapie - consiliere
3, ItrterYenlia in stare de crizi
4. Psihoterapie sau psihoterapii ?
5. Tbndinle integratiye in psihoterapia contemporanl
5,1, Imperatiye practice al€ integrilrii
5,2. Integrarea - De ce acum ?
5.3. Forme de manifestare a integrlrii
5-i. 1. Eclectismul tehnic
5. 3.2. Inle gtrea teoreticd
5.3.3. Facnii comuni
l. Definirea psihoterapiei in contextul intervenfiilor
clinice

Definirea psihoterapiei este o siucintr foane complextr ti dificile. Ea arc

implicalii adt teoretice gi practice, cit 9i juridice. DacI primele aspecte
sunt evidente, cele juridice vor face, cu siguranp 9i la noi, subiectul
dezbaterii specialigtilor, dacl ri in Rominia, la fel ca in multe llri din
Europa, psihoterapia va ft decontatit prin sistemul de asigurtrri de strntrtate.
Referindu-se la acest aspect, watkins (1965) noa: .l-egiuitorii gi curtea
de justilie au ajuns la concluzia ctr este aproaPe imposibil str definegti
.psihoterapia' astfel ca ea str includil, cu acordul Seneral al psihotera-
peulilor, ceea ce este psihoterapie gi sl excludii c€ea ce nu este psihoterapie'
(Clarkon 9i Pokomy, 199a, p. 3).
DeFrniliile date psihoterapici se situeazl inte doul extreme: de la
definitii foarte inguste - conform clmra doar psihanaliza este singura
psihoterapie -adev&atl", pint la defrnilii foarte largi, care includ in
domcniul terapiei orice forml de inlluenltr personaltr ce vizeaze un individ
s:ru un gnrp, cu scopul rezolvtrrii unor probleme sau imbogtrlirii expe-
rienlelor de viap (Walrond-Skinner, 1992, p. 280).
Dactr primul tip de defini$e este prea exclusit al doilea tip risctr si
includl activitillile psihotempeutice 9i ale altor profesionigti, in afara
psihoterapeulilor recunosculi ca atare, precum preogi, profesori, surori
medicale etc., dar qi comportamentele de influenltr ale vanztrtorilor, veci-
nilor etc.. . !

Chiar dactr, in practictr, termenul de psihoterapie se rcfertr doar la

activilatea profesionigdlor specializagi in acest domeniu, tol mai rtnan
caterra asp€cte problematice. Astfel, dactr termenul de psihoterapie este
rcstrans doar la utilizare3 terapeutictr a interven ilor verbale, afinci efec@le
terapeutice ale artei, muzicii, dansului, jocului etc. sunt excluse din dome-
niut psihoterapiei. Este ilustrative, in acest sens, deFurilia dattr de Brovn Si
Pedder (1979) conform ctrreia psihoterapia este .esenlialmente o conver-
salie care implictr ascularea li discutarea cu cei ce au nrlburtrri cu scopul
de a-i ajuta s5-li inteleagtr 9i str-gi rezolve siualiile lor problematice" (c/.
t hlrond-Skinner, l99zp-28O).In plus, aceastI deirnilie face ca beneficiarii
psihoterapiei str lre doar cei diagnosticali ca aviad probleme psihologice
rccunoscute ca atare, excluzind, astfel, din domeniul psihoterapiei tehnicile
de auto.actualizare ti dezvoltare utilizate cu oameni .normali".
16 ELEMENTE DE PSIHOTERAPIE INTECRATIVA

Existi ti dte intreblri pe care le ridici definirea p6ihorerapiei. probtenule

asupra ctrrora este centrattr psihoterapia sunt de naturl biologictr, socialtr
sau existenliall ? Unitarea d.e trataiont ar u€bui restrarre la individ sau ar
trcbui str includtr, in mod firesc, cupluri, grupuri, familii sau alre sisreme
de relalii ? Existi una sau mai multe teoii ale schimbdii ?
Toate aceste intreblri, ca $i multe alrele (a se vedea P Gerin, A. Dazord,
1992), igi au, in ultime inshnll, originea in caracterul particular al cunoa5-
terii Stiinlifice pe care se bazeazl marc psihoterapiile modeme gi care .nu
corespunde foane exact standardelor $tiinlei contemporane in domeniile
biomedical, psihologic sau social. Cuno$rinlele noasrre dc psihoterapie
sunt in mare mrsurl fundamentate pe teorii clinice, elaborate in baza
practicii a numerogi indivizi remarcabili' spune D. Orlirxky (1992, p.7).
Dar, continu.I el, metodele de culegerc a darclor, ca 9i cele de verificare a
validitltii lor nu respecitr inEu totul standadele ul.ilizate in alte domenii
a.le cunoaSterii $tiinlifice. Marile sisteme psihoterapeutice modeme s-au
dezvoltat la inceputul secolului XX, deci cu 8G100 de ani in urmtr, inainte
ca principiile cerc€tirii psihologice 9i sociale moderne si Ii fosr dezvoltate.
Adepdi diverselor Scoli psihoterapeutice Si-au dezvoltat de multe ori reoriile
mai degrabtr in rcspecrul penrru cadrul reorctic propus de iniliatorul Scolii
decdt promovdnd consecvent principiile cunoa$terii $tiin fice unanim
acrephte. De aceea asisttrm astlzi la o continui dirrersificare a modalitiflor
terapeutice carc, degi fundarnentare pe teorii aparent conflictuale, igi afirmtr
fiecare eficienla .
Lipsa unei baze teoretice unitare, unanim acceptate, cregte dificultatea
definfuii psihoterapiei qi domeniului stru de aplicare gi face mai problematictr
punerea prestigiului de care se bucur[ ast{zi $tiinla in randul publicului
larg, in slujba practicii psihorerapeutice. Avind in vedere ac€ste consi-
derente 9i conftienti de limitele definiliilor in acest domeniu, considertrm,
impreuntr cu Strozka : -Psihoterapia este un proces interaclional constient
$i plonificat ce-Si propune sd inluenleze tulburdrile de componament gi
stdile de suleinld care, pintr-un consens Ontre pacienli, tempeut ti
grupul de rqenqd| sunt considerate ca necesitd.nd un ffatament, pin
melode psihologice (prin comunicare, cel Doi adesea verball, dar ti
neverbaki), in sensul unui scop bine d$nit, pe cAt posibil elaborat in
comun (minirnalizarea simptomelor gi/sau schimbarea structumld a perso-
nalitdlii), cu ajutorul unor tehnici ce po, rt. invdlate in baza unei teoii a
componamentului normal ti patologic. in general, aceosta implicd. o relalie
enolionald solidd" (S|Jo|trk^, 197E, c, Huber, 19a, p. 57).
Spre deosebire de metodele farmacologice 5i sociale, psihoterapia
presupune utilizarea sistematictr a rela;iei dinue terapeut gi paciem sau
 PSIHOTERAPIA - FISA DE IDENTTI]ATE 17

grup de pacienli cu scopul de a produce schimbtrri in cognilii, emolii 9i

componamente. Cele mai multe definilii implictr ideea ctr psihoterapia este
tratarnenEl conllictetor psihologice, indiferent prin ce fel de simptome se
exEriorizeazl acestea.
Avind in vedere multirudinea de gcoli, metode $i tchnici de intervenlie,
lipsa unei teorii unitarc asupra personalitS$i, precum gi problemele multiple
cu care se confruntit cercetarea gtiinli[rctr in domeniul psihoterapiei, putem
fi pugi relativ ugor in situalia de a ne intreba dace o melodl oarecare de
intervenlie esle sau nu psihoterapie. Fentru a ne descuca intr-o astfel de
situalie putem utiliza criteriile operationale menlionate de Huber (199).
Astfel, o metodi de intervenlie poate fi considerati psihoterapie dactr
indeplinegte urmtrtoarelc condilii :
l) Str se baz ,e pe o teorie $$in$fice asupra personalitllii 9i tulburlrilor
sale ;
2) se intemeieze pe o @orie $tiinlifici asupra modificlrii nrlburtrrilor
SI
!i o tehnologie verificatl ;
pe
3) SI prezinte ewlutrri empirice ale efectelor sale, pozitive 9i negative ;
4) Se oferc o hterveDfie in tulburlri]e de comportament sau in sttrrile
de suferinli c€ necesittr ajutor ;
5) SI fie practicattr de persoane ca.lificate gi competente (Huber, 1994.,
P. 57).
Cu greu aceste conditii sunt indeplinite de multe din gcolile gi practicile
psihoterapeutice existenre. Degi nu corespund decet pa4ial exigenlelor
gtiingifice 9i profesionale acftale, ele se pot dovedi deosebit de udle dactr
sunt integrate intr-un plan de tntament pe baza unei metode terapeutice
carc $ia demonstrat calittrlile.
Luind in considerare complexitatea problemelor psihice abordate, marEa
diversitate de $coli, teorii $i metode de intervenlie, precum 9i specificul
relaliei rcrapeut-pacient, nu putem ocoli intrebarea: "Psihoterapia este
stiinttr aplicattr, tehnologie sau arttr ? '.
Pentru a rtrspunde la aceast inuebare Eebuie sI observem mai intai ce
atributul principal al cunoa$terii ttiinlifice il constituie caracterul veriltcabil
al ipotezelor care o fundamenteazi, utilizSnd metode gtiinlifice curente, qi
se distingem apoi, impreuntr cu Westmeyer, inte cunoasterea lactuaw ab
c&ei activitilli principale sunt descrierea gi inregistrarea, cunoa$terea
nomologicd - centrali pe explicalie, justificare si prediclie, gr cunoasterea
tehnologicd, centrati pe actiune li avand ca actividli principale fabricarea,
controlul gi prediclia rchnologictr (Westmeyer, 1976, c/. Huber, 1994,
p. 59). LuAnd in considerare aceste distinclii precum gi definifia lui
18 ELEMENTE DE PSIHOTEMPIE INTEGRATIVA

Bunget dattr tehnologiei, Huber ajunge la concluzia ctr psihoterapia, ca

proces planificat ce vbcazA realizarea unui scop, considerat valabil prin
conse i, cu ajutorul unor tehnici rezultate dintr-o teorie (vezi definilia lui
Strotzka, amintittr mai inainte), intrune$te toate condiliile unei tehnologii.
DacI accepttrm psihoterapia ca tehnologie, deci ca un ansamblu de
reguli de acliune, putem distinge doutr planuri: a) pla )l regulilor tehno-
logice (cxe reglementeaztr acliunile necesare, in func1ie de sihalie Si scop)
gi al neta-regulilor (adictr reguli ce permir descoperirea de reguli, principii
euristice utile in siuatii complexe, slab definite) $i b) planul pracricii
psihotempeutice {ective il cadrul ctrreia aceste reguli sunt folosite de
terapeut.
Este evidentcI regulile tehnologice $i practica psihorerapeutici nu pot
Ii hlse sau adev&ate, ci doar eficiente sau ineflrciente. Teoriile care
fundamenteaztr diversele metode de intervenlie terapeutictr au ca scop de
c€le mai multe ori sI argumenteze eficienta regulilor de aciiune propuse $i
str justifice aplicarea lor in func1ie de scopurile vizate.
Revenind la intrebarca inilialtr - .Psihoterapia - gtiing aplicatil, tehno.
logie sau artf,?', s-ar ptrrea ce, accep6nd psihoterapia ca tehnologie, nu
mai rtrmene loc pentru componenta artisticl. De aceea, trebuie str subliniem
ctr in cazul intervenliilor psihologic€ nu este suficient str cunoagtem regulile
penuu a ne atinge scopul propus. ,in psihoterapie - spune Huber - ca 9i in
arte, este vorba de un.sawihfaire, care deplte$le regulile. Acest davoir-
y'aire' implici frlosofia terapeunrlui, o munc5 de autGclarificaE din partea
acestuia, pe de o parte, Si capacitatea de a realiza un demers crcativ ori de
cate ori ne afl5m in fala unui pacient anume, pe de alttr pafle. " Cred cI
acest :rspect l-a aYut in vedere gi M. Erickson cend a scris urmtrtoarele
cuvine: .Fiecare persoantr este un individ unic. De aceea psihoerapia ar
Eebui sI fie formulattr pentru a putea intilni unicitatea nevoilor individuale,
mai degrabtr decat str croiasctr persoana pentru a se potrivi cu patul pro-
custian al unei teorii ipotetice a comportamentului uman' (t' Zeig 9i
Gilligan, 1990, XIX).

l. "Un
atrsa,Irblu de curoltinla cste o rehnologie dac, 9i numai dacl:
- csta comparibiltr cu cunostinlelc SriinIfice ti poarc li axparitnc al.I cu ajutorul meto-
dci ttiintificc, Si
- poalc fi folosittr Fnrru a conuola, a ttafisforma sau a crca obiecte sau paoccse mturatc
sau socialc, peflru a aringe scopuri practice considcrate ca fiind valabile" (Bungc, 196,
./. Hubcr. 1994, p. 6).
 PSIHCIERAPIA - FISA DE IDENTITATE r9

2. Psihotera pie - consiliere

Din literatura de specialihte romaneascf, relinem definitia psihoterapiei
dattr de G. IoDescu. Acesta, abordaLnd o .perspectivi descriptiv-comprehen-
sivtr", define$te psihoterapia .ca formtr de tratament psihologic structurali
in tehnici gi metode, aplicati in mod deliberat, in grup sau individualizat,
de ctrtrc un terapeut specializat,
- omului sentrtos aflat in difrcultate, clruia ii conferi confon moral qi
o mai buni sEnetate, pe care il ajuti spre o mai butrtr integrare;
- celui cu dificulttrli de relalionare;
- celui suferind somatic, pe care il conduce spre a.li-nare;
- sau celui alienat, cenria ii dezvoltl capacitatea de orientare in vialtr
gi de resocializare" (G. Ionescu, l9%, p.2$.
Aceasd definitie ne ofertr prilejul s[ abordin relafla dintre psihoterapie
gi consiliere.
Abodarea psihologictr a primelor doul categorii de persoane din defi-
nilia datE de G. Ionescu psihoterapiei intrtr, dupl opinia multor autori, in
domeniul consilierii. De altfel, The British Association for Counselling,
fondati in 1977, definqte consilierea astfel :
-Coasilierea este atiliztrea picepuld $ pincipiald a rclaliei inter-
penonale pentru a facilita auto-cunoagerea, acceptana emolionald gi
maluizorea, dezvollarea optimd a resunelor penonale. Scopul general
cste acela (k a Jurniu ocazia de a lucm in direclia unei vieli moi
satisfdcdtoare gi pline de resurse. Relajiile de consiliere vaiazd in luncgie
de cerere, dar pot fi centrate pe aspecte ale dezvoltdii, pe formularea Si
rezolvarea unor probleme specifice, luarea de decizii, controlul std.tilor de
cizi, dezvoltarea unui insight penonal, pe lucrul asupru trdirilor afective
sau a confficklor inlerne, oi pe imbundtdsirea rclagiilor cu ceilalfi"
(B.A.C., 1989, c/. Clart<son 9i Pokorny, l9%, p. 8).
Consilierea poate fr considerattr ca fiind centrati pe schimbarea svaru-
rryd, in timp ce psihoterapia, pe schimbarea revolutivd, ciue presupune
modificlri structurale mai profunde-
Se afirmtr ce psihoterapeutii lucrcaze cu clienli ce au tulbureri mult mai
serioase, tulbur5ri clinice ce pot fi etichehte cu un diagnostic psihiatric.
De obicei, terapeutul i$i propune str identifice unele conllicte psihologiceli
structuri comportamentale $i str lucreze asupra lor intr-o manieri siste-
matictr, cu o frecvenF de cel putin o $edinll pe sdptimani (Clarkson Si
Fokorny, 1994). in timp ce psihoterapia adoptii, de cele mai multe ori, un
20 ELEMENTE DE PSIHOTERAPIE INTEGMTIVA

model medical, consilierea adopttr un model educativ al dezvolrtrrii fiinlei

unrane, in care crearea condiliilor respecNlui, empatiei gi autenticittrlii va
furcriza valorifrcarea deplintr a resurselor de care dispune cel ce solicittr
ajutor.
Diferenla dinre psihoterapie li consiliere este urn a perspectivei istorice
(L,ougt ey, 1985). Corsilierea este centratl pe ce€a ce apa4ine prezentului,
acum gi aici, in timp ce psihoterapia prive$te prezentul ca exprcsie a unei
istorii ce se repetl intr-un context mereu schimbat. De aceea consilierea se
orienteazi asupra proceselor de dezvoltare g facilitare, iar psihoterapia
pune accentul pe iztenenlie, tmtament gi reconsrzclie. in timp ce consilie-
rul adopttr o adtudine suportivtr $i facilitativtr, psihoterapeutul inrerprereaze,
confrunti, restrucnrreaztr. De aceea, in formarea consilierilor este mai
important antrenamenn in sarcini centrate pe scop, educative, iar formarea
capacitElilor de diagnostic al tulburer or psihice, in programul de formare
aI psihoterapeulilor. De$i difercnla pare minimtr, consilierii, de cele mai
multe ori, asisti oamenii in glsirea soluliei la o anumiE problemtr sau in
controlul unei situatii de criz5, iar psihoterapeudi iii propun modificiri
mai profurde, dezvoltarea unor noi modalit{,i de rezolrrare a problemelor
care pot Ii ulterior generalizate la noi sirualii.
FIrtr a nega afirmaliile prezente, considertrm ctr, in fala penoanei care
solicittr ajutor, tehnicile gi modelele de intervengie utilizate se inscriu pe un
continuum in care, practic, este greu sI diferenliezi intre psihoterapie 6i
consiliere. De altfel, foarte multe din manualele destinate practicienilor din
aceste domenii utilizeaztr intr-o maniere genericl cticheta de .consiliere gi
psihoterapie ".
In sprijinul ac€stei atitudini putem invoca, pe scun, cate\ra argumente:
- in domeniul manifestirilor psihice ti comportamentale nu existtr un
standard unanim acceptat al normaliHtii, iar atunci cand se opereazi
cu dihotomia normal/patologic, granita dintre aces@a este un fir
foarte sinuos care traverseaztr, de multe ori, teritorii disputate de
anbele irlstante; or, in zona acestor .teritorii" dispuhre, diferenla
dintre psihoterapie gi consiliere devine superflui ;
- in foarte multe cazuri consilierii gi psihoterapeulii utilizer,[ tehnici
9i modele ale schimbtrrii, asemtrntrloarc (nordirectivismu.l lui C. Rogers,
considerat principiu fundamental aI consilierii, este utilizat, in grade
diferite, fi de psihoterapeuli) ;
- aparilia psihoterapiilor scurte, centrae in mod deosebit pe prezent,
face inoperant criteriul perspectivei istorice propus de Lougley
pentru a diferenlia inl-re consiliere gi psihoterapie.
 PSIHOTERAPIA - FISA DE IDENTTTATE 21

3. Intervenfia in stare de crizi

Sunt autori (Huber, 199) care, avand in vedere gravitatea problemelor,
urgenla lor $i durata intervenliei, deosebesc in cadrul intervenliilor psiho-
clinice, altruri de consiliere gi psihoterapie, intervenlia in stare de criztr, p€
carc o siueaztr intre cele doutr pe un continuum ce are drept extreme
prcven;ia 9i psihoterapia (in sers restrins).
Criza poate fi definittr ca situalia in care .o persoanl se confruntl in
atingerea unui scop important al vie;ii sale cu un obstacol care, pentru
moment, este insurmontabil prin utilizarea metodelor obignuite de remlv"are
a problemelor. Acest fapt conduce la o perioadtr de dezorganizare pe durata
ctrreia sunt incercate mai multe solutii" (Caplan, 1961, c/. K. Hawton
et a1.,191, p. 4O7). De aceea interven;ia in stare de criztr este mult mai
ancorattr in context 9i vizeaztr aspecte relativ profunde ale personalitillii.
Prin definide, acest dp de intervenlie este urgent, inters 9i de scurtil duratit
gi-gi propune nu numai alinarea suferinlelor, ci gi prevenirea consecinlelor
negative psihologice, medicale pi sociale.
Caraceristicile esenliale !i principiile intervenliilor de criztr pot fi
rezumate dupi Reiter (y'. Huber, 1994, p. 56) astfel:
- intewenlia imediati trebuie str evite pericolul acdunilor gi decizii-
lor irevenibile, c6t Ei dezvoltarea de atitudini Si comportanente
neadec\rate ;

- activitatea terapeutului are ca scop str repereze conllictul Si sl-l

confrunte pe pacient cu acesta I
- susginerea pacientului, datorittr unei relalii solide gi rapid stabilite cu
terapeuhrl, ii permite sI supone aceasttr confruntare li str nu inEe-
ruptr tratamenn ;
- punctul central aI tratamentului este in mod esenlial problema actu-
altr, ceea ce nu exclude obligatoriu intoarceri in trecut ;
- pragmatismul gi eclectismul metodelor sunt prcferabile, deoarece
exigen;ele sirualiei fac adesea necesare o ac une fleibiltr ti pragma-
tictr :
- se va recurge, in caz de necesitate, la folosirea medicamentelor, la
ajutorul persoanelor apropiate $i asistenlilor sociali.
22 ELEMENTE DE PSIHOTEMPIE INTEGMTIVA

4. Psihoterapie sau psihoterapii ?

Lucrtrri recente comunictr date diferite privind numtrrul Scolilor $i

abordtuilor psihoterapeutice. Astfel, unii autori (M. Marie-Cardine,
O. Chambon, R. Meyer, 1994) afumtr existenta a peste doutr sute cincizcci
de forme de psihoterapie, in timp ce allii (J.C. Norcrcss, M.R. Goldfried,
lD8) considertr ci nuntrrul ac€stora a deptrsit palru sute. in fap unei astfel
de oferte, paciennrl (sau orice altil persoantr cu probleme - indiferent
cum o numim) adaugl la inEebldle sa.le iniliale alre inEebtui la fet de
&amatic€: ce terapie sI aleg? care este c€a mai buntr terapie pentru
problemele mele ? etc.
Este accastil situalie un semn al dezvolttrrii psihoterapiei sau un simpom
a.l incapacittrlii ei de a rezolrra problemele pacienlilor ?
Analizand procesul proliferlrii excesive in domeniul psihorerapiei,
N. Duruz (1994) idendficl fiei factori responsabili de acest fenomen:
primul este de ordin filosofic, al doilea vizeazl microcontextele socio-cultu-
rale specifice, in care evolueaztr protagoni$tii noilor melode, al ueilea - la
Branita dintre f osofic Ai social, este de ordin socioantropologic (N. Dunz,
1994, pp. 18-19). Nu ne propunem si analizim in detaliu ace$ri facrori;
menliontrm, lotu$i, carcva din ideile lui N. Duruz.
1) Se poate emite ipoteza ci inoratorul unei metode terapeutice dispune
de o sensibilitate creatoare la una sau mai multe dimensiuni specifice
existenlei umane, in func;ie de personalitatea sa, dar $i de contextul
social ctrruia ii apa4ine. El tinde str construiasce o metodtr de
intervenlie care se organizeazl in jurul unei reprezentiri mai mult
sau mai pulin implicite despre fiinla umantr. Fiecare metodtr are
tendinp str ternatizezE una sau mai multe dintre dimensiunile pani
culare ale existenlei unane: compoflamentul direct, observabil,
resursele cognitive ca instrument de conuol ralional, dimensiunea
interaclionaltr a comunicdrii, Etririle corporate originare, capacitarca
de r'nsr'gir gi simbolizare. in jurul acestor teme s-au dezvoltat terapia
comportamentalS, rerapia cognitivS, rcrapia familiei, de grup sau
tranzaclionaltr, terapiile corpora.le, psihanaliza 9i terapiile psiho-
dinamice.
2) Microcontextele socio-culturale in care evolueaztr psihoterapeulii,
inclusiv dinamica psihosocialS a grupului lor de apartenenltr, au
contribuit la proliferxea noilor mebde psihoterapeutice. Transpuse
intr-un context sociorultural, altul decat cel de origine, anumite
 PSIHOTERAPIA - FISA DE IDENTITATE 23

concepte cheie ale unei metode psihoterapeutice vor fi modificate 5i

vor da nagere la noi metode. Ilustrdm aceasti idee prin cdteva
exemple : psilnnaliza jungianl care s-a dezvoltat, incepdnd din 1910,
in cadrul unei practici de spital confruntatii cu lumea psihozei, intr-o
lar[ - Elvetia - cu o lungtr traditie creltine li democratictr, frapeaztr
prin aspectul s5u mai deschis, mai pulin sistematic Ei deranjanr decdt
psihanaliza freudiani, care i9i are rtrdilcinite intr-o Viend de sfArgit
de secol $i victoriantr, unde Freud, cu o culrure specifictr, fdrtr o
rccunoa5tere universitard, este consEans str-$i primeasce pacienlii
intr-un cabinet pri\rat ; un alt exemplu elocvent il glsim peste ocean :
teoria rogeBiari, nondirectivl, arc la bazd, in egall mtrsuri, o
conceplie egalitarl despre om li credinla in progres, dar gi reac;ia
putemici impotriva unei exploatilri prea utilitariste a omului (vezi
teoria comportamendsti), fupt ce deErmine accentul deosebit al
acestei teorii asupra dimensiunii individualizante 9i afective a omului.
3) Al treilea factor este unul socio-antropologic care ne trimite la
pluralitatea modelelor li pmcticilor generate de oice societate
democraticd. Avdnd in vedere ci in orice societate democratici
modelele sau practicile totalitarc devin, teoretic \orbind, de necorrceput,
plualitatea modelelor psihoterapeutice deviae expresia acestui ideal
democratic. Dar procesul democratizdi cunoa$te, in mod inevitabil,
limite, chiar efecte perverse, in mtrsura in care individualismul
concurenlial, utilitarismul economic fi rationalitatea aehnicizantl,
care dinamizeazl societatea democratica, contdbuie, fiecare in felul
stru, la fdl'amilarea campului terapeutic.
^ ciuda
In diversitilii de gcoli, teorii 9i modele, majoritatea analiErilor
acestui domeniu identifici un numtrr limiht de paradigme psihorerapeutice
cu conlribulii teoretice majore gi cu efecte importante in planul practicii
psihoterapeutice : psihanaliza $i terapiile dirnmice, terapia componamen-
taltr, rerapia cognitive, terapia experiendalUumadsti, terapia sisrcmica
etc- Existtr lucriri in limba romintr care prezintl sintetic coordonatele
principale ale acestor teorii (G. Ionescu, 1990; I. Holdevici, 1996;
W. Huber, 1997). De aceea nu vom relua aici informalii usor accesibile
prin lecturd lucrErilor amintite. Considertrm mai udl siJ citim pe H. Liddle
(1982) care sublinia ce o buntr sistemarizare a Scolilor terapeutice presupune
ca fiecare terapeut s5-!i defireasctr pozilia cu priviE la urm.dtoarele aspecte :
- propria defrnilie a terapiei Si rolul terapeutului;
- care comportament este considerat normal Si care este considerat
disfunclional (adici ce teorie privind patologia utitizeazi) :
- cum sunt determinate gi definite scopurile terapiei;
24 ELEMENTE DE PSIHOTERAPIE INTEGRAITVA

- cum se produce schimbaEa ;

- poate terapia se fie ev-aluatl, Si dactr da, cum?
Tabelul I- Poradigme ale psihoterapiei (cf. I. Wrlkinson, 1998, p. 52)
ScoalS terapeutici
DescriF
tori{heie Co6porta-
Cognitivl PsihodiDamici SistemicA
Denta.lS
Teoria Problemele Simptomele sunt ProbleEele suDt in nu este o
"Nimeni
patologiei se dezvold cauzate/men- rela$e cu dezvolta- insuE" ; proble-
mediate de finute de scheme rea tlmpune nele sunt vlzute
procese de $r aulomatlsme (teoria fixIrii) ca pane a con-
invlFre cognirive deseori caracte- texNlui social
neadaptative (cre- rizad priD diverse
dinle cenrrale) traume emofioDale
Rolul FaciliteazS Ajutil pacienrul Furnizeazi un Variaztr, dar
teIapeu- un proces strexploreze mediu securizan! implictr deseori o
Nlui de reinv,- sensul evenimen- peDtru explorarea munce activS cu
Fre acrivl telor Si se sentimeDtelor pr(> solul/solia, fami-
corecteze tunde si a felului lia, persoane
autorDatismele in care ele afec- semnificative
menrale Ieazd prezenNl penlru clieDr
"grcsitc-
Cum sunt In mod inrr-o manier, Nu inE-o ma eri De obicei inrr-o
deier- Dormal (dar colaborativtr dirccdvl. dar tera- maniertr colabora-
mmale nu Decesar) explicitS. Tera- peutul esre consi- tivd, dar rerapeu-
obiectivele in colabo- PeuNl este uD derat tulutiliz€aztr
"expen"
teraprel rare cu -supervizor- al diverse idei (dese-
pacienrul procesului de ori inlr-o maniertr
ceuBre declan$at subtiltr care i$i are
de pacieDt originea in teoria
sistemelor)
Cum se Reinvrtarea Noile inlelesuri, Pacientuldevine lntervenlia
produce (conform se$uri, produc trephi mal sfarseste prin
schimbarea principiilor noi sttrri afective putemic, prin schimbarea
invdFrn) $i noi dezvoltarca unor aspectelor impor-
componamenle clarifictrri Iante ale
cornplexe in cadrul iItteraqiunilor din
relatiilor inter- cadrul sistemului
personale
Metoda de Evaluatea Schimblri in In mod tradi[ionel, Supervizare in
evaluare schimbtrri- schemele bazale prin studii de caz vivo. Definirea
Ior compor (posrulatele Si supervizare indi- si misurarea siste-
tamenlzle co8nirive rccltr, recente melor complexe
raportale de centrale) dezvolgri necesid mdsurtrri
pacient/de rntcresallle la -niveluri"
ceilal mulriple
 PSIHOTERAPIA _ FISA DE IDENTITATE 25

Tabelul I prezinti patru dintre cele mai importante paradigme din

domeniul psihoterapiei, utilizdnd cei cinci descriptori-cheie propugi de
Liddle.

5. Tendinfe integrative in psihoterapia contemporane

O analizd istorictr atenttr a domeniului psihoterapiei evidenliazi un aspect
oarecum paradoxal: dactr pintr la sfar$itul anilor '60, domeniul psihotera-
piei era dominat de trei gcoli ce propuneau rei sisteme inchise (psihanaliza,
terapia rogersiarf,, rerapia comportamentaltr), aparilia, in anii '70-'80, a
unui numfu impresionant de noi modele Si abordfui, a condus la ceea ce
W. Huber (197) numeqte .criza sisrcmelor qi declinul gandirii cenuate
pe $coli".

5.1. Imperative practice ale integririi

Din ce in ce mai mulli psihoterdpeuti, confrunta;i cu cerinple gi problemele
multiple ale practicii, gtrsesc prea strimte limitele impuse de utilizarea unui
singur model teoretic; ei igi dau seama cI anumite psiloterapii nu sunt
indicate sau sunt mai putin indicate decat dtele in anumite patologii. De
aici, necesitatea de a sistematiza mai bine indicaliile gi contraindicagiile
diverselor metode gi tehnici, de a cunoagte efectele lor difercnliale 9i de a
elebora straegii penku utilizarca lor intr-o maniere complementari sau de
a realiza o sintezi a acestora.
kntru a rlspunde acestor pro\roclri exisE deja propuneri (O. Chambon,
M. Marie-Cardine, 1994) ca formarea psihoterapeulilor sI abandoneze
vechiul model cen[-at pe Scoli $i sisteme 9i str includtr analize Ei refleclii
privind apropierea, complemenhritatea si integrarca posibili a diferitelor
orientiri psihoterapeutice. Nu trebuie si inFlegem prin aceasta cI fiecare
psihoterapeut trebuie sI devintr specialist in principalele sisteme terapeutice
existente; va fi suficient daci el va fi sensibilizat cu privire la f,rlosofia
fiectrrei scoli, in legtrn:rtr cu omul 9i problemele lui, cu privire la limitele
fiecarei metode Si tehnici terapeutice.
Interesul orictrrui practician pentru o abordare diversificati 9i integratE
ar putea fi suslinut de urmAtoarele motive :
- posibilitatea de a alege, in cuno$tinl5 de cauze, dintre muttiplete
metode existente, metoda-/metodele cele mai adecvate caracteristi-
cilor sale personale gi problemelor pacienflor ;
26 ELEMENTE DE PSIHOTERAPIE INTEGRATIVA

- creqterca toleranlei, respecului qi deschiderii falA de terapeulii care

:
\ttdrzeaze alrc aborderi de cele mai multe ori ironia sau criticile
stereotipe nu sunt decat expresia necunoa5terii .adevtrrului" ce stl
la baza altor metode $i sisteme Si a posibilei complementarittrli pe
ciue acestea o pot oferi i
- congtientizarea limitelor alegerii pe care fiecare terapeut o face.
Practica terapeutictr ofertr o diversitaae de probleme gi situalii psiho-
patologice care, in mod inevitabil, deplsesc capacitatea explicativd
gi curativtr a unui singur sistem terapeutic. Dac[ practicianul igi
selecgioneaztr clientela in funcie de tipul de terapie pe care il adopti,
atunci el \ra trebui str $tie str-i reorienteze pe ceilalli pacienf citre
alti terapeu ti, prin urmare, \ra Eebui str cunoasctr indicaliile Ei
contraindicaliile celorlalte abordtui. Acest aspect devine $i mai
imponant pentru terapeulii care lucrcivl in institulii publice unde
alegerea pacienli.lor nu mai este posibiltr; in acest caz ei trebuie str
fie capabili str propuni acestora tipul de terapie cel mai adecvat
($tiind ctr terapiile cognitiv-componamentale, psihodinamice etc. nu
sunt aplicabile orictrrui pacient ce prezint2t indifercnt ce problemi) ;
- cunoa$terea altor modalittrli de interprctare !i de traBment al fapt€lor
clinice, ceea ce permite ca$dgarea unui plus de suplele Si disranli in
raport cu propria teorie; se deschide astfel posibilitatea de a utiliz:
tehnici care provin din alte abordtrri, o dati cu rcconceptualizarca !i
integrarea lor in propriul cadru teoretic, ti de a inEeline un raport
viu 5i dinamic cu teoria principaltr adoptatil ;
- protyocarea unei refleclii necesare asupra efectelor sinergice sau
aditive ale combintuii mai multor terapii efectuate (de ctrue mai
mul terapeuti) simultan sau succesiv; este posibil ca o terapie sd
nu fle utiltr decAt intr-un anumit moment al evoluliei paciennrlui 5i,
in acest caz, ea pregtrtegte pacientul respectiv penrru a putea profrta
cat mai mula de alttr formtr de terapie.
Degi amntajele deschiderii psihoterapeugilor spre abordiri Si metode,
altele decat cele apa4inAnd formaliei de baztr, sunt evidenre, existtr totusi
riscul de a combina tehnici insuficient asimilate gi integrate !i de a se
ajunge la psihoterapii ineficiente, care renunltr la orice ancortr teoretice, un
amestec sincretic !i .nevertebrat" cu efecte negative atAt asupra paciengilor,
cit gi asupra .identitilii"
psihoterapeutului.
Pentru a aprecia mai bine dificutrtrlile, a\ranEjele $i riscurile rendinlelor
integrative in domeniul psihoterapiei, vom realiza in continuare o scurti
trecere in revisti a dezbaterilor teoretice care se refertr la acest subiect.
 PSIHOTERAPIA - FISA DE IDENTITATE 21

5.2. Integrarea - De ce acum ?

Exis6 din cc in ce mai mul;i indicatori care dovedesc un interes f6rd
precedent pentru integrare in domeniul psihoterapiei :
- eclectisnwl sa\ inlegrarea - termeni din ce in ce mai utilizali -
desemneazl orienlarea leoreticd cea nui frecterud la terapeulii
anglofoni. Astfel, intr-o revisd a studiilor referitoare la aceasd
problemtr, A.E. Bergin 9i S.L. Garfield (1994, p. 7) eviden$azl ctr
numlnrl terapeugilor cirrc se aulocalifictr drept eclectici variazi intre
29% 5i 68% din tolalul terapeuliJor intervieva;i ;
- cele mai bune nzn uale de psihoterapie se definesc din ce in ce mai
mult ca eclectice $i, in majoritatea lucrlrilor care prezinttr diverse
abordilri terapeutic€, existil cel pulin un capitot asupra integrtrrii 9i
eclectismului ;
- crearBa unor organisme interdisciplinare de psihoteraPie desdnate
str faciliteze un dialog util in vederea integrtrrii (The Society for the
Exploration of Psphotherapy Integrarion - SEPI) Si a lorlrot reviste
ptc*vfi Jounal of Psydtothe rryy lruegrution (editat de SEPD, Jozmal
of Integmtive and Eclectic PsychotheralJ, Inlegraive Psychiatry ets.
Existi incd mulli opozanli ai integririi, opozi;ie ce nu poate fi consi-
derattr doar o simpltr inclpepnare. Totugi, dialogul sincer 9i flrl prejudecdli
a condus la un conseDs asupra ideii ctr nici fragmenhrea tradifionali, nici
unificarea premature nu pot servi domeniului psihoterapiei 5i nici clienlilor
stri. incf, nu se poate spunec e este teoria, tehnica sau schema de unificare
cea mai buni.
Degi ideea integririi este probabil la fel de veche ca 5i psihoterapia,
ultimele dou5 decenii marcheazi o cre$tere fEri precedent a tendinlelor
integradve ! Acest proces ar putea lt explicat prin interacliunea complexi
a cel pulin opt factori (J.C. Norcross gi C.F. Newman, 1998, pp. 28-32):
- proliferarca metodelor $i abordirilor terapeutice;
- inadecvarea teoriilorexclusive;
- mediul socio-economic ;
- succesul terapiilor scurte, cenEate pe probtemtr;
- posibilitatea de a obserrra gi experimenta tralamente variate;
- difercnle nesemnificative inEe terapii in ceea ce privelte eficaci-
htea lor ;
- recunoa$terea cI o serie de trtrstrturi comune h:turor terapiilor conrri-
buie in mod deosebit la yarianta rezulrrtelor oblinute ;
- dezvoltarea unei reple profesionale care are ca obiectiv integrarea.
2t ELEMENTE DE PSIHO'TEMPIE INTEGMTIVA

Acliunea unora dintre factorii menlionali ese atat de evidenttr inc6t nu

mai rebuie comentati. Se impun toorsi cateva preciztrri gi nuan$ri.
In ultimii ani, in ltrrile in care psihoterapia a devenit din ce in ce mai
solicitatit in domeniul patologiei psihice, psihoGrapeufii au fost supuli
unor presiuni crcscdnde din panea tribunalclor, instanlelor guvemamentale,
organizliilor de proteclie a consunatorilor, companiilor de asigurare,
asigurtrrilor nalionale de slnltate etc., presiuni care nu puteau fi ignorate.
Publicul 9i diverse organizatii au inceput se solicite rtrspunsuri din ce in ce
mai clare Si complete asupra calidtii, duratei gi efrcienlei tratamentelor
psihosociale. Far[ schimbtui radica]e, terapeulii riscau se-ti piardi presri-
giul, clienlii Si veniturile. DupI cum sublinia Mahoney (1984), diferitele
terapii aveau de ales in[e a se salva impreuntr sau a disptrrea separat.
Intre modifictrrile radica.le determinaE de realigli.le socioeconomice se
inscrie apadtia terapiilor scune centrate pe problemtr. Modificarea standar-
delor profesionale privind terapia, diminuarea subvengiilor din panea
societltilor de asigurarc li a altor servicii na$onale ce se ocuptr de slntrtatea
mentaltr i-au detemfnat pe clinicieni str se distanleze din cc in ce mai mult
de abordilrile terapeutice de lungl duratil. De aceea terapia scurttr a devenir
modelul anilor optzeci. in acest context a aptrrut preocuparea comuntr de a
apropia terapii diverse 9i de a crea !"ariante care str devintr mai compadbile
intre ele. Integrarea, in special sub forma eclectismului tehnic, rtrspunde
cerintei practic€ de limitare a duratei terapiei: .Care este terapia c€a mai
eficientit (Si c€a mai mpidil) pentru acest pacient, cu o anume problemtr
intr-un anume context ? ".
in legtrturtr directl cu i rebarea anterioare se aflf, concluziite studiilor,
din ce in ce mai numeroase, privind eficienla diverselor tipuri de psiho.
terapii. In ciuda cregterii notabile, cantitative $i calitative, a cercettrrilor in
domeniul er"alulrii rezultaElor psihoterapiilor, este surprinztrtor str consta-
tilrn ctr existtr puline diferenle semnificative intre aceste rezultate- Cu cateva
exceplii, existtr puline elemente care str permittr recomandarea unui tip de
terapie mai degrabtr decit al altuia pentru tratamentul unor probleme
specifice (Bergin, Garfield, 1994; Norcross, Goldfried, 1998).
Concluziile unei cercettrri mai vechi (Lamben, ShapLo Si Bergin, 1965),
surprinzltoare probabil pentru mulli terapeuli ancorali inlr-un anume sistem
terapeutic, suslin ideea caracterului nespecific al schimbtrrii terapeutice.
Studiul menlionar este unul de tip meh-analitic, care acopere mai multe
decenii 5i o gamtr largtr de tulburtrri la adulli, precum Si o mare varietate de
planuri de cercetare: obscrva(ii, studii epidemiologice, sudii comparadve
clinice gi experimentale. Corrcluzia studiului este ci ameliorarca pacien or
se datoreaz, urmtrtorilor iactori :
 PSIHOIEMPIA . FISA DE IDENTMATE 29

4O% -schinbare extratempeuticd'. factori care lin pa4ial de clietrt

(precum fo4a eului, factori homeostatici) si pa4ial de mediu (eveni-
mente i amplStoare, supon social) care contf,ibuie la vindecare,
independent de paniciparea la terapie :
15% - atteptdi (eteae placebo): partea din ameliorare care rezulttr
din cunoafterea de ctrtre client a faptului cI este tmtat 9i din credibili-
latea pe care o acorde tehnicilor si principiilor specifice trata-
mentului ;
15% specifice (precum bio-feed-
- tehnici '. factorii proprii terapiilor
-back, hipnozl sau desensibilizare sistematictr) ;
30% - factori comuni: rrariabilele ce pot fi gesite in diverse terapii,
indiferent de orienurea teoreticl a terapeunrlui: empatie, cildurtr,
acceptarc, incurajare in asumarea riscurilor erc.

5.3. Forme de manifestare a integririi

Existl mai multe forme de manifesure a htegrlrii in psihoterapie. Cele
mai frecvent menlionate (Norcross, Goldfried, 1998) sunt:
a) Eclectismul tehnic ;
b) Integarea teoretictr ;
c) Factorii comuni.
i
Ar€ste trei direclii propun diverse grade $i forme de egraE $i au
dori4a comuntr de a cre$te eficienla !i aplicabilitatea terapiilor prin dePlli-
rea limitelor tehnici.lor ancorate in cadrele teoretice tradilionale.

5. 3. l. klectismtl tehnic
Etimologia termenului -eclectic" (eklegein in limba greactr inseamd a
dege) tdmite la ideea unei alegeri realizate intre mai multe obiecte sau
idci; in secolul al xlx{ea, acest termen va desetrma in general pe cel care
nu are opliuni exclusive, opusul celui care este exclusiv, sectar. Din neferi-
cire, in zilele noastre, termenul -eclectism' provoacl numeroase rcac1ii
emolionale negative ($i nu doar epistemologice) inEucat vehiculeazl cono-
tadi la fel de pulin agreate: mediocrihtc intelectualtr, amestec confuz
de genuri diverse, simpltr problemtr de idendhte a PsihoeraPeuului debu-
tant etc.
in ciuda acestor reaclii, in domeniul psihoterapiei, eclectismul Poate fi
derrnit ca utilizarea sistematici de ctrtre un lerapeut a unui ansamblu de
30 ELEMENTE DE PSIHO]ERAPIE INTEGRAITVA

teh.o.ici care provin

din Scoli Si orientiiri, altele decat a sa, fIrtr ca aceasta
strpro,oace o restructurarc teoreticl a orienErii sale de baztr sau incercarea
unei sinteze suprateoretice.
DacI eclectismul este mai putin teoretic decat dte tendinle integrarive,
nu Eebuie str-l considertrm totuli ca nonteoretic sau antiteoretic. Panizanii
stri sunt preocupali continuu de imbunltllirca modului de seleclionare a
tehnicilor celor mai adecvate persoanei 9i problemei, ut izend datele
disponibile privind eficienga tehnicilor cu persoane gi probleme similare.
Eclectismul igi propune str anticipeze care intervengii sunt mai eficie e:
fundamentul stru este rnai degrabtr statistic decat teoreric. Pluralitatea
metodelor psihoterapeutice este domina0l, controlattr - de ctrtre terapeulii
eclecdci - printr-o perspectivtr integrativl de hcure in primd rand pragma-
tici 9i mai pulin teoredce.
Degi eclectismul a incetat str viseze la un supramodel teoretic unificator,
adep$i sli continue se spere ctr, in viitor, deciziile terapeutice ti eficienta
diverselor tehnici vor putea fi validate empiric, ajungindu-se astfel la un
model eficient, garant al unei practici unificate (Beutler, 1998).
Observtrm cl eclectismul tinde str supravalorizeze impactul tehnicilor ca
factori ai schimblrii terapeutice, in timp ce, in baza snrdiilor empirice
(unele amintiE deja anterior), mulf autori sunt de acord ctr schimbarea nu
poate fi atribuittr decat intr-o propo4ie de 15% tehnicilor specifice. Totu$i,
nu uebuie neglijattr rela;ia tehnicii cu utilizatorul ei care, in funclie de
identitatea, peBonalitatea, sistemul seu de valori, reperele sale de identi
ficare narcisiace, nu este deschis la orice. Terapeunrl [ebuie, pani la un
anumit punct, str-Si poattr idealiza tehnica, adictr str o investeasctr mai mult
decat pe altele, pentru ca ea str fie efrcace.
Ftutr a inua in detaliile sau nuanlele care s-ar impune (intrucat exis6
deja multe forme de eclerlism in psihoterapie) menliontrm ca reprczenrativi
pentu acest cuent pe A. l-azarus (1982, 1998) cu a sa -Terapie Multi-
modaltr' 9i pe L.E. Beutler (1983, 1998), c:[e propune o .Psihoterapie
eclectici sistematictr'.
Pracdca terapeutictr eclectictr cstc atestati de numeroase anchete efectu-
ate in Statele Unite, unde aproximativ 4G60% dinft psihoterapeuii iii
recunosc o astfel de orientare. Totu$i, .rcletele" considerate eficiente de
ctrtre terapeulii eclecdci sunt relativ diverse, a$a cum atesttr o cercetare,
deja veche (Garfield Si Kurtz, 1977, gf. Norcross 9i Goldfried, 1998).
Autorii mendonali disting treiz€ci 9i doul de combinalii reoretice diferite
intre care primele locuri, in ordine descrescetoare, sunt ocupate de :
- psihanalizl Si rcoria invtrttrrii:
- abordarea neo-freudiani $i teoria invtrltrrii;
 PSIHOTERAPIA - FISA DE IDENTITATE 3I

- aborderi neo-freudiene gi rogersiene;

- teoria invilirii gi psihologia umanistl;
- abordarea rogersianE Si teoria invtrllrii.
Aproape zece aru mai tirziu, Norcross gi Prochaska (1988) au ob(inut
rezulBte asemtrnetoare. Dintre cei 113 terapeuli intervie\"ati care s-au
declarat eclectici, 42% a! de)c,la'ral c^ niciodatd nu au aderat la un anume
sistem terapeutic Ai 58% aveau o formalie de baztr inu-o anume "Scoale"
terapeutici. intre .ancorlrile" teoretice anterioare opliunii eclecdce se
gdsesc (c/. Norcross, Goldfried, 1998, p. 43):
- puncnrl de vedere psihodinamic 214%;
- orientarea componamental[ 27% ;
- abordarea centrattr pe client 12%;
- abordarea cognitivl 6%;
- psihanaliza 6%.
in acord cu alte cercettrri similare, cercearea lui Norcmss 9i Prochaska
confrrmi fapnrl ctr schimbarca cea mai importand se situeaztr la clinicienii
care provin din abordarea psihodinamicS.

5. 3.2. Integrarea teoreticd

Termenul -integrare" prwine din latintr, unde inregar inseamni intreg,
pvr, gi integrare - a face complet, a deslvargi, $i desemneazi hpn de a
inftoduce o pane intr-un arsamblu . El este utilizat in foarte multe domenii :
matematictr, fr.losofie, psihologie, fziologie, economie etc.
in psihoterapie, integrarea este o formtr de sintezi in care sunt incluse
cel pulin doue teorii, cu speranp de a ob$ne rezultate suPerioar€ celor ale
utilizdrii separate a rcoriilor initiale. in acest proces, prioritatea este
integrarea teoriilor ce stau la baza psihoterapiilor, realizAndu-se ceea ce
London (1986) numeqte metaforic un,piure de teorii" care se deosebe$te
de .salata de tehnici" pe care o propun eclecticii.
Integrarea teoreticl obligl la deptrgirea simplului amestec de tehnici si
metode, angajandu-se intr-o elaborare teorctictr sau conceptuaE. Scopul
este de a clea un cadru conceptual carc sintetizeaz tr cele mai bune elemente
ce apa4in ta cel pu(in doutr abordtrri terapeutice gi care, fiind mai mult
decat suma ptr4itor, poate deschide noi Piste pentru practica terapeutic, Ei
cercetare- Aceasttr direclie poate fi ilustratl Prin unele tentadve de integrare
a teoriilor psihanalitice gi comportamentale - prccum cea a lui wachtel
(1988, 1987, 1992) - sau de unele proiece mai ambilioase care iqi propun
32 ELEMENTE DE PSIHOTERAPIE INTEGRATIVA

combimrea principalelor sisteme psihoterapeutice - de exempht -abordarea

transteoreticd" a lui Prochaska gi Diclemente (1984, 1992) gi -modclul
geneic al psihoteraprei" al lui D. Orlinsky (1992).
Calea integrtrrii teoretice rEmane totugi un drum cu incl foarte multe
obstacole. O parte a acestor obslacole sunt prezentate in cercetarea lui
Norcross gi Thomas (1988) care a inclus membri ai Society for Exptoration
of Psychotherapy Integration. Cincizeci $i opt de integrationigti eminen;i
trebuiau str claseze, in ordinea imponanlei, doutrsprezece obstacole poten-
liale, utilizand o scaltr tip Likert cu cinci puncte, unde unu = lipsa
obstacolului, iar cinci = obstacol grav Primele cinci obstacole in calea
integrlrii, in ordine descresctrroare (intre paranteze - punctajul mediu
ob$nut) sunt urmtrtoarele (Norcross 9i Goldfried, 1998, p. 49):
1) lmplicarea penonaltr a indivizilor in teoriile $i perc€pgiile paniculare
proprii (3,97) ;
2) Angajarea iruuficienttr in formarea in mai multe abordlri terapeutice
(3,74);
3) Postulatele divergente asupra psihopatologiei ii slnltillii ale diferi-
telor abordtui (3,67) ;
4) Insuficienla cercetirilor empirice asupra integrtrrii psihoterapiilor
(3,58) ;
5) Absenla unui limbaj ,comun" in rindul psihoerapeutilor (3,47).
Leci]ra acestci cerceutri ti a altora asemtrntrtoare, precu-trI 9i afrrma;iile
unor integralioni$ti importanli conduc la concluzia ce practica actuali este
in buni mtrsure eclectictr, in timp ce integrarea teoreticl reprezinttr incd o
promisiune pentru viitor.

5.3.3. Factorii comani

Abordarca factorilor comuni se situeaze Ia un nivel de abstractizare aflat
intre teorie Si tehnicS. Acest nivel mediu de abstractizare, pe care il putem
numi strategie clinictr sau proces de schirnbare, poate fi considerat o metode
euristictr ce orienteazi eforturile terapeulilor adepli ai integrtrrii.
Aceasttr abordare igi propune str determine ingredientele esenliale imper-
tifite de diferite terapii, cu speranla de a crea terapii mai eficiente gi mai
economice, pomind de la aceste puncrc comune- Demersul are la bazl
postulatul conform ctrruia rezultatele terapeutice (care sunt, in general,
comparabile indiferent de terapie) sunt determinate in primul rAnd de
punctele comune diferitelor terapii gi mai pugn de facrorii care le diferenliazi.
 PSIHOTERAPIA - FISA DE IDENTTTATE 33

Ideea este sus$nuttr $i de concluziile cercetirii efectuate de Lmben,

Shapiro qi Bergin (1966), care evidenliaztr o pondere de doutr ori mai
mare a factorilor comuni in rapon cu cei specifici inue factorii clrora li
se atribuie schimbarca terapeutictr (Lmben, 1998, p. 108), adicl30% fap
de 15% .
Dactr factorii comuni au un rol important in schimbarea terapeutictr,
anrnci ei trebuie identificali 9i inclugi in mod intendonat in orice abordare
eclecticd.
Existi mai multe conceptualizlri cu privire la factorii comuni (sau
nespecifici) care asigurd eficienla orictrrei psihoterapii (Karasu, Rogers,
Bergin Si l:mben etc.).
Vom prezenta, h continuare, factorilor comuni" apa4i
"Sist€matizarea
nAnd lui Bergin $i Lambert (Bergin 5i l.ambert, 1994; Lamben, 1998).
Acettia impart factorii comuni in trei categorii - de suslinere, de inveFre,
de acliune - considerAnd ctr ac€stea sunt faze succesive in dezvoltarea
consEucliei terapeutice, comune majoritllii terapiilor. Se presupune, astfel,
ctr suslinerea prccede schimbarea credinlelor li atitudinilor care, la rindul
ei, prcgtrtette 9i incurajeaz5 pacienrul str ac;ioneze.
Mai multc studii subliniazi importanF acestor factori comuni. Prinue
cei mai frecvent smdiad sunt cei pe care C. Rogers i-a considerat ca fiind
.condilii necesare gi suficiente" ale schimbtrrii terapeutice: empatie, con-
sideralie pozitivl, cildurtr nonposesivl qi congruenttr sau autenticitate.
Practic, toate abordlrile terapeutice recunosc ctr yariabilele relalionale
sunt imporBnte pentru progresul semnificativ aI psihoterapiei gi pentru
construirca unei alianp de lucru intre cei doi protagonipti - terapeut gi
pacient.
Totu$i, compamlia intre terapii evidenliaztr, in egaltr misultr, a6t asemtr-
niri cat ti deosebiri. Rctorii specifici unor terapii le fac mai eficiente
decat altele in anumite tulburfui paniculare : rcrapiile comportamentale -
penlru tulburtrrile de comportament la copii, terapiile de cuplu - pentru
conflictele conjugale gi terapiile cognitive - pentru tulburtrrile de panicS.
De aceea, am putea spune ctr, in controversa care opune factorii comuni
celor speciflrci, asisgm la naterea unui consens asupra faptului ctr nu avem
de-a face cu o dihotomie, ci mai degrabi cu o complementaritate. in acest
sens trebuie inleleastr afrrmalia lui Beiunan ( 1992) care spunea cI .mergem
treptat spre integrare combinend asemlrldrile fundamentale gi diferenple
udle fiecerei $coti".
in tabelul care urmeaztr sunt enumerali factorii comuni ce se referl la
terapeut, la procedurile terapeutice gi la client (tabelul 2).
14 ELEMENTE DE PSIHOIERAPIE INTEGRAIIVA

Tabie,lul2 - Lista sectenliald a factoilor comni asociali rczulurelor

pozitive (l:c;t,en ti Bergin, 1994, p. 163)

Factori de suslheIe Factori de invllare Factori de aclilme

- Cetbarsis - Sfaturi - RcglaEa
- IdentificarEa cu terapeutul - TrIirc afectivl co[portamenDrlui
- Alenurc. sentimcnrului dc - Asimilara cxperien- - Co rcl cogniriv
siDgultatc lelor prcblematic! - IrEurajarca in a-ti
- Relatie pozirivtr - Modificarea attepd- infrunta tlmcrilc, a-ti
- Securizale rilor privM eficierla asum riscuri, a5i
- Dcscalcarea Ensiunii pe.rsonaltr conEola cfororrilc
- Structurarc - lnvlFrc cognitivl - Modelaj
- Alia4a terapeuticl - ExperienP efectivl - AnuEmcnt
- PanicipaE activl Erapcut-client c!rcclivI - Confru alea ql
- kragirEa cliennrlui desprE pr€gtr- - ExploBr€a cadrului rEal atea
tLra terapeutului de rcfering inEm - Trlirca $ccesului
- Ctrldurr, rcspcct, cmpatie, acrep - Retroactiurrc - Perlabora&
taEa autenticidlii teraFunlui - Prizl de conttiinF
- krcrcderc - Justificare
 Capitolul ll

SCHIMBAREA PSIHOTERAPEUTICA

l. Ce ,realitat€" schimblm ?
2. P€rspectiva psihanalitic6 asupra schimbirii
3. Alternativa t€rapiei strategice
4. Harta sau teritoriul ?
5. Rezistenla Si conllictul - surse ale schimbErii teraPeutice
5.1. Rezistenla in conc€plia psihanalitici
5.2. Rezist€nla la schimbart - din perspectiYa allor $oli terapeutice
5.3. Cum poate fi depS$it5 rezist€nta ?
5.4. Rezist€nri Si conflict
1. Ce ,,rralitate" schimblm ?

Esle psihotempb posiDild ? Dincolo de aspecnrl ei retoric, aceasttr intrebarc

exprimtr, pe de o parte, indoielile celor ce se adreseaztr psihoterapeuflor
solicitind ajutor, pe de altil parte, ii indeamni pe psihoterapeulii ingigi str
mediteze mai profund la limitele $i resursele demersului psihoterapeutic
adopht. M&turisesc ca abordarea acestei probleme este, inEe altele, si
urmarea unui dialog cu o persoantr care igi exprima indoiala cu privire la
eficienla abordlrii psihoterapeutice a problemelor psihologice generate de
gomaj, considerind cI singua solulie eficientil ese asigurarea unui loc de
munctr, solulie care, evident, nu este la indemina psihoterapeutului.
Aceasti opinie este expresia unui ralionament foarte simplu: dacl
problemele noastre sunt expresia realittrlii in care trlim, aunci singura
solulie este schimbarea acestei realittrli. De cite ori nu auzim .Purcm
discuta oricat, oricum nu putem schimba lucrurile, situa;ia ! ".
Dar ce este -realitatea" care trebuie schimbattr ? Rtrspunsul la aceastil
intrebare face pane din gandirea fr.losoficl a oriclrui psihoterapeut.
P Watrlawick abordeaztr ac€{sg ploblemtr intr-un sMiu intinlat .Therapy
Is what You Say it Is" (Watzlawick, 1990) 9i care exprirE sugestiv flrlosofia
autorului privind psihoterapia.
in acord cu filosofia lui Kant, care deosebea .lucrul in sine' (realilatea
obiectivl) de -lucrul pentru sine" (realitatea psihologictr, construittr),
Vrpatzlawick considertr ctr intrcgul nostru componament ese determinat de
acesta din urm[. intre micile intimpllri pe care el le povestette pentru
a-gi ilusua punch de vedere se afltr gi una exrasl dintr-o lucrare a lui
Wilson (1982) :
hipnotizator, deosebit de respeaat peruru piceperea Si succe-
"Un
sele sale clinice, povestette cd intr-o zi a fost invitat sd organizae un
seminar penlru un grup de medici, la domiciliul unuia dintre ei- Intrdnd
in casd el a observat cd ,,fecare supruJafi orizontald era incdrcatd cu
buchde dc lloi" . Hipnotizfrorul avea o puemicd alergie la flon proaspdt
tdiate ti aproape imediat binecunoscutele senzalii de disconfon gi-au
fdcut apailia in ochi gi nas- El s-a intors cdtre gazdd Si i-a relatat
pmblena Si teann sa cd, in astfel de condilii, iar fi imposibil sd-ii
delA$oare actiimtea. Acesta din urml gia etpimat suryiza gi la rugd
sd eratnineze Jloile - care s-au dovedit a f anificiale. Descopeind
acest lapt, reaclia sa alergicd a incerat lo tel de repede cum a apdntt".
38 ELEMENTE DE PSIHOTEMPIE INTEGMTIVA

Ast5zi, foane mulli oameni sunt stresali qi preocupali str elimine stnsul
qi cauzele lui 9i vorbesc despre stres ca despre un obiect pe care il ai sau
nu. Desigur cI cea mai mare vintr in aceasttr chestiune o are H. Selye, care
a introdus termenul de sEes ! Ne intebtrm ce simleau oamenii in siNalii
problematice inainte ca sresul sI flr fost inventat !
Pentru a descrie realitatea psihologictr utilizim nzrnz, cuvinte. Or, existl
riscul de a confunda cuvir[ele cu lucrurile pe care le denumesc, imaginea
pe care o avem despre c€va anume - cu acel ceva .real". Korzybski (1933)
a $i atms atenlia asupra acestui fapt cand a formulat celebrul dicton:
.Numele nu este lucrul; harta nu este teritoriul'.
De foarte multe ori cuvintele nu doar denumesc o realitate, ci o gi
creeaztr, adictr o afirma$e o dattr f:lcuttr tinde str-gi confirme propriul
adevtrr. Ac€astil idee este teorctizatil de concephrl .autoimplinirii predicliei'
(R. Rosenthal) 9i teorema lui Thomas: -Dactr oamenii definesc o sihBde
ca fiind reall, atunci aceasttr situalie este realtr prin consecinlele definirii ei
ca realtr" (W.I. Thomas, 193). Dacl vId flori proaspete intr-o camertr am
rcacgii alergice, dactr aflu ctr ele sunt aniliciale atunci mtr simt din nou
bine ! Stresul dina-un nume a devenit o -realitate' impotriva ctrreia utiliztrm
probabil cea mri mare caffitate din medicamentele consumate astlzi. Din
aceastit perspectivl, chiar etichetele diagnostice din domeniul psihopatolo.
giei devin -prediclii c€ se auloimplinesc" (Dafrnoiu, 1996).
Teoriile cc fundanenteazi intervenliile terapeutic€ pot fi e\raluare din
ac€easi perspecrivl. Nu de puline ori, ele conlin propozilii autoconfirmative
$i, tocmai de aceea, validitatea lor este grcu de infimat. Astfel, dactr
subscriu la prirrcipiul explicativ ctr tzsigfu-ul in legtrture cu cauzele trecute
ale simptomului este o preconditie pentru schimbarea prezenttr, gi cliennrl
meu se simte mai bine, atunci acest fapt este o dovadl a corectitudinii
afirmaliei referitoare la importanla terapeutictr a r'nsrifu-ului. Dar, dactr
clientul nu se instrntrtoge5te, anrnci probabil nu am ctrutat suficient de
profund in inconStientul lui cauz€le situaliei lui prezente ! Astfel, principiul
explicativ enunlat este confirmat atit de succesul, cat si de insuccesul
aplictrrii lui.
Naura auteconfirmativtr a unor astfel de propozilii este plastic ilustrattr
de watzlawick cu ajuorul unei glume :
-Nimeni nu se compard cu rabinul mcu. El nu numai cd vorbegte direct
cu Dumnezeu dar, dacd poti sdli itnaginezi, Dumnezeu wrbette dircct
cuel!"
-Nu cred asta. Ai dovezi ? Dacd rabinul tdu artnd acest lucru, nu
numai cd emgereazd, ci minte de-a binelea ! '
 SCHIMBAREA PSIHOTEMPEUTCA 39

.Cre7i ? Iatd cea nai bund dovadli : ar vorbi Dutnnezeu cu cineyq care
minte ? '.
Adoptind aceasatr perspectivtr constructivisg istoria paciennrlui devine
povestea sa (history - hk story),,hartii" care ii permite sI glseasce un
sens, str puntr ordine in fluxul de evenimente pe care le trtrie$te.
A confimda pacienn ui cu .realitatea" poate conduce uneori
"povestea"
la imposibilitatea efecnr.trrii psihoterapiei. Unul din paciengii mei acuza o
durerc pe care o descria spun6nd ctr ea se deplaseaztr pe traseul unui nerv
care ii traverseaztr partea superioartr a corpului in diagonald ! Spunind
aceea5i -poveste" unui medic, a fost calificat drept .nebun. pentru ctr nu
s-a lIsat intru mnrl convins cA, in realitate, nu existi nici un nerv cu
aceasti localizare. Pentru a-$i spune povestea, pacientul foloseEte cuvinte.
Numai cI noi nu avem cuvinte penuu a denumi fiecare senzalie ; cuvintele
vehiculeazl un conlinut categorial care nu poate surprhde aspectele intime,
singulare, concrete ale universului interior. Aceste aspecte pot aplrea la
.interseclia' sferelor semantice ale cuvintelor, iar metaforele gi compara-
liile oferi aceastii posibilitate: .durere asculittr sau surdtr", .o gheartr la
inimtr", -simt ctr explodez" etc. Insi metaforele $i comparaliile mtrresc
riscul reifictrrii, aI confundtrrii numelor cu lucrurile, a M4ii cu realitatea.
PsihoErapia nu este altcera decat o alterDativtr la construclia psihologici
a paciennrlui, o nou.[ -hartil'care ii permite acestuia str gtrseasctr altemative
la clile inilia.le care ptrreau c{ rm duc nictrieri sau s[ descopere alte obiective.
Psihoterapia este posibili pentru ci ea nu-gi propune in mod necesar sE
schimbe .rcalitatea", lucrurile (aceasE sarcintr o au politicienii, econo-
mi$tii etc.), ci imaginea noasul despre ea, giadurile noastre. Aceastl
perspectivl asupra realirtrlii 9i existenlei nu esre o descoperire recentit.
-Nu
lucrurile sunt cele care ne suplri, ci ptrrerile pe care le avem despre elc.,
spunea Epictet cu aproape 18 secole in urmtr, iar Shakespeare spunea cu
muft timp duptr el: -Lucrurile nu sunt bune sau rele, gindurile noasEe Ie
fac astfel".
Psihoterapia iti propune s5{ facA pe om mai liber, iar, in acesr context,
libenatea ar putea fi definitd tlrept capacitatea de a dezvolta alternartve.
$i dacl existtr o forme supreme a libertedi, aceasta ar putea h libertatea de
a gindi.
Dactr considertr-rn psihorerapia ca o forme de influen1tr social5 (Fmnk,
1973, qf. Walrond-Skinner, 1992, p. 281), ah_lnci schimbarea terapeutice ar
putea fi privitE in contextul pe care il oferE schimbirii psihologia sociali.
Accepdnd ideea ce -schimbarea sociali constituie o transformare obser_
vabil5Si verificabile pe o perioadtr scurttr de timp" (Neculau, 1996, p. 224),
40 ELEMENTE DE PSIHOTERAPIE INTEGRATTVA

trebuie sI subliniem ce schimbarea terapeutictr se conformeaz{ aceloraSi

exigenle: ea trebuie str fie manifesttr- str fie observabiltr de citle pacient
sau de cltre persoanele semnificative din jur, str poati fi verificattr prin
raportarea la citeva obiective clar formulate inaintea inceperii teraPiei $i str
apad intr-o perioadd rezonabill de timp.
Modelul schimbtrrii terapeutice variazi de la o scoaltr terapeutictr la
alta. Diferenlele vizeazd nu numai defini;ia schimbirii, ci Ei formularea
factorilor ce o pro{oace gi a perioadei de timP in care ea Eebuie str apar5.
Nu ne propunem acum sd facem o analizi sistematicd a schimbtrrii terapeu-
tice din perspectiva diverselor Scoli gi sisteme, ci si formultrm doar catev'a
observatii generde .

2. Perspectiva psihanaliticE asupra schimbirii

in general, schimbarea terapeutictr este aPrcciaei prin disparilia sau amelio-
rarea simptomului, fapt ce implic5 transformtrri cu ponderi diferite la nivel
flrziologic, cognitiv, afectiv !i componamental. Totuli, din perspectiva
modelului psihanalitic al schimbtrrii, disparilia sau ameliorarea simptomului
nu sunt considerate o schimbare autentice, deoarece ele pot fi exPresia
temporartr a relatiei transferenliale pe care pacienhrl o stabile$te cu terapeu-
tul, $i nu consecinlele manifeste ale unor schimblri structurale profunde
ale personatitiitii. Acestea din urme apar in urma unui traYaliu teraPeutic
indelungat care urmeazi .lunii de mierc" terapeutice in care pacientul
afirmtr ctr problemele lui au disparut.
Andizand problema schimbnrii terapeutice la Freud, D. Widlocher
(1970) reute$te str rcalizeza o imagine completE asupra modelului freudian
d schimbtrrii, subliniindu-i adt limitele, cit gi resursele.
Procesele schimbirii, spune D. Widlocher, se ordoneaztr pe doul axe
principale: una pe care se deruleaztr reconversia elementelor morbide
(conflictelor primare) in echivalenle .normale" 9i cea pe care sunt activate
fo4ele capabile str opereze aceasttr reconversie sau sE i se opun6.
Rezistenga la schimbare este legaltr de persistenta conflictului dintre
reprezenhrea patogenE qi resul personalitllii pacientului. In ceea ce pri-
velte fortete care concura h schimbare -se constattr cI medicul disPune de
sugestie Si mai ales de interPrctare, pacientul de inEresele sale ralionale
(curiozitate intelecNale, dorin!f, de instrntrtosire, sentiment de descarcare)
gi, secundar, de afecfunea si stima Pe care o manifesti fap de medic"
(D. Widtocher, 1970, p. 14).
 SCHIMBAREA PSIHOTERAPEUTICA 4I

Teoria freudiantr a schimbtrrii pare a h suma unor ipoteze pa4iale care

se completeazi sau se suprapun pe mAsurtr ce Freud i5i elaboreazi conceplia
sa privind persornlitatea li patologia acesteia.
Ini(ial, schimbarea a fost tratad ca un proces elementar care priveaztr
simptomul de locul stru in economia psilice. Aceastii conceplie are ca
principal agent al schimbtrrii interpretarea eficienti : sensul nou pe care ea
il introduce este probat de rezolvarea simptomului. Psihanalistul nu face
altceva decat str fie atent, intr-o manieri ,floanti", la efectele intewenliei
sale, la jocul defensiv pe care il provoaci, la modificarile structurale fi
dinamice pe care interpretarea le ini1iaz5, la investiliile afective pe care le
deplaseazi. Incetineala cu care se instaleazi aceste efecte este expresia
unei iner(ii psihice, fapt ce justifictr repemrea intervenliei.
Pe misurtr ce Freud $i-a definitivat conceplia sa asupra aparatului psihic
gi diferenlierii acestuia in mai multe instanle interdependente, asuprajocului
constant aniculat al tendin(elor pulsionale, a devenit evident ci nu se poate
opera o Eansformare firE a interveni asupra ansamblului acestui aparat
psihic. Aceasti [ansfonnare nu poate fi deci efectul unei interprettrri izolate
ca in cazul unui sistem mecanic care ajunge la un nou echilibru cind se
modific5 un element. Orice intervenlie se lovegte, inainte chiar de produ-
cerea efectelor sale, de un intreg sistem de regliri. RezistenF la schimbarc
se manifesttr chiar in momenhrl in care analisnrl intervine, cu scopul de a
neutraliza efectul acestor intervenlii. De aceea intervengiile terapeunrlui
trebuie orientate altemativ spre diferite substructuri, incercind sd aclioneze
aproape simultan asupra elementelor care contribuie la asigurarea homeo-
staziei sistemului.
Principalii factori care intrd in ecualia schirnbtrrii psihanalitice sunt
rezistenp, interpretarea, transferul. Analiza lor nu face inse obiectul acestui
studiu. Acum este important str subliniem ci limitele acestui model al
schimbarii igi au originea in conceptele fundamentale ale psihanalizei.
Dorind si factr din psihanaliztr o ttiinF care se respecte toate canoanele
gtiinlelor naturii, Freud gi-a construit intreaga reorie in jurul no unii de
energie - concept central al fizicii gi chimiei. Dar, duptr cum a observat
Bateson (c/. J.J. Wittezaele $i T. Garcia, 1992, p. 82),luarea energiei ca
baze de explicalie a comportamennrlui uman a insemnat utilizarea unei
analogii fizice inadecvate. Degi teoriile psihodinamice utilizeazi @rmenul
de energie intr-o maniere ana.logictr - comporlarnennll uman putAnd lr
explicat ca gi curz motorul stru ar fi o cantihte de energie mintaltr sau
psihice (hbidoul, bio-energia etc.) - aceasti metafortr limireazi capacimrca
explicativtr a construcliei teoretice pe care o fundamenteaztr. Se yorbegte
42 ELEMENTE DE PSIHOTERAPIE INTEGMTIVA

despre energie blocattr sau desctrrcattr, de calalizarea ei, de rczewa de

pulsiuni - termeni inadecva(i s$diului fenomenelor de inrcracliune care
implictr organisme vii unde elementul capital care determintr reacliile,
componamenni individului, nu poate fi redus la un transfer de energie.
Transferul de hformalii 9i toate procesele implicate in Eatarea ei (codare,
clasiFrcare, mod de organizare etc.), relaliile de determinare de tip recursiv
pe care le implictr teoria informagiei pol alctrtui o bazi explicativ[ mai
yalidl pentru compoflamentul uman. Nu negtrm rolul unor procese psihice
eminamente .energetice" precum afectivitatea gi motivalia, dar 9i aici
intervin procese de autoreglare de tip cibemetic (cibemetica fiind, dupi
Ashby, studiul .sistemelor legate prin informalie").
Degi psihanaliza consider[ interpretaEa, proces informalional, motorul
schimblrii terapeutice, rezistenla la schimbare este tratattr intr-o maniertr
energetici 9i vtrzutil ca ansamblu de .fo4e" 9i pulsiuni ce se opun tentalivei
de schimbare exercitattr de terapeut. E$ecul (neaparilia schimbtrrii aqtepate)
este interpretat ca .rezisten1tr" din partea cliennrlui, deoarece terapeunll
(care are de partea sa autoritatea unei.$tiinle" hfailibile) nu
"expert"
poate grc$i. O cu totul alttr perspectivl asupra rezistenlei la schimbare o au
teoriile terapcutic€ construite in jurul concepnrlui de informalie, care,
lu6nd in considerare aspecnrl colaborativ aI rela$ei terapeutice gi procesele
de tip recursiv pe care aceasta le presupune, afrmtr: .Nu existi egec,
existl feed-back' (Peller !i Walter, 1992).

3. Alternativa terapiei strategice

Stiinla explici $i interprcteazS. Dorind sd se afirme ca gtiinp, psihanaliza
a adoptat un limbaj explicativ qi interpretativ. PenEu a deptrti limilele
psihanalizei, psihoterapia contemporane Eebuie str adopte un limbaj pre-
scriptiv. Dactr psihanaliza afirmtr ctr pentru a obtine schirnblri in comporta-
mente Eebuie mai intii str determintrm schimbiri in irnaginea paciennrlui
despre sine !i situalia in care se aflI (schimblri oblinute prin explicare 9i
interpretare - insigltt), psihoterapia de orientare stra@gice gi sistemictr
considere ci schimbarea terapeutictr poate demara gi prin prescrierea de
schimbiri mici la nivelul componamentelor. Acestea pot inilia un ciclu
ascendent al schimblrii care \ra include inevitabil ti schimbfui la nivelul
modului in care individul percepe (construieste) rca.litatea.
Psihanaliza, terapia rogersiani gi terapiile dinamice, in general, au
promovat ideea ctr pacientul, cel care solicitA ajutor, deermintr ceea ce se
 SCHIMBAREA PSIHOTEM?EUTICA 43

produce in timpul terapiei. Terapeuhrl are, in genera.l, o atitudine pasive,

mulFmindu-se str interprcteze sau str rcflecteze asemenea unei oglirzi
perfecte ceea ce spune sau face pacientul. Metoda asociatiei libere si
atinrdinea, in general, pasivtr a terapeutului fac din psihanalize 9i terapiile
de inspira$e dinamictr, in mod inevitabil, @rapii de lungtr durattr, la capetul
cirora schimbarea terapeudce pare ori incentr, ori rezultrtul altor factori,
exteriori terapiei. In psihanaliztr se considertr o fapnrl ca
"manipulare'
terapeutul str-gi centreze efortul asupra unei probleme anume, si fixeze
obiective, se intervinl intr-o maniere delberati in existenla cuiva sau str
eva.lueze rczulEnrl unei terapii.
in opozilie cu aceasti situalie s-a dezvoltat demersul utilizt de terapiile
scurte care este unul esendalmenle stategic. .Terapia suategictr - spune
J. Haley - nu consttr intr-o abordarc sau o teorie panicdare; se dtr acest
nume terapiilor in care terapeunrl igi asumE rcsponsabilitatea de a influenla
dircct oamenii" (J. Haley, 1984, p.2Z).
In terapia suategictr schimbaEa terapeutice nu este a$teptattr, ea este
sistematic provocatit. Terapeutul care utilizeazi un astfel de demers .iden-
dfice problemele susceptibile a fi rezolvate, fixeaztr obiective, erralueazi
rispunsurile pe care le primegte pentru a-$i corecta modalitatea de abordare
9i, in final, verifictr rezultah terapiei sale pentru a vedea eficienla ei"
(J. Haley, 198/ , p. 2t).
Inccpind cu anii '50 s-au dezvoltat foarte multe abordtrri terapeutice ce
apa4in terapiei strategice: diverse moda.litilli de terapie familialtr, terapii
cognitive etc.
M. Erickson poate fi coDsiderat .rnaestrul incontestabi.l" (J. Haley,
1984) al abordirii suategice in psihoterapie. Una din credinple firnda-
mentale alc acestuia ese aceea conform clreia -schimbarea estc nu numai
posibill, ci Si inevinbili" (Haley). Important este ca terapeutul, utilizand
tebnici adecvate, str valorifice $i se orienteze schimbarea, permanenli a
orictrrei relalii sociale, inclusiv a relaliei terapeutice, in vederea atingerii
obiectivelor terapiei.
Corsecvenli perspectivei constructivisG, teoreticienii $colii terapeutice
de la Palo Alto consider[ ctr schimbarea terapeutictr nu presupune totdeauna
disparilia comportamentului probleml ; schimbarea poate interveni la nive-
lul senurifrcaliilor care fac dintr-un compofiament anume o -problemE".
Asffel, la sfarsihrl unei terapii scune rcugite, un pacient a rearnt cu
aceste cuvinte schimbarea Erapeutictr prcduse: -Problema era felul in
care vedeam eu situalia. Acun o vtrd altfel 9i de aceea ea nu mai este o
pmblemtr" (Watzlawick, 1990, p. 56). Este ilustrativ gi cazul prezentat de
44 ELEMENTE DE PSIHCIEMPIE INTEGRATIVi

S. de Shazer: o Entrrtr pacienti s-a prezentat la terapeut ahrmind ci in

prezenta viitorului so1 gi a altor persoane cunoscuE nu poate vorbi decit
foarte pulin; la sfirSitul terapiei pacienta nu vorbea mai mult, dar ticerea
sa nu mai era o problem[, ci expresia unei capacitdli valorizate, aceea de
a tti si asculli $i str intelegi ! (S. de Shazer, 1985, p. 14).
In acest context, schimbarea (terapeutice) poate fi definittr ca .un pnces
tempeatic al inilieii (gi promovdii) de comportamente obsenabile noi ti
tliterite Si/sau pcrceplii (ca*e de refeinld) cu piire la contextul proble-
mei prezenlale (ti a structurilor care o inconioa@ ti/sau a solu{iilor
acestei probleme (ayAnd pcrmanent in minle cd stracturile care inconjoord
pmblema $ pmblema hsd$ nu sunt doud
"lucmri, sepante, ci sunl aspecle
recursiv nlalionate ale aceluiagi .lucru")" (S. de Shazer, 1985, p. 65).
Schimbarea terapeudci prcsupune, prin urmare, o abordare ecologici
cc vizeaztr promo\rarea de alternative componamentale sau referentiale la
problemele sau soluliile cu care se prezintii pacientul. Din aceasttr perspec-
tiv[ am putea spune ctr obiec$l principal al psihoterapiei il constituie
cresterca libertltii omului, inleleastr drept capacitatea de a dezvolta $i
promova alternative.
Insptandu-se din teoria grupurilor $i teoria tipurilor logice, Watdawick
et al. (1975) deosebesc inue schimbarea de ordinul I gi schimbarea de
ordinul II:
prima se desfd5oartr in interiorul sistemului, sistemul insu$i
rtrmanand neschimbat, a doua modifictr sisrcmul. Schimbarea Eraputice
de ordinul I utilizeaztr resursele cunoscute ale sistemului gil conduce la
starea sa inigialtr dupe ce perturb&ile au fost eliminate, resorbite: o
obrlznicie a lui Gigel determinl o pedeapstr ceJ aduce pe drumul cel bun ;
o ceartl intr-un cuplu sfarplte printr-o scentr de plArs, scuze gi consoliri
care, ca de obicei, restabile$te armonia familialtr.
C6nd, sub presiunea condifiilor exteme sau interne, mecanismele de
autoreglare ale sistemului nu sunt suficiente pentru a restabili buna lor
funclionare, se produce o escaladtr a transformirilor centrifuge, care se
poate rcrmina fie prin destructurarea sistemului (exemplu - destrtrmarea
familiei), fie printr-o reor^ganizare a sa care si permiti o funclionare diferiti
de cea de pantr atunci. In acest caz avem de-a face cu o schimbare de
ordinul II.
Dupd P. Watzlawick (1975), o schimbare de ordinul II irnplictr totdeauna
o schimbare de nivel logic. Dintr-o anume peNpective, aceasta inseamni
ce, dace persoanele implicate in situalie ar fi putut prevedea solulia care ar
fi condus, eventual, la o schimbare de ordinul II, aceasta li s-ar fi pErut
ilogicd, chiar absurdi, din punctul de vedere al togicii lor de atunci.
 SCHIMBAREA PSIHOTERAPEUTICA 45

Ptrrinlii lui Gigel, ca str rcvenim la exemplul anterior, ca ti Gigel insuli'

func;ionau duptr principiul cI plrinlii decid totul in leg5turtr cu copiii, spre
binele acestora, iar nerespectarea deciziilor trebuie pedepsiri. Nimeni nu a
pus sub semnul intrebtrrii acest principiu inainte ca pedepsele, deii rcpetate
gi din ce in ce mai aspre, str se dovedeasctr incflrciente. Singua solulie este
schimbarea regulilor sistemului, resPectiv Gigel wa avea dreptul $i el str ia
anumire decizii, va avea drepnrl la o anume autonomie.
Schimbarea de ordinul I, care are ca regultr principall multiplicarea,
nu face altcerra decat str alimenteze cercul vicios ce menline probleru'
P Watzlawick nume$te .solulii ce menlin problema" solu ile bine intenlio-
nate, dar prost orientate deoarece au la baztr un principiu de bun siml :
.mai mult din acelaSi lucru" (regula multiplicirii - daci cela nu mi-a
rcugit, nu atrt incercat de suficient de multe ori ! ). Referindu-se la aceeati
idee S. de Shazer afirmtr : .Acuzele suDl mendnute de ideea pacien;ilor cI
ceea ce au hodrat sl factr in legdturtr cu dificultalea lor iniliale a fost
singurul lucru corect gi logic ce trebuia filcut. De aceea pacienlii se
comportil ca gi cum ar fi pringi in capcana de a hce rnai mult din ac€la;i
lucru.." (S. de Shazer, 1985, p. 25). Nici terapeulii nu sunt ferili de
aceasttr capcantr cand abordeazl problemele pacienlilor lor ! In ac€asg
situalie, terapeunrl .expert", singurul care ttie solulia .corecttr Si logicS',
are .Sansa' de a eticheta pacientul ca ,rezistent' !

Schimbarea terapeutictr este esenlialmente o schimbare de ordinul II.

Ea promoveaztr rcguli noi care schimbtr cadrul de referinltr, inEerupend
jocul flirl sfiqit, cercul vicios care alimenta probtema. Tehnicile specifice
acesEi schimbtrri sunt centrate Pe sihBlia .aici gi acum", p€ efecte, ti nu
pe cauze, pe prezent gi viitor, gi nu pe trecut.
Intrind inu-o polemictr impliciti cu psihanaliza 9i teoriile de sorginte
psihanalitictr, P Waelawick afirng cI modelul schimblrii bazat pe cerceta-
rea cauzelor furnizeazl de cele mai multe ori .solulii ce menlin problema" :
.Putem acuur str constattrm cI cerc€tarea cauzelor in lrecut este tocmai um
din aceste <soluliiD ce a.nEeneaze propriul eiec".
Accea$i idee este suslinutA Si de afirmada categorictr a lui J.A. Malarewicz :
.Trccutut nu explictr prezentul'. intrucit acest enunt contrazice regula
bunutui sim1, el il reformuleaztr: .Explicagiile pe care ni [e aduce trecunrl
sunt de micl utilitate in ceea ce privegte schimberile clutate in Prezent"
(Malarewicz, 1992, p. 2l)- Menliontrm, rezumativ, argumentele acestei
afirmalii.
intre recurul 5i prezentul unui individ existtr un numfu incalculabil de
evenimente aflate inu-o relafe circulard de cauza-€fe€t, fapt ce permite
6 ELEMENTE DE PSIHOTEMPIE INTEGMTIVA

constuirea mai multor explicalii cauzale pentru acelaii eveniment prezent.

De aceea orice explica;ie cauzall este una incompleE, subiectivd gi, mai
mult, nu numai ce nu favorizeazl schimbarea dar o poate bloca, stimuhnd
structurarea rezisenplor: .a da sau a implrtilgi o explicagie inseamnA in
egaltr mtrsurtr 9i a procura pacienului posibilitatea de a consrui contra-
-ingnmenE, ralionamente contrare" (Malarewicz, 19E2, p. 21).
In acord cu ideea promoraE de Scoala de la hlo Alto (G. Bateson,
D. Jackon, J. Weakland, P. Watzlawick, R. Fisch etc.), Malarcwicz afirmtr
ce izsr?fu-ul nu pro\,oac5 in mod necesar schimbarea; pentu ca ea sI se
productr este nevoie de -o modificare relalionaltr intre pacient $i simpromul
stru sau intre pacient 9i anturajul stru". Este nevoie deci de o schimbare care
str antreneze modificfui gi la niveluri superioare simptomului, sl deptr-
leasctr spaliul psihologic al acestuia prin introduc€rca unor relatii (reguli)
noi. Aceasttr idee este metaforic prezentattr de P. Waulawick prin problema
c€lor noutr puncte ce Eebuie unite prin patn linii drepte fflrtr a ridica
creiomrl de pe haflie. Dactr adoprim drept cadru de referinltr doar spaliul
delimitat de cele noutr puDcte - regull care nu este impustr de enunpl
problemei - problema nu poate fi rezohatl indiferent cate incercfui am
efectua. Solulia poate fi glsiE doar dacl se deptr$e$te acest spaliu, realizand
astfel .schimbarea de ordinul II" (fig. l).

Fig. | - hoblenu celor noul puncte

Din perspectiva terapiei str-ategice promo\rate de Scoala de la hlo Alto
practica schimblrii terapeutice cuprinde urmtrtoarele eiape (Watzlawick e,
al., 1975) :
l) Definirea clartr a problemei in termeni curen . Duptr cum se gtie,
"o
problemtr bine formulad este pe jumlErc rezolvattr".
2) Examinarea soluliilor deja incercate. De foane multe ori problemele
apar Ei se menlin prin utilizarea unor solu$i inadecvate in cazul unor
dificultlli, inilial minore. Egecurile anterioare nu ne indictr doar ce
anume nu trebuie f6cut, ci Si zona in interiorul ctrreia poate fi
incercatl schimbarea.
3) Definirea clartr a schimbtrrii la care dorim sd ajungem. Aceastl eraptr
implictr necesibtea unui scop definibil concret 9i rcalizabil practic.
 SCHIMBARTA PSIHOTEMPEUNCA 47

Propunerea unor scopuri .uloPicc" nu numai ci nu conduce la

rezolvarea problemei, ci duce la agraYarea ei. Se spune, pe drept
cuvant, ctr .mai binele este du$manul binelui", sau .Fo4indu-ne str
atingem inaccesibilul, facem imposibil ceea ce ar fi realizabil"

4) Formularea gi aplicarea unui proiect pentru a efectua schimbarea

propusS. Doul principii fundamentale guverneazi aceasd etape :
a) obiectivul schimbtrrii nu este altul decit oprirea, eliminarea
irrcerc6rilor de solulionare a problemei (eliminarea .solu ilor ce
mengin problema", ruperea cercului vicios .a face mai mult din
acela5i lucru") ;
b) tactica utilizad trcbuie Eadustr in "limbajul" propriu subiectului,
adici rcbuie sa-i fie prezentatl inu-o maniertr care utilizeaztr pro-
priile-i imagini asupra .realidlii'.
Tehnicile utilizate, in mod deosebit, sunt cele care a! la baze resenui'
ficarea (-reftaming"), descoperfuea de noi sensuri 9i, prin aceasta, de noi
altemative la formultrrile iniliale ale problemelor 9i soluliilor (vezi definifia
schimblrii terapeutice duptr S. de Shazer) , gi prescipliile poradoxale c e
au ca scop abandonarea solutiilor -logic€'dar inudle.
Adoptind o perspectivl integrativtr, Cancrini (1993, p. 99) considertr
ctr pentru oblinerca schimbErii, spaliut psihologic creat de relafa terapeutictr
permite in general utilizarea urmtrtoarelor [lanevre :
1) Dezvollarea unei confrunttrri intre premisele paciennrlui 9i cele ale
terapeun ui ; acesta din urmtr trebuie antrenat cu grijtr str nu cadl in
capcarn de a confirma vechile premise ale pacientului (riscul .nevro-
zei in doi", de care vorbea Frcud).
2) Conduc€rea pacientului in sihralia de a se comPorta, a6t in cabinetul
terapeutului c6t gi in afara lui, in ala fel incat sI fre confruntat cu
premisele care, l6rtr ca el str-$i dea scama, ii controleaztr compor-
tamenhl.
3) Demontarea conradicliilor dinlre realitate 9i premisele care contro
leazi in mod obignuit comportamentul pacienn ui.
4) lnducerea la pacient a anumitor exageriri sau caricaturizfui
ale experien(elor fondate pe vechile premise (miscarea contraP:[a-
doxali).
Unitatea tuhrror tehdcilor psihoterapeudce, spune Concrini, consti in
faptr:l cd ele vizeazE intr-un fel sau altul aceste -conradiclii". PsihoteraPia
conduce la o schimbarc a premiselor sau fundamentelor pe care individul
sau grupul si-a organizat si blocat experienla proprie. Individul "devine
48 ELEMENTE DE PSIHOTEMPIE INTEGMTIVA

constient de relativihtea diverselor puncte de vedere, de imposibilitatea

de a adera o dattr pentru rotdeauna la o interpretare unice a realidtii"
(Concrini, 193, p. 100).

4. Harta sau teritoriul ?

Duptr trecer€a in revistil a catorva dintre cele mai semnificative puncte de

vedere asupra schimbtrrii terapeutice, ne putem inueba: care trebuie str fie
linta schimberii terapeutice - teritoriul (acliunile reale, mereu in schimbare)
sau harta (reprezentarea/semnificagia mai mult sau mai pulin incremenittr a
acestora) ?
Psihanaliza 9i psihoterapiile dinamice in general acordtr prioriate -hi4ii-,
considerand cI inlelegerea, clarificarea, insight-ti \,or antrena in ccle din
urmtr o schimbare comporramenhle. De obicei acest proces este de lungtr
duatit, iar schimbarea la nivelul comportamentului nu apare intotdeauna,
iar cand apare poate fi arribuittr Si altor factori.
Terapiile scurte, numite generic .strategice-, fllrtr a neglija importanla
"hI4ii' 9i a inlelegerii acesreia, pentru schimbarea ctrreia utilizeaztr rehnici
speciFrce, considerl cI schimbarea terapeutictr poate demara Si cu mici
schimblri la nivelul .teritoriului", adictr prin schimbtrri ale comportamen-
telor care, printr-un proces de cauzalitate circulartr, vor antena schimbtrri
la nivelul semnificaliilor.
Pentru a acgiona Ia nivelul reprezenttrrilor se udlizeaztr indeosebi inter-
pretarea, explicarea (psihanaliz), resemnificarea (-rcfuaming"), conclu-
ziile paradoxale sau .conotalia pozitivtr' a simptomului etc.
Fentru a modifica .teritoriul" se folosesc prescriptii comportamentale
fundamentate de teoriile invtrBrii, prescriptiile paradoxate, ritualurile com-
portamentale.
Avind in vedere axa temporaltr, putem observa ctr psihoterapiile de
inspiralie freudiantr se c€ntreazl asupra trecutului, considerAnd ctr proble-
mele prezente igi au originea in istoria pacienfirlui, in timp ce terapiile
strategice se orienteaztr asupra prczentului 9i viitorului. CAnd iau in consi-
derare trecutul, acesta este redefinit (.reframing", conotalii pozitive ale
simptomelor etc.) in funclie de necesittr;ile prezennrlui !
Relalia cauzau simpltr [ecur-prezent, indlni]tr in majoritatea construc-
ilor explicative de facnrrtr psihanalidctr, este inlocuirtr in cadrul terapiei
strategice de un mecanism determfuutiv mai complex in care .viitorul
schimbtr prezentul' (Malarewicz, 1992, p. 123) in urma unui proces
 SCHIMBAREA PSIHOTERAPEUTICi 49

autoreferendal Si anticipativ. Prin gradul s5u crescut de nedeterminare'

viitorul asigurl o mare libertate de constructie a altemativelor comPofla-
mentale care, o dalil adophte, devin .prediclii ce se autoimplinesc'.

5. Rezistenfa gi conflictul - surse ale schimbirii

terapeutice

Rezistenla este un concept crucial in istoria psihoterapiei. Ea se referi la

dificulttrtile, in general incongtiente gi mai mult sau mai putin dificil de
adus in cimpul congtiinlei, pe care pacientul le manifesti in inilierea
ingerca scopurilor sale. De cele mai multe ori ele
niertr nonverbali, impliciti 5i i9i au originea in
este imPlicat pacientul ; ele sunt ma feste fte in

experienla psihoterapeu$lor familiali.

5.1. Rezistenla in conceplia Psihamlitici

Rezistenla, concept fundamental al psihanalizei, l-a condus pe S. Freud la

-
dezvolBrea -rcgulii fundamentale" a teoriei sale uocialia liberd ce
':Iffrplicd neutralitarea terapeutului precum
9i recunoa$terea faptului ce
aciesul la procesele psilice incongtiente nu se poate realiza decat prin
metode indirecte.
Aceasti conceplie .economice' sau .energetictr" asupra psihicului
bazztl W analiza atrac$ilor diverse fo4e
lpulsiuni 5i instanle ale pe nla utilizand
modelul lui Galilei asupra 993' p. 86).
Primele descrieri ale rezistentei in opera tui Freud se sprijind pe ideea unei
anatogii intre om gi magintr, obiect de studiu al fizicii secolului al XIX-lea ;
aceeasi idee se reglseste gi in descrierite ulterioare, mai complexe, in care

2. "Acel,
care slic ce neinlelegeri sfasie adesea o familie nu se va mira conshdnd' r'n
practica psihanali2ei, cI cci dih apropierea bolnavului sunl adesea mai inleresali s5-l
rrdtr fimaneDd in sirua a in care se afll decat inslnrto5il- (FrEud, 1980' p 369)-
 50 ELEMENTE DE PSIHOTERAPIE INTEGRATIVA

rezisten[a este vezute ca derivand, in parte, din instanlele Eu-lui (refularea,

rezistenF de transfer, beneficiul secundar al bolii) 9i Szpraer-lui (sub
forma unor mecanisme) li, paiial, din Srne, ca expresie directE a constrin-
gerii spre rcpetitie (sub forma pulsiunilor). Din aceastE perspectivl, studiul
rezistenpi este prezentat ca smdiul unui .camp de fo(e.. Ideea ci rezistenla
onlinunrrile
in defrnilia
,in cadrul
terapiei psihanalitice, lot ceea ce in ac$unile gi cuvintele aDa.lizatului se
opune accesului acestuia la propriul incon$tient este numit rezistenltr. prin
exteDsie, Freud a vorbit de rczistenl.tr la psihanaliztr pentru a desemna o
adntdine de opozilie fafl de descoperirile sale in misura in carc ele
revelau dorialele incon;tiente gi produceau omului o .vexalie psihologictr""
(J. hplanche, J.B. Ponralis, 1994, p.375).

semnificaliei materialului refular. Terapia psihanalitictr este de obicei un

proces de lungtr durattr deoar@e aceste rezistenle trebuie deplsite in mod

stimularea transferului pozitiv $i utilizjrea sa ca fo4tr in deptrqirea rezisten-

1elor. Doar relatia afectivl, de tip transferenlial, asigurl succesul inter_
prettrrii 9i depe$irea rezisten;elor: .Argumentele care nu au drept corolar
faptul de a emana de la persoane iubite nu vor exercim nici cea mai mictr
influengi in viala majoriHlii oamenilor" (Freud, 19g0, p. 360).

5.2. Rezistenfa la schimbare - din perspectiva altor Scoli

terapeutice

icr, majorilatea psihoterapeulilor admit

in mod diferit gi propun, in consecingi,
a ei.
 SCHMBAREA PSIHOTEMPEUNCA 5I

De pildl, Bandua (1969), abordind rezistenla din perspectiva invtrltuii

sociale, afumtr: .DacI un individ refuzi str recunoasctr anumite ginduri
sau inrpulsuri sugerate lui de citre terapeut, problema carc se purE este dactr
rczistenla evidenliaztr conlinuturi psihice represate ori o indrepttrlittr resPin-
gerc a unor interpretifi eronate- (4 S. Walrond-Skiner, 1992, p.298).
Unii terapeugi comporta.urentali explictr adt refularea, cat $i rezistenta
in termenii evitdrii invdlate: dacl anumite ginduri sunt in mod repetat
asociate cu experienle nepltrcute, ele dobAndesc un caracter aversiv. Rezis-
tenla, asdel conceptualizatil, poate fi deptrliltr prin utilizarea unor tehnici
de deconditionare.
L. Curcrini (1993) propune o altit imerpretarc a rezistenlei din penpectiva
unei lecturi cibernetice a funcfonlrii psihice. Astfel, activarea atitudinilor
$i comporhmentelor, asociate aptrrtrrii organiztrrii psihice anterioare, ar
putea fr v5zuttr ca decurgend din absenla sau insuficienia unui semnal
susceptibil si activeze un program latent. Astfel, ac€st .Program" nu este
utiliat deoarece nu este formulat intr-o maniertr recognoscibiltr, sau este
plasat intr-un context care-i denatureaze semnificalia. Existl Si situalia
in care .programul latent" (alternati\ra - n.n.) nu este complet utilizat deoa-
rece, neftlcind obiectul unei situalii autentice de comunicare, nu a atirs
valoarea -prag" necesari pentru a determina o nou[ lecturtr a exPerienlei li
pentru a activa atitudini 9i comportamente consecutive coresPunztrtoare.
Aceastl perspectivl asupra rczistenpi fac€ din priza de conStiinli (rrut?rt )
un fenomen .accesoriu Si parlld', nu totdeauna necesar, Si pune in relalie
rczistenla cu concephrl sistemic de homeostazie inteles ca rezistenla Pe
care o manifesul orice sistem in echilibru la solicitiki subliminale de
schimbare.
Perspecti\ra sistemicl asupra rezistenlei i-a condus pe specia.ligtii in
terapia familiei str considere ctr geneza ,i menlincrea problemei trebuie
clulate in sistemul de relalii in care este integrat paciennrl. Astfel, modelul
terapeutic propus de Hdey ( 1980) si Madanes ( l98l ) considere ci problema
paciennrlui este generattr de un anume context organiza lional li este menli-
nuti deoarcce ea are o func1ie de conserr"are a sistemului familial; toate
ac$unile membrilor familiei sunt organizte in jurul problemei. Este desul
de ftecventtr simalia in care problemele deosebite ale copilului conduc la
imptrcarea gi solidarizarea plrinlilor in vederea rezolvdrii lor. Este evident
ctr .rezistenF" la schimbare a copilului nu poate fi deptrSid decat depose-
dand simptomul de furrciia 9i puterca sa, ftrcindu-l nenecesar in .economia"
hmiliei. Se realizeazA astfel o r€distribulie a puterii in grupul familial,
stabilindu-se o .ierarhie congruenttr".
52 ELEMEN'TE DE PSIHOTERAPIE INTEGMTIVA

Alt model terapeutic descrie menlinerea problemei de ctrue anumie

slrucmri familiale 9i coalilii, manifeste sau implicie, inue diversele gene-
ra;ii ce alctrtuiesc familia (Minuchin, 1978), in timp ce .Modelul milanez"
(Selvini-Palazzoli, Boscolo, Cecchin $i Prata, 1978) considertr c5 proble-
mele sunt guvernate de .regula fundamenhld a familiei". in sfdrgit, in
conceplia $colii de la Palo Alto (Weakland, Fisch, WaElawick erc.) inrilnim
ideea care mentin problema" printr-un cerc vicios ce nu poate fi
"soluliilor
spart decat prin prcscriptii paEdoxate (de pildI, prescriplia simptomului).

5.3. Cum poate fi deptrtitl rezistenta ?

Probabil ctr aceasttr inuebarE ar lrebui urmartr de atta: -Trebuie deptrtittr

orice rezistentl la schimbare ? ". Rezistenla la Enhtivele de influenlA ale
celorlalli este seurnul personalidfi maarre 9i fiecare dintre noi ne afirmlm
o anume identitate psihosociall doar in mlsua in care spunem -Nu..
Ton$i, personalitatea umanl este, ea inslSi, produsul unui praes deosebit
de complex de modelare, influenlare, hteriorizarc/exteriorizare.
Rezistenla la schimbare este, prin urmare, o trtrslturl normall, neadap
tive fiind doar rralorile ei extreme. Aceasttr idee a fost plastic exprimattr de
McGuire (1989, p. 308) care comp ir perso:rna foarte inJluenpbiltr cu o
particultr aflal.il in mi$care browniani gi, prin urmare, incapab e de o
opinie proprie gi o acliune eficientit, in timp ce persoana deloc influenlabile
este incapabila sI invete din experienla altora !
In acela|i timp, trebuie str recunoa$tem ctr in situatii limittr, plasticitatea
comportamentului uman scade, acesh fiind dominat de stereotipii, compor-
urmente automate gi,economicr", instincte. Din aceasttr perspective,
psihoterapia are datoria de a-l elibera pe omul aflat in astfel de situa$i, de
al ajuh str revintr la cirma destinului stru.
Cu toate acesEa se poate consbta pericolul gi/sau inutilitaEa tentativelor
de a fo4a rezistenp fertr a Fne cont de raliunile ce o explictr. Negarea bolii
grave de catre paciennrl care sufertr, uneori cu complicitatea celor din jur,
exprirntr dreptul lui la speranltr ! De aceea terapeun uebuie str evaluezr
rezistenF in interiorul cadrului de referinp care o explictr Si o jusrifictr.
Mai mult, c6nd considertr oportun, terapeunrl igi poate orienta intervenlia
asupra unor aspecte de situaliei care concurtr intr-o maniertr imponanttr la
menlinerea rezistenlei, mai degrabl decat asupra rezistenpi in sine. El
poate sustine temporar func1ia defensiv[ a acesteia pantr in momentul
in care errolufia situaliei conduce la disparitia rezistenlei, ea nemaifiind
necesartr.
 SCHIMBAREA PSIHOTERAPEUTTCA 53

Fiecare $coaltr terapeudce ce recunoa$te $i conceptualizeaz intr-un i

anume fel rezistenla propune si modalit5li specifice de deptrgire a ei. intre
acestea am amintit deja interpretarea 9i u-ansferul, promovate de psihana-
liz5, $i invtrlarea, proces terapeutic central al terapiilor cognitiv-compor-
tamenta.le.
De asemenea, utilizarea sugestiilor indirecte, a povegtilor gi metaforelor,
a prescrip;iilor paradoxale este propustr de o serie de qcoli terapeutice.
In plus, cadrul de referinp al teoriei disonanlei cognitive (Rstingel
1957) qi al teoriei reactanpi psihologice @rehm, l!)66) poare genera diverse
conceptualiztrri ale rezisteryei, cat ti
proc€dee $i tehnici specifice de
abordare a acesteia.
Rezistenla ca faclor .conEarcrapeutic" este concepnulizarea promovati
indeosebi de psihanalizl Si dte $oli terapeutice, care postuleaz.[ il mod
explicit ctr in relaFa terapeutici, lerapeuhtl este .expertul"; rerapeutul, in
calitatea sa de -expert", indictr direclia Si felul schimblrii, iar paciennrl
care refuztr si adere la ele este etichetat ca .rczistent" ! (Walter 9i Peller,
1992 ; Malarcwicz, 1992).
Trebuie str subliniem lotuti c.i Freud, consecvent ideii determinismului
complex aI vielii psihice, afirml cI psihatralistul, in cadrul inrerpreet-
rilor sale, opune o .motivalie multipE" pentnr a explica un fapt psihic :
-
-el (psihanalistul n.n.) hce apel la mai multe cauze, la o motivasie
multipli (s.r.)pntru a explica un fenomen psihic, pe cand pretirsa noastri
tEbuitrtE innlsculi de explica;ie cauzaltr se declari sadsfdcutil cu punerca
in widenp a unei singure cauze" (Frcud, 1980, p. 395). Apelul la aceastl
caualitate multipll mfuette probabilitatea unui acord intre terapeut Ei
pacient privind cauzele problemei Si directia schimbtrrii, deti, Eebuie sE
recunoaitem, interpretarea de tip psihanalitic nu propune mai nulte alter-
nalive intre care pacientul WatE olege. in conceplia lui Freud, terapeutul
esae singarul in mtrsurf, str defineascl exact .realitalea" pacientului, iar
scopul terapiei este deptrTirca rezistenlelor de acc€ptare a acestei realigli :
.Solulia conflictelor sa.le $i suprimarea rezistenlelor nu reu$e$te decat in
cazul in care i s-au oferit reprezenttrri aductrtoare de sperallS care, la bolrnv,
coircid cu realitatea. Ceea ce, in supoziliile medicului, nu corespunde
acestei realitili esce eliminat in chip spontan in cursul analizei, trebuie
reu-as $i inlocuit prin supozilii mai exacte" (s.n., I.D.) (Freud, 1980,
p. 365). ln aceste afrrmalii transpare totuSi gi ideea unei flexibilitili a
interpret5rilor propuse de terapeut; prin utilizarea termenului
"supozigii"
s-iu putea sugera gi posibilitatea revenirii asupra unor afirmalii care,
evident, nu au un caracter apodictic.
54 ELEMENTE DE PSIHOTEMPIE INTEGRATIVA

Tot mai mulU terapeuli evidentiaze caracterul colaborativ al relaliei

terapeutice incare .clienh]l este experhrl" (Walter si Peller, 1992; Shazer,
1985 etc.). incercarea terapeutului de a construi o solugie ta problema
pacientului, fertr a line seama de asteptikile acesNia, ne aduce in minte
vechiul proverb conform c5ruia este pa\"at cu intenlii bune". Tera-
"iadul
peutul .expen", singurul posesor al
"adevtrrului" stiin fic in domeniul
problemelor celorlalti, devine ugor primnierul imaginii propni despre
solulie, incapabil str observe ce a5teapttr celtrlalt de la el.
in acest context, insfui .rezistenla' pacientului, interpretattr ca incapac!
tate de schimbare, refugiu in boaltr determinat de beneficiile secundare ale
bolii, tEbuie considerattr mai degrabtr o metafortr ce-$i evidenliazi sensurile
in cadrul de referinli creat de teoria expecanpi : .Trebuie tinut minte ctr
rczistenla este doar o metafortr care descrie anumite comportamente in
contexh Erapiei ti cI alte meiafore pot fi mult mai utile. Rezistenla
nu este ceYa concret. Relatia dinEe conceptul de rezistenF Si conceptul
coopertrrii poate fi vtrzutil astfel : dactr terapeutul alege (s.a.) sf, considere
comportamentul clienlilor ca rezistenltr, atunci incerclrile lor de a coopera
nu pot fi vlzute, din moment cr fiecare perspectivl o exclude pe cealalttr;
dactr terapeund este orientat spre un comporlament cooperativ, ahrnci el nu
va fi capabil si vad.d rezistenla" (Shazer, 1985, pp.72-73). Situalia este
similari celei create de perceplia figurilor duble: aceeaSi realitate ne ofertr
imagini diferire in funqie de astepliri Ei perspectire.
hcientul initiaz5 terapia dorind str se schimbe. Dactr o solugie nu merge,
nu pacientul este rezistent ; mai probabil, terapeutul nu a glsit incd direclia
schimbtrrii a5teptate de pacient. Aceasd idee este bine surprinsi de Walter
gi Peller: .Nu existtr egec, existil doar feed-back" (1992, p. 40).
Din perspectiva acestei noi orientAri schimbarea terapeutici nu este
uecerea din starea A in starea B (unde imaginea lui B este definittr univoc
de cetre l.erapeutul .expert"). Schimbarea terapeutictr devine
"procesul
rcrapeutic al initierii (si promovtrrii) unor componamente observabile zoi
ii dfuite 5i/sau cadre de referinltr in contextul problemei prezente (ti a
structurilor pe care le implicl) Si/sau aI solufiei acestei probleme...)"
(Shazer, 1985, p. 6).

5.4. Rezistenlii $i conflict

Rezistenla Si conflictul sum doutr no;iuni corelative: rezistenla conduce la
conflict, iar rezolrarea conflictului presupune deptrgirea unor rezistente Si
inilierea schimbirii in sensul unuia din veclorii ce a declantat conflictul.
 SCHIMBAREA PSIHOTERAPEUTICA 55

De aceea analiza relaliei pacient-terapeut, din perspectim cadrului oferit de

influenla socialS, mai precis de teoria elaboririi conflictului (Mugny si
Perez) ar putea pri-lejui noi gi utile perspective asupra rezistenlei pacienn- ui.
Teoria elaboririi conflicrului considerd c[, din tot e!"ntaiul de procese
gi sirualii posibile, instrumentul de intervenlie gi de influenp cel mai
potrivit il constituie recurgerea la conflict, iar schimbirile manifeste $i
Iatente ale -tintei" sunt in func1ie de activiatea sociocognitivl domi
nanttr industr de natura specitici a conflicnrtui (Mugny $i Perez, 1996,
pp. 248-249).
intrc tipurile de conflicte pe care Mugny 5i Perez le conceptualizeazi,
considertrm ci rcla$ei pacienGterapeut ii sunt specihce conflictele de
tip normativ Si identitar (specifice sarcinilor de opinie conform teoriei
amintite).
in ceea ce privegte conflictul normativ, el poate fi decla.nSat de utilizarca
de citle Grapeut a etichetelor nosologice psihiatrice care accenh.rcazl
asimeria rela$ei terapeur-pacien!, filcAnd din primul exponenul .majori-
ttrlii normale", iar din al doilea elementul unei .minorititi" deviante,
anormale sau patologice.
A pune semnul egalitilii intre anormal ti patologic irrseamntr a confunda
dou[ criterii distincte : normalul este definit duptr crirerii statistice, in timp
ce .patologicul" trebuie definit duptr alte criterii, care, cel pulin in dome-
niul psihiatriei, nu sunt inctr totdeauna foarte clare. De altfel, mulgi repre-
zenlanli ai .curentului antipsihiatric" afirmtr ctr diagnosticul psihiatric
exprime puErea, teroarea majorittrlii asupra minorittrlii.
In fala unui terapeut cel edchiteazl ca av6nd manifestlri anormale sau
patologice, pacientul are mai multe a.lternative :
- rcspinge eticheta nosologicl gi conflicnrl va fi rezolvat prin negarea
competenFi terapeutului, prin utilizarea unor ,norme" proprii in
scopul diferenlierii de categoria de persoane la care fuce trimitere
edcheta nosologictr (.alcoolicul este orice persoani care bea mai
mult decat mine ! "). In acest caz eficienta terapiei este ndi.
- acceptl eticheta nosologictr; acest fapt poate si conduci fie la
interiorizarea conflictului gi la prelucriri cognitive, avdnd ca rezultrt
o influenli manifesti 9i laenti in sensul scopului t€rapeutic propus de
terapeut, fie la un conformism manifest, la disimularea simptomului
(atcoolicul care bea pe ascuns). in acest ultim caz conformismul
poate inuoduce o .paralizie sociocognitive" : .conllictul normativ
frind rezolvat prin adoptarea rtrspunsului manifest, subiectul nu are
de elaborat mai mult conflictul" (Mugny si Perez, 1996, p. 252).
56 ELEMENIE DE PSIHOTERAPIE INTEGRATTVA

Putem concluziona ce schimbarea terapeuticl devine problematictr dactr

pacienrul elaboreazi conllictul t$it ca fiind de naturi normativtr $i ctr
primul pas spre o schimbare autentictr este fecut in momennll in care
pacientul recunoaste ce are o problemi, fere ca aceasta sd-l categoizeze ca
fiind in mod neccsar .alormal' sau .bolnav".
Omul se construiegte pe sine insugi doar in relafe cu Celilalt. in aceste
tranzaclii cu Celdlalt fiecare fiingi umanE trtrie$re nevoia universaltr a
unei perspective pozitive, a unei imagini pozitive de sine, a demnititlii
(C. Rogen).
Tixmai de aceea relalia terapeutictr, la fel ca orice relalie socialtr, poate
induce un conflict identitar. -Elementele problematice ale conllictului de
identificare sunt protejarea unei imagini pozitive de sine gi presiunea
exercitattr pentru a menline co€ziunea sau omogenitatea in-grupului" spun
Mugny 9i Perez (1996, p. 251). in cazul psihoterapiei problema ar putea fi
reformulati astfel: in ce mtrsurd pacientul igi poarc pistra o irnagine
pozitivtr de sine, admil6nd in fala terapeutului cd are anumite probleme pe
care doregte str le rezolve pentru ca intorcandu-se in grupul din care prwine
(familie, grup profesional etc.) str fie considerat la fel ca toti ceilalti membri
ai grupului.
Din aceasti perspectiva, psihoterapia poate fi eficienti doar in mtrsura
in care relaUa terapeut-pacient nu dezvolttr la acesta din urmi un conflict
identitar ce ar duce la elabortrri sociocognitive carc ar accentua reziste4a
la terapie.
Cercetirile din domeniul psihologiei sociale au evidentiat cE subiec;ii
se schimbl in relade cu o surstr experttr doar atunci c6nd Si-au putut rezolva
mai intii aceasti ameninlare a identitllii- Terapeutul poate induce
"expert"
u$or pacieutului uD conflict identitar. Fiecare din cei doi termeni ai relaliei
va avea tendinta s5-9i afrrme o imagine pozitivtr in raport cu celSlalt.
Abia dupe rezolyarea acestui conflict vor putea demara elabordri cogni-
tive care ror fi centrate pe conflictul dintre diversele altemative rezolutive
ce apar in timpul terapiei.
Cum rezolvtr diversele gcoli terapeutice aceasti problemd ?
Pentru psihanaliztr .transferul devine [...] campul de bEtilie pe care
trebuie sE se ciocneascE toate for(ele aflare in conflict" (Freud, 19E0,
p. 366). Retalia pacient-terapeut reproduce, Ia un alt nivel, conflictele
primare ale pacientului cu persoanele semnificative in cursul socializtrrii Si
maturizf,rii lui- intr-o primtr etape, psihanalistul care culdve Eansferul
pdnl la transformarea aceshria in .nevrozd de [ansfer" nu frce altceva
decat se alimenteze la pacient un conflict identitar; femeia-pacient va
 SCHIMBAREA PSIHOTERAPEUTICA 51

dori str intrc in rolul de iubittr sau fiictr, iar berbatul-pacient, dezvoltdnd
a;a-numirul .trarsfer negativ" (Freud, 1980, p. 358), iSi afirm5 imaginea
sa de Refuzdnd si joace rolul corelativ, terapeutul nu face alrceva
"btrrbat".
decat sI scoattr la lumintr imaginea pacienlilor despre ei ingigi sfigiati de
indoieli 9i compustr din culori sumbre, construiti in retaliile primare ale
acestora cu persoanele semnificative din jur (mama, laut erc.).
Daca Erapia psihanalicictr s-ar opri aici, conflictul identitar astfel creat
ar conduce la ruperea relaliei terapeutic€, lertr vreun beneficiu pentru
pacient.
Meritul lui Freud constl in faptul c5, utilizdnd interpretarea .nevrozei
de transfer", pune pacientul fa@ in fap cu el insugi, imaginea pacientului
cu istoria sa, transformand astfel conflictul identitar interpersonal intr-un
conflict intrapersonal. Prin deptr$irea transferului - spune Freud .sitim
-
[pacienul] str se ridice de la (...) reproducere la amintire".
Elaboririle cognitive alimentate de interpret&ile rerapeutului conduc
pacientul [a rezolrrarea conflictului intrapersonal .nuclear' (care in con-
ceplia freudianl este complexul Oedip). in acest proces in care paciennrl igi
asumd intr-o manierl neconflictualtr Si dinEr noue perspectivtr istoria sa,
apar o serie de rezistenle pentru depl$irca cfuora terapeutul se dovedeste
un puternic aliat in virtutea rclafei transferenliale create: .Cand bolnavul
este pe punctul de a declan$a lupta fireasctr impotriva rezistenlelor (...), el
are nevoie de un impuls putemic, care sI fac5 str incline balanp in sensul
dorit de noi, adic[ in direclia instrnlto$irii. Ftrrtr aceasta, cl ar putea se
decidtr in favoarea repeErii deznodlmdntului anterior li str aplice iarigi
refularea asupra elementelor aduse in congtiinltr. Ceea ce hotirigte rezul-
tatul acestei lupte nu este perspicacilatea intelectuale a bolnavului - care nu
este nici desnrl de puremictr 9i nici destul de libertr penrru aceasta -, ci doar
atitudinea sa hp de medic" (Freud, 1980, p. 360).
Subliniind imponanta ransferului in terapia analitici precum qi necesi-
tatea demonttrrii, .demasctrrii" acestuia (adici a transformlrii lui intr-un
conflict intrapersonal), Freud nu face altceya decat si recunoasc5 faptul ctr
motorul schimbErii esre conflictul. in absenla acestuia, succesele obtinute
sunt pasagere deoarece nu au la bazd elaboriri sociocognitive pertinente,
profunde: -in succesele oblinute prea rapid trebuie sI vedem mai curand
obstacole decat conditii favorabi.le muncii analitice, iar suprimAnd, disociind
transferul pe care ele se bazeazd distrugem aceste succese...' (Freud,
198O, p. 36s).
In ecualia schimbtrrii propustr de psihanalizi gi abordati de noi din
perspectiva teoriei conflictului, un rol deosebir il are incongtien l
58 ELEMENTE DE PSIHOTERAPIE INTEGMTIVA

Manipularea acestei noliuni in cursul interpreLtrrilor menajeazi imaginea

paciennJui despre et insu$i. Sesizand acest fapt, I. Vianu nota : -Consecinla
cea mai gravtr a pierderii incrcderii in docEina inconstientului este innimo-
lirea pacientului in propriile sate simliminte de vinovtrlie" (1975, p. 50).
Deqi este de acord cu Freud cI mecanismul schimbirii terapeutice este
unul mai degrabtr afectiv decdt ralional, C. Rogers considertr ctr terapia
nondirectivtr trebuie se evite reacliile tra$feren ale ale pacientului.
Conflicnrl identitar ce ar putea fi trlit de Pacient este evitat prin
rcspectarea unor principii ce guvemeaze relaiia terapeutice de tip non-
dLectiv intrc cane amintim : atitudinea empatictr !i comprehensivtr a
terapeutului $i manifeshrca de citre acesta in relalie cu pacientul a unei
consiilerolii pozitive ne condilionale.
increderea in resursele pe care le ate fiecare persoane in rezolrarea
problemelor sale, ablinerea de a lua decizii in locul clientului, precum ti
aprobarea in egali misurtr atit a aFrmaliilor pozitive cit 5i a celor negative
ale acestuia, de cfure terapeut, plaseaze conflictul psihologic in cadrul de
referi4i al altemativelor afrrmate de client sau rezultate din clarificirile
fumizate de reformultrrile Erapeu lui. Ac€st conflict conduce la elaboreri
cognitive ce au ca efect transformarca cliennrlui inu-o persoanl mai
congruenl.5, deschisi la noi experienle, mai pqin defensivd, mai realistf, 9i
mai ef,rcienttr in remlvarea problemelor.
Terapiile scurte utilizeazi in general un limbaj prescriptiv care risce str
trar:sforme eventualele divergenle dintre lerapeut gi pacient in reactanF
psihologictr. in acest caz, depS$irea rezistenlei 0egitime) a pacientului 9i
inilierea schimbtrrii @rapeutice se poate realiza in mai multe feluri :
- transformarea relaliei teraPeutice intr-o relalie colaborativE 9i a
terapiei in situalie de inveFre (.se inwap la orice virsttr');
- transmiterea unor prescriplii intr-o maniertr indirecttr; indirecti-
vitatea are avantajul ci prwoactr pacientul sI aciioneze li, aliindu-se
cu rezisterya la schimbare a acestuia, mobilizeazl fo4e ce Pot fi
utilizate, ca intr-un judo psihologic", pentru atingerea scopului
terapiei (Malarewicz, 1992). O modalitate frecvent utiliza6 pentru
realizarea unor prescriplii indirecte o constituie folosirea meaforelor
sau a povestilor. Mesajul astfel transmis provoaci o trans-
"ctrutare
derivalionali" care pune in contact universul povestirii cu cel al
pacientului, pe care il conduce la solulia -unictr", de care are nevoie
(fiecare pacient simte nevoia s, fie ratat ca .unic", .special'! . ).
Descoperind sizgzr solulia, pacientul isi alimenteaze imaginea pozi-
tivtr de sine !i increderea in resursele proprii ;
 SCHIMBAREA PSIHOTERAPEUTICA 59

- utilizarea, intre prescripliile propuse pacientului, a unor prescriplii

in rapon cu care putem anticipa deja o rezistenF a acestuia ; aceasttr
rezistenll la schimbare astfel planificati va asigura manifestarea
rcactanFi psihologice, permipnd, la alrc niveluri, madfestarea
schimbfuii. .Cu cat terapeuul insistd asupra unui fapt cu totul ano-
din, cu a6t paciennrl ra rezista el insugi la aceastl prescriplie, 9i cu
atat el va avea lansa de a accepta aspectele principale" (Malarewicz,
1992, p. r43);
- utilizarea prescrip[iilor paradoxale; aceastr implictr faptul ci tera-
peutul incqllce sI determine paciennJ sA facl mai puli-n din cera
anume. Acest .ceva", deseori, este solulia problemei, bine intengio-
nattr dar prost orientat5 a pacientului. Tennen li Affleck (1991)
descriu modelul conformlrii - sfidtrrii prescripliei terapeutice in
abordarea de tip paradoxal. Interven ile bazate pe conformare sunt
eficiente deoarece conformarea la directila lerapeuticA intrerupe
procesul de menlinere a simptomului. Prescipgia simptomului este
gindittr a fi mai eficienttr in obsesii, anxietate ti insomnie, deoarece
aceste probleme sunt menlinute prin incercarea de a le elimina. in
mod evident, acest tip de prescriplii pot fi utilizate cand potenlialul
de reactanltr al pacientului este mic.
Cand potenlialul de rcacta4tr este mare, iar comportamennrl ce trebuie
modificat este perceput de pacient ca aflAndu-se sub controlul siu, atunci
strategiile bazate pe sfrdarea prescripliei terapeutice sunt mai eficiente. in
acest caz pacientul se schimbtr sfidind prescripfia terapeutictr; conflictul
identitar provocat de prescriplia terapeutici este utilizat intr-o maniertr
subtild de ctrtre terapeut ca intr-un .judo psihologic": fo4ele investite in
opozilia fattr de terapeut conduc in cele din urmi la schimbarea pacientului-
Prin urmare, conflich este felul nostru de a ne gindi existenta, iar
psihoterapia ar putea fr, din aceasti perspecfive, .arta" de a utiliza con-
fl ictul pentru schimbarea existenlei individului.
 Capitolul lll

coN$TrENT - INCON$TTENT :
UNDE SE AFLA RESURSELE
SCH!MBARII?

l Placebo - placebopsihoterapie
2. Expectanl€le - el€mente centrale ale construcliei terapeutice
2.1. Exp€ctanlele pacientului
2.2, Expectanlele terapeutului
2,3. Rolul €xpectartelor in prescripliile paradoxale
3. Tripla aliantl: terap€ut, pacient, inconftient
3.1. lncon$tientul in psihanaliza freudiani
3,2. IncoEstientul in psihoterapia ericksoniani
3,3. in loc de concluzii
1. Placebo - placebopsihoterapie
.Orice act terapeutic implictr un conlinut psilologic" (lonescu, 1985,
p. 265) 9i tocmai de aceea, indiferent de nanrra terapiei, relalia lerapeudcl
poafltr amprcnta personalittrlii terapeutului Ei pacientului, a conrcxnrlui
social in care ea evolueazS. Matricea socialtr a acestei relalii, expectanlele,
credin;ele, atitudinea $i motivalia asociattr rolurilor de pacient sau terapeut
farorizeaztr vehicularea unui anumit conlinut psihologic intre ace$tia. Rolul
de bolnav este asimilat in procesul inveflrii sociale gi, ca orice rol,
aubgerEreazl op€ctanle gi se organizeazn in vimrtea expectanlclor celorlalli.
Inrucat, in gerEral, efecEle plac€bo corcspund cunoEtinplor sau cre-
dinplor oamenilor despre felul sau natura medicamennrlui pe care cred cI
l-au primit, relalia dintre placebo 9i expectanll pare evidentil. Totugi,
literatura de specialitate cuprinde o serie de cercetfui carc argumentead
existe4a unui mecanism clasic de conditionare in producerea efectelor
placebo (Ionescu, 1985; Kirsch, 1985 etc.). in aceasttr scheml, adminis-
trarea anterioarl a unui medicament activ (stimul necondilionat) favorizeazl
aparilia ulterioare a rtrspunsului in prezenF substanlei placebo (stimul
condilionat) $i a altor circumstanle similare situaliei de condilionare. Acest
model, depane de a fi o alternativtr la utilizarca expectantei ca principiu
explicativ, eviden;iazi doar unul din mijloaccle prin care se formeaztr
expectanlele.
Rezultatele obfnure in diverse experimente cu subiecli umani gi animale
(vezi Kirsch, 1985) demonstreaztr, f?lrtr dubiu, cd nu toate efectele placebo
sunt expresia unei condilionlri. Existenla unui efect placebo invers (oblinut
gi pe animale), aparilia unor efecte placebo in absenta unei secvenle ante-
rioare de condi$onare relevtr $i intervenlia altor mecaaisme psihologice
mai complexe decit cel al condi;ionlrii. Existtr studii care demoDstreazS ctr
subieclii reaclioneazl Ia unele substanp placebo nu in concordanB cu
efectele reale ale substanlei active, ci cu reprczentarea (social5) pe care o
au desprc ac€asta. De pilda, atit subiectii care au consumat cafea, cat ti cei
care au coruiumar cafea-placebo i$i imbuntrtlFsc timpul de rcacfie imediat,
degi nivelul maxim al cofeinei in sange este atins dupe o ore, fapr ce
elimini ipoteza unei condiliontrri prin asocierea cu efecnrl farmacologic al
cofeinei (experimentut lui Knortels, 1963, comenat de Ktusch, 1985); de
asemenea, degi efectul farmacologic al alcoolului nu jusrifictr cregrcrea
excitSrii sexuale la stimuli erotici gi nici a comportamentului agresiv,
reacliile subieclilor la alcool-placebo au fost in aceasti direclie, conform
64 ELEMET.ITE DE PSIHOTERAPIE INTEGRATIVA

teprezenttrrilor comune privind efectele consumului de alcool (Farcas Si

Rosen, 196; Brorvn, Goldman, Inn gi Anderson, 1980 etc.). De aceea
considerim indreptltiei afirmalia lui Kirsch (1985, p. ll92) conform ctrreia
.degi rtrspunsurile placebo mimeaztr in general efectele medicamentelor
active, cand oamenii au expectanle de rtrspuns care sunt contrare efectelor
farmacologice ale medicamentului activ, rtrspunsul lor la placebo este
concordant cu expeclaliile lor mai degrabtr decit cu efectele farmacologice
ale medicarnentului'.
[: fel ca in domeniul chimioterapiei, unde efectul nesp€cific al medica-
mentelor a fost studiat utilizandu-se efectul placebo, cercetiltorii care au
urmlrit precizarea rolului expectanlei in psihoterapie au fost pugi in situalia
defrnirii .placebopsihoterapiei". Incercarea de a defini termenul placebo
intr-o manierl potrivitl contextului farmacologic, cdt 5i psihologic nu a
avut succes. Sunt autori care dehnesc procedurile placebopsihoterapeutic€
&ept .pmceduri de modifrcon a dpectanlei" (Kirsch, 1985, p. ll9).
Cercettrrile efectuate in acest domeniu, utilizindu-se schemele conven-
lionale placebo, au evidenliat ctr stimularea expectanlelor pozitive este
cheia schimbtrrilor erapeutice qi ctr acest fapt este in funcfe de credibilitatea
perceputtr a tehnicilor utilizate. Astfel, ydorizarea deosebittr a unor tehnici
de psihoterapie, precum desensibilizarea sistematic5, se datoreaztr compa-
rlrii efectelor acestora cu efectele unor proceduri inene de control pulin
sau deloc credibile (Shapiro, l98l). intr-un experiment organizat de Kirsch
9i Henry (197) au fost comparate efectele desensibiliz.trdi sistematice cu
cele ale unor proceduri crcdibile de modificare a expectan;elor. Una din
aceste proceduri a fost in mod special desemnattr sI excludtr ipoteza
condiliontrrii. Cealald condilie, de .desensibilizare operan6", a presupns
asocierea vizualiztrrii scenelor anxiogene cu gocuri elcctice dureroase,
despre care subieclilor li s-a spus ctr au rolul de a -pedepsi anxietatea".
Ambele proceduri de modificare a expectanlei au fost la fel de eficiente in
reducerea arxiettr i de a vorbi in public ca gi desensibilizarea sistematic,
tipictr. Corelatiile substanliale dintre ev"alu&ile credibilitlgii tratamentului
inaintea inceperii lui gi rezultatele acestuia sug,ereaztr cd modificarea expec-
tanlei a fost factorul cauzal comun tuturor rezultatelor ob;inute prin cele
trei proceduri (Kirsch, 1985, p. ll93).
Abordand aceea$i problem!, Shapiro (1981) susline ipoteza, asemtrntr-
toare, a stimulSrii expectanlei, considerand ctr rezultatele diferite ale trata-
mentelor psihologice pot Fr corespunzrtoare diferenlelor in credibiliratea
bazei lor ralionale- Aceasti idee face ca suslinerea existenlei unor efecte
.specifice' 9i .nespecifice" ale tehnicilor psihoterapeutice se fie depAgid.
 CONSTIENT - INCONSTIENT 65

De multe ori pacientul apreciazd. credibilita@a tehnicii psihoErapeutice

ut izand .togica bunului siml' 9i, in acest context, prezEntarea argu-
mentaltr, persuasivtr a tehnicii poate contribui la eficienla sa $i trebuie str fie
considerattr ca un mecanism al schimbtrrii terapeutice.

2. Expectanfele - elemente ceDtrale ale construc[iei

psihoterapeutice

Se spune ci lui Picasso i s-a reprogat cA ponretul .Gertrude Stein" nu

seamdntr deloc cu modelul, observalie la care celebrul picor ar fi rispurs :
.Nu-i nimic, va semina !". Respunsul dovedegte o buni cunoagtere a
psihologiei umane, intrucat realitatea psihologictr este o realitate corlstruittr,
in carc asteptirile, credinlele gi conven;iile sociale se consliruie intr-un
cadru de referinltr important. Mai mult, sunt situa;ii in care agtepErile 9i
atitudinile noastre forleazl realitatea obiectivtr sI li se conformeze. Daci,
cu privire la un obiect, putem afimla existenla unui .lucru in sine" (Kant),
a unei .realitili de ordinul 1" (whElawick), o relalie este doar o con-
struclie, nu are o existenltr in sine: ea este ceea ce cred actorii care se
rclalioneazE ce este !
Rela[ia terapeuticd este o relalie social5 deosebit de complex5, intrucat
angajeazd oamenii intr-un moment in care isi pun inueb[ri fundamentale in
legdure cu ei insi$i, cu persoanele semnificative din jur, infiebtrri cu
privirc la via1tr 9i moane ; ei vin nu numai cu intrebtrri, dar 9i cu rlspunsuri,
speranle, aEteptiri, 9i toate la un loc alctrnriesc o rcalitate psihologictr cu
care terapeutul trebuie str lucreze.

2.1. Expectan[ele pacientului

Deseori se uitii un adever banal: o psiloterapie incepe inaintea primei
convorbiri cu pacientul. Momenhrl in care el intrtr in cabinet este precedat
de o serie de episoade (formale sau non-formale) care au ca efect globd
dezvoltarea unei ipoteze, parte integrant5 semnificativ5 a relaliei erapeu-
aice. Un caz particular il corstituie situaua in care pacienn:l este trirnis de
un alt profesionist (medic, psihoterapeut, asistent social etc.); ipoteza in
baza ctrreia a fost ftrcuti rimiterea - ipoteze de multe ori insugittr de
pacient deoarece determini solicitarca psihoterapiei - trebuie ti ea consi-
derati pane integrante a int6lnirii terapeutice $i examinata cu aEntie.
6 ELEMENTE DE PSIHOTERAPIE INTEGMTIVA

Rol-statusul de bolrnv, ca oricare altul, genereaztr atitudini $i a$teptEri.

^ rolul
Irsi de bolnav psihic (ori cu o etichetii diagnostictr in acest sens), de
persoantr .cu probleme", pune individul sI joace o partiturl sociale ce
implicl modificlri profunde ale imaginii de sine, sentimenle de deralo-
rizare, culpabilizare, marginalizare etc. Cei ce au trecut printr-un spital de
psiliatrie se simt priviti cu suspiciune, diagnosticul de .nevroz5. este
considerat sinonim cu cel de -incapacitate" $i, de exemplu, mulli blrbati
impotenti gi-ar schimba problema cu oricare altit boale sau invaliditate
fzictr. -O barierl majortr in imbuntrrtrlirea sdnEttrlii mentale colective a
societ5lii este dificultatea de a comunica populaliei disponibilitarea qi
acceptabilitatea socialtr a traramentului" (Zimbardo, lrippe, 1991, p. 359).
De aceea bolnavul psihic creeazi in jurul sdu un anume spadu psihologic
care-i obligtr pe ceilal(i actori sociali (inclusiv rerapeutul) sd joace roluri
corelative nu mai putin inclrcate de dramatism.
A$teptlrile, credingele pacientului stractureazl mesajul trunsmis ters-
peutului. CenEat indeosebi pe descoperirea unor relagi cauzale, el rra
furniza in cunul interviului terapeutic informalii selective care au - explicit
ori implicit-- scopu.l de a obline -complicitatea' terapeutului la o anume
explicalie. In cazul in carc explica$a perenizeazE simptomul 9i terapeunrl
nu sesizeaztr capcana - se poate ajunge la ceea ce Freud numea .nevroza in
doi"; dactr explicalia este orientag spre solulia problemei, atunci putem
spune, impreuni cu Walter $i Peller (1992,pp.28-30), ctr pacientul vine la
terapeut pentru a cere permisiunea sI utilizeze solulia pe care o cunoagte
deja. De aceea suntem de acord cu L. Cancrini care sublinia cI .in timp ce
demersul medical nu acordtr decit o valoare relativtr ra$onamenn ui pe
care paciennrl il dezvolttr in leglnrrtr cu propria boaltr, informatiile legate
de acest tip de interpretare sunt fundamentale pentru a demara o psiho-
terapie' (Cancrini, 1993, p. 25).
Sunt situa[ii in care credinlele paciennrlui in legIturl cu problema sa se
trarsformtr in prediclii ce se autoinplinesc; pacientul evolueazi astfel pe
orbita unui cerc vicios ce-i alimenreazd continuu problema.
intr-un astfel de caz, l{atzlawick relateazd o soiulie simpld- Pacienta, o
findrd tunqionard, ayea graye dirtcuh,4i cu patronu!, dat terapeutul a
apreciat cd ea era cea care le prowca incongtient- El a convins-o sd
aitepte urmit(nrea confruntare pentu a se adresa patronului in acegi
temeni:
"A{ vrea sd vd spun... desigur cd nu mi-e uSor... cd atunci cAnd
imi vorbili astJel, pulin imi pasd ! " 9i sd pdrdseascd biroul inainte ca el
sd-i poatd rdspunde. Se inlelege cd aceastd funcionard. nu o ayut niciodatd
ocazia sd pund tn aplicare consemnul, deoorece parronul ,s-a schimbat. Si
a devenir politicos gi agreabil (Godin, 1992, p. 32).
 coNSTtENT - INCONSTIENT 61

De cele mai multe ori, rolul de bolnav psihic sau cel de .persoanl cu
probleme" (psihice, de adaptare etc.), asirnilat primului, indeamni la
conformism exagerat in relalia terapeutictr, poae $i penuu ci pacienlii i5i
joaca rolul in baza unor prescripdi ale rolului de bolnav somatic, unde
conformismul este frecvent recomandat Si incurajat de medici. De aceea
trarsformarea relatiei psihoterapeutice intr-o relalie de tip colaborativ nu
este o intreprindere u$oare, ea putand aciiva o serie de rezistenge, intrucAt
contrayine a.steptiri.lor de rol.
Expectarlele pacientului ocuptr un loc central in definirea transferului,
element fundamental al orictrrei psihoterapii. ,Nu numai ci paciengii.
clienlii vor trei sentimente faltr de terapeulii lor, sentimente ce nu sunt
determinate sau oblinute de terapeuli i ei vor avea gi expectalii esentiatnente
inadecvate Oazae pe transfer) cu privire la sentimentele li comportamen-
tele terapeunrlui faF de ei Si ale lor fali de acest terapeut. Clienlii vor avea
tendinF de a distorsiona terapeulii lor astfel incat str-i facE sd corespundtr
acestor expectalii si i$i vor modifica inclusiv comportamentele Ei senti-
mentele lor conform acestor expectalii' (Gelso ti Carter, 1994, p. 297).
Sunt auori care vortesc de trarsferuri pre-fomlate inaintea terapiei. Acestea
sunt sentimente gi atitudini de sorginte transferenliall ce au la bazl seruri
expectalionale dezvolBte in rapon cu terapeuNl ideal sau imaginat.
Intrarea in rolul de bolnav psihic este mediattr de eticheta diagnostictr.
Dincolo de problemele teoretice, asupra ctrrora nu insistEm, o observa;ie
simple este imponanr5 in materie de psihoerapie : elementele imponante
pentru stabilirca diagnosticului apar ltresc in cadrul convorbirii iniliale
axate, de la inceput, asupra finalitililor de ordin terapeutic, 9i de aceea nu
este nevoie de o faztr formaltr dedicati ev'alutrrii diagnostice. O astfel de
etapl cu scop strict diagnostic .se traduce, mai ales pentm pacienlii mai
gnvi, intr.o procedurd de iwalidare (s.a.) care poate, ulterior, si ne factr
munca foarte dificiltr" (Cancrini, 1993, p. 44). Demersul diagnostic poae
invalida aSteptiri-le pacientului, eticheEle diagnostice anterioare, rcprezen-
tiirile despre problemele sale, activAnd astfel rezistenle. In plus, procedurile
de diagnostic utilizate in psihiatrie gi psihoterapie pot crea distante li
niveluri ierarhice intre terapeut gi pacient, primul sdzdtos, aI doilea cu
na'rozi.
Etichetele diagnostice reduc - in multe cazuri - paciennrl la o sumtr de
simptome, depersonalizindu-l e[ nu mai este domnul (doarnna) X, ci
;
-nevro?a- de la pahrl Y. Noi toli utilizem obiectele ce ne inconjoarf,
conform etichetelor lor, la fel gi personalul medical cu -obiectele" ce le
arc in grUA; iar pacientul se va compofla confoml asteptirilor induse
68 ELEMENTE DE PSIHOTERAPIE INTEGRATryA

de eticheta nosologice ce-i este aplica6. in acest sens rebuie inlelease

afrrmalia lui Godin : ....a pune etichete pentru a clasifica pacienlii poate
pereniza nrlburirile" (Godin, 1992, p. 38). .Cel care accepti ipoteza
icebergului gi-Ei stabileqte scopul in consecinfi va provoca probabil un
efect Rosenthal", spune Watzlawick (Watzlavick et al., 1975, p. 134).
Cu alte cuvinte, terapeutul ce pune o eticheti diagnostici in baza unor
simptome va avea tendinF ca in relaliile cu paciennrl se inductr acestuia
toate comportamentele asciate etichetei diagnostice; credinFle diagnostice
ale terapeuhlui se transfonnl in .predicgii ce se autoimplinesc" (Rosenthal).
Eticheu diagnostictr ofertr o imagine stadce asupra problemelor pacien-
tului, afecteaze imaginea de sine a acestuia ti blocheazd valorificarea
rcsurselor existente. Un bolnav .depresiv" nu este totdeauna depresiv, are
momenE cand comportamenul stru este normal, adecvat situaliei, sau cand
depresia sa este pe deplin justificati de evenimentele triire. Or, eticheta
diagnosdctr impiedicn Si pe pacient $i pe terapeut s[ sesizeze acest fapt $i
prescrie ambilor roluri ce perpetueaztr simptomul. Echipa terapeuticl de la
Milano (Palazzoli, Cecchin, Boscolo gi Prata), sesizand acest aspect,
propute inlocuirea afirmaliei -este deprcsiv" cu expresia -se comportd ca
an deprcsiy-. idocuirea lui .a fi' cu verbe precum -arati', -pare',
.devine" Ei -se comportil ca gi cum" promoveazi credfuF (speraqa) ctr
aceste comportanente sunt temporare Ei supuse schimblrii (lV'alter $i Peller,
1992, p. 17).
In acest context, credem, trebuie apreciattr 9i schimbarea in ghidul de
diagnostic psihiatric - D.S.M. IY - rermenului de nevroztr cu cel de tulbu-
rare. Acest ultim termen micsoreaztr asimetda relaliei dintre pacient Si
psihoterapeut promo\,"a6 de eticheta diagnostictr de nevrozE, IEcdnd din
persoana cu (probleme) o persoantr ca oricare alta. Cine nu are
"hrlbureri"
sau nu a avut probleme !

2.2. Expectanfele terapeutului

.M. Erickson aborda fiecare pacienr cu expectalia ci schimbarea este nu
numai posibill, ci Si inqitabild" (Haley, 1967, p. 535). Si esre explicabil,
aceasltr atitudine din moment ce observatorul influenpazd inevirabil
subiectul obsenrat.
Teoria sttrrilor de expchfie (Berger et a|.,1974), conceptul autoimpli-
nirii profeliei (Rosenthal) v'uxazd atAt felul in care situaliile interaclionale
menlin anumite structuri, dar Si cum expectalia initiaza schimbarea compor-
tamentelor. Teoria lui Berger, ca li conceptul lansar de Rosenthal, se aplice
 coNsTrENT - INCONSTIENT 69

in siualii in care interaclioneaztr mai multe persoane ce sunt colectiv

orientate spre scopuri comune. Relalia terapeutictr indeplineite aceste
condilii. Terapeutul 9i clientul sunt angajali intr-o sarcini pe care o por
indeplini, cu succes sau nu, qi doar un scop specific poate fi utilizat pentru
evaluarea succesului sau irlsuccesului. Dar a avea un scop, respecdv scopuri
comune inseamltr a attepra anumite rezultate utile in baza eforturitor
depuse- Pentru ce efortul terapeutic este comun, hecare individ trebuie str
ia in corsiderar^e 9i opiniile celuilalt in rezolvar:ea problemei sau in indepli-
nirea sarcinii. in acest context, pare rezonabiJ si admitem ci anrnci cdnd
pacienlii vin la terapeut, expectaliile lor includ gi ideea ci lucrurile ar
putea merge 9i din rtru in mai rtru, din moment ce au incercat
$i solulii
ineficiente. Fiecare solulie ineficient^[ dezvolttr expectatii ale continuerii
insuccesului. Orice terapeut trebuie str Sde ci dactr in viala de toate zilele
repetitia, perseveren(a intr-o anumitl direclie este de multe ori cheia
succesului, in psihoterapie repedlia unor demeEuri ce nu au condus la
succes micsoreazl dramatic gansa succesului. Ele se n'ansformtr in ceea ce,
in mod obignuit,se numesc .solufi ce men(in pmblema. (concept c€ va fi
abordat in paginile ce urmeazl). Schimbarea in structura acestor expectalii
se va produce cerrd condifile sau/li componamennr-l paciennrlui se vor
schimba in vreun fel. De ac€ea sarcim principali a terapeunrlui, in primele
gedinp, este aceea de a provoca indoieli cu privire la solufile practicaE
anterior gi de a produce schinbfui comportamentale mici (-schimbarea
mictr conduce la sch 1992, p. lg).
Pentru ce soluliilete iu Si pentru ctr
viitorul are un anume multe feluri de
a Etri frrtr simprom (problemi), noul ser de expectalii pozitive poate fli
construit pe orice schimbare satisf?lctrtoare sau benefictr. Orice schimbare
poate deveni parte a consEucliei noului set de expectatii, care vor fi parte
a soluliei in curs de a fi creati.
A spune cI formalia teoretice a unui specialist se transforme intr-o
adevAraa grila de lecrure a realitillii, ctr-i fundamenteaztr interven(ia asupra
acestei realitili qi ce-l indrepttrlelte str a$tepte anumite rezultate coDsecutive
ei este un lucru de Ia sine inleles. Dactr o facem totuSi este pentru ctr
psihorerapia are o situagie oarecum paniculari ; o serie de
$coli terapeutice
au la bazl teorii psilologice foarte diverse, uneori conuadictorii; in ciuda
acestui fapr ele conduc terapeulii in siualia e compa-
rabile cu pacienli avand probleme similare a aces@i
situatii ar fi cA, dincolo de fundamenhrea teo demersu_
rile terapeutice eficiente au anumite elemente comune. Abordend aceasti
7O ELEMENTE DE PSIHOTEMPIE INTEGRATIVA

problemtr intr-o manier[ sistematictr, D.E. Orlinsky descopera ci unul din

cei mai importa4i factori, constant corelali cu efectele terapeutice pozitive,
este gradul de activism al terapeutului: ....cu cat un Psihoterapeut hc€
mai mult 9i mai bine ceea ce face pare sI constituie un parametru mai
important decat ceea ce este el sau decat Ehnica utilizaE" (Orlinsky, 1992,
p. l5). Aceasti concluzie ne indrept{1eite si aifmf,m ci expecanlele,
credinple terapeutului in eficienla sistemului terapeutic utilizat, dublate de
perseverenla apliclrii lui, se transformtr in predic;ii ce se autoimplinesc. Ca
$i in alte relatii sociale, in relalia terapeutictr convingerile .se aprind" din
convingeri !
Pentru scopul expunerii noastre considertrm utilE clasificarea psiho-
terapeulilor (psihoerapiilor) prezentattr metaforic, anecdotic, de ctrtre
J.A. Malarewicz in prefap lucrtrrii Quatone legons de thirapie stratigique
(1992):
-tefftey Zrig, prc$edinaele Fundaliei Milton H. Erickson, mi-a dat o
definilie a terapeuh. ui strategic... El imi explicn faptul ci existii doul
ripuri de cowboy: primul tip gi al doilea tip. Primul tip de cowboy nive-
leqte in sa-loon, iqi intinde bralul inarmat cu un pistol gi trage. Al doilea
tip de cowbc'y nivilegte in saloon, isi indnde bragul inarmat cu un pistol
9i uage. Dar atunci, care este diferenla intre cei doi cowboy ? Primul
cowboy, asimilabil luJnJi tempeut anon ral', ochegte inainte de a trage ; al
doilea, adoptind demercuJ terapeutului straledc, ochegte dupi ce a tras"
(p. U; s.n.).
Orice demers terapeutic conline doutr faze importante, corespunzitoare
celor doue acliuni: a ochi si a trage; prima are un calircter reflexiv Ei
vizeaze inplegerea situaliei pacientului, a doua incearci se modifice aceasttr
situalie. Caricaturizend pudn, am putea spune cf, terapeutul stralegic
aclioneaztr inainte de a reflecta si cI cel mai ineficient dhtre terapeuli este
cel care reflecteaze (.ocheste") prea mult.
Raportind aceasti mehfortr la spectrul larg al $olilor teraPeutice,
credem cA psihanaliza gi teoriile de inspiratie dinamicf, au un putemic
caracter reflexiv-interPretativ, sunt centrate pe istoria pacietrtului (pro-
blemei), in timp ce terapiile stategice, sisrcmice, paradoxale sunt centrate
pe prezent Si viltor $i au un caracter dominant prescriPtiv. Adepui Primei
orientlri se alteaptd ca r'nstglrt-ul, clarificarea, str conduci la rezolurea
problemei, in timp ce ceilatli considertr ce important este si provocim mai
intii o schimbare, chiar mictr, capabiltr str genereze expectanle pozitive
care str inilieze ciclul schimbtrrilor teraPeutice profunde, in direclia soluliei
stabilite intr-o maniertr colaboradv5. Nu discutiim aici limitele si avantajele
 coNsTrENT - TNCONSTTENT 7l

fiecirei orientiri. Subliniem doar ctr interpreErile pot activa rezistenle (in
cazul in care nu vin in intAmpinarea agtepgrilor paciennrlui), iar izrighr-ut
nu conduce totdeauna la schimbarca alteptati de terapeut ; in acela5i timp,
centrarca pe prezent qi viitor asiguri o mai mare libertate in consEuclia
soluliei, iar stimularea 9i utilizarea expectanFlor pozitive ale pacienului
fac din relalia terapeuticA o relagie eficienti de tip colaborativ.
Un model terapeutic ce stimuleazi gi utilizeazi expectanlele pozitive ale
pacientului in procesul construirii soluUei este cel propus de Walter gi
Peller (1992) 5i inti!.rlat -Abordare terapeuticd centratd pe soluii-. Dintre
cele 12 tezE principale ale acestui model le menlion5m doar pe primele,
aflate intr-o leg5ture direcrtr cu subiectul in disculie :
a) Centrarea asupra aspectelor pozitive, asupra soluliei $i asupra viito-
rului faciliteazi schimbarea in direcgia doriti. De aceea, frrcalizarea
asupra soluliei convinge mai degrabtr decat focalizarea asupra
problemei.
b) Excepliile de la Iiecare problemtr pot fi create de citre terapeut Si
client gi pot fi utilizate pentru a construi soluliile (Walter 9i Peller,
op.cit., p.34)
^
In acest model identificarea excepliilor de la problemi ti a modalidlilor
de producere gi menlinere a lor sunt principalele sarcini terapeutice. Ele au
ca scop crearea unor expectanle pozitive, care prin caracieml lor auto-
-confirmadv antreneazE schimbarea terapeuticl in direclia doriti.
Daci subscriem la ideea cI realitatea psihologicf, este una construiri gi
ce in domeniul psihologiei, in general, criteriul realit5(ii il constiruie
cenitudinea subiectivtr, ahrnci in evaluarea psihoterapiei etichetele de
-adevir" 9i ,fals" trebuie inlocuite cu .util" ii "inutil" ; nu existd psiho-
terapii ,adevdrate" sau ,lake", ci utile sau nz. Din aceasti penpecdvd,
caracterul colaborativ al relaliei terapeutice apare ca necesar, altfet incer-
carea terapeutului de a construi o solulie la problema paciennrlui, fIrI a
line seama de apteptirile acestuia, ne aduce in minte vechiul proverb
conform ciruia .iadul este payat numai cu intenFi bune". Terapeurul
.expert", singurul posesor al .adevtrrului" Stiintific in domeniul proble-
melor celorlalli, devine ugor prizonierul imaginii proprii despre solulie,
incapabil se observe ce asteapti celtrlalt de la el. Aceasttr idee este plastic
exprimad de titlul unei conferinle tinutA de P Watzlawick la Congresul
internagional -Evotulia psihoterapiei" (Hamburg, 1994) : -Insi9ht-ul deter
minl orbire: cdnd solulia devine probleme"-
Activitatea terapeulilor consd in a formula ipoteze mai degrabE decar in
a cruta un pretins adevir. -Ei rebuie - spune L. Cancrini - si invele str
12 ELEMENTE DE PSIHOTEMPIE INTEGMTIVA

caute confrmarea ipotezelor lor de cIEe realitatea ce li s-a incrcdinlat, $i

nu se se inchidtr in turnul de hldeE al consensului gi securiz5rii personale
sau al qcolii (terapeutice - n.n.)" (L. Cancrini, 1992, p.96).

2.3. Rolul €xpectatrtelor in prescripliile paradoxale

in construclia solu$ilor terapeutice ne aflem in fap unui paradox; pe de o
pane, ele trebuie se intre intr-un anume acord cu agtepttrrile pacientului,
pentru a fi recunoscute ca atare 9i a fr transpuse in practici, pe de altii parte,
soluliile ugor previzibile nu conduc la schimbfui terapeutice deoarec€ -
fiind usor previzibile - aproape sigur au mai fost incercate. Cu privire la
acest ultim aspect M.S. Palazzoli declartr: .Oamenii sunt mai influenlali
cand agteaptE un anume mesaj 9i primesc in schimb un mesaj la un nivel
totrl diferit... orice este predictibil este ineficient terapeutic" (Cade, 1985,
p.29).
Nu ne propunem sd realizim acum o analizi teoretici a intervenliilor
paradoxale. Subliniem doar ce interven;iile paradoxale pot h considerae ca
o clase de pozilii sau abordtrri nepredictibile, care pot fi adoptate de un
terapeut sau o echipi terapeutictr in care, date hind a$teptirile clientului
sau familiei, este propustr o modalitate invenatl de abordare a simptomului
sau a proceselor asociate' (Cade, 1985, p. 45).
Paradoxul terapeutic exprimi intilnirea neastepiati a doua sau a mai
multor niveluri logice (discursuri); el propune de cele mai multe ori o
resemnificare a situaliei, un alt cadru de referinltr pentru simptom; are o
dimensiune provocatoare intruc6t vehiculeaze ob[gatiyitatea schimbirii
(J.A. Malarewicz, 1992).
Abordind schimbarea terapeudce din perspectiva celor patru niveluri
ale invlgtuii propuse de Bateson, \lhtzlawick consideri ctr, in timp ce
schimbarea terapeutici de ordinul I pare str se bazeu totdeauna pe bunul
simt, pe o reteti de genul -fi mai mull din ceea ce ai fdcut", schimbarea
de ordinul II pare bizarS, nea$leptad, conrarl bunului siml; existtr un
elemen( paradoxal in procesul schimbtrrii (watzlawick e, al-, 1975, p. 103).
Paradoxul, in toate ipostazele sale, antreneaztr schimbarea pril dezechi-
librul cognitiv, afectiv, ce rezultil din conflicrul indus inhe asteptilrile
clientului $i prescriptia rcrapeutice. intilnim astfel -paradoxul ca surstr de
confirzie" (Haley), paradoxul ca modalitate de .depotenlialiare" a atiN-
dinilor coqtiente (M. Erickson), paradoxul ca rol inversat (Malarewicz) ;
paradoxul este implicat gi in joc, umor, creativitate, care sunt elemente ale
multor demersuri tempeutice. In alte demersuri terapeutice paradoxale,
 CONSTIENT _ INCON$TIENT 71

terapeutul se alteap6 ca pacientul str aclioneze invers, contrar prescripliei

terapeutice (Tennen ?r aI., 1985, p. l9l).
Vom analiza, din perspectiva temei noaste, doutr concepte fundamenta.le
ale terapiilor paradoxale : .prescriplia simptomului" gi .solu;iile ce menlin
problenn ".
Presciplia simptorrului intrtr in disonanlE cu expectanlele pacientului
care, in vimrtea experienlei personale sau a grupului social de apanenenli,
considere ctr orice prescriplie terapeuticd trebuie si inltrture simptomul -
considerat .r[u' -, nu se recomande menfinerea lui. Aplicind rcoria diso-
nanlei cognitive (Festinger) la acest gen de prescripfe terapeutici, Kerker
qi Smith, Bogdan (c/. Snyder 9i Forsyth, 1991) consideri ctr pacienn poate
sE-qi schimbe comportamentul asociat simptomului pentru a reduce diso-
nanla (de exemplu, fobicul poate opri evitarea situaliilor anxiogene). Cind
disonan(a este crescuti, reetichetarea simptomului poate str o reductr intrucit
antreneazl incetarea tentativelor de eliminare a lui. Astfel, unei paciente
depresive - obsedatA de ideea mo4ii, provoca6 de decesul unor prieteni
-
apropiali inu-un accident i-am prescris abandonarea oriclrei incercEri
de a combate depresia, gisindu-i acestui simptom o conotalie pozitive:
-Pentru oricare din noi vine, mai degrabtr sau mai tirziu, momennrl in care
meditdm la unele probleme fundamenale ale existenlei noastre, intre
care problema mo4ii. Pentru dumneavoastri acest moment a venit acum.
Depresia este felul dumneavoastrtr de a medita la aceasti problemtr, ea vtr
pune intr-un contact mai htim cu dumneavoastr5 ; in momentul in care veli
gesi respuns la problemele ce vi frf,minti, depresia va displrea singuri ! ".
Sau: .Depresia nu ese rctdeauna ceya r5u. Ea este trtrirea dramaticl a
propriilor limie, dar gi con5tientizarea resunelor; daci, in urma unui
egec, cineva nu este depresiv inseamni ce nu a invElat nimic din el si, data
viitoare, intr-o sirualie asemlnetoare, i[ va reproduce ! '.
Acest tip de prescriplii igi au instr originea intr-o ipoteztr situat5'in afara
domeniului teoriei disonanlei. Mai precis, se considerl cI incercirile
oamenilor de a-$i rezolva problemele pot, de fapt, sI creeze probleme mai
mari. Aceasttr idee poate fi obsen"ttr si in exemplele de mai sus : problema
fobicului nu este teama, ci incercarea de a rezolva aceasti problemi prin
evitarea anumitor situatii; la fel, problema pacientei depresive nu este
triste[ea in sine, ci incercirile nereugite de a scipa de ea.
Am ajuns astfel la celElalt concept pe care ne propunem str-l analizim:
.solu|iile ce menlin problema" (acesr conceprjusrifici urilizarea prescrierii
simptomului ca modalitate terapeutici). Soluliile ce menlin problema sunt
comportamente bine intenlionate care sunt destinate se ir trture o dificultate,
74 ELEMENTE DE PSIHOTEMPIE INTEGRATIVA

dar de fapt schimbtr aceasttr dificulate intr-o problemI. Tennen et al.

(1985, p. 193) descriu uei categorii de expectalii cire par a fi legate in
mod reptat de menlinerea problemei : expectatia dominlrii 9i controlului,
expectaliile utopice Si expectaliile consecutive etichetlrii componamenurlui
ca simptom sau obrtrznicie (-nnd or bad"). Cand ac€ste expechlii orien-
Eaztr comportamennll intr-o manierl univoctr, rigidl, ele conduc la trei
feluri de comportamente ce menlin problema: l) se aclioneaztr cAnd nu
este nevoie str se aclioneze, 2) nu se aclioneazi in situalii in care este
necesar str se facl ceva, $i 3) se aclioneaztr gretit.
Expectalia controlului poate fr cea mai importanttr premisl a menlinerii
problemei. Expectalia problematicl se manifestl atunci cind oamenii se
cred sttrp6nii soaflei lor 9i, prin urmare, Eebuie sl-si asume responsabili-
tatea Nturor componamentelor lor. Simptomele menlinute prin expectalia
controlului includ acele probleme in care o persoantr incearctr sI productr
un rezultat care prin natura sa nu necesitit aceasttr incercare. Acliunea este
astfel asumattr in situalii in care responsabilitaEa autorului nu este impli-
ca6. Tennen ?r ar. (1985, p. 193) ofertr exemplul btrrbatului care avea difi-
cult2li in menlinerea erecliei. Aceasti dificultate devine o pmblemtr c6nd
pacienNl -mcearcl se creeze o ercclie voluntara: .Premisa de mentinere a
problemei este, desigu, credinla cI existi o corelalie intre efortul investit
qi intensitatea erecliei. Cu cit incearcl mai mult, eqecul este mai mare, fapt
interpretat ca un efon irsuFrcient, Si ala mai dqarte" (p. 193).
Al doilea set de premise, deseori implicate in menlinerea problemei, ar
putea fi numit premise utopice (walzlawick - y'. Tennen, 1985, p. 194) ti
ia de obicei forma expecta$ilor utopice 9i ase4iunilor utopice. Expectaliile
utopice se bazrazA pe ideea ctr .toate evenimentele vielii ftbuie sI fie
perfecte, pltrcute qi intocmai cum le dorim noi; nimic mai pulin nu este
acceptabil', Un mare numtrr de adolesc€nli care vin la psihoterapie au
expecta i utopice.
k de alttr parte, ase4iunile utopice implicl faptul ctr aotul cste perfect,
in reguld, in condilile in care ceilalli considertr ctr trebuie totuqi ficut ceva.
Se dtr, astfel, exemplul taglui unui delincvent care, degi fusese ridicat de
polifle, 'rorbea despre fapta copilului stru ca despre o modalitare originaltr
de a-si lua rtrmas bun de la colegii stri (Tennen, 1985, p. 194). in astfel de
situalii, terapeutul Eebuie str redefineasctr situalia pentru a face evidenti
necesitatea unei acliuni.
A treia grupe de expectalii ce menlin problema provine din etichelele
de sau ,obrduricie" aplicate unor comportamente; ele devin
"boall"
 CoNSTIENT - INCONST1EMI 75

.predictii ce se autoimplinesc", menlinAnd gi agrav5nd problema. Shazer

(1985, pp. 23-27) amlizeazA, din aceastil perspectivtr, comportamentul
enureric al copilului. Dactr este etichetat drept comportament normal,
copilul va conrinur se ude patul, daci este considerat boaltr, atunci se \ra
apela la un specialist, dactr este considerat obrrznicie, atunci copilul rra fi
pedepsit. Dup[ cum spunea Moscovici, reprezentarea socia.ltr vehiculeaz5
in acelagi timp 9i problema, 9i solulia ! Cum, de cele mai multe ori, udarea
patului de ctrtre copil este consideratl semn de neascultare a perinlilor, el
va fi pedepsit. DacI problema continul ti dupi pedeapstr, copilul va fi mai
putemic pedepsit si asa mai depane. Sunt sirua;ii in care -vinov-atul" este
ctrutat 9i printrc ptrrin1i. Este evident ctr aceasttr etichettr nu numai cI nu
conduce la rczolvarea problemei, ci duce la agravarca ei. Problemele sunt
menlinute de .ideea clienlilor cI ceea ce au hoErat str factr in legtrturtr cu
dificultatea initiale a fost singurul lucru corect gi logic ce trebuia fttcut. De
aceea clienlii se comporttr ca qi cum ar fr prin5i in capcana ideii ctr nu au
fttcut suficient din ceea ce nebuia f?lcut" (Shazer, 1985, p. 25).
Expectanlele alctrtuiesc infrastnrctua cognitivd a oriclrei activittrli.
Indiferent care din cei doi actori sociali ai rclafei terapeutice este emiptorul
expectanlelor, ele inlluenleazi in egaltr misurtr comportamentul propriu gi
al celuilalt. CunoasterEa gi influenlarea lor constihrie - credem - cheia
schimblrii terapeudce. Abordtrrile terapeutice construite in jurul acesrui
concept hc din relalia terapeutictr o relalie de tip colaborativ $i considertr
cI solulia problemelor trebuie ctrutati in prezent sau in viitor, nu in trecut.

3. tipla alianfi: terapeut, pacient, incongtient

-A yorbi despre incon;tient in afara unei relalii interumatre care s6-l revele
inseamnl a discuh, duptr exemplul metafizicianului, despre necunoscut in
detalii", spune I. Vianu (1975, p. 49). Inconttienrul - indiferent ce rol i se
aEibuie - este, in majoritatea sistemelor gi teoriilor psihoterapeutice,
o componenttr esenlialS a campului psihoterapeutic ; negat sau afirmat,
condamnat sau v-alorizat, interogat, asculht sau dominat, incongtiennrl
este, pe drumul anevoios al schimbtrrii terapeutice, un aliar pretios in egall
mtrsurtr pentru terapeut gi pacient. Chiar dactr nu ar exista, el ar trebui
invenat, qi nu putem se nu recunoastem merirul lui S. Freud de a fi avut
geniala innrilie de a face din incon5tient unul din cele mai importante
elemente ale ecualiei ps ihoterapeutice.
16 ELEMENTE DE PSIHOTEMPIE INTEGRATIVA

Ne inEebdm dactr ceea ce este incon5tient in noi poate fi in mod legitim

asimilat unei entiti$ dotate cu un nume, dactr ne afltrm in fap unei rcalidlli
!
sau a unei metafore (Godin, 1992, p. lzl4). inclinEm se considertrm
inconSdennrl drcpt o metafortr pcntru realitatea psihologicl interpersona.ltr
aflatil intr-o continue constructie $i evolutie Sicare iSi gtrselte rtrdlcinile, in
egal[ mtrsurtr, in credinlele, experienlele 9i filosofrile pacientului 9i tera-
peutului. Situat in spaliul .nonronttientului", cornplementar con$tiinlei
(cu o strucnlre logico-verbaltr, cocrentil $i reflexivtr), inconStientul, prin
gradul stru mare de nedeterminare, asigurd o mai mare libertate in realizarea
unei construclii, a unei realitili psihologice flexibile, imptrntrgite de pacient
gi terapeut gi care poate fi pusl in slujba scopurilor tgrarf,,Jticr conltient
srabilite.
Ca realitare psihologicl interpersonalii, irrongtienhrl .paciennlui" dwirrc
o ecualie cu mai multe solulii, solulii ce prind contur gi devin operalionale
doar in cadrul creat de relafla terapeuricl.
Tabelul care urmeazd furnizeazl o perspecdvtr isorictr asupra con-
cepliilor diverselor Scoli de psihoterapie privind incongtienrul (J. Mills,
R. Crorley, 1986, pp. lZ2-123). Duptr cum se observtr, concephJ de
incongtient (sa:u de procese incon$tien e) joaci un rol important in majo-
ritatea gcolilor, fie ctr acest rol este unul ofensiv (adici existtr un inconStient
gi este foane important cum lucrlm cu el), fie cI este defensiv (nu existl
fapte qi procese incongtiente, sau dactr existi sunt l:lrtr importanp). in
cadrul celor trei importante $coli penlru care incon;tiennrl este un concept
central, putem obsenra o valorizare diferiti a acestuia: pentru Freud
inconptiennrl este in primul rind negativ, penuu Jung, el este pozitiv
(degi conline atAt elemente pozitive, cAt $i negative), iar pentru Erickon
incon;tientul este esenlialmente pozitiv Teoriile psihopatologice pro.
movate de aceste $coli considerl nrlburtrrile psihice ca rezullind din funclio-
narea negativtr a unei ptr4i a psihicului: Freud vorbea de un sine primitiv
gi neschimbat, Jung - despre unele conlinuturi psihice neintegrate
(.shador+,'), iar Erickson afrma existen;a unor limittrri invllate a.le spiri-
tului constient.
Vom prezenta in continuare cAte'ra consideralii rezumative asupra incon-
qtientului la Freud gi Erickson, care propun imagini oarecum opuse asupra
acesNia: Freud considertr ctr incon$tientul esie sulsa nrlburtrrilor psihice,
in timp ce Erickson afirmtr contrariul - incongtientul este depozitarul
marilor resune ale persoanei (tabelul 3).
 CoN$IIENT - INCONSITENT 77

Tabelul 3 - Peqpectivd istoicd: inconttientul in psiholo$ie

(J. Mills, R. Cro ley, l9E6)

Corrcepte-
{heie Nalura Mijloac.le
FuIrclia
Scoala conc€pNlui- schimbtuii
coDc€pruluirheie
Alte -ch€ie terapeutic€
conc€ptc
-t[rscut;bio- Incorlttienf,ll co . - Mucarea in
logic ; primitiv ; - sulsl a erErgiei cSmpul conttiinFi a
ar malic; c€[trat organismic€ (libido) conlinuturilor irrcon-
.cE
.9e pe supraviefuire ; - rEcePEcll Pentlu Itiente penru a
incestuos : impulsuri reprirute modifica 9i socializa
criminal, egoisr - g,erEr-ator de fo4ele arrcra.le alc
- inrtNcc rtrspunsufi .ld"-ului
- rEgariv sislp!ornatic. - Orientarea
Eco-ului
- indsclrr ; p6iho- Incontientul ca . - Proclsul Mividu-
logic, colccriv ; - dirEctiv principal lrii prin care conli-
transpersonal ; al kich€-ului nuturilc inconttiente
EarNcerdenl : - rEc€placol al amin- sunt ftrcut! con-
arhcdpal tirilor Si experien- Sdente in ved€rEa
- inuLrscc Flor personale unificlrii "&lf"-ului
- pozitiv - r€crptacol al -persondiutra
structurilor ima- lotalI
gisric! colcclive - - Orie arc
-arhcdDuri' u-anspersorEll

"Prinra
facie" Conwrlamatul co a -
InvlFrea de noi
(iDdependeni de - eleflEnt prirBr al rtrspursud
biologic ti neuro. cxperienFi p€rsonale cmol,iorule 5i
9 frziologic) ; p,sihc - susl a predic ei comportarEntale
,9 lo8ic (rlspuns si conmlului (recoDdiliorBle) ir
corditionat) ; activitilii urmne vederea unei mai

3 o mlsunbil in mod - cel mai imponant adecvate sau doriE

obiectiv ; detcmi- irdicator al funcliontrri
nat in principal de intlririlor mediului - Orienlarea
factorii de rn€diu Eso-ului
- innlscut : Auoicnalizorco - InIl$raE blocaje-
experienlial, cai lor fiEnlale, enpfio-
holislic/unitar - prhcipiu modva- nale $i fizice, astfel
liorBl al vielii umne irca! potentialul
? - calea primarl a p€rsoaJEi str se poattr
=Z intcgrtuii p€rsonali- manifesta: facilita-
tltii (spiri/coQ) rea sl accannurea
- sursa primartr a resurs€lor inrrinseci
s€nsului sidczvol- - Oricnarea sprc
tlrii pcrsom.lc Dersonalitaia totald
7t ELEMENTE DE PSIHOTERAPIE INTEGRATTVA

Correpa-
{h€ic Naura Mijloacele
FurrcFa
Scoda Lroo$icnl conceptului- schimbldi
corclpniui-chcie
Alte -cheie Erapeutic€
corErptr
- neurologic ; Cognilia ca: - Examinarea crc-
iovltat; -mcdiator priniu al dinlelor existente ;
g alterabil : sistemelor de modificarca sau inl5-
- intriruec crDdinle carc sun Nrarea credintelor
- ncuEu detertrlim4ii prinari gcrEratoale alc
e ai experienlei problemei sau
simptornrlui
P
- Oricntarca
Ego-ului
- inrllscut ; invl- Incorytientul ca i - Aciivarea indirEcttr
Ft; experienlial; - depozitar d ruftror a poEnlialului ii
aulonom experienFlor, amin- rcsurselor irEonsti-
- htriosec tirilor ti inveFdlor ente pentru rczolva-
o - pozitiv - sursa prirurtr a rEa problerEi/
celor EEi mari simprornrlui ti
rcsulle imburUtllirea
- susa primad a turrclionlrii
rczolvlrii problc- - orientarea sprE
mei/sirptomului pcrsonalitatea lotall

3.1. Incongtientul in psihaneliza freudianl

A prezenta in cfue\a pagini conceplia lui Freud despre incongtient presuprur,
din capul locului, asumarea riscului pe care il presupune orice decupaj : un
demers reduclionist ce se poate furaliza cu o .haflI' care ar putea fi utile
doar celor care, cunoscand complexitatea .teritoriului", acceptd convenlia
simplifictrrilor care evittr capana de a nu vedea ptrdurea din cauza copacilor.
De aceea nu yom yorbi aici despre teoriile freudiene privind sructura
personalitElii 9i evolulia ei, nu vom analiza mecanismele de aptrrare psihictr
gi nici nu vom intra in detaliile terapiei psihanalitice. Vom schila doar
principalele caracteristici ale incongtientului Si relalia dintre continuturile
psihice incon5tiene 5i componamenrul manifest. De altfel, ideea ctr omul
este condus de forle interioare incon$tiente care scaptr controlului stru
face pane din cele trei mari descoperiri care, in opinia lui S. Frcud, au
zdruncinat puternic imaginea omului despre el insugir.

3. Celclalle doua dcscoperiri ce hc pan€ din accasu triadll sunr: descopcrirca cI Plmrn-
lul nu cste cenEul Universului ti cea care afiamtr ctr omul dcscirde din animalc (q1
C. Madancs, 1991, p. 2O3)
 coNsnENT - INCONSTIENT 19

inainte de Freud, inconqtientul era considerat ca un element static, lipsit

de orice eneryie. Se afirma ctr el cuprinde o serie de amintiri reziduale care
gi-au pierdut orice valoare gi putere in raport cu individul. Analiza inconlti-
entului nu ar duce decat la descoperirea unui conglomerat inform de
depozite mnezice inutilizabile gi fitrtr vreo influe45 asupra vielii psihice a
individului.
Teoria freudiani a operat o adevtrratil inversare a yalorilor: incon5tien-
tului i s-a rezeryat un rol de prim-plan in existenp omului. in incon5tient
trebuie ceulate motivaliile profunde ale comporrlmentelor umane, mai
muh decAt in conqtient. Incon$tientul este, prin urmare, sediul fo4elor
dinamice care dirijeaztr dircct sau indirect comportamentele. Ac€ste fo4e
incon$tiente incearci se se exprime gi sI se manifeste in plan congtient.
Ideile care reprezinti aceste fo4e nu sunt voluntar evocabile gi nu sunt
accesibile introspecgiei.
Diferenliind inconstientul de constient $i precon$tient, Freud atribuie
primului urm.trtoarele caracteristici :
- incorytientul nu conline deqit forle in intregime iralionale, deci care
nu ascullil de nici un control conEtient qi scapi orictrrei logici interne
sau externe ; ele edsti prin ele insele independent de factorii extemi,
de mediu ;
- fo4ele inconltiente formeaztr un ansamblu nediferenliat, cel pulin in
starea lor primartr. Putem str ni le reprczentim ca pe un fel de poten-
iial, de energie care nu este investittr in nici un scop anume ; ele ofertr
deci o mare mobilitate ri posibilitlti infinite de diferen;iere ulterioartr,
care pot conduce la modalitlti comporta-mentale foarte diferite ;
- carac@ristica prilcipall a orictrrui proces inconttient este aceea cI
se conduce tpd pincipiul pldcerii GlScerea inpleasi intr-un sens
foarte general, adictr orientarea forplor inconltiente sprc satisfacerea
tendinlelor Si nevoilor pe care le reprezintii). La nivel inconstient nu
existtr nici o problemtr de moralitate, iar noliunile de datorie gi
supunere fali de cerinle exterioaE sunt inoperanle :
- diferircle fo4e ale incongtientului nu au nici o rcla1ie direcE intre
ele $i existA independent unele de altele. Fiecare igi urmeazE scopul
fdri a line cont de celelalte. Dar aceste fo4e nu aclioneaztr totu5i
intr-o maniere competitivtr sau conEadictorie ; forFle nu intrtr intr-o
lupli unele contra altora, chiar daci scopul lor flrlal este opus. Cand
apare aceasti posibilitate, he energia se combini in func1ie de princi-
piul pltrcerii, fie se realizeazi un compromis care tinde str satisfactr
cAr mai bine posibil cele doutr scopuri opuse, utilizand energii rivale.
80 ELEMENTE DE PSIHOTEMPIE INTEGMTTYA

Duptr ce am precizat condnutul incon$dentului, care, in cite'ra cuvinte,

ar putea fi desemnat prin energie orientad spre obtinerea pltrcerii, dar
neinvestittr incl in vreun scop anume, ne purcm intreba care este raseul
psihologic pe care il parcurge aceasg energie instincnrald pAntr la compona-
mennr.l exterior direct obserrabil ! Rtrspunsut il putem afla urmerind schema
urmetoare, care pomeste de la elementele primare ale incon$tientului Si se
sfar$e$te cu actul exterior, observabil :
- la bazl se gtrsesc instinctele Si pulsiunile care uaduc scopul veritabil
gi fundamental al vielii organice sub forme de nevoi- Meqiontrm, cu
aceastii ocazie, diferen(a esentiaE ciue existtr intre conceplia clasictr
a instinctului gi conceplia dinamictr. Pentru prirna, instinctul este
orb, specific Ai conduce la stereoaipii comportanenhle. in cazul
concepliei dinamice avem de-a face cu o fo4f,, o potenlialitate
generali, pulin diferenliattr, dar dotati cu o flure plasticitate ;
- neyoile igi au originea in instincte; un acelagi instinct poate fi la
originea mai multor nevoi diferite; nevoia trebuie str fie satisfdcuttr
intr-o manieri sau alta, altfel existf, pericolul unor n]lbureri grave
sau al distrugerii organismului ;

- ideile rcpreznti. instinctul gi ne\oia; ele sunt susceptibile de a fi

punctul de plecare al unui act pe care il con$tientizem. Acestea sunt
prin urmare formaliuni dinamice care poarti in ele posibilitaea unei
acliuni.
Schema general, r,|a lua prin urmare forma urmaroare (fig. 2):

Insrinct/pulsiune nevcie ________________ idee _-__> acr

Fig. 2 - Dinamica psihicd de la inconitient la con$tient

De la instinctul nedifercnliat la act exisLtr un lanl continuu care merge in

sensul diferenlierii. in aceasti scheml dupl cum remarctr A. Collette
-
(1985, p. 30) - ideile incon$ticnte sunr elementul cel mai important;
trebuie str fun tousi aterli cand analizim aceasti noliune deoarece spre
deosebire de ideea corytiend, cu o suucturi logico-verbale precisS, ideea
incongriend este proiecul, ideea fundamenhlS care trebuie se se constituie
ca baztr a unui act exterior, a ceva ce trebuie indeplinit.
Un alt element important al incongtientului este constituit de contra-
pulsiuni. De$i Freud nu a dehnit clar gi explicit acest termen, el este
frecvent int6lnit in opera sa 9i in lucrtrrile de psihologie dinamictr arunci
cand acestea se refere la Eoria freudiane. Contrapulsiunile nu sunt un
material de baztr, primar al incon5tienrului, ci sunt dobindire. Acestea sunt
forle care se consdtuie progresiv in cursul vielii individului gi in mod
 coNsTrENT - INCONSTIENT El

deosebit in timpul copiltrriei. EIe se formeazi sub influenla presiunilor

parcnlale Si ale mediului in care trtriegte individul. Mai intai conltiente, ele
devin trcpat incon5tiente in cea mai mare parte a lor. Funclia lor este ace€a
de a se opune pulsiunilor, adictr principiului rudimenrar, primiliv, al pltrcerii
Si de a repruenta exigenple rcali0llii, deci ale lumii exterioare. De-a lungul
acestui conflict inlre entittrli ce se conduc dupl principii opuse (principiul
pltrcerii - principiul moral al datoriei), echilibrul psihologic al individului
este menlinut cu ajutorul unor mecanisme inconttiente de apdran.
In orice moment activitatea conftienti igi poate avea sursa in inconStient,
f{rtr ca noi sI ne dtrm seama de acrst fapr. intrucit individul nu poate
admite o acdune flre motiv, asistim Ia un fenomen de mgionaliure :
subiectul glsette, a posteioi, o justificare a compoflamentului stru. Acest
procedeu esae curent in viala col.idiantr : se incearctr gtrsirea unor i[gumente
ale unei acliuni r"alabile in plan intelectual, social sau moral a ctrror
semnificalie profundtr ne scaptr toral.
Freud considertr ci tulburerile psihice au mai multe surse. Una din ele
o constituie erpen'enlcle taumatice c! care ego-ul persoanei nu este capabil
str se adapteze in mod direct qi de aceca incearctr str rezolve conflictul
utilizind divene mecaflisme de apfuare precum reprimarea, refularea.
Totugi prin utilizarea reprimtrrii apare o alti probleml : energia asociar.[ cu
maerialul represat acFoneazl in mod inconltient ca agent iritant.
[: experienlele Eaumatice neintegrate constieDt se adaugl, in cauzali-
tatea tulburer or psihice, unele procese inconttiente- Astfel, un complex
Oedip/Electra nerezolvat poate conduce Ia o serie de tulbur&i sexuale.
Conflictele interne nerczolvate (de exemplu, preferinp sau ura incongtiente
in rapon cu unul din ptrrinli) por fi o alrtr surse pentru unele probleme
comportamentale precum ostilitatea gi agresiviatea.
Fixarea in stadii primare ale dezvoltitrii psihosexuale este Si ea o sursi
ce impiedicl maturizarea ulterioartr 9i conduce la manifestarea unor uese-
nrri de penonalitate indezirabile.
Freud considertr ctr principala sursl a arxietlgii sunt frustrtrrile sexuale.
El afirme ctr arxietatea apare in momentul in care manifestarea instincului
sexual este blocattr de ego. Dactr instinctul nu este apoi deviat de ctrue
mecanismele de aptrrare, arunci energia asociati instincNlui v-a fi trars-
formad in anxietate.
Obsesiile 9i compulsille sunt considerate a fi mecanisme prin c:rre perscrna
descarctr energia asociattr marerialului incongdent pefturbaror, patogen.
Prin urmarc, toate tipurile de tulburtrri psihice igi au originea in anumite
procese psihice incon5tiente ce includ fixalii, conflicte inteme, mecanisme
de aperare. Aceste procese incon$tiente perturbatoare au fost, de cele
82 ELEMENTE DE PSIHOTEMPIE INTEGMNVA

mai multe ori, in relalie cu experienle traumatice, in mod deosebit cu

experienlele din timpul copiltrriei gi care au fost represate.
Obiectivul terapiei psihanalitice estc acela de a descoperi procesele
inconsdente cu potenlial psihopatogen $i de a le aduce in cimpul conltiinlei,
astfel incat emolia (energia) incon5tienti asociatil acestora str poattr fi
exprimatit (9i prin aceasu, consumatl, disipatl), iar ideile perturbatoare
inconltiente (devenite astfel co$tiente) str poattr deveni obiect de rcfleclie,
subiecnrl str poatl lucra asupra lor.
in mod frecvent Frcud considerl ctr tulburtrrile emolionale sunt rezul-
tatul tensiunii emolionale nedesclrcate asociae amintirilor rcfi.rlate ale
unor experienp sexuale traumaticc infantile.
Fentru a descoperi astfel de procese incongtiente, Freud a urilizat cateva
tehnici: a inc€put inilial cu hipno?t pe carc a abandonat-o in favoarea
asocialiei libere la carc ulterior a ad,Irgat interpntana viselor (-Calea
regaltr spre inconstient") 9i analiza rcacliilor transfercnliale.

3.2. Incongtientul itr psihoterapia ericksoniani

Istoria hipnozei a impus no$unea de incongtient. Frcud insugi a fost extrem
de imprcsionat de obsenaliile pe carc le-a f:lcut in leB ure cu sugestiile
post-hipnotic€ prescrise pacienlilor de ctrtrc Bemheim. El a propus, ulterior,
propria conceplie despre inconttient in c e terapeutul asculttr incon$tienhrl
pacienlilor si-i interprcteazl discursul (vise, comportamente, liEbaj) cu
ajutorul unor grile de lecNrtr generale si codificate.
Dar gi conceplia teoreticienilor gi practicienilor din domeniul hipnozei
a evoluat: in timp ce adeplii hipnozei clasice, onodoxe, nu incearctr se
asculte incongtientul, ci mai degrabtr ii dau ordine fie direct, fte prin
intermediul sugestiilor hipnotice, cu torul alta este situalia in cadrul terapiei
ericksoniene 9i a gcolilor terapeutice deriyate din aceasta. Astfel, in neuro-
prograrnarea lingvistictr sau in cadrul psihoterapiei sistemice, Erapeulii se
sprijintr pe inlelepciunea gi resursele incon5tientului fllrtr instr a i se adresa
diect i in cadrut hipnozei ericksoniene, Erapeun dtr cuvAnnrl incon5tien-
tului inu-o manierl directi si ftrrtr a-l interprcta, permilandu-i str se exprime
9i mai ales str ac1ioneze- Rlul diferit in care era utilizat incon$tienhrl in
hipnoz radilionaltr gi cea ericksoniantr a fost evidenliat de ctrtre S. Gamier
prin utilizarea urmtrtoarei metafore: .in hipnoz tradilionaltr, se programa
inconptiennrl ca pe o ma5ini; in noua hipnozd, inconstientul este solicitat
ca o entitate superioar[, depozitartr a programelor posibile'(y'. Godin,
1992, p. 45).
 coNsTrENT - TNCONSfiENT E3

Una din infimpldrile povestite de M. Eickson ilusteazd metaloic

credinla acestuia in resursele nelimitate ale inconStiennlui. kte vorba
de
"istoia unui cal care rdtdcea in curtea lamiliei sale pe vremea cAnd
era tdnir. Calul nu avea nici un semn cu ajutorul cdruia sd poatd fi
identificat. Eickson gi-a pmpus sd-l ducd propiaailor lui Si, in acest
scop, pur ti simplu la incdlecat, l-a scos la drum gi l-a ldsat sd-ti
aleagd singur calea. El nu intemenea decdt atunci cdnd calul pdrdsea
drumul penlru a patre sau pentru a se plimba pe vreun cdnp. Cdnd, in
sJarSit, calul a ajuns in cunea unui vecin, h cAiva kilometi distanld,
vecinul l-a intrebal pe Erickon : a1i gtiut cd acest cal a plecat de
"Cunt
aici Si cd el ne apaqine ? ". Eickon a rdspuns : "Eu nu am Stiut, calul
a fost cel care a gtiut. Tol ce a tebuit sd Jac a lost sd-l lin pe drurn.".
(S. Rosen, 1986, pp. l()41).

Psihoerapia nu face altce\ra decat $ repuntr clientul pe drumul bun, il

pune in situalia de a accede la o noutr cunoattere care merge dh incon5tient
sprc con5tientul individului. Se infmpltr ca ii cum noua cunoa5tere exism
in incongtient 9i prin terapie ea a prins formtr la nivel con5tient.
M. Erickson prcfera str foloseasctr penuu prezentarea corcepliei sale
privind^ incongtienol nu atat expunerile teoretice, cat imaginile gi meta-
forele. In relatia sa cu pacienn el se adrcsa la fel de ugor incon$tientului
ca !i con$tiennrlui, ut izand pentru primul metafore precum -mare magazin
in care gtrsegti tot ce€a ce ai nevoie", .rezervor de experien(e, de inlelep-
ciune" etc.
Pentru Erickon, inconqtiennrl este locul in care subiecnrl poate gesi,
cu ajutorul contextual al tcrapeunrlui, solu[ia la problemele sa.le, solulii
neutilizate din cauza limitelor determinate de exprienFle conltiente ale
subiectutui. Con$tiinta este programati se se adapteze la finalittrli exteme
individutui, care rezulti dintr-un consens 5i sunt expresia unei experienle.
Aceasttr experienp limiteaztr considerabil capacitilile individului cind
acesta se confrunti cu o problem5. Spre deosebire de ceea ce se intAmpl5
in con$tienr, in inconstient capacitSlile individului rlrnan intacte, neexplo-
rate si neexploatate. De aceea M. Erickson prezenta schimbarea terapeutice
ca pe un proces de deptrsire a limitelor con$tient€ , ca W o exlensic a ceea
ce pacientul gtia deja (1. Haley, 1984).
Pentru a accede la inconltient trebuie sI se producd mai intAi .depoten-
lializarea conttiinlei" - termen utilizat de Erickson .pentru a izola momen-
tul orictrrei transc hipnotice care urmeaze fixerii aten(iei ti precede activarea
proceselor incon5tiente" (J. Godin, 1992, p. 83). .Depotenlializarea consti-
intei" se poate realiza rapid prin utilizarea surpizei, Socului, conluziei
t4 ELEMENTE DE PSIHOTEMPIE INTEGRATIVA

sau, treptat, cu ajubrul legdtailor tluble sau .saturaliei psihice". in

general, pentru depotentializarea con5tiintei este important ca aceasta s5-9i
deta$eze focalizarea atenliei de procesele gindirii $i in mod deosebit de tot
ceea ce constituie procese psihice interne sau, dupi cum spun Malarewicz
9i Godin (1986, p. 59), -si ocuptrm congtiirya cu exteriorul qi sI lIs,m
interiorului prosibilitatea unui dialog ti a unei exploriri inconttiente" ; or,
dac5 acceptEm ipolf'z.a laterulizz.rii sarcinilor emisferelor cerebrale, pentru
depotentializarea constiinlei, terapeutul satureazl emisfera st6ngl, adre-
sdndu-se astfel mai ugor celei dreprc, permipndu-i si .lucreze".
Terapeulii erickonieni afirmE ctr se poate comunica cu incongtientul
doar in limbajul emisferei drepte, sirualie in care comunicarea se realizeazi
cu ajumrul unor metode $i tehnici indirecte (metafore, .duble leglnrri",
negalii paradoxale, presupozilii etc.) (hbelul 4).
Existtr ti o modalitaE directi de a comunica cu incon$tientul ; in tehnica
hipnoterapeutictr a chestiontrrii cu r5spunsuri prin senuralizare (-signaling-)
ideomotorie elaborat-[ de Le Cron, Cheek apoi Rossi, pornind de la
lucrErile lui Erickson, se presupune ctr incon$tientul rtrspunde direct la
inEeber e terapeurului, prin rispunsuri de tip -da", .nu", care pot fi
exprimate convenfonal prin mi$ceri ale degetelot ale capului sau chiar
prin migctrrile unui pendul tinut inEe degete.
Funclia principall a inconqtientului este aceea de a proteja persoana. El
alege, spune Erickon, cea mai buntr solude penrru subiect, chiar dace
acest fapt nu este totdeauna evident sau comprehensibil pentru acesta din
urmd. Simptomul insugi a fost o astfel de solulie care, intre timp, trebuie
depesitl intrucat schimblrile exteme gi inteme creeaze nevoia stabilirii
echilibrului la un alt nivel.
Inconltienlal poate rdmdne inconStienl - afirmi Erickson. Nu totdea-
una este necesar gi util ca tra\aliul incon5tientului se fie coEtientizat, nu
exisel obligarivitatea insrghr-ului. Lipsa acestei prize de con$tiinF, elemenr
central in terapiile analitice, este aspectul ce difereryiazd cel mai mult
conceplia lui Erickson de cea a lui Freud. Erickson citeaze cazul multor
pacien;i care qi-au rezolvat problemele lor fertr a con$rientiza con(inutul
conflictelor inrapsihice incon$tiente. Aceasa abordare are, intre altele,
drept consecinli fapnrl ci subieclii nu mai sunt provocau se construiasce
atitudini rezistente sau ostile, din moment ce terapia nu necesiE ca inconlti-
entul str devine constient.
Teoria ericksoniani a inconttientului suferi continuu o serie de reformu-
leri care isi au originea fie intr-o noul lectur5 a lucrtrrilor gi cazurilor
clinice ltrsate de M. Erickson, fie in inlluenp exercitaE de alte gcoli
 CONSTIENT - INCONSTIENT 85

lerapeutice. Astfel, ericksonienii jungieni vorberc despre incon'tientul

afirmi existenla unui Eu (Mor)
personal pi incon5tientul colecdy, Gilligan
profund, dincolo de spirinrl incon$tient.

Tab€lul 4 - hincipalele specializli emisfeice cerebrale

(S. Tenenbaum, 1996, p. a9)

Emisfera stingl Emisfera dreeptl

- Capacirae lingvisticl dezvoltattr - Capaciute lingvisiictr limitag
- Are nevoie de cuvinte $i rudimentarl
- Structureazl frazele - CoDstruieste imagid
- Resp€crtr sinura - Se intereseaz.I de aspecEle
- Spirit logic, analitic, ra$onal, non-verbale $i paraverbale
dorinF de clarificare - Recunoaste forme, siml vizual
- Ia decizii, planificl, execud dezvoltar, siml spalia!,
- Ateniie foca.lizattr muzical (melodic)
- CoqtiinF rimpului - Atenlie dif,Ei
- Limbaj digiul - Non-temporal
- Nevoia de explicatie - Limbaj arulogic
- Gindire secvenlialtr - Se sprijini pe iftuilie
- GtuldLe globaltr
ry'om prezenta in coftinuare incon$tiennrl ericksonian aga cum este vtrzut
de S. Tenenbaum deoarece ideile ei au o serie de valen;e integrative care
micAoreazi distanp dintre teoria erickonianl 9i cea psihanalitictr in acest
domeniu.
Analiza lucrlrilor lui M. Erickson (scrieri, seminarii, casete video) au
evidenliat - spune Sylvie Tenenbaum - faptul ctr in conceplia ericksoniani
existtr doutr insanp incongtiente: primul Si al doi.lea inconStienr.
Primul inconStienl este rezervorul nrturor automatismelor, aI flziologiei
noastre. Totodattr, fiind punltorul sistemelor noasue de credinle Si yalori,
al deciziilor inconltiente, al motivaliilor noasEe comportamentale, el nu
este o instanttr lotal obiectivtr 9i neutrtr. Asrfel, prin influenp asupra imaginii
noastre despre lnrne, el condilioneazi aaumite limitdri. Deci nu la el vom
recurge in mod deosebit pentru a pro\oca schimbarea.
Al doika incongient rcprezinttr arsamblul capacittrlilor gi .inlelepciu-
nea' deseori ignorattr a creierului nostru. Este un observator obiectiv, un
arhivist care iffegistreazi toate datele istoriei noasue. Un mare numtrr de
autori (E. Rossi, R. Dilts etc.) a afirmat ctr aceasg insaanltr esle purttrtoarea
unei tnlelepciuni biologice, in timp ce alfii emit ipoteza ce ea conline
elemente ce se racordeazi la nivelul genetic sau, pentru a.llii, la un tncozrri-
ent colectiy . Indiferent ce este, ac€st al doilca incon$tient poate Ii comparat,
E6 ELEMENTE DE PSIHOTERAPIE INTEGRATryA

in funcliile sale, cu un supervizor, un arhivist global - zn spirit protund

delatal de sislemele dc credinle fi valori. El le cunoa5te, dar nu adertr la
ele. El nu imptrntrgegte aceeaii harg a lumii ca cea a conqtientului gi
primului inconqtient. El inlelege toate limbajele, cel al emoliei ca si cel al
raliunii, cel al intuiliei ca qi cel al reflexiei. El este .gfrrZul nostru interior" ,
interogat intr-o maniere directi in fiansa hipnotictr.
Spre deosebire de afirmalia expliciti a lui M. Erickson, conform cireia
incongtientul este un rezervor de resurse $i inlelepciune, S. Tenenbaum
fragmenEazi incon5tientul in doui ptr4i: pimal inconstien conline o
serie de r"alori, credinle si moti\ratii cu efect limihtiv asupra compora-
menrului uman; aceasti instanltr poate fi usor apropiattr inconptiennrlui
freudian; al doilea incongtiezr i$i are redtrcinile in inlelepciunea biologictr
6i in ismria individului precum gi in inconqtiennrl colectiv gi, prin aceasE
ultimtr caracteristictr, se apropie de incongtiennrl jungian (ftg. 3).

Con$ienl

- Crcdhte
- rhlori
- InagirE de sire
- Identifidd
- Emotii
- Decizii
lnco$tient - invilari
- Beneficii
Primul incon$ienl Al doilea itrconstient/
Ghidul i erior
Fig.3 - lnco ttientul la M. Eickson (S. Tenenbaum, 1996, p. 33)

3.3. in toc de concluzii

i
l) SI observlm mai ei ci ipotez inconttiennrlui .substantital", ca inslanli
separattr a psihismului uman, accenNeaztr fragmenurea personalittrlii.
Duptr ce postuleazi aceastil divizare a psihismului uman, alit Frcud cat $i
Erickson igi propun ca obiecdv al terapiei .omul integral', capabil str
utilizeze in scopuri adaptative ,oare resursele de care dispune.
 CONSTIENT . INCONSTIENT E7

2) Dali-mi un punci de sprijin Si voi rtrstuma PtrmAnnrl spunea Aristotel.

Pdsrand cadrul metaforic propus de marele f,rlosof, am putea spune ce,
pentru terapeutii angajali in rezolvarea problemelor pacienlilor lor, punctul
de sprijin il reprezin6 inconstienrul. Pentru Freud, ca gi pentru Erickon,
partenerul privilegiat in consruirea unei noi realittrli psihologice care sA
pemfti rezolvarea problemelor pacientului este inconltientul. Aceasttr teztr
poate fi suslinuttr de aruliza comunica[ionale a relaliei terapeuaice, inEe-
prinsl de T. Melchior (1991, pp. 65-70).
I-a fel ca 9i hipnoza - spune acesta - psihanaliza utilizeazi o structurd
a comunictrrii care violeaztr o regultr imporlrntil a comunictrrii umane
obignuite, cea care interzice oricui se pretindtr ctr ttie mai bine decAt
persoana care vorbeste ce vrea aceasta str spunA, ce gdndegte, ce percepe
sau ceea ce simte. Prin violarea acestei reguli, unul din cei doi aflati intr-o
relade de comunicare, respectiv paciennrl, este pa4ial deposedat de privile-
giul de a fi singurul enunliator legitim posibil cu privire la stiirile sale
inteme. Iar cel5lalt - hipnoterapeunrl sau psihanalisnl - irsuqindu-qi o
pane a accsari privilegiu se comportll ca un co-enuntiatot altrtrrilor primului.
Acest .joc" c-omunicalional nu ar fi posibil dactr cri doi - terapeut li
pacient - nu ar rcepta amatrdoi ipoteza inconftiennlui. intr-adevIr, terapeunl
nu-i poate spune pacien lui ctr nu ltie e)Gct despre c€ vorbelte decat daci
poshrleazl existetrla umti cnunlialor in ?rn, necontrolat, .hcon$tientul".
In acelagi timp, trebuie sI observtrm ctr acest enunliator intern (incon$ti-
entul) nu poate func ona firtr s[ fie influen;at de terapeut. Maniera de a-l
interoga, de a-i reformula sau interpreta rtrspunsurile, accentuard anumite
elemente in dauna altora, srmt argume e ce ne pennit sI considertrm ci atit in
cazul hipnozei cat gi in al curei analitice, avem de-a face c\o .co-enunlare
dmmatiztld" a trlirilor, experienlelor pacientului de citre terapeut.
Aceasg .co-enunlare dramatizttr" nu este altceva decat forma finali a
unui discurs ce are ca autori, in egaltr mdsurtr, terapeunrl $i pacientul !i
care se vrea a fi .lectura logictr Si conitienti" a unor mesaje ce provin din
incongtient. Se ajunge astfel la o realitate psihologictr interpersonali impir-
ti$itE de ambii termeni ai relafei, care difertr mult de .realitatea" prezenhtii
de pacient la inceputul terapiei qi care constituie baza pentru noi sotulii
decat cele incercate pintr atunci de acesta.
3) .Nu pot sl{i dau nimic care se nu existe deja in interiorul ttru. Nu{i
pot propune alte imagini decat ale lale. Eu te ajut str faci vizibil propriul tiu
univers", spune Hermann Hesse (cf M. Dufour, 1993, p. 57). Aceste
cuvinte sintetizeazi metaforic crezul terapeutic al psihanalizei (terapeutul
ca oglind[ perfeca a pacienNlui) gi al terapiei ericksoniene (schimbarea
terapeutictr inteleastr ca extensie a ceea ce pacientul Stia deja).
8t ELEMENTE DE PSIHOTERAPIE INTEGRATIVA

Credinla in incongtient este un miiloc pentru a evila manipularea.

Prezenla incongtientului in ecualia schimbtrrii terapeutice face ca terapeutul
sd nu poatE fi acuzat de manipulare ; din moment ce atat problemele, cit Ei
solutiile (r'ruighFul, respectiv utilizarea resurselor inteme) iEi au singura
surstr in pacient, atunci terapeutul nu are nimic de adtrugat. Din aceastl
perspecdve terapeunrl este destinat se joace rolul unui simplu operator,
tehnician.
Totugi, dace accept5m ideile ce rezulttr din analiza comunicational[ a
relatiei terapeutice, expuse in concluzia 2, atunci uebuie sI observtrm,
impreuni cu P Waulawick, cI nu putem str nu manipuldm ! Cu alte cuvinte,
incon$tientul, a$a cum este teoretizt de Freud gi Erickson, i5i poate juca
rolul ce i s-a prescris in cAmpul psihoterapeutic doar in mtrsura in care
este ( ?), devine o construclie interpersonall.
4) in procesul schimbtrrii terapeutic€, incoqtientul preia o parte din
responsabilitilile paciennrlui, devenind astfel, altrturi de terapeut, un impor-
tar[ aliat al acestuia.
intr-o terapie psihanalitictr, incongtientului i se atribuie responsabi.litatea
simptomului gi devine -1apul isptrgitor" impotriva ctrruia sunt mobilizate
toate resursele pacientului gi terapeutului. .Consecinla cea mai gravtr a
pierderii incredcrii in doctrina inconStientului este innimolirea pacientului
in propriile sale simliminte de vinov6lie', spune I. Vianu. .intr-adevtrr -
continM el - nu vom mai putea spune pacienrului: .nu tu, ci incon$tienul
Eu dorit (sau a f?lcut) aqa" (Vianu, 1975, p. 50).
"a
In terapia erickoniantr tripla alianlt - pacient-incongtient-terapeul -
este $i mai evidenttr deoarece incon$tientul - rezervorul resurselor gi
inlelepciunii paciennrlui - igi asuml responsabilitatea soluliilor la proble-
mele cu care se confrunti acesta.
5) Este inconStienhrl o componeng distinctl a psihismului uman? La
aceastii intrebare insugi Freud nu dI un rlspuns categoric din moment ce,
in cadrul celei de-a doua topici a personalittrlii, termenul de incongtienr nu
mai este utilizat ca substantiv (ca instanlS psihologictr distincti, alEturi de
precon$tient 9i congtient), ci sub forma sa adjectivali, ca reseturtr a unor
procese, tunctii $i instanF psihice (kplanche, Ponlalis, 1994).
Observim totuSi ce mulli terapeuli (intre care qi Erickson) au rendinta
de a utiliza incongtientul in forma sa substantivalS. Avdnd in vedere conside-
raliile anterioare (concluziile 2,3), reafrrmem ipoteza de la inceputul
aceshri capitol conform ctrreia termenul de .incongrient" in forma sa
substantival5 este mai degrabtr o meBfore pentru o realitate interpersonale,
coevolutivi, ce-Si are originile, in egaltr mtrsurtr, in universul interior al
paciennrlui Si terapeuului.
 Capitolul lV

RELATTA PSTHOTERAPEUTTCA

Relalia terapeuticl in contextul celorlalte interac[iuni sociale

Sugestia - strat€gie de comunicare gi influenlarr in relalia
medic-bolnav
3. R€latia aerapcutici in teoria $i practica unor tcoli terap€utice
3,1. Relatia terapeutici in psihanalizi
3.2. Relatia terap€utici in terapia centrati pe client
3.3. Relalia lerapeutici in terapia cognitiv-comportamentaltr
4. Tendinle itrtegrative
5. Relalia psihoterapeutici - o constructi€ psihosociali
 Cercetilrile efectuate asupra rcoriei gi pracricii diverselor $coli de
psihoterapie fumizeazi gumente conform cirora efectele terapeulice
oblinute de fiecare dintre acestea se datoreaztr, dincolo de ingredientele
tehnice specifice, unui numtrr de factori comuni. Accenhtl asupra factorilor
comuni este, deseori, in mod fals asociat cu doringa de a combina ingediente
de multe ori incompatibile. Concephrl factorilor comuni reprezinttr totu$i
un meta-model care descrie un mecaflism valid penlru toate formele de
psihoterapie. Studiile viitoare asupra acestor factori vor contribui la o mai
bune i4elegere a procesului terapeutic gi in acelagi timp vor favoriza o mai
buntr relalie inEe cerc€lare $i practictr. Unul din factorii comuni ai orictrrei
practici psihoterapeutice este relaFa client-terapeut sau rclalia tempeuticd.

1. Relalia terapeuticl in contextul celorlalte

interacliuni sociale
Fentru a inlelege mai bine efectul terapeutic al relaliei pacient (client)-
-terapeut, str vedem in ce mlsure aceasttr relalie difertr de celelalte modalititi
de interacliune sociali.
Duptr cum obserra Gilieron (1997), majorirarea psihoterapiilor sunt
clar delimiate de campul socio-culnrrd ctrruia ii apa4in pacientul gi
terapeutul , prhtr-un cadru ce implictr doui aspece : un ansamblu de codui
de relalionare (.regulile jocului") 9i w dispozititt.
Orice terapie propune reguli de relafonarc care difertr de regulite
obignuite, dar sunt acceptate de societate deoarece este evident ctr este
vorba de un tratament; de asemenea, dispozitiyul tehnic utilizat subtiniazE
aspectul terapeutic al relatiei $i-i evidenliaz5 anumiE caracteristici. Astfel,
delimitarea cimpului psihoterapeutic in raport cu campul socio-cultural se
face in primul rind prin punerea sub semnul intreblrii a regulilor sociale
acceptate in culnrra respecdvi : se stabilesc coduri psihoterapeutice diferite
de codurile sociale convenlionale. Prin aceasta se instituie o bariertr care
circumscrie clar relagia rerapeuticl, deosebind-o de celelalte forme de
interacliune socialtr. Astfel, in rela|ia psihoterapeutictr, anumite tabuuri
sunt anulate, dar sunt instaurate alte interdiclii.
in psihanalizl, spre deosebirc de celelalte situatii sociale, pacientul are
dreptul, teoretic, de a spune orice, dar ii este interzis se ac oneze; cat
despre Erapeut, el se angajeaze inh-o anume neutralitarc Si abstinenll, dar
igi impune o activitate de prelucrare cognitivtr a producliilor pacientului.
Unete schimburi psihosociale, in mod obignuit interzise, sunt in timpul
92 ELEMENTE DE PSIHOTERAPIE INTEGRATIVA

terapiei permise, dupi cum altele, socialmente autorizarc, sunt, dimpotrivS,

interzise de codurile psihoterapeutice de relafonare. De pildi, in timp ce
in cdmpul socio-cultural anumite intervenlii verbale pot fi interzise sau
trebuie spuse cu grijtr, mlsurate, penEu a h admise, sunt autorizate sau
chiar obligatorii in cimpul curei psihanalitice. Dimpotrivi, in timp ce in
cimpul social anumite acte sunt nec€sare 5i colectiv valorizate, sau insotesc
manifestirile verbale (de exemplu, schimburi de cadouri, manifestiri de
tanfuete sau dragose etc.), acestea sunt excluse din campul psihoterapeutic.
Aceste reguli modificl considerabil relaliile interpersonale obiSnuite,
aribuind fiectrruia dintre interlocutori un rol specific, in care unul este in
mod necesar ingrijit, iar celrlalt ingrUe$te. Tocmai de aceea este contra-
indicattr interferenla relaiei terapeutice cu alte tipuri de relalie - de rudenie,
de prietenie etc.
Acest tupt este valabil nu numai penuu relalia psihoteraPeutictr, ci $i
pentru oricC relatie terapeudcl in general. in fala medicului pacientul se
dezbractr, se intinde pe pat, scoate limba etc., componamente care ar fi
aspru sanclionate, ori ar avea o alti semnificalie in cimpul social.
in domeniul medicinei, relalia terapeut-pacient este de cele mai multe
ori mediati de un aparat sau instrument f,zic care, chiar singure in afara
unor ritualuri gi coduri de relalionare, au puterea de a delimita clar cimpul
terapeudc de cAmpul socio{ultural al actorilor sociali aflati in interactiune.
De cele mai multe ori pacientul inva1tr -rolul de bolnav" Si alteapti anumite
comportamente corelative acestuia din Partea medicului. Dactr astepttrrile
lui nu sunt satisfecute, implicarea acesNia in relatia terapeutictr $i efecml
terapeutic ar putea devcni problematice.
in domeniul psihoterapiei, delimitarea relaliei psihoterapeutice de alte
ripud de interacliune social5 este cu atit mai necesare cu cat existi Si alte
relalii sau sihratii cu efecte psihoterapeutice, f6rtr ca acestea s[ poattr fi
considerate psihoterapii: sfutul unui prieten primit intr-o situalie de mare
cumptrni, paniciparea la un sPctacol ; comunicarea medic-bolnav gi orice
act medical are gi efecte psihoterapeutice impticite, de5i medicul nu-!i
propune se facf, psihoterapie.
Tocmai noutatea rolului prescris de codurile relaliei psihoterapeuiice,
modul de comunicare deosebit de cel cotidian asigurd puterea relaliei
psihoterapeutice, care poate sparge astfel automatismul repetitiei (con-
ceptualizat de psihanalizi prin termenul de ransfer, iar de $coala de la
hlo Atto prin principiul multiplictrrii ce conduce la solu i ce menlin
problema) rlspunzitor de dezechilibrul eYident al pacienhrlui in raport cu
mediul in care se afl5.
 RELA.TIA PSTHOTERAPEUTICA 91

in cimpul terapeutic se instaureaz5 o noutr realitate psihosocialtr deoarece

codurile relalionale psihoterapeutice tralsgreseaztr in mod deliberat regulile
obignuite. Intr-un cadru in care pacienhrl nu mai este securizat de obiceiuri,
uzanle gi coduri obiqnuite, in care ubuurile socio-culturale sunt anulate !i
se afld sub imperiul a.ltor reguli Ei interdiclii, el trliette o stare in care sunt
puse sub semnul intrebtrrii fundamenrcle pe care se sprline echilibrul lui
psihologic. Tocmai pe acest fond de insecuritate va interveni terapeutul.
Regul ile care organizeazi aceasttr relalie comporti un aspec, eric (dreptu-
rile gi indatoririle partenerului) $i un aspec, ,errn ic (direclionism, neutra-
litate, abstinen(i, secret, activitate, pasiviate erc-). Aceste reguli definesc
componamentele reciproce atit ale terapeutului, cat ti ale pacientului
(statusul terapeutului gi cel al paciennrlui).
[: acestea se adaugi un mod de comunican specific carc pozte fr
dominant verbal sau non-verbal (relaxare, joc); se poate Eec€ de la
discursul verbal la strigtrt, la acliuni directe asupra corpului sau la muzictr.
To ac€$ti parametri au ca func1ie definirea unui fel de .joc" carc
diferenliazE relalia terapeutictr de o relalie interpersonal6 conven;ionalii
(fir. 4).

I -l
t fin" , d*pt " s,l Prrglee tehnce :
j*rlui'
I inaamriri I I .regrDr" I

F\9. 4 - Caracteristicile specifice relaliei psihoterapeutice

(E. Gilieron, 199'l , p. 79)
Fiecare $coale psihoterapeutica presupune o anumid conceplie despre
om, despre boaltr $i sentrtate, normal gi patologic Ei, in func1ie de acescea,
utll:tzEazd un anume dispozitiv tehnic penur atingerea unor scopuri speci-
frce (realiz:rea insigl,r-ului, inllturarea simptomului, maturizrrea Si dezvol-
tarea penoanei etc. ).
94 ELEMENTE DE PSIHOTEMPIE INTEGRATIVA

Evident, codurile relalionale ti jocului" rerapeutic captrtI

"regulile
dimensiuni nuanle specifice, in func1ie de gcoala cdreia ii apa4ine
^gi
terapeutul. In acest context am putea defini competen(a psihoterapeutului
ca fiind capacitatea de a stabili o rela;ie dinamici in interiorul unui cadru
spalio-temporal dat, in funclie de obiective precise qi prin raportarea lor la
un model teoretic clar 9i coerent.

2. Sugestia - strategie de comunicare $i influenlare

in rela[ia medic-bolnav

Amliza dialogului medic-bolnav rclevtr mrmeroase surse posibile ale distor-

siontrrii mesajului care circultr intre cei doi. Interpretarea ac€stora din
perspectiwa dimensiunilor complexe ale sugestiei este, considertrm, posibill
9i utittr. in fond este vorba de o .intilnire existentiall' intr-o sirualie cu o
Ilnre inctuceNrtr psiho-afectivtr intre doutr personalittrli diferite, intalnire
structurattr nu numai de reglementtrri birocratice, organizagiornle, ci gi de
veclori care lin de alctrtuirca profundi a medicului 5i bolnawlui : cunog-
tin(e, atitudini, agteptlri, imaginea de sine gi irnaginea celuilalt, interese,
motivalii erc. Aceasttr intAlnire se desfdsoartr intr-un context s@ial care ne
ofere un registru de roluri ce ne obligl la simulare/disimulare, in$elare/
autointelarc - fenomene ce ne apropie de esenla fenomenului sugestiv.
Boala bate la uga noasul fertr se ne previntr. Ea ne ia pe nepregetite Si
creeazS, in primul rind, o surre de sltrbiciune, angoasl 9i incertih]dine.
Bolnavul va cunoa$te o p€rioad[ de regresie gi demisie - care ii va cregte
sensibilitatea la sugestie. Alegerea unittrtii medicale, a medicului sau a
unor terapii empirice se afltr de multe ori sub semnul unor incitalii sugestive
a.le arturajului sau al unor pre-judectrli personale.
Indiferent de natura simptomului, acesta este in acelagi timp reflectarea
unui disconfon atAt fizic cdt 9i psihic, adicl o maniertr de a solicita ajutor.
Cu cat anxietatea este mai mare, cu at6t bolrnwl poate apela la strategii
subcon$tiente de .santaj afectiv", e)egerand acuzele (vezi, de pildE, -sin-
dromul de pre-externare"), sau expunAnd o ierarhie particulare a simpto-
melor care reflecttr atAt nivelul stru intelectual, toleranla la frustrare, dar $i
o serie de mecanisme de aptrrare psihicd, in care strategia autosugestive
joactr un rol deosebit. Noti.m aici doar ralionalizarea, in care argumentarea
logictr se implete$te cu demersul afectiv al accepttrrii $i credinlei, precum
gi negarea. Chiar Freud spunea ctr obiectul angoaselor noasEe nu poate
 RELATIA PSIHOTERAPEUTICA 95

aplrea in cimpul congtiinlei decit ca o negiue a acestuia ; teama de cancer

sau infarct, de pild5, va mobiliza toati experienla qi cunoqtinple empirice
ale bolnayului in scopul prezenttrrii simpromatologiei, in aga fel incAt
acesta str oblintr din partea medicului securizarea de care are nevoie.
Discursul siu, expresia manifestl a unui proces subcongtient, ar putea lr
rezumat astfel : a-m cancer (infarct etc.), nu-i a5a ?'.
"Nu
Alteori bolnavul igi afirmi in mod deschis suferinla , durerca , cu intenfa
rnai mult sau mai pulin conttieng de a obtine din partea medicului negarea
gravitilii simptomului. C6nd bolnavul spune : .Dornnule docor, sunt foarte
bolnav", el nu agteapti din partea acestuia un rispuns afirmativ, ci, cu cat
este mai insistent in afirmalia sa, cu atit are o mai nnre nevoie de negarea
ei. Imporunt este ca medicu.l str-i rec€ptioneze adecvat mesajul sugestiv in
orice sinralie sugestia difuzeazi solu;ii; chiar arunci cAnd are forma unei
probleme, ea creeaztr premisele uDei anume solugii. Iar bolnavul se prezinttr
cu at6lea probleme, incat nici el, nici medicul nu vor gti lotdeauna str
disceamtr intre soluliile reale Ei cele dorite, inEe cele proprii 9i cele
asimilate de la celllalt !
Expunerca simptomatologiei de cltre bolnav este de cele mai multe ori
marcattr de negarea responsabiliglii lui. Ar fi culpabilizant $i angoasant
fuptul de a avea o parte din responsabilitate in aparitia bolii ! Dorind si se
protejeze de aceas0i angoase, bolnawl iqi limiteaz6 qi capacittrlile sale de
aptrrare impo[iva bolii 9i devine un fel de obiect deteriorat ce alteapti
intervenlia unui tehnician pentru a-l repara. Cu c6t se va simti mai depd$it
de boaltr cu atat Eebuie sl creadll mai mult in medicul stru. Iar credinla este
tercnul cel mai propice pentru aparilia comportamennrlui sugerat. in orice
rela$e sociall, rolul jucat de fiecare individ implici gi un anume grad de
control a.l mesajului rece ionat de la celllalt. Asimetria accentuattr a relaliei
medic-bolnav .prescrie" acestuia din urmtr rolul acceptiirii, conformtrrii,
ascultlrii. Parafraz^ind o zicale populartr, putem spune ctr bolnavul, abande.
nind orice tendinltr de control ralional, esre indem[at str fac5 .nu ce face
medicul, ci ceea ce spune el".
Ierarhia subiectivtr a simpbmelor relatate de bolnav se constiruie pentru
acesla inu-un .cadru de referinl5" (M. Sherifl, ce suuctureazi qi alimen-
teaztr perceplia stimulilor interni Si exemi (cu efecte deosebite asupra
.schemei corporale "). Expectanlele pozitive sau negative asociate fiecdrui
rol, deci 9i rolului de bolrnv, au un potenlial sugestiv deosebit.
in cazul multor boli, o serie de simptome sunt induse de modelul
socio-cultural de utrirc a bolii respective, fapt reflectat in discursul spontan
al bolnavului. Prioritatea subiectivtr a simptomelor relatate de bolnav
 ELEMENTE DE PSIHOTEMPIE INTECRATIVA

exercittr o presiune asupra medicului, care trebuie si lini seama de aceasta

dace doreste str realizeze o comunicare autentic5 cu bolnavul gi str evite
iatrogeniile.
Se vorbeEte, in general, zambind, despre studenlii medicinigti carc se
imbolnivesc de fiecare boaltr pe care o studiaze, IAIa $ se constiendzeze
suficient ce mecanismul autosugestiv pe care il irnplictr acest fenomen nu
dispare niciodati, el manifestindu-se doar sub alte forme gi cu alti amploare
pe tot parcursul activitefii lor ulterioare. Cunostintele medicale insugite
determini, pe de o parte, o percepgie paniculartr a .eului fizic' propriu, pe
de alta, o perceplie evaluativtr a comportamentelor celorlalli oameni, prin
raportarea acestora la diverse cadre nosologice.
Comportamentul neverbal al medicului are o importanp deosebite i el
poate fi vehiculul unor sugestii pozitive sau negative, feed-back-ul care
orienteaztr discursul bolnavului. Acordarea unui timp insuficient bolnavului
poate avea asupra acestuia un efect :rnxiogen prin imposibilitatea realizlrii
catharsis-ului, prin receptarea unei lipse de interes din parte medicului ori
prin inducerea incertitudinii de a fi spus tot pentu a u$ura stabilirea
diagnosticului.
De asemenca, prelungtea excesivtr a ana.rnnezei poate fr redundanttr Ei
poate induce bolnavului impresia unei incapacitili a medicului de a-i depista
suferinla.
Problematica interviului clinic este foane complex-tr, iar sursele de
eroare datorate efectelor sugestive ale atitudinilor, expectanlelor, formaliei
profesionale, anbianlei etc. suru multiple Si \ariaztr de Ia un domeniu clinic
la altul. De pildl, interviul clinic psihiatric se dovede$te a fi desul de
relativ in stabilirea diagnosticului, intrucdt in domeniul psihiatriei existi in
mod deosebit tendinta medicului de a-si utiliza credin(ele, atitudinile,
comportamentele drept etaloane a.te normalitilii - vectori ce structureazi
intr-o maniere specificE ralionamentul diagnostic.
Degi se utilizeaztr fiecvent dictonul ctr nu existtr boli, ci doar bolnavi,
expectaliile atitudine-structurtr (cum le numesc speciali$tii in domeniu) ii
determintr pe unii medici sI supraestimeze structura simptomatologic5 a
unei boli Ei si.fo4eze" realitatea clinici si i se conformeze. Ele orienteazd
gi potenleaze conlinutul sugestiv al unor intreberi adresate bolnavului.
De o importangtr deosebiti este ambianla in care se desfdsoari interviul
clinic. De foarte multe ori acesta se deruleaze in prezenfa altor bolnavi sau
cadre medicale, in diverse pozilii 9i cu frecvente intreruperi- Toate aceste
imprejurtrri pot exercita presiuni psihice asupra bolnavului, influenlindu-i
comlnrtamenu verbal 9i neverbal. Astfel, Hamilton, studiind comporlamennl
 REL,A.TIA PSIHOTERAPEUTICA 91

sexual, a recunoscut nu numai posibilitatea ca interviewtorul se utilizeze

verbalizeri sau succesiuni sugesdve ale intrebtrrilor, ci gi ci unele schimbiri,
chiar minore, in tonalitatea intervie\"atorului afecrcazi comparabititatea
datelor. Mai mult decat atet, el a considerat ctr distanta (in metri ti
centimetri) dinre intervie\rator Ei respondent, precum gi pozilia celor doi
pot afecta rezultatul. Desigur ce pentru a atenua influenla acestor factori nu
fiebuie sI procedim cum a procedat autorul citat (care a asezat scaunele
celor doi interlocutori in pozilii fixe, iar intreberile au fosr adresate in
scris). Important este str sesizem de f,recare dali circumstanFle care ar
purca induce modificlri sau omisiuni in fluxul informalional ce ne parvine
din partea bolnar.ului.
Considerim ce aici trebuie pusi in disculie o dimensiune a sugestiei/
sugestibilitilii care, deEi a fost sesizatl inctr de la inceputul secolului de
cere Binet, incepe si fie arulizati Si conceptualizad de-abia in ultimii ani.
Este vorba de sugestibilitaaea interogativtr. Gudjonsson Ei Clark (1986 -
c/. Gudjonsson, 1989, p. 135) definesc sugestibilitatea intemgativd ca
.mdsura in care, in cadrul unei relafi sociale srdnse, oamenii ajung si
accepte mesaje comunicate in timpul chestionfuii, avand ca rczultate modif,r-
carea rispursului comportamenhl ulterior". Modelul teoretic propus posru-
leaztr, intre altele, existenla a trei precondilii necesare apariliei sugestiei
interogative : incertitudinea, increderca inErpersonaltr Si expectanlele pozi-
tive. Toate aceste precondi(ii sunt intrunire de relalia medic-bolrnv 5i sunt
a6t de evidente incit nu insist{m in analiza lor. Menlionim doar cuvintele
spuse de dr l.oukakis: .Relalia medic-bolnav se bazeazl pe increderea
(am putea spune credinla - n.n-) pe care bolnavul o acordi medicului siu
;
fdri incredere nu numai ctr relafa nu poate f,i buni, dar gi vindecarea bolii
devine foarte aleatorie, aproape imposibil5. La nivelul relaliei medic-bolnay
medicina se personalizeaztr" (R. Dupont, 1981, p. 57). in plus, strategia
preponderent defensivi a bolnavutui in raport cu boala favorizeazi asimi-
larea orictrror sugestii implicite sau explicite vehiculate in cursul interviului
clinic- Pe de altd parte, de multe ori pacientul nu este inveFt sau nu gtrse$te
formulele cele mai potrivite pentru a-gi exprima dezacordul faF de afirma-
fiile sau negaliile mai mult sau mai pulin evidente ale medicului.
Existtr o serie de .mituri clinice" (V. Entrtescu, 1981, p. 133) genera-
toare de efecte sugestive. Astfel, modelul yrioric, conform ctrruia orice
tulburare are drept cauzi un virus, un corp striin etc., orienteazd interviul
clinic spre descoperirea acestei cauze : Si daci esre adevtuat ctr gdsesri doar
ceea ce cauli, in demersul diagnostic medicul trebuie sA glseasci o cauzi
pentru a-gi justifica terapia.
9E ELEMENTE DE PSIHOTERAPIE INTEGMTIVA

Un alt model este cel energetic; hala interpretat5 ca dezechilibru

energetic fundamenteivl o serie de terapii ce utilizeazi curcnn electric
(de Ia fizioterapie 1a... electropuncturtr). Un caz Particular il consduie
modelul bioenergetic; terapeunrl, posesor al unei energii supranormale,
corecteazi dezechilibrul energetic a.l paciennrlui utilizixl un anume .rin:al".
in acest caz, sugestia aclioneazn imPlicit sau explicit in dublu sens:
terapeutul, ,hipnotizat" de ideea posederii unei energii deosebite, i$i
hipnotizeazi pacientul. Nu argumendm aici calilatea -energiei" care circuli
inEe cei doi, imporlant este str relinem efecol terapeutic care considerf,m
ci are la baz5 .cdmpul psihosocial" pafiiculiu creat intre terapeut si pacient,
in care credinla, sugestia, motivalia, cxpectanta, prestigiul Erapeutului au
un rol deosebit.
Foarte mulli medici, in cadrul interviului clinic sau convorbirii tera-
peutice, utiliz€az5 diverse indemnuri - "nu mai fuma", .fri mai relaxat,
indiferent" -, expresii ale modelului ,educdrii voin;ai ", neginind cont de
faptul ce orice componament se invaltr.
Docurnentele mtdicale ale bolrnwlui, consultate de medic, exerciti o
influenli deosebittr asupra deciziei diagnostice si erapeutice, influenli
moderati de diver$i factori, precum : autoritatea unittrlii medicale emitente'
prestigiul medicului care semneazi documentul, rezultatele unor tehnici de
investigalie suprasofisticate etc. Cunoaqtem medici care, de obicei, consultE
documentele medicale ale bolnavului dupi intewiul 5i examenul clinic'
pentru a evita ca acesaea si f,re contaminate dejudecllile de valoare cuprirse
in documente; dar existi qi cazuri in care o eroare de diagnostic persisti
din cauza prestigiului primului medic care a diagnosticat boala, sau a
unitillii in care acesa lucreazS.
Aspectele tehnice ptoptli relaliei terapeutice accentueazi caracteml
asimetric $i de dependenli al acesteia, in care unul din parteneri, bolnawl,
joactr rolul de obiecr; bolnawl dezbrdcat, culcat, imobil 9i 6cut este,
intr-adevar, obiectul manipultrrilor izice ale medicului care, imbr5cat, in
picioare 5i in libertatea gesturilor sale, il asculti sau il palpeaztr, ii ordond
se se a$eze, se-Si intinde picioarele, sl-ii opreasci respiralia sau str nrSeascI.
-Dactr e adevtrrat ci norme stricte definesc limitele dreptului medicului de
a manipula fizic bolnawl - spune L. Bottanski - nu este mai pulin adevlrat
ce medicul poate mereu, trecand de la manipularea fzici la cea morali' sI
creasce la bolnav, prin mijloace tehnice subdle, sentimentul de dependenltr
si sugestibilitatea" (Bottanski, 1981, p. 23).
Secuizarea bolnavurxi este, intre altele, grija permanentii a medicului.
A securiza, cAnd boala nu e prea gravtr, nu este greu. Dar a spune .nu aveli
 RELATIA PSIHOTERAPEUNCA W

nimic", desi formula corespunde absenlei unei boli organice decelabile,

este in acelagi timp 9i o negare a simptomului bolii, Ei a soliciGrii sale
secundare (nevoia de ajutor).
Securizarea unui bolnav grav necesiti, din partea medicului, o cu totul
alt, investilie psihice, ce poate anEena inclusiv convingerile sale frlosofice
sau religioase. Pentru a nu-gi ingrijora bolnavul, medicul eviti si-Ei exprime
indoielile sau ignoranla, ceea ce-i permite se-$i ptrstreze puterea. S[uctura
examenului paraclinic nu este totdeauna determinati numai de ipotezele
diagnostice ale medicului, ci si de presiunea exercilati de diversele acuze
subiective ale bolnavului. Pentru a anula o indoialS, a sa sau a bolnavului,
medicul ajunge deseori sI solicite examene complementare, uneori evi-
tabile. Alteori, pentnr a respunde nevoii de securizare, medicul .somati-
zeaztr" voluntar, adicd r:;iorralizeazA simptomul, raportAndu-l la un organ
sau o explica;ie ttiindficn (.nu, nu sunte[i nevrotic, stomacul e cel ce vtr
creeaztr probleme.--", .este un deficit biologic de..." etc.); dar medicul
cauttr se securizeze sau str se securizeze ?
Mecanismele sugestive, aldturi de cele reflexe gi ralionale, se consdruie
intr-o necesartr strategie a cunoa{terii Ei acqiunii. Una drn sarcinile princi-
pale ale medicului aflat in fala unui bolnav este remlvarea confiadicliei
dintre multitudinea posibilittrtilor de interprehre a simptomelor li necesi-
tatea de a admite doar una silguri, in caz contrar el nefiind capabil str ia
o decizie rcrapeutici. Mai a-les in cazurile grave, ce impun decizii urgente,
su-ategiile ralionale sunt de obicei insuficient de rapide pentru a conduce la
solu$i ti stabilitate cognitivtr; uneori, strategiile ralionale produc un fel de
.blocare' a comporfirmentului. in astfel de situalii, caracterizare prin
ambiguita@ Si anxietate, intervin mecanismele sugestive care conduc la o
decizie terapeutice, percepu6 ,ca gi cum" ar h unica posibilS.
Mai mult decit in alte domenii de activitate, in medicini, puterea
medicului, imaginea de sine, resporsabilitatea deosebiti a achllui medical
favorizeazE aparilia strategiilor de cunoagtere gi influenli sugestivi. Puterea
medicului, uneori slabtr in raport cu boala, dar imponand prin imaginea pe
care i-o de, il inchide in singurtrtatea sa. Pentru a-$i seduce clienrcla,
medicul cauttr str-Si dezvohe sau sd-$i conserve imaginea de marc5 -
competen!tr, incredere, devotament, amabiliEte - uneori in detrimenrul
esenlialulu i.
Spre deosebire de bolile somatice, unde medicina a furnizat suficiente
dovezi ale puterii sale, in domeniul botilor funclionale, unde cuno$tinFle
nu sunt suficient de clare gi succesul terapiilor propuse, mai putin asigurat,
ar putea avea loc punerea in disculie a puterii medicului. Medicul poate
IM ELEMENTE DE PSIHOTERAPIE INTEGRATIVA

gre;i oricand, riscul de eroare este inerent fiecerei consultalii, dar cel mai
bun medicament este medicul irsugi qi increderea (credinta) care se inves-
tegte in el.
Conceptul .autoimplinirii profeliei", considerat a avea vinuli explicative
deosebite in domeniul sugesaiei, fundameneazf, necesitatea de a privi
optimismul/pesimismul terapeutic al medicului ca facbr important in evolu-
lia bolii. Nu este vorba aici de .minciuna terapeuticl" pe care unii medici
o folosesc cu o pricepere mai mare sau mai mictr, ci de convingerile
profunde ale medicului referitoare la puterea medicinei, la capacitatea
regenerativi a oriclrui sistem viu etc. Dintre toli specialittii, medicul este
singurul c5ruia i se spune ,doctor", si dace acest cuvant pr(rn'line din docere
(.a invdF'), el este, sau trebuie str fie nu numai vindecetor, ci $i educator,
invdlitor (Balint $i Balint, 1976, pp. 137-138). El trebuie str invele bolnavul
nu nunai cum si participe la vindecarea sa, ci gi cum si trliasctr cu boala,
in cazul in care aceasta nu poate fi vindecad. Pentru a-gi indeplini aceste
responsabilittrli medicul nu uebuie str ofere doar medicamente, el trebuie se
se dtrruiasctr pe deplin pe el insugi pacientului stru, iar sugestia este una din
modalitiilile utilizate, constient sau nu, penEu realizarea acestui deziderat.

3. Relafia terapeutici in teoria Si practica

unor Scoli terapeutice
3.1. Relalia terapeutici in psihanalizi
Teoria qi practica psihanaliticl a suferit o serie de dezvoltiiri
ti u-ansformld.
Aparilia terapiilor psihodinamice scune a modificat substanlial rcla1ia
terapeudce intalnili in cura psihanaliticl clasicd. Corsideratiile noastre se
refere totuSi doar la terapia psihanalitica ortodoxtr, clasictr.
In conformitate cu teoria psihanalitici, terapia nrlburtrrilor newotice se
rcalizEazd prin explorarea unor aspecte ale istoriei individului Ei prin
descoperirea rela;iilor lor cauzale cu starea psihologictr prezenttr. Afirmalia
fundamentaltr a psihanalizei este aceea conform ctrreia simpomele prezente
iqi au originea in conflicte i-ncon;tiente. Procesul terapeutic consttr, in
principal, in aducerea acestor conflicte la suprafap, in domeniul congtien-
tului. Conflictul nevrotic este rezolyat cAnd acele p54i ale Eului, Sinelui 9i
Supraeului, respinse din campul congtientului in timpul dezvoltErii, sunt
integrate. Obiectivul tratamenului este acela de a motiva Eul si renun;e la
mecanismele de aptrrare patologice sau se geseascd altele mai adecvate.
 REI.ATIA PSIHOTERAPEUTICA IOI

Aceste schimbtrri structuale ale Eului sunt considerate a fi singura solutie

viabiltr la conflictele bazale li, in acela$i dmp, garanFa unei permanente
schimblri.
Relalia terapeutici psihanalitictr implicl anumite reguli- Principala
regultr care se refertr la pacient este regula asocirriei libere'. paciennll are
drept consemn se spun5, pe cdt posibil, tot ceea ce-i vine in minrc, fdri si
inliture gindurile care i se par prostesri, banale sau f{ri importangi.
Aceasti regultr * bazEazl pe afirmalia lui Frcud ca incon$tiennrl conline
tendinle spre exprimare in pla-n congtient prin incercarea de a depigi
barierele Eului. Materialul psihologic produs in urma asociagiilor libere
este analizzt cu ajutorul unor tehnici orientate spre oblitrerea l'nsigrrr-ului,
precum confruntarea, clasifi carea, interprehrca gi perlaborarea.
Si compoflamentul terapun ui se conformeaze unor reguli specifice:
- Tdcerea. Ticerea psihanalisn ui trebuie sI permittr asociagiilor paci-
entului se se dezvolte.
- Atenlia futantd. Asociaqiilor libere ale paciennlui - orienrare de
tendinle incoqtiente ale acestuia, le corespunde atenda flotanti a
psihanalistului - expresia .inconqtiennrlui expert" al terapeutului.
Terapeunrl nu trebuie si aibtr o idee preconceputi c6nd iEi ascultA
pacientul, dar [ebuie str poati sd se lase surprins, str rccepteze, fdrtr
efon, idei, in aparenltr incongruente, suscitate de discursul acestuia.
- Neutralitotea. Psihanalistul nu se pronun!5 asupra opiniilor pacien-
tului; el este acolo doar pentru a inlelege Si interpreta.
- Abstinenla. Aceasti reguld are un versant indreptat spre terapeut,
iar altul sprc pacient. Terapeutul trebuie si se ablintr a da pacientului
satisfacfile pe c:ne acesa le cautl, pentru a evita si devintr com-
plicele nevrozei sale,9i si-5i limiteze intervenliile sale strict in
domeniul interprettrrii. in anumite cazuri, psihanalistul recomaldtr
pacienrului str se abtintr de la luarca unor decizii importante in cursul
tratamentului, pentru aJ proteja de deciziite dificil revenibile ce ar
putea fi legate de o fazi trarzitorie a rahmentului, dar, mai ales,
pentru aJ obliga str verbalizeze conflictele sale pe diranul psihana-
litic, in loc de a-l lisa str aclioneze in viala de zi cu zi intr-o maniertr
mai pulin lucide. Abstinenla analistului !i abstinenla recomandattr
pacientului au ca obiect lupta impotriya .trecerii la act" (acting
our), adici imporiva exprimtrrii de ciue pacient a conflictelor sale
in limbajul acliunii. Regula abstinenlei asigurtr o conversie fo4ari a
conllictelor intr-o forme verbald. Ipoteza care sti la baza acesrci
reguli afirme ctr datoriti acesaor mlsuri de frusu-are controhti,
Ig2 ELEMENTE DE PSIHOIERAPIE INTEGRATIVA

pacientul, privat de sursele obignuite de satisfaclie, este plasat intr-o

stare de dezechilibru: pe de o pane, el va trtri mai mult in analiza
conflictelor pe care cauttr si le rezolve obignuit in viala cotidiani. pe
de alta, in cura analitictr instrgi; neputind obline de la analist
satisfac(iile pe care acesta i le refuztr, va incepe sE-gi exprime
conflictete intr-un mod mai direct. Acestea vor deveni .analizabile".
- Evilarea inlervcngiilor asupm antumjului paciennlui. Psihanalistul
se intereseaza de lumea interni a pacientului, 9i nu de annrrajul siu,
- lnlerpretarea. Ea este instrumenhrl terapeutic principal al psihana-
lisnrlui; ea consti in a ajuta paciennrl se perceape originea reald a
sentimenlelor sale, a temerilor sau inhibifiilor sale (c6nd pacientul
ajunge str relalioneze temerile sale de recut nu se mai teme de
prezent). Interpretarea trebuie se fhi seama de capacitatea de elabo'
rare a pacientului gi str nu fie .strlbalicl".
Aceste principii stau la baza a ceea ce s-ar pulea numi intersubiecti-
vitatea relaliei terapeutice Si determini procesul psihanalitic. In timpul
raiamenn ui, rela[ia terapeutictr instrsi devine obiect al analizei. S-a afirmat
ctr pacienlii nevrotici tind s[ manifeste reaclii transferenliale in care ace5tia
se raporteazi la obiecte incongtiente - in acest caz, ierapeutul - spre care
orienteaztr impulsurile lor libidinale sau agresive. Aceasta inseamne cI
pacienlii tind str retrtriasci relaliile trecute in cadrul tatamentului, inu-un
efoft de ctrutaE a gratificaliei. Astfel de a.le trecutului" in rclalia cu
"repetiri
terapeutul pot conduce la manifestarea unor srucnrri libidinale ori compor-
tamentale (de dependenltr sau agresive) foane putemice fa1tr de acesta.
Reac(iile transferentiale sunt de cea mai mare importanp gi sunt stimu-
late de terapeut, deoarece constituie materialul esenlial ce este aflalizat.
Reacliile ransfereniiale pot fi pozitive sau negative; Primele includ reaclii
precum simpatia, dragostea, respectul pentru terapeut si fi)rrlizf,azl o bazf
a alianlei terapeutice ce conduce pacientul la o identihcare cu atitudinea 5i
demersul terapeutului. -Argumentele care nu au drept corolar faprul de a
emana de la persoane iubite nu vor exercita nici cea mai mici influen1tr in
viaga majoritilii oamenilor" (Freud, 1980, p. 360). Pacientul este ulterior
ajuEt str perceape in mod diferit situaliile $i str descopere noi modalit{i de
funclionare- in reacfile transferendale negative, pacientul acwal:zeazd
vechile conflicte.
-Transferul, arat in forma sa poziriva cat Si in cea negativtr, se pune in
serviciul rezisrcnqei" (Freud, c/. l:planche, Pontalis, 1994, p.440). Freud
abordeaztr in detaliu problema uansferului in rapon cu rezistentele. El
descrie doul siualii opvse '. rezistenla la transler 5i rezistenla pin transJer.
 REI.ATIA PSIHOIERAPEUTICi IO3

Rezistenla la tralsfer se traduce prin intreruperi ale asocialiilor, ticeri

prelungite etc. Rezistenla prin transfer a
.Transferul asupra persoanei analistului nu
mtrsura in care el este un trarsfer negativ
elemetrte erotice refu late" (Freud, y'. Gilieron, 199'1' p. 24). In acest caz,
continui Frcud, pacientul vrea sA Puni in act pasiunile sale, flri si linl
seama de situalia reala. Totu$i, aceasti .repetilie simbolici" a trecutului in
cadrul relaliei teraPeutice asiSure posibilihtea schimbdrii 9i .devine cel
mai puernic dintre instrumentele terapeutice" (Freud) ; analiza 9i interpre-
tarea trecutului patogen asigurtr .uciderea" acestuia, Ei, cum nimeni nu
poate fi ucis in lipstr, transferul asiguri
Reacliile afective inconstiente ale sunt
descrise ca re;ac1ii contra-transfereryiale. nrlui
faltr de pacient pare se fie o condilie necesare pentru o curtr analitictr cu
bune rezulhE. Totugi, dactr aceasd atitudine depdseste un anume nivel
critic, ea poate stimula nevoia Pacientului de gratificare $i dependenti.
Astfel, contra-transferul Poate deveni utr obstacol in evolulia terapiei 9i
poate ridica chiar probleme edce. Contra-transferul pozitiv sau negativ
devine, in aceste condilii, pentru Erapeut o provocare personaltr cu efecte
asupra dez\oltfuii ti form6rii sale profesionale.
Aceasttr scurttr ptezentare a psihanalizei ortodoxe demonstreaztr ce
relalia terapeutica este considerattr a fi cel pulin la fel de imponanu ca
tehnicile analizei. Factorii importanli pentru psihanalizl, li care pot f,i
intilniti si in alte tipuri de psihorcrapii, sunt urmetorii :
l) Accentul pus pe aliarya terapeudce;
2) Un stil empatic, nondirectiv 9i neewaluativ al terapiei;
3) Identihcarea pacientului cu terapeuul;

doar o mictr parte din varianla succesului terapeudc in dmp ce interacliunea

specifice din cadrul diadei terapeutice coreleazi semnificativ cu rezultatele
(c/. Schaap, Bennun, Schindler, Hoogdvin, 1993)

3.2. Relatia terapeuticii in terapia centrati pe client

Terapia centrati pe client are la baze un model al personalirilii care
accentueazl rotul deosebit al dezvoldrii sau aub-acnlaliztrrii. Obiectivul
 IO4 ELEMENTE DE PSIHOTEMPIE INTEGRATIVA

ideal al actualizdrii este dezvolrarea deplini a personalitetii ti tendinla de a

evolua in direclia maturizirii. Aceasttr dezvoltare este rezultatul expcrien-
telor personale (Jef- eu) care pot aptrrea doar in relaliile cu ceilalti. Mulre
experienF au un canrcter simbolic, degi ele pot fi con$tientizte.
Adapurea psihologice se afli intr-o stranstr coevolutie cu imaginea
de sine (sef-concepr). Aceasta inseamne ctr toate experiengele fizice Si
senzoriale ale organismului sunt asimilate la un nivel simbolic, aflat intr-o
rela(ie congruenri cu imaginea de sine. Oamenii vor deveni din ce in ce mai
securizati gi congruenli, dacd in relaliile lor cu celelalte persoane se simt
acceptali ti inleleti.
Dimpotrivd, dactr o persoani [eiegte ignorarea sau neacceptarea uni-
versului stru interior ori chiar lipsa de respect, acest fapt ii afecta
func;ionarea sa psihologictr. DacI un individ este continuu confrunat cu
aceasttr atitudine, de exemplu, la 5coaltr, [a serviciu, acasd, atunci el iti va
forma o sclzuttr stimtr de sine 9i o imagine negative de sine. Imaginea de
sine a individului va avea, astfel, la bazi evaluarea propriltor experienp de
cetre ceilal(i. Deoarece eyalutrrile celorlalli interiorizate de ctrtre individ nu
se afla inu-o relalie necesarl cu experien(a fachrall a acestuia, ele vor fi
exprimate din ce in ce mai inteDs sub forma sentimentelor de tensiune,
durere, suferinli.
intruc6t fiecare are nevoie de o imagine pozitivtr in lranzacUile cu
ceila.l, persoarn aflal5 in aceasttr situalie dezvolti ceea ce C. Rogers
nume$te o imagine pozjtivd condigionatd prin interiorizarea unor condilii
ale demnitilii: ea se simte demne de respe€t numai in anumite condi;ii, in
funcgie de ralorile impuse din exterior, valori care nu au nici o legiturtr cu
ceea ce simte persoana cu adevtrrat.
Experienple care sunt in dezacord cu aceste valori introieclate (.conditii
ale demnittrgii') pot fi percepuE ca ameninlitoare gi de aceea ele vor fi
ignorate, dezavuate gi respinse. Dactr acest fapr se intamph in mod repetat,
atunci structura eului devine inflexibiltr pentru a rezisE acestor amenialiri,
ajungAndu-se astfel la un fel de bariertr in calea dezvolcirii personalite i.
Dezintegrarea gi dezorga-oizarea se manifesti cAnd persoana aflati in aceasti
stare de incongruenti se confrunte cu un eveniment important (.momentul
adevtrrului"). Comportamentul dezorganizat al persoanei este expresia
penduhrii intre directiile de acliune dicmrc de .condiliile demnititii"
impuse din exterior gi cele indicate de ceea ce aceasla simte cu adevlrat_
Scopul terapiei centrate pe client este acela de a diminua aceasttr dezorgani-
zare gi de a depigi rezistenp. Se poate ajunge la o autoperceplie realisti,
care ya schimba struchrra eului gi-i va mtrri autoaccephrea.
 REIATIA PSIHOTERAPEUTICA IO5

Deoarece relatiile interpersonale sunt considerate a fi cheia dezvoltirii

individului, terapia oferi o relalie care ese astfel structurati incat va
permite actualizirea resunelor, facilitarea dezvolttrrii gi maturizlrii. Rogers
considertr ctr, pentru a-gi atinge aceste obiective, relalia terapeudce Eebuie
str se conformeze unor principii. Astfel, el descrie urmetoarele $ase condilii
carc sutnt necesare suficienle pentru schimbarea personali6$i:
1) Douipersoane inrtr intr-o relade sernnificativtr penmr fiecare dintre ele.
2) Cliennrl se afltr intr-o stare de incongruenti, adici vulnerabil qi
arxios; el triie$te sentimentul ctr nu corespunde imaginii pe care o
are despre sine.
3) Terapeutul f'tmizsazd clientului o rela;ie congruenti Ei integrati;
adici, terapeutul este el insu$i congruent cel pulin in rela;ia cu
clientul.
4) Terapeutul acordi clientului o atentie pozitivE necondilionatil gi
acceptl toate experienlele acestuia, intrucat ele alcltuiesc persoana
unicl pe care o are in fap sa.
5) Terapeunrl retrliegte univesul interior al clientului intr-o maniertr
empatici qi incearce s, reNrneze ctrtre acesta experienlele astfel
receptate.
6) Clientul are disponibilitatea de a accepta, cel pugin in principiu,
mesajul terapeutului in legtrturI cu atitudinea pozitivi necondilionattr
a acestuia fali de el qi cu felul cum inlelege situalia sa.
Punctele 3, 4 gi 5 evidenliazi principalele caracteristici terapeutice ale
rel4iei dintre terapeut !i client, descrise de terapia rogeniani ca fiind
cotdiliile congmenlei, atengiei (imaginii) pozitive necondiSionare li empa-
riei, Relalia terapeuticl este inleleastr ca o alianli activd in care terapeutul
nu are alt obiectiv decat de a stabiti o relalie care sE satisfacd cerinlele
menfionate. Daci clienlii pot accepta oferta unei relalii empatice, necon-
dilionate $i congruente, atunci aceasta va preciza Ei va clarifica comporta-
mennrl acestora precum gi rispunsurile consecutive ale terapeunrlui. Rogers
sugereaztr ctr eficienla terapeutictr nu constl in construirea unei rela$i
rcrapeutice eficiente, ci in efomrl continuu al terapeun ui de a menline
aceasti relade.
Degi in domeniul terapiei centrate pe client pot fi, astizi, identihcare
mai multe orientiri (psihoterapia experieniiali - Gendlin, 1973, o abordare
- \lbxler gi Rice, 1974, $i una dominant didacticl -
dominant cognitivf,
Truax Si Carkhuff, 1969), conceplia asupra relaliei terapeutice nu s-a
schimbat prea mult. Totusi, in abordarea terapeutictr .inErpeBonaltr" relaua
terapeut-client ocuptr un rol chiar mai imponant.
IO5 ELEMENTE DE PSIHOTEMPIE INTEGRATIVi

Kiesler (1982), subliniind aspectele esenliale ale psihorerapiei

interpersonale, a afirmat ce aceasta esrc o ramura mai directivtr qi cu
caracter interactiv accenhEt a terapiei centrate pe client. Interactiunea
terapeut{lient, in ciuda caracteristicilor unice, este in multe privinle
-sale
asemlntrtoare oriclrei tranzaclii unnne. Intr-o astfel de rela(e, terapeutul
este un participant 5i un observaror. De asemenea, clientul se prezintl in
faF terapeuNlui cu acelaSi tip de mesaj rigid pe care il Eansmite $i celorlali.
Prima sarcintr important5 a terapeutului este aceea de a incerca sE identifice
Si sA ev"alueze stilul comportarnental specific aga cum se manifesti el in
cadrul interac;iunii. Sursa majortr a acestei ev"aluiri sunt reactiile emolionale
ale terapeutului insu$i, triite in timpul acestor Eanzaclii, precurn gi regulile
care au fost dezvoltaG 9i care igi pot manifesta, uneori intr-o manierl
deranjantS, rolul lor in cadrul relaliei.
Obiectivul terapiei interpersonale este, atat pentru terapeut cat $i pentru
client, identificarea, clarificarea gi stabilirca de alternative la stilul compor-
tamental rigid gi auto-defensiv al cliennrlui. Sarcina lor este aceea de a
inlocui tranzactiile inguste, rigide gi contraproductive cu o comunicare
mai flexibiltr Ei mai clarE, adaptatil la realittrlile mereu schimbf,toare a.le
contactelor sociale neprevlzute. Este important ca terapeuhrl sA nu rlspunde
la fel cum au rispuns anterior persoanele semnificatilr pentru client, ci,
mai degrabil, si rispundn chiar intr-o maniertr neconvenlionali Si se rimani
centrat pe domeniile, temele tratamenului 9i pe procesul interactiv.
Teoria lui Rogers cu privire la caracterul necesar $i suhcient at empatiei,
imaginii pozitive neconditionate gi congruenlei pentru provocarea schim-
btrrii terapeutice a determinat multe controverse gi cercetiri. A. Ellis, de
exemplu, afirma incl din 1959 ctr schimbarea terapeutice poate aperea $i in
absenta 0rhrror condiliilor menlionate de Rogers (c/. Davis 9i Fa.llowheld,
1991). Nici cercetirile empirice nu au ajuns la concluzii categorice. Astfel,
Farloff(1978), dupi o trecere in revisttr a unui numtrr important de studii,
concluzioneaze ce dupl 20 ani de cercetare dovezile privind caracterul
necesar gi suficient al condiliilor rogersiene rlmAn neconvingitoare. Mai
mult, t€rapeulii insisi au revizuir postulatele iniliale ale centririi pe clienr.
In 1976,702 membri ai Asocialiei Germane de Psihoterapie Rogersiantr au
fost intervieyali in legetura cu metoda lor rerapeutictr. Doar 9% din respon-
denti pdstrasere condigiile rogersiene ortodoxe, iar o reime dintre ei
incluseseri frecvent ingrediente nerogersiene. Mutti Erapeuti au raportat
utilizarea unor tehnici neortdoxe precum jocul de rol 5i relaxarea.
De fapt, compara6 cu alte modele, teoria personalitilii a lui Rogers
rtrmane relativ insufrcient elaborattr 9i, dup, cum afirma Racfunan, un
 REI"A.TIA PSTHOTERAPEUTTCA t,l
model mai adecvaa, precum afializa de varian(5, trebuie str ia in considerare
nu doar caracteristicile terapeutului gi ale cliennrlui, ci gi tehnicile terapeu-
tice gi, probabil, mult mai important pentru o inlelegere corecii, o cunoa{-
terc a inEracliunii dintre ace$ti tlei factori (c/. Davis gi Fallowflreld, 1991).

3.3. Relalia terapeuticl in terapia cognitiv-comportametrtali

Teoriile cognitiv-comportamentale pot Fr considerate o bineveniti sintezi a
diverselor abordtrri terapeutice ii sunt astlzi unele din cele mai rtrspindite
psihoterapii. De$i in acest domeniu existtr mai multe oriendri gi cadre
teoretic€, ele imptrrtiqesc cdteva afirmalii de bazi care justifictr gruparca
lor sub aceeaSi edchettr- Afirmalia de baztr esrc ce toate comportamentele,
adaptative sau neadaptative, sunt rezultatul unor scheme implicite. Acestea
sunt mai mult sau mai pulin congtiente !i inglobeazi structuri cognitive li
sisteme de prelucrare a informaliilor. Termenul cagnrr're este oarecum vag
definit, dar se refere de cele mai multe ori la idei, semnificalii, credin;e,
gdnduri, inferenle, expectaUi, ahrmalii, atribuiri. Se afirmi ce acesrca
medi^z5 comportamennrl irl mod direct (inclusiv manifesttrrile emoliornle)
5i sunt obiectivul major al schimbtrrii psihoterapeutice.
Cognitiile variazd de la un individ la a.ltul gi sunt dobendite de-a lungul
vielii. Nu este exclusl nici posibilitatea ca aceste cognilii str fie expresia
experienlelor din prima copiltrrie, cognilii ce continutr str exercite o influep
putemici asupra persoanei adulte. in general se considertr ctr tulburerile
comportamentale rezulE dintr-o perturbare a proceselor cognitive 9i, de
aceea, terapia igi propune identificarea, provocarea gi schimbarea acestora.
Acest fapt implictr schimbarea ahrmaliilor, ideilor false, a gindirii ce
opereaz5 cu termeni rigizi gi extremi, a concepiii.lor gre$ite sau itradecvate,
astfel incat peBoana str gindeasctr, sA se comporte si sI lrtriasce sttrri
afective avdnd o baze mdt mai ralionaltr.
Spre deosebire de terapiile analitice gi centrate pe client, care acordtr
un rol important relatiilor terapeutice insigi gi a proceselor derivate din
acestea, in economia generald a schimbdrii psihoterapeutice, terapia cogni-
tiv-comporiamentaltr se centreaz tr in mod deosebit pe ,etzicile utilizate in
cadrul creat de relalia client-terapeut. Totu$i, o serie de obserr"adi si
cercetiri empirice subliniaz{ Si in cadrul acestei terapii importanla transje-
rzlzi. Trarsferul asigure o mai buntr angajare a paciennrlui in Erapie si
crearea unei alianle active intre aces@ gi terapeut. Chiar primele dezvoltiri
ale terapiei comportamentale au permis observ"alia conform cfueia, in cazul
in care clientul discut?l unele teme anxiogene cu un Erapeut cald si empatic,
atunci procesul desersibilizirii va fi mai rapid qi mai ef\cient. Inhibilia
IO8 ELEMENTE DE PSIHOTEMPIE INTEGRATIVA

reciprocd (wolpe) poate fi priviti din perspectiva transferului : dactr

pacien l realizeaze un ransfer pozitiv in relalia sa cu terapeutul, atunci el
se va putea relaxa din ce in ce mai bine, inhibfudu-si astfel aniKietatea. De
asemenea, sentimentele pozitive pe carc le presupune relalia [ansferenliale
asigurE succesul tehrricii modeldii (Bandura) Si se pot transforma in factori
rccompensativi in stimularea dorinlei de inseneto$ire- Importanta indridi
sociale are la baze influenta verbaltr a terapeutului- A. Bandura consideri
influenp ca baztr a modelerii, proces care asigurtr realizarea schimbirii
terapeudce. In teoria sa social-cognitivtr, observarea modelelor joacA un
rol imporiant $i, de aceea, el atribuie terapeutului un rol important in
schimbarea clientului. Pentru ca terapeutul sE fie capabil str joace acest rol,
este necesar ca el se fie vizut, intr-o mare mtrsur5, ca armcriv li avand un
status superior ca expert. Identificarea clientului cu terapeutul asigud
identificarea cu strategiile de adaptare pe care le propune acesEr din urmi.
Spre deosebire de relalia terapeuticl dezvoltattr de celelalte terapii,
unde predomintr caracterul non-directiv al acesteia, in cazul terapiilor
cognitiv-componamenhfe avem de-a face cu o rclagie direaivd; de fapt,
mai potrivit ar fi termenul de -relalie de ghidare", deoarece teral)eutul
ajuti pacienrul str ia anumite decizii, nu ia decizii in locul lui.
Dacd in psihanalizl terapeutul igi propune se fie o ,oglindi perfectii"
care si-i ofere paciennrlui o imagine ce conlile in egall mlsurtr lumini 9i
umbre, iar in terapia rogersiantr terapeurul dorcSte str fie gi el o oglindd ce
ofere pacientului .o imagine pozitivtr necondilionatii", in terapia cognitiv-
-comportamentali terapeutul are un rol mai activ, directiv, care irnplicd in
egal[ mtrsurl procese precum: orientare, ghidare, colaborare, parteneriat.
Putem sintetiza rolul qi atitudinea rcrapeunrlui in terapia cognitiv-
-componamentald astfel :
l) Culege darcle gi efectueaztr analiza funclionale a componamentelor ;
2) Explicl. informeazi, dedramatizeazl :
3) Define5te simptomul-[intil, idendfictr factorii de mentinere Si cerce-
teaztr beneficiile secundare ale acestuia ;
4) Alege straEgia terapeuticl ;
5) Stimuleaztr motivada de panicipare la terapie a pacientului;
6) Aplici tehnica terapeutictr ;
7) Pune captrt relaliei terapeutice (conform contracului terapeutic).
Nu ne propunem sA analizim (oate aceste dimensiuni ale retaliei terapeutic€,
deoarece o astfel de analizf, ar ajunge ineyitabil la discutarea unor demlii
tehnice care ne-ar indep5rta de obiectivul pe care i[ avem in vedere.
Men[ion5m totu5i cateva consideralii asupra acliunilor menlionate mai sus
la puncNl 2.
 RELATIA PSIHOTERAPEUTICA IO9

Terapeutul fumizeazl, in principal, explicagii asupra dobindirii

rtrspunsurilor gi comportamentelor inadaptate, men nerii acestora, precum
gi asupra tehnicilor terapeutice ce pot fi utilizate pentru schimbarea lor. El
rdspunde astfel agtept5rilor clienlilor care doresc str inleleagi, se fie secu-
rizali cu privire la viitor gi sd fie deculpabilizati. Cercetfuile empirice
efecuate asupra pacienlilor care au urmat o terapie cognitiv{omporlamen-
taltr au evidenlat, in acord cu cele menfonate mai sus, urmltorii factori
care au contribuit la succesul crapiei (Sloane si Coll, 1975): personalilatea
terapeurului, accesul la inlelegerca problemelor lor, incurajarea in infrunta-
rea gradualtr cu situaliile dificile, posibilitatea de a vorbi despre problemele
lor cuiya care inlelege, posibilitatea de a invtrta sI se inpleagl pe ei in'iii.
Explicaliile erapeunrlui au un rol important in crearea unei a.lianle
active intre acesta li pacient. Ele reiau intr-un limbaj coercnt, comPre-
hensibil, experienlele emolionale gi comportamenale Etrite, Pani atunci,
ca iradonale ; de asemenea, explicagiile permit numirea aceslor exprienle,
widenlierea unor rcla1ii cauzale, fapt ce are consecinle asupra nivelului
general aI amietllii deoarcce pintr atunci ele fus€sertr Etrite ca in\"adatoale
9i indefinibile. Astfel, explicatiile pot stimula, la pacient, sentimenNl
conrolului, fxorizrazA inEarea in terapie gi cresc increderea in teraPut.
Se Eece, in acest mod, de la a suler la a acliona, ajtng?ndu-se la o rela;ie
de parteneriat intre pacient gi terapeut.
Pentru a explica, terapeunrl face apel la un cadru de referiryi teoretic.
Folosindu-se de acesta, el transmite pacientului imaginea, conceplia sa de
a le rezolr"a. Terapeutul permite pacientului inielegerca problemelor sale cu
ajutorul unor argumente teoredce care corespund sistemului sdz de cre-
din1e. insl pentru a demara procesul schimblrii terapeutice, fiebuie ca
sistemul de credinF al terapeutului se inEe in acord cu cel al clienn ui.
Acesta din urmtr are qi el imaginea lzi despre problemd $i despre soluliile
posibile. Pentru a evita posibilele rczistenle care ar pulea aptrrea ca urmarc
a unui dezacord diffie cei doi, relalia terapeuticl trebuie str fie construittr
inE-o maniertr colaborative. Doar o buntr relalie terapeudcl poate servi ca
suport pentru invdlarea uperienlelor corecrive de ctrue pacient.

4. Tendinfe integrative
in 1960, Shostrom a produs trei filme in care C. Rogers, F. Perls si A. Ellis
au intervievat acrla$i ctient. Aceste filme au provocat numeroase disculii
deoarece penEu prima dattr reprczenlanlii cei mai autorizali ai unor gcoli
I IO ELEMENTE DE PSIHOTEMPTE INTEGMTIVA

terapeutice igi expuneau public activitatea lor clinic5. De-a lungul anilor,
acesc filme au devenit obiect de cercetare pentu numeroase studii ce-gi
propuneau str identitice gi str sistematizeze aspecrele practicii terapeutice.
Astfel, Hill, Thames 9i Rardin (199), ana.lizind aceste filme cu ajutorul
unei grile compoflamentale, au ajuns la concluziile urmetoare: Rogers a
demonstrat w suport minimal, a ilizat parafmz!rca, intcrpretana ;i
claificarea; Perls a fost dominant direcriy, a oterit iaJormagii, a utilizat
inlerprclarea precum gi rehnici de afirmare pncru clienr; Ellis a fost
apreciat ca fiind mai activ 9i ca utilizind prcponderent clarificarea, pn-
scipliile comportamenlole, inlerpntarea Si rclormularea -
Utilizand o rebnictr asemlnetoare, Braunink $i Schrceder (1979) au
comparat inregisutrrile video ale unor gedinle de terapie ale unui numer de
l8 psihanaligti, gestaltitti gi comportamendlti. Gesralt-terapeulii s-au deta-
lat evident de ceilalli, in timp ce psihanaligtii $i terapeutii comportamenrigti
au fost similari din multe puncte de vedere. Astfel, geshll-terapeulii au fost
mai personali ti mai directivi decat ceilalli, care au incercat intr-o manieri
mai explicitil se faciliteze comunicarca $i au fost mai influenlali de clienlii
lor. De altfel, apropierea surprinztrtoare dint e psihanalitri gi compor-
tamenti$ti a fost evidentiattr 9i de alte snldii (Greenwa.ld et al., 1981,
DeRubeis et al., 1982 e.c.).
Compararea principiilor teorctice ale diferitelor gcoli a evidenliar faptul
ctr fiecare abordare terapeutictr a analizat $i sisEmatizat doar un singur
aspect. Astfel, rerapia centmtl pe client, in mod exclusiv, iar psihanaliza
intr-o mai mictr mesurl au accentuat asupra componentei relalionale, in
timp c€ terapia cognitiv comportamenhle s-a centrat asupra tehnicii. in
ciuda acestui fapt, cercetarea practicii clinice a unor terapeud ce apa4in
acestor gcoli ne propune o alttr imagine care furnizeazl argumente pentru
existenla unor factori comuni sau a unei tendinp integrative. Multe din
formultrrile teoretice sunt mai mult sau mai pu;in ignorate in practica
clinictr. Astfel, terapeulii rogersieni nu au retineri in a folosi tehnici
comportamentale Si relaxarea, iar terapeulii cognitiv-comportamentigti
demonstreazi caracteristici care, teoretic, ar uebui asociarc terapeu lor
cenkali pe client, Si care sugereaztr c[ schimbarea terapeuaictr es]e posibiltr
doar in contexNl relaliei terapeutice.
Inu-o incercare de a sdmula reflexiile teoretice Si cercettrrile empirice,
Gelso Si Caner (1985, 1994) propun un model multidimensional al relaliei
terapeutice. Relalia terapeutictr se refertr la -sentimentele gi atitudinile pe
care participanlii la terapie le au unul faE de cel5lalt precum Si la maniera
in care acestea sunt exprimate" (Gelso 9i Carter, 1994, p. 297). Ei considertr
 RELATIA PSHOTERAPEUTICi III
cl indiferent de orientarea teoretictr a terapeutului, orice relafe terapeuticl
este compustr dintr-o relalie .realtr", o relalie -nereald" (relade transferen-
dale/contratransferentiall) 9i o "alian[tr activ[" intre client ti terapeut.
Relalia ,reali" esrc .ceva care exista gi se dezvolti inue terapeut 9i
client ca rezultat al sentimentelor, percep$ilor, atitudinilor 9i acliunilor
hectrruia fali de celilalt" (Gelso ii Caner, 1985, p. 185). Acest aspect al
relagiei este real deoarece este central pe realitate, adecvat gi nedistorsionat.
Aceasttr perspectivE asupra rclaliei terapeutice a fost teoretizau in mod
deosebit, tipic, de citre Erapia rogersiani sub forma condiliilor facilitative
oferite de consilier : autenticitate/congruen15, irnagine pozitivtr necondilio-
natit $i empatie. Totugi, in conceptualizarea lui Gelso qi Caner, rela;ia rea.li
este mai mult decdt aceste condilii facilitative. Dactr modelul relaliei
Erapeutice s-ar restrange doar la acestea, atunci el s-ar reduce doar la
oferta terapeutului gi nu ar lua in considerare natura interactive a relatiei
personale diDtre terapeut $i client, care are la baze o interacliune directii,
autentic[ si nedistorsionatii. De aceea, pentru o mai buntr descriere a
.relaliei reale", se au in vedere nu numai conditiile facilitative descrise de
Rogers (autenticihte, imagine pozitivtr necondiuonatE ti empatie), ci gi
unele activitili interpersonale iniliate de terapeut precum .autodezvlluirea'
(self-disclosur) manifestati prin expresii ca .gi mie mi s-a in6mPlat sI... ",
.ti eu...') ; de asemenea, tot in acest context, au fost studiate interacliunile
dinrc intenliile, modurile de rtrspuns ale terapeutului li comportamentele
corespunzetoare ale clientului (Sexton $i Whiston, 1994). Totusi, diltcul-
tatea definirii operalionale a acestor variabile, importanta contexhrui in
care se desfligoari relalia aerapeutictr precum gi caracterul unic al acestuia
sunt argument€ frecvent invocate pentru ajustifica rczultatele neconcludente
ale studiilor care gi-au propus sI studieze impachl unora dintre aceste
variabile ale relaliei terapeutice irsupra rezultatelor terapiei.
Relagia ,nereald". in modelul lor, Gelso $i Cafier (1985, 1994) consi-
derd ca tmnsferul/conEalransferul pot fi considerate o .eroare" perceptivl,
o distorsiune, o percepiie grelitii sau o interpremre eronag a evenimentelor
in cadrul relatiei Erapeutice fie de ctrtre client, fie de cltle terapeut.
Deoarece transferul/contratransferul nu sunt aspecte dLecte ale ineracliunii
dintre client $i terapeut, Gelso gi Carter au catacterizat transferul 5i
contratransferul ca un aspect .nereal" al rela;iei. In urma unui studiu
meta-analitic care Ei-a propus str evalueze rolul tralsferului 5i contra-
transferului in consiliere 9i psihoterapie, Sexton si whiston (1994) nu au
reuqit str ajungd la concluzii categorice : -Diverse metode au fumizat unele
argumente c{ strucnrrile relalionale cu care pacienlii intri in terapie sunt
II2 ELEMENTE DE PSIHCIERAPIE INTEGRATIVA

evidente in relatia terapeutictr Si cA aceste suucNri pot influenta rezuluttele

rcrapeutic€. Rolul transferului in terapie este tohrti complicat" (Sexton gi
Whiston, 1994, p. 35).
Diferenlierea de citle Gelso $i Caner intre .real' $i .nercal" in cadrul
elementelor relaiiei terapeutice a provocat o serie de dispute teorctice
(Greenberg, 1994.; Patton, 194; Gelso $i Caner, 1994). Cum poare
cinera identifica intr-o relalie care sunt aspecte rcale gi care sunt cele
.oblinute" de terapeut ? (Greenberg, 1994). Fiecare pacienr inrrl in relalia
cu terapeunrl cu loat5 istoria sa. Toate interacliunile sociale sunt construite
cu ajutorul modelelor interne ale Frectrruia care au la bazl experienla
trecuti i ac€asti experienltr include multe influenle culturale, roluri sexuale
gi sociale etc. Aceasta inseamntr ctr oricine este implicat intrc rela[e
interpersonaltr, in mod obi$nuit, interpreteaz.tr sau a$teapti anumite reaclii
din panea celorlalf in baza Eecuh]lui stru unic. Cu alte cuyinte, .nu putem
sA nu transferlm" (parafrazfuduJ pe P. Wazlawick), deoarece orice relalie
interpersonaltr poartil marca istoriei noastre unice.
De aceea, am putea considera cI traDsferul este un concept prea larg
pentru a diferenlia intrc ceea ce este .real" (autentic) 9i .nereal" (distor-
sionat) in cadrul relaliei terapeutice.
Alianla actitd (r+orking alliance). Alianla terapeutictr are o istorie lunge
in cadrul concepgiilor psihoterapeudce. Frcud discuta inctr de la incepu$l
secolului importanla unei alianle in care terapeutul lrebuie str aibtr o anume
capacitate comprehensivtr 9i paciennrl str fie orientat spre terapcut, care ii
ofere incurajaEa de care are nevoie. A\i autori au recunoscut fi ei impor-
tanla nanrrii colaboradve a reladei terapeutice $i au considerat cI o identifi-
care inre client ti lerapeut este necesiui (Sterba, 1934; Zela;el, 1956).
Ulrcrior, Bordin Si Greenson (1979), abordind alianla tempeutictr intr-o
maniertr mai specifictr, au corxiiderat ce aceirsta se compune din trei
elemente: acordul asupra obiectivelor, acordul asupra sarcinilor de inde-
plinit qi dezvoltarea unei rela;ii emolionale intre client gi terapeut. Interesul
pentru acest concept a deptriit domeniul teoretic li a deErminat alctr-
tuirea unor multiple instrumente de erraluare a alianlei @rapeutice (Penn
Helping Alliance Scale, 1983; Vanderbilt Therapeutic Alliance Scale,
1983; Califomia Psyrhotherapy Alliance Scale, 1987).
Degi existtr multiple modalititli psihometrice, exisrtr totusi un consens
asupra fapnrlui ctr alianla presupune at6t colaborarea dintre participanli,
precum gi capacitatea clientului 9i terapeutului de a negocia un contrirct
terapeutic adecv-at. Spre deosebire de modelele ce se refere la transfer gi
condilii facilitative, alianla nu este consideratil ca mecanism aI schimbtrrii,
ci mai degrabtr ca un mecanism care fdroizeaze colaborarea, consimlirea
 RET"A.TIA PSIHOTEMPEUTICA II3

pacientului de a participa la tratament. Alianta terapeutici este considerati

de mulli autori ca un cadru teoretic comprehensiv util pentru conceptua-
lizarea relaliei terapeutice (Frieswyk et aI.,1986; Gelso Ei Caner, 1985;
Horvath Ei Greenberg, 1989).
Cercetirile emipirice asupra relaliei dintfe alian(a terapeutictr $i rezulta-
tele terapiei indici faptul cA alianla explicd 45% din rarianu rezultatelor
terapeutice mlsurabile (tlorr"ath Ei Greenberg, 1989). in plus, se pare ca
alianta este o componenti semnificativtr a relaliei terapeutice, indiferent de
abordarea Erapeutice utilizati.
Trebuie str observlm lotu$i ce mesura in care alianga terapeutici core-
leazi cu rczultatele pare str depindl de perspectila misuririi gi specificitatea
criteriilor de evduare a rezultatelor. Majoritatea studiilor care au inclus
evaluiri ale alianlei efectuate de terapeut, client Si observator au glsit ci
aceste evaluiri nu corelau in aceeaSi mtrsure cu rczultatele. in majoritatea
cazurilor, evaluirile alianlei efec ate de cEtre client au avut cea mai mare
putere predictivl privind rezultatele (Sexton $i Whiston, 1994).
DacA la fapnrl cA alianta terapeutice poate oferi imagini diferite atunci
cand este privitl de cei doi -aliali' adtrugim 9i obserntia ctr intensitatea
aliantei vadazi de-a lungul divemelor faze ale procesului terapeutic, este
evident ce alianla terapeuticl este un proces interactional complex, multi
dimensional gi care, bine utilizat, poate asigua o buni pafle a succesului
rcrapeutic, indiferent de teoria care il fundamenteazl.

5. Relafia psihoterapeuticd - o construc(ie psihosociali

De mai mult timp relatia terapeutictr nu mai este descrisi doar in termeni
ce se refertr strict la psihologia celor doi protagoni$ti. Relalia terapeudce
este un tip anume de interacliune sociale in care protagonigtii, degi cu
istorii diferite, apa4in aceluiagi mediu socio-cultural gi impirtiqesc anumite
valori care fac posibiltr int6lnirea lor. Existi deja o serie de studii (HiU
et al., 1988|. Hill 5i O'Grady, 1985 ; Watkins, 1989; Sexton Ei Whiston,
1994) care igi focalizeaztr descrierea mai degrabi la un nivel interaclional
decit individual- Ideea fundamentaltr a acestora este aceea ctr relalia rcra-
peutice este o interacliune sociale coconstruite; din aceastl perspective
structurile interaclionale capiti sers doar cdnd sunt considerate in contextul
particular in care rcla1ia se manifesti.
.Puterea terapeudctr", pentru a-gi indeplini misiunea, este un capi-
tol simbolic ce trebuie recunoscut ca atare de grupul social. In orice
I14 ELEMENTE DE PSIHOTEMPIE INTEGMTIVA

culhrre existtr o serie de .vindectrtori" care, de$i ob(in efecte terapeudce

incontestabile, nu sunt considerali .adeverali" terapeu[i deoarece compona-
mennrl acestora, valorile ahrmare in cunul terapiei nu sunt in acord cu
reprezentarea pe care grupul sociat respectiv o are asupra terapiei. Nu este
int4mplitor ci prima psihoerapie cu adeveTat ( ! ) triinlifice - psihanaliza -
a propus un model - modelul medical - ce-gi ahrmase deja puterea
terapeuticl. in acest context trebuie inleleastr afirmatia lui J. Guyotar:
. . .problema este totdeauna ce a rclaliei intre doi sau mai nulli inditizi
"
intre care circuld puterca tempeuticd, circulalie care, in definitiv, nu se
poate realiza decit regularizad de grup, de te(i, de insrirutia ierapeudce,
ad\cd de aceastd formd de organiztre tntre indivizi cdreia grupul ti conferd
o lunclie dotd, Iunqia terapewicd (s.a.) tot aga cum confertr li altora, mai
mult sau mai puli durabil, o func[e politici, o func1ie educativi... qi
exercitii sau incearce $ exercite un control asupra puterii astfel conferite'
(198, p. l0). Prin urmare, puerea terapeudce are la bazi nu numai o serie
de cuno$tinle psihologice Si o .tehnologie' specifice ei, ci $i - poate in
primul rfud ( !) - consensul grupului. De aldel, in lfuile in care costul
psihoterapiei este decontat prin sistemul de asigurlri sociale este gi mai
evident faptul ci relalia pacient-rerapeut esie socialmente mediati. insl$i
definitia datil de SEozka psihoterapiei face referire la consensul grupului
(vezi p. 16).
O demonstralie indubitab e a influenlei mediului social, in general, 9i
a instituliilor cirora li se recunoa$te forrnal
"puterea
terapeudci-, in
special, asupra rclaliei terapeutic4 esre studiul lui D. Rosenhan - .Eue sain
dans un environnement malade'. in conddiile in care spitalele psihiatrice
investesc medicii (terapeulii) cu o putere deplintr asupra paciengilor, iar
sistemul de relafli stabilite in cadrul acestor insritulii line totuti la distanli
cele doul categorii de actori sociali, se produce o frachrrare a procesului
comunicalional dintre acestia; fapul are consecinle grave asupra perso-
nalittrlii pacienlilor, din momenr ce edcheta diagnosticd de tip psihiatric
influenleazi negativ relatiile acestora nu numai in cadrul spitalului, ci gi in
afara lui.
Psihanalisnrl, care se dore5rc o oglinde perfecte a pacientului, devine
deseori, fdri str ptie, prizonierul cadrelor de referinp ale mediului in care
se afl5 9i al unor stereotipuri care igi au originea in teoria la care aderd.
Aceasti idee poate fi ilustrattr cu situalia unuia din falgii pacienli inclugi in
amintitul studiu al lui D. Rosenhan. Acesta a afirmat ctr in prima copildrie
a fost foane aproape de mama sa gi destul de distant de tadl seu; btusi,
incepdnd cu adolescenla, intre el !i tatdl seu s-a dezvolrat o retatie de
 RELq,TIA PSIHOTERAPEUNCA II5

profundtr prietenie, in timp ce relalia cu mama a devenit mai rece ; cu sotia

avea rela i sEallse ti calde ti, cu exceplia unor izbucniri ocazionale, nu se
certau decat rareori, iar copiii lor prirnisera foarte rar catera palme la fund.
Aproape orice cititor adult se poate rccunoaite in acest ponret. Iati irsl
cum a fost interpretatil accasttr poveste, in contextul psihopatologic al
spiulului :

Relaliile acesrui om alb de treizeci li noul de ani cu penoanele

apropiate (.-.) sunt narcate incepdnd din pina copiWie de o mare
ambiwlenld. Din adolesceqd, relnlia sa cu nama, pAnl atunci strarcd,
devine mai di$otnd. Relalia cu tutdl sdu, pdnl annci distantd, devine
dinpotivd toane apropiatd. Se constatd absenla echilibrului afeaiv.
lfonuile sale pentru a-Si corurola enotivitatea fald de solie Si copii
sunt intrerupte de accese de ninie ; copiii, cAt despre ei, pimesc palne
Ia fund. $i, degi afirnt cd are mai mulli pieteni buni, se simte cd gi
aceste relalii sun morcate de o profundl anbivalenld (D. Rosenhan,
198E, p. lal).
intr-un spital, medicii opereazd cu ermeni categorici afla1i in opozilie :
normal-patologic, strnitos-bolnav. Medicul percepe bolnavul prin interme-
diul unei grile ce se dorc$te gtiinlificl, obiectivtr, care inhibtr acestuia din
urmtr orice manifestare subiectivi, strict peronaltr. Bolnavul nu Eebuie se
aibtr opinii, ptrreri, iniliative, ezitlri etc.; el uebuie str relaEze fapte, str
rtrspundi cit mai precis la intrebtrrile puse. De altfel, interviul medical
conline mai ales intrebtrri inchise, factuale, ale ctrror rtrspunsuri nu eviden-
liaztr aproape deloc ce simte 9i gindegte pacientul.
In cadrul relaliei psihoterapeutice, terapeutul se intereseazl in primul
rind de .povestea" pacientului; ticerile, ezitirilc, gesurile acestuia ori
aributele $i complementele utiliate de el sunt de cele mai multe ori mai
importante decat faptele sau ac$unile relataE; ele evidenliaztr atitudini,
sentimente, semnificatii, cereri de ajuror etc. Clientul gi terapeutul nego-
ciazl sensul, semnificalia, defrniliile problemelor, regulile rclaliei terapeu-
tice; aceste rcguli vor incuraja anumite comportamente gi vor descuraja
altele. Relalia terapeutictr presupune un spaliu - intersubiectiv", o realitate
comune, imptrfitrtittr, in continud e\olutie. Cand interpretarea analistului
devine un simplu exerciliu intelectual, fdrtr vreo legtrNrtr cu inrebtrrile
fundamentale pe care gi le pune pacientul, atunci rerapia devine ineficienttr
tiinuriE (A.J. Horner, 1985).
Un vechi dicton afirmtr ctr limbajul este oglinda realittrlii. Perspectiva
social+onslructivisu afi.rmtr ctr, dimpoEivtr, cuvintele gi dialogul social
116 ELEMENTE DE PSIHOTERAPIE INTEGRATTVA

in care limbajul se manifesttr construiesc realitatea (McNamee, 1992;

Wittgenstein, 1953) ; cuvintele vehiculeaze inFlesuri socialmente constru-
ite, iar explicaliile pe care le propunem in legtrure cu noi, cu ceilalli sau
cu situadile in care ne aflam se dezvoltil in cadrul interactiunii cu ceilalli.
Neuroprogramarea lingvistictr eviden;iaztr ctr limitele limbajului sunt
limitele.htr4ii" pe care individul o are despre realitatea in care se afld.
Interacliunea prilejuittr de relalia terapeutictr modifici .hana" pacicnNlui
prin intermediul unui .dialog Eansformalional" (Sexron, Whiston, 1994,
p. 67) in care reprezenttrrile gi organizarea informagilor de care ac€sta
dispune sunt schimbate prin renegocierea unor noi premise $i semnifica$i.
kcientul i$i expune .povestea" de cele mai multe ori vorbind, iar
cuvintele utilizate de el irrcurajeaztr anumite comportamente gi descurajeaztr
dtele, in func1ie de imaginile despre lume Si desprc el insugi pe care
acestea le vehiculeaztr. Deseori limbajul implici nu numai un schimb
verbal, el este un proces activ al adoptirii unor pozilii rela;ionale 9i al unor
secvenle comportamentale, in func1ie de aspectele importaJlte ale .povegtii"
fieceruia.
Ceea ce Gelso gi Carter (1994) numesc -relaga nerealtr", adictr manifes-
ttrrile uznsferenliale $i contra-transferenliale din cadrul relagiei terapeudce,
nu reprezintil altcerra decat efectul -intilnirii' a doutr istorii diferite; atAt
pacientul, cit gi terapeunrl intrtr in interacliune cu credinple li atteptfuile
lor, cu experie{a altor relalii sociale anterioarc. Din perspectiva consuucti-
vismului social se poate afirma ctr attepttrdle $i credinlele oamenilor
construiesc o antule . realitate", aceasta este menlinuti prin intermediul
interacliunii sociale care, la rendul stru, confirmtr credinlele !i a$repttrrile
socialmente determinate. Asdel, manifesttrrile transferen ale gi contra-
-transferenliale se inscriu intr-un proces auto-referenlial.
Din aceeali perspectivtr a constructivismului social, alianla terapeutictr
ar putea fi consideratlt ca fiind expresia scopurilor imptrrtiigite ale procesului
de coconstrucgie. Nucleul alianlei este acordul privind scopurile gi diversele
prescriplii ce orienteaztr Si construiesc interven;ia terapeutic5. Aceasttr
colaborarc Eebuie se aibtr la baza o sinteztr a agtepttrrilor, credinFlor $i
cunogtinlelor celor doi protagoni$ti: client Si terapeut.
 CapitolulV

STRUCTURA VERBALA
A PSIHOTERAPIEI

1. Interpretarea
2, Reformularea
2. l. Reformularea-refl ectar€
2.2. Reformularea ca inversare a raportului ligurd-fond
2.3. Reformularta-clarificare
3. Resemnificarea
4. Arta de a putre intrebilri: un meta-model pentru limbaj
4.1. Omisiunile
4. 1. 1, Verbele nespecifice
4.1.2. Omisiunile
4.1.i. Compamgiile
4.2. Generaliztrrile
4.2. l. Cuantificotorii univenali
4 2. 2 - Ope rzloii modali
-

4.2.3. ludecdlile de valoare (afirma{iile) fdrd oigine specificatd

4.3. Distorsiunile
4.3.1. Nominalizdile
4.3.2. Ec hiwlenlele complexe
4.3.3. Presupoiliile
4, i.4. Relagiile cauzd-efect
4, j,5. Lectum ginduilor
5. Concluzii
 Interpretarea, reformularea !i resemnifi carez (reframing) $nt elementele
cele mai importante ale structurii verbale a construcliei terapeutice. Majori-
tatea psihoterapiilor hi propun str .rescrie' istoria pacientului (history :
his story). De cele mai multe ori pacientul keielte intr-o maniertr dramadce
prczennrl 9i viitorul deoarece istoria sa, aga cum o povesrclte terapeutului,
nu-i ofertr punctele de sprijin necesare pentru a da existenlei sale sensul pe
carc si-l dore$te. Utilizand cele trei tipuri de intervenlie verbaltr menlionate,
terapeutul corecteazl $i completeaztr -istoria" paciennrlui, av6nd la bazi
credinla in atotputemicia cunoaSterii in procesul deosebit de complex al
adaptirii umane. Degi in prezent majoritatea $colilor terapeutice utilizeazS,
in propo4ii diverse, aceste tehnici, aparifa li dezvoltarea lor s-a f?lcut pe
fondul schimblrilor manifestate in domeniul concepgiilor psihopatologice
ale diferitelor gcoli 9i al atitudinilor terapeutice (pe axa directiv-non-
-directiv).
Astfel, interpretarea este tehnica privilegiati a psihanalizei, reformu-
larea a fost consacrati de terapia rogersianE, in timp ce resemnificarea
(reca&area, r{raning) a fost dezvoltatl indeosebi de cltre Erapia strategictr
fundamenuttr de $coala de la Palo Alto.

1. Interpretarea
in virnrtea acceptErii .ipotezei' incongtientului, Freud ramformtr inrcrpre-
tarea in actul Stiinlific fundamental care asiguri accesul la cauzalitatea
comportamentului uman. Interpretarea este, dupi cum rcmarca D. [:gache,
.actul psihanalitic prin excelenltr" carc evidenliazi interdependenla faptelor
conform unei mnceptii deterministe in care, examinindu-se efectele (simpto
mele), se cauti cauzele. Dorind sI factr din psihanalizl o gtiinp asemenea
Stiinlelor na rii, Freud utilizeazi un limbaj dominant explicativ, inter-
pretativ: nostru - spune el - este acela al Etiinpi in general: noi
"Scopul
vrem se inFlegem fenomenele, str le legtrm u[ele de altele Si, in cele
din urmtr, str sporim pe cat posibil puterea noastrtr asupra lor (Freud, 1980,
p. r22).
Termenul de interpretare (cf. lal. interpretar.o : explica(ie, limurire)
are, in conceplia psihanaliticd, semnificalia unei opera(ii de decriptare,
decodihcare : ranspunerea dinu-un limbaj necunoscut, enigmatic, secret,
intr-unul inteligibil, clar. Astfel, fobia fali de cai a micului Hans exprimi o
teame de tati, iar calul a putut fi asimilat cu acesta dfur cauza dimensiunilor
deosebite ale penisului seu (Freud). Operalia a fost in acest caz ca.l : tati.
I2O ELEMENTE DE PSIHOTERAPIE INTEGRATIVA

in procesul interpretiirii o noliune-cheie este cea de simDol. Degi

deosebit de importanti, aceasttr noliune este greu de dehnit deoarece
diferitele teorii psihanalitice nu au o conceplie unitar5 asupra acesteia
(A. Co ette, 1985). insugi Freud este oarecum prudent cdnd se refertr la
simbol: .Trebuie sI convenim ci no;iunea de simbol nu este ince net deli-
mitatl, ctr ea se confundi adesea cu cea de substinrire, de reprezentare etc.,
cd ea se apropie chiar qi de noliunea de aluzie" (Freud, 1980, p. 159).
Rapomrl simbolic (raportul ce se stabilegrc intre elementele incon5tiente gi
simbolurile lor congtiente) este expresia unei comparalii nu intotdeauna
ugor de evidenfat : .Esenta raponului simbolic consti intr-o comparalie...
In unele simboluri, comparalia care le serve$te de bazi este evidenttr.
Existi insl altele in legSturi cu care suntem obligali si ne inuebtrm unde
trebuie sf, ctru6m factorul comun" (iDid., p. 159).
Simbolul este, in inlelesul grecesc al cuvantului, o .enigmtr"; pentru
psihanalist nu este vorba de o enigmtr ce blocheazd gindirea, ci de una ciue
o provoactr.
In procesul interprettrrii, analistul implete$te argumentalia logictr cu
formularea unor ipoteze ori cu sugestiile subtile sau aluziile. Lupta impo-
triva rezistenlelor implicl, irrEe alEle, arta analisnrlui de a se apropia de
.adevtrrul" mascat de fantasmele pacientului, formuldnd sau reformulind
ipoteze care sel apropie pas cu pas de obiectiwl urmirit. Ipoteza ca aare
nu este nici adevtrratii, nici falsd ci doar mai mult sau mai pulin utiltr. Chiar
o ipotezi care se dovedegte fals[, furnizeazi informalii prin faptul ctr
elimintr un anumit numir de rrariabile care pini atunci piruseri posibile.
Din cauza acestei funclii de categorizare a informaliei 9i experienlei, ipoteza
ocuptr o pozilie privitegiati in munca arnlistului : ,in stadiile ulterioare ale
travaliului analitic, este util de a face ipoteze privind conexiunile gi de a le
imptrrtigi bolnarului chiar inainte de a le descoperi cu adevirat. CAci, dace
ideea este jusli, se accelereazl derularea curei; dar ne ajuttrm pe noi
ingine chiar cu o falsi iporezS, obligand bolnavul se ia o anumiti pozilie
fati de ea qi relinind negfuile lui energice care tredeazi tocmai o mai buntr
9i mai sigurtr cunoaitere". Cu uimire ne dtrm seama cE nu este vorba de a
impune bolnavului ce\ra arume cu privire la lucrurile pe care el pretinde
ce nu le cunoaqte, nici de a influenga descoperirile analizei activandu-i
a$te^pririle (Widlocher, 1970, p. 32).
In lucrarea sa privind interpretarea psihanalitictr, P. Ricoeur, duptr ce
evidengiaztr doud surse epistemologice majore ale interpretirii (Metafizica
lui Aristotel gi exegeza textelor biblice), afirme ci existd .doutr interpreuri
ale inrerpredrii, una ca recuperare a sensului, cealald ca reducere a ilu-
ziilor gi minciunitor constiinlei" (1998, p. 42). Interprednd, psihanalistul
 STRUCTUM VERSALA A PSIHOTERAPIEI 12I

evidentiaze sensul primar al discursului pacientului, .demoland", in cadrul

unui travaliu de lung[ durati, iluziile, minciunile $i fanrrsmele provocate
de mecanismele de aptrrare ale eului.
Declarind con$tiinfa o "falsl con$tiinltr", Freud (aleturi de Marx pi
Nietzsche) se inscrie pe linia indoielii carteziene. insl in timp ce indoiala
promorattr de filosofia lui Descartes viza doar cunoa$terea lucrurilor exte-
rioare noui, Freud pune sub semnul indoielii insdgi con$tiinla ! Con$riinla
nu este ceea ce pare cI este, iar congtiinta de sine trece in mod abuziv drept
cunoaqere de sine. Facdnd aceas6 afirmatie, Freud este in acord cu Husserl
$i Bergson. Acesta din urrnl considere cI migcarea sponani a constiinlei
este spre exterior, spre adaptarea acliunii la condi;iile prezente ; intoarcerea
spre fiin1a proprie nu-i este naNrald. Ulterior, J. Piaget este chiar mai
explicit in aceastii privinli. Din punct de vedere cognitiv, spune el, priza de
con$tiinltr este cen[ati pe rezultatele exterioare ale acliunii 9i nu fumizeaztr
infomngii suficiente nici asupra mecanismelor acestei acliuni, nici in gerrcral
asupra mecanismelor inteme ale vietii mentale ; din punct de vedere afectiv
ea are ca func1ie esen altr constituirea $i intrelinerea unor laloriztrri utile
echilibrului interior, dar nu ne informeaztr despre legile acesnr.i echilibru.
DacI coqtiinla nu este ceea ce se crede cI es]e, un nou rapon febuie
i
insdruit intre manifest $i latent acest nou raporl ar corespunde celui pe
carc congtiinla l-a instituit intre aparenla gi realitatea lucrurilor. De aceea
trawliul psiharnlitic este centrat pe raportul ascuns-dezvlluit, inconstient-
-con$tient sau, dactr prefertrrn, simulat-manifest.
O terapie psihanalitici bine condusl determini pacientul ca, in final, si
faci al seu sensul care initial ii era sirlin, ltrrgindu-ti astfel sfera conttiin-
pi; el devine, prin aceasta, ceya mai liber gi, poate, cerz mai fericit. Unul
dintre primele omagii aduse psihanalizei vorbegte despre .vindecarea prin
congtiinli". Aceasttr formule este corecLtr, spune P. Ricoeur, cu conditia
de a spune ctr .analiz2 vrea str subsrituie unei con$tiinle imediate gi
disirnulante o congtiinF mediat[ 9i insrruiti conform principiului realittrlii"
(1998, p. as),
Prin interpretare, analistul decripteazl discursul pe care paciennrl i-[
line, comportarnencul lui locutoriu, .fabulator", gi ajunge si configureze
Ient, pentru el, un alt discurs pe care va avea sarcina strl expliciteze, acela
al complexului reprimat in incoqtient. Analiza socoteEte deci discursul
pacientului drept interpret al unui alt.limbaj" care igi are regulile lui,
simbolurile gi sinteza proprie gi care trimite la srrucrurile profunde ale
psihismuluia.

4. J. hcan afirmtr cil inconstientul este strucrurar ca un limbaj.

ID. ELEMENTE DE PSIHCIEMPIE INTEGMTIVA

Deqi se spune, in mod frecvent, ctr interpretarea transformtr inconstientul

in congtient, totusi nici o perfeclionare in congtientizarea obignuiti nu
poate suplini tehnica analitictr, pentru ctr, spune Freud, problema nu este
de a inlocui ignoranta prin cunoagtere, ci aceea de a invinge rezistenlele.
Comunicarea unei interpredri este inutiltr atita vreme cat ea nu se poate
insera in travaliul conrtientizdii. Mai mult, dacd o astfel de comunicare
are loc prea curand, nu va avea ca efect decAt consolidarea rezistenlelor.
Exist5 deci o dinamicl a tratamentului, po[ivit ctrrcia factorul pur inte-
lectual al inlelegerii se incorporeazl in calitate de factor important gi
subordonat lichidlrii rezistenlelor (inclusiv a rezistenlelor la interpretare).
Din aceastii persperdva, arta de a interpreta este subordonad tehdcii
analitice, din moment ce ea este defrnitl prin lupta impotriya rezisenFlor.
intr-adev5r, dactr existtr ceva de interpretat este pentru ctr existtr o defomnre
a ideilor devenite incon5tiente, iar deformarea este expresia rczistenlelor ce
se opun reproduccrii lor con$tiente. Prin urmare, regulile interpretfuii sunt
ele insele o parte a artei de a manewa rezistenlele. Existtr 9i situalii in care
arta de a interpreh trebuie sacriflrcatl net in beneficiul sEategiei anti-rezis-
tenle. Astfel, Freud recomandtr debulanlilor str nu factr din interpretarea
exhaustivtr a viselor un scop in sine, riscind str cad[ in capcana rezistenplor,
care se vor servi de incetineala interprettrrii ca de o intirziere in tratament.
Analia nu este un .trataliu' doar pentru analist, ea este, in egald
m5surtr, un tra\raliu pentru pacient - travaliul constientizfuii, al .eliberlrii"
sale. Freud ltllizeazl termenl.tl de pcrlaborare peltn! a desemna aceastf,
murrci suslinuti a paciennrlui cu rezistenlele sale, munctr dirijati cu ajutorul
interprettuii si al transferului.
Psihanaliza, in ansamblul ei, precum si interprelarea ca metodi princi-
paH a acesteia au fost supuse unor numeroase critici. Yorbind despre
interpretare, P Ricoeur face o pertinen6 trecere in revisttr a acesor critici
precum gi a incerclrilor .inteme" de reformulare a unot concepte psihana-
litice pe care le respinge considerind cd, in egaltr mtrsuri critici gi refor-
multrri, nu sesizeaze adevtrraE narurtr a .realittrlii" psihice cu care lucreaza
psihanaliza .

IatA dou5 din punctele de vedere critice referitoare la interpretarea

psihanalitictr:
1) .Se spune ce inErpretarea e metoda Principal5 a psihanalzei [...].
Or, in ce condifi o interpretare este validtr ? Pentru ce este coerenttr,
sau pentru ctr pacientul o accepttr, sau pentru ctr amelioreazi starea
bolnavului ? Dar mai intai ar trebui ca interpretrrea sd aibl un
caracter de obiectivitate; pentru aceasta ar fi necesar ca o serie
 STRUCTURA VER3ALA A PSIHOTERAPIEI 123

de cercettrtori independenli str aibtr acces la acelaqi material, in

circumstante codificate cu grijtr. Ar trebui apoi si existe procedud
obiective pentru a uan$a intle interprettrrile rivale; ar mai trebui ca
interpretarea str lase loc unor previziuni verificabile. Or, psihanaliza
nu este in stare sI satisfactr aceste cerinle: materialul ei aderE la
relalia singulartr dintre analist gi analizat: nu putem indepirta indo.
iala ctr in@rpretarea este impustr faptelor de inrerpretat in absenla
unei proceduri comparative gi a investigtrrii .statistice'. Aceste
afirmalii apa4in lui E. Nagel gi au fost prezentate cu ocazia unui
simpozion linut la Washington in 1958 pe tema.Psihanalizi, metodi
$tiinlifice gi filosofie" (c/. P. Ricoeur, 1998, p. 370).
2) Urmitoarele consideralii critice pe care ne-am propus se le prezen-
ttrm iqi au originea in teoria behavioristi. Din aceasti perspectivl,
teoria psihana.liticl nu marcheazS, din punct de vedere epistemo-
logic, un proges decisiv faB de animism $i concepliile derivarc din
acesta :

.Schema explicativl a lui Freud, scrie Skinner, urmeazl modelul Fadi-

$onal, care te inviti str cauli o cauztr a comportamenNlui uman in interiorul
organismului" (c/. P. Ricoeur, 1980, p. 377). Aceastit construclie explica-
dve udizeaz{ variabile neobservabile gi asupra ctrrora nu se poate acliona.
Punctul vulnerabil al acestor critici, considertr P Ricoeur, este acela cd
pomesc de la ideea ctr orice psihologie ltiinlifictr - inclusiv psihanaliza - ar
rebui se fie o $tiinF a obscrvaliei. Or, -vorbind in mod absolut, in psihana-
lizi nu existi.fapte' pentru ce aici nu se observ6, ci se interprercaz5"
(ibid., p.390). .Faptul psihologic'este un ansamblu de semnificafi;
sensul unui -fapt psihologic" este dat printr-un sistem de semrificadi triite
de subiectul care este inlplicar in el, inclusiv prin contextul uman in care el
apare. -Realiatea' nu este ca in psihologia comportamentisE ordinea
stinrulilor, aga cum ii cunoagte experimentatorul, ea este scnsul adevdrat la
care trebuie str ajungl pacientul strtrbtrtind inunecatul labirint al fan-
tasmelor.
in ceea ce privegte variabilele de mediu, a ctrror neluare in considerare
o critici Skinner - ele nu sunt pentru analistul faptelor ceea ce sunt pentru
observatorul exterior : ceea ce-l intereseaztr pe analist - spune P- Ricoeur -
sunt dimensiunile mediului aga cum ii .apar" ele subiectului; pertinent
pentru el nu este fapnrl, ci sensul pe care faprul l-a dobandit in isroria
subiectului. -Rea.litatea remane mereu de interpretat", afirmtr P. fucoeur
(1998, p. 396) - sublinind ideea ctr -realitatea" pacientului este o con-
structie continutr ce prinde contur in cadrul rela ei analitice.
124 ELEMENTE DE PSIHOTEMPIE INTEGRATIVA

in analiza gi interpretarea realirtrlii psihice astfel definite putem vorbi

despre cauze : relalia cauzald poate descrie relalia de determinare ce existi
intre fapte observabile, dar este improprie pentru descrierea Si interpretarea
unui sistem de semnifica i. Psihanaliza i9i realizeazE constructiile expli-
cative apeland h notive, dar.deoarece campul topic e decalat in raport cu
orice conEtientizare, explicalia ei seamlnl cu o explicatie cauzall, fErI a se
confunda vreodaLtr cu aceasta altfel decit riscind sd-gi reifice toate notiunile
9i si mistifice instr$i interpretarea" (ibid. , p. 385).
Totu$i, evidenfierca opoziliei dintre motiv li cauzl nu remlvl problema
epistemologictr ridicati de discursul freudian: acesta este reglat de un alt
tip de a fi pe care P Ricoeur il numegte semantica doinlei. Acesta altrmi
categoric: .Teoria psihanalitictr are drept func1ie plasarea rryaliului de
interpretare in regiunea dorinlei" (1998, p. 400).
Dorinla este o modalitate de a ne raporta la ceila.lti, iar toate raporturile
noastre cu lumea au o comtituire in@rsubiectivtr. Constiruirea intersubiec-
tivi a dorinpi reprezinttr adevlnrl profund al teoriei freudiene a libidoului,
spune P. Ricoeur. Niciodatl Frcud nu a descris pulsiunea in afara unui
context intersubiectiv i nu ar exista nici rcfulare, nici cenzurtr, nici implinire
a dorinlei in mod fantasmatic, dacl dorinta nu s-ar afla in sinulie inter-
umantr. DacI ceilalti sunt, in primul rand, purtitori ai interdic$ei, am
putea spune^ctr dorinp inGlnette alttr dori4tr chiar qi sub forma dorinpi ce
se refrztr. In rela$a analiticl putem gtrsi toate problcmele consduirii
dorinlei. De aceea, -pe de o pane, structura intersubiectivtr a dorinlei face
posibil5 investigarea dorin;ei in relalia transferen$ald ", iar pe de alta,
-relalia analidce poate repeta istoria dorinlei, pentru ctr ceea ce vine spre
vorbire in cdmpul discunului de realizat este dorinta, in mlsura in care ea
era la origini o cerere cdtre un altul" (ibid., p. 415).
Argumentele lui P. Ricoeur privind specificitatea gi validitatea interprc-
tirii psihanalitice sunt pertinente $i nu putem se nu-i dem dreptate in bune
mtrsurtr. Rtrmane tohr$i o infiebare: De ce, dactr inEeaga construclie
explicativE a psihanalizei se situeazd la nivelul semnificaliilor unde nu
putem utiliza relalii cauzale (specifice gtiinlelor fizice), conceptul de
energie - concept central al lizicii - are un loc privilegiat in interpretarea
psihanalitictr ?
Bateson a insistat iD mod deosebit asupra faptului ci a lua energia ca
baztr expticativtr a comportamentului uman inseamntr a utilia o analogie
fizice inadecvati pentru fenomenele studiate.
Degi pentru teoriile psihodinamice energia nu este considerattr ca o
cantitate fizic5 .realtr", ci mai degrabtr ca o metafortr, aceast?l meEfori i$i
 STRUCTURA VERBATI. A PSIHC'TERAPIEI 125

evidenliazi limitele cand este introduse in construclii explicative. Astfel, se

vorbegte - ca in hzice - desprc energie blocati sau descercati, canalizarea
sa, rezewtr de putsiuni etc. Analogia cu teoria energiei din lzica tradilionaltr
nu permite explicarea caracteristicilor specifice organismelor vii, in mod
deosebit a proceselor recursive. Incapabili str incorporeze in conslrucliile
sale conceptul cauzalititii circulare, interpretarea psihanalitice ajunge in
cele din urmtr si explice prezentul doar prin trecut degi, in mod evident
Gentru alte gcoli terapeutice), comportamentul prezent al paciennJui este
in funcfle 9i de imaginea pe care acesta o are despre viitor. Am Putea
spune, parafraz6nduJ pe P Ricoeur, ctr semantica dorinlei trebuie com-
pletattr cu semimtica speranlei !

2. Reformularea
A reformula irsearrurtr a spune cu alli termeni intr-o manieri mai concisi
sau mai explicitl ceea ce clientul (pacientul) tocmai a exprimat. O refor-
mulare este corect efectuatl si devine eficienttr doar in mdsura in care
intrune$te acordul celui ctrruia ii este destinattr.
Teoretizati indeosebi de ceEe C. Rogers, reformularea - tebdctr de
baztr in terapia centratii pe client - igi are originea in conceplia general[ a
acesNia despre om.
A considera acordul clientului criteriul principal al validittrlii refor-
mullrii inseamntr aJ considera pe acesla .expert" in problema sa : clientul
ese cea mai informattr persoani in legeurtr cu situalia Pe care o trtrieqte.
Prin urmare, el $tie exact despre ce vorbelte. Aceasti concePlie se sinteaze
la polul opus concepgiei psihanalitice conform ctrreia subiechrl este incon$d-
ent de adeytrrata nature a problemei sale. De altfel, pe aceasti idee promo-
var5 de psihanaliz[ se bazf,azA ideea atotpurcmiciei intuidei psihologului.
in acord cu ideea ctr terapeutul trebuie str adopte o atihldine Pozidve
necondilionattr in relalia sa cu clienNl - una din condiliile necesare ale unei
terapii eficiente in conceplia tui C. Rogers - reformularea implictr credinla
ce orice componament uman are o logici specificl 9i cE toate reaclii.le
afective, comporumentale, verbale etc. au o semnificalie anume care se
dezvtrluie doar in cadrul universului intim al fieciruia dinre noi. De aceea
sarcina terapeutului este aceea de a asculta, a inlelege gi a returna clientului
un mesaj care str fre expresia acestei intelegeri.
Astfel, terapeuhrl face din client un partener deoarece reformularea
implicl deopotrivE refleie octivd din partea terapeutului, dar li din partea
I ELEMENTE DE PSIHOTERAPIE INTEGMTIVA

clientului. Acest tip de relalie arc la bazd increderea in capacitatea de

autocunoa$tere gi in puterea de autoreglare finaltr a omului prin el irsu5i.
Reamintind cI o reformulare valid5 este cea care intrunelte acordul
clienmlui, am putea rezuma astfel consecinlele imediate ale acesteia:
- terapeutul este sigur cI nu a introdus nimic in plus de naturtr
interprelativtr in mesajul pe carc i l-a transmis cliennrl ;
- cu cit clientul se recunoa$te mai ugor in reformularea terapeutului,
cu a6t mai mult va avea sentimennrl ctr este ascultat li inteles !i se
va algaja mai activ in relalia teraputictr :
- o bunl reformulare este o buntr dovad?t gi ctr terapeutul insugi este
activ implicat in relalia terapeurictr, ascuhtr 9i inlelege.
Analizind reformularea in conceplia lui C. Rogers, R. Mucchielli (1994)
evideryiazd trei procedee principale ale acesteia cu efecte progresive care
vor fi prezentate in cele ce urmeazS.

2.1. Reformularea-reflectare
Ea reia o secvenfi importanttr a discursului ori ultimele cuvinte care sunt
urnute de o pauzi mai lungtr. Purcm astfel sA evidenliem ideile importante
!i facem o invitalie la continuarea discursului. Procedend astfel dovedim
str
clientului cE inlelegem 9i gindim impreund, cu el.
Modul cel mai simplu al acestui tip de reformulare este rdspunsul ecou.
Exemplu :
Pacientul : ...$i Joane depimat... @auzd)
^eram
Tcrapeutul : ...Inleleg.. Erai foarte deprinat...
Utilizarea lui in exces ar putea sfarsi prin a crea clientului impresia unui
efon superficial de inlelegere. De aceea reformularea carc \ttliz&azi alti
lermeni, consideta ca echivalenli, este superioare in mtrsura il care
evidenliazl un efort real de intelegere, este vorba de solicitarea unui
feed-back, de verificare a unei informalii. Terapeutul stabile5te dace a
inleles bine sau nu: astfel..., dupi dumneavoastrtr..., weli si spuneli c5_..,
cu alli termeni...
Exemplu :
Pacientul :...fi eram foane depnnal.. (pauzd)
Terapeutul : -..Vreli sd spun4i cd Jelul cum v-a privit v-a necdjit Ioarte
mulr... ?
instr modul cel mai complex aI acestui tip de rcformularc este relot-
mal&rca-rcza at care igi propune sI evidengieze, pentru client, aspectele
esenl,iale ale mesaju.lui stru. Existtr riscul ca rezumdnd str interprettrm !
 STRUCTURA VERSALA A PSIHOTERAPIEI 127

De aceea terapeutul trebuie str sublinieze aspectele esenliale, plsuand

cadrul de referinF propus de client.
E)cmplu :
Clientul : Problenm, cu acest gen de sentimen e pwcute, este cd nl
simt nefeicit pentru cd ttiu cd, dupd aceste qtraordinare momente de
improspdtare a lo4elor voi recddea in starea de depresie.
Terapeutul : Dacd inleleg bine, vd spuneli cd aceste reocii tonice sunl
pasagere Si acest lapt vd interzice oice satisfaclie.

2.2. Reformularea ca inversare a raportului figur5-fond

Acest procedeu iqi are originea in teoria gestaltis6 li exprimtr foane bine
conceplia rogersiantr privind .restructuarea campului". La fel ca in per-
ceplia figuritor duble in care, in funclie de focalizarea atenliei, alternativ,
obiecnrl percep$ei devine fond, iar fondul obiect al percepliei, acest tip de
reformulare inverseaztr raporul .figurtr-fond" aI unei si alii. Ea eviden-
liaze aspectele implicite ale unei pmpozilii.
Exemplu :
PacieDtul : ...Sunr singurul din clasd care nuface nimic niciodard bine !
Terapeutul: ...Dupd pdrerea durnneavoasrtd toi ceilalli reulesc nmi
bine decdt dunneawastrd ?
Aceasg intervenlie, deii nu scoate gi nu introduce nimic nou in mesajul
initial, pro/oacl clienNl se-$i perceaptr situatia sub un dt unghi, sl-gi
precizEzf- sau sl-ti modific€ ideile. De carc ori nu se spune cI nu vedem
!
pldurea din cauza copacilor ori copacul din cauza pldurii De cite ori
oamenii nu rtrminpnlzonieii unui anumit puncl de wderc, al unui anumit
aspect al situatiei !

Apari;ia bruscl a unui alt rapon intre elementele situaliei poate provoca
stilri afective intense gi accentueazi o priztr de conttiinltr mai reflexivtr
asupra situaliei. Avdnd in vedere sl.ilrile afective ce pot insoli acest tip de
rcformulare. 9i care nu totdeauna pot fi benefice pentru erolulia rcrapiei,
terapeutul trebuie str aibtr o aritudine gi un ton empatice.

2.3. Reformularea-clarifrcarr
Duptr cum spuneam in primele rinduri ale ac€stui capitol, de foarte multe
ori .povestea" pacienNlui este confuzi, fare sens, neorganizati. Prin
clarificare - tipul cel mai complex, dar Si cel mai dif,tcil de reformulare -
terapeuNl evidenliazi 5i returneaztr spre client sersul mesajului pe care
acesta l-a emis. Mucchielli di un bun exemplu de astfel de reformulare.
I2t ELEMENTE DE PSIHOTEMPIE INTECRAITVA

Exemplu :

Clientul : Cumnatul meu este un tip literalmente plin de preteqii- Dupd

el, numoi persoana lui conteazd- Nunwi el are ceya de spus. Imediat ce
apare, conversalia este monopoliutd de el. Pot sd urez bund seara la toard
lumea Si sd plec-
Terapeutul: Nodul problemei nu su atAt aceste ,rmniere... cAt laptul
cd ele, intr-un lel sau altul, vd deranjeazd, ajung sd vd elimine.
Reformularea f*oiueazA un dialog autentic in[e doi actori socia]i,
dialog ce se desfiltoartr intr-un deplin respect fap de puncrul de vedere al
celuila.lt. Terapeutul Eebuie str fie capabil sI recunoasctr sentimentele sau
semnificaliile exprimate de client in cadrul unui discurs liber, fArE constrAn-
geri impuse de terapeut in ceea ce prive$te durata, tema dialogului etc. Ele
sunt recunoscute Si acceptate ca exprimind un punct de vedere subiectiv gi
tocmai acest punct de vedere trebuie inleles; inlelegerea acestui punci de
vedere implicl 9i accephrea rcsponsbilitllii clientului referitoare la situalia
descristr, concomitent cu pestrarea de citre terapeut a unei adnrdini pozitive
necondilionate asupra acestuia, care se simte astfel inleles Si neacuzat,
neerraluat.
DupI aceasd scurlit trecere in revisui a tehnicilor de reformulare, putem
rezuma astfel udlitatea lor (Mucchielli, 199a, p. 50). Degi utiltr, simpla
reflectare este insuficientil ; ea dovede$te centrarea atenliei asupra cliennrlui
ii este, in calitatea de oglinde, o reflexie obiectiyaE. h mtrsura in care
rcformularea este corectl, cliennrl este obligat str se recunoasctr il aceastl
imagine ce-i este furnizal,il din exterior; acest fapt are un impact reflexiv
Si-i furnizeazl sentimennrl ctr este inleles Si ascultat. Reformularea ca
inversare a raportului figutr-fond este, de fapt, o noul formulare ce eviden-
1iaztr aspectele implicite ale mesajului ; ea realizeazl un pas inainre faF de
tehnica precedeng, deoarece dI un nou sens acelorasi fapre subiective si
plstreaztr clientul in centrul acesNi nou sistem de semnifica;ii. In sfArgit,
reformularea-clarificare, cu ajutorul unui rezumat clar, coerent, extrage din
discursul clientului aspectele experenliale esentiale pe care acesta le recu-
noa^lte ca fundamenale pentru el, de$i nu le-a formulat niciodati ca atare.
In ultimii ani, neuroprogramarea lingvisticl fumizeazA w maa-model
care permite deptrgirea limitelor structurii superficiale a limbajului 9i
accesul la structura profundtr a mesajului. Tehnicile care alctrnriesc acest
meta-model completeazi reformularea rogersiantr 9i are, in general, acelaii
scop : evidenlierea sensurilor implicite (nu totdeauna consdenrizate), inlele-
gerea cliennrlui, a irnaginii pe care acesh o are despre -realihte", precum
gi a limitelor acestei imagini.
 STRUCTURA VERBATI A PSIHCITEMPIEI 129

3. Resemnificarea
Acest tip de intervenlie poate h ugor ilustrat cu ajutorul bine cunoscurei
butade conform ctrreia, in fala aceluiagi pahar cu api, pesimisnrl vede
partea goaltr, iar optimisn:l, panea plini ! De akfel, majoritatea glumelor
reu;ie (a .bancurilor") au la baztr un astfel de procedeu: ele implicl
luarea unui obiect sau a unei situalii gi transpunerea lor nealteptad intr-un
alt conrcxt, ori atribuirea unor semnificalii neasteplate.
Resemnihcarea5 presupune -schimbarea conrcxhrlui conceptual si/sau
emolional al unei situalii sau al perspectivei din care ea este trdi6, plasand-o
intr-un alt cadru, care corespunde la fel de bine sau chiar mai bine .faptelor"
acestei situalii concrete, al ctuei sens, prin urmare, se schimbl complet"
(Waulawick, Weaklard 9i Fisch, 1975, p. 126).
Utilizind resemnificarea aderrm la filosofia constructivisti conform
clreia .harta nu este teritoriul" (Korzybski); intr-adeyer, operalia de
recadrarc are loc la fiveld mela-reolildlii, UIde schimbarea se poate produce
chiar daci condidile obiective ale situatiei rtrman neschimbate; putem
schimba grila de lectur5, sistemul de referinlA si ,realiEtea" ne ofere alti
imagine. Acest adever nu este de data receng; el are rtrdtrcini in filosofia
antice Si este regesit, multe secole mai tirziu, in opera lui Shakespeare:
.Nu existi lucruri bune sau rele, gandirea noastrI le face astfel"-
Semnificalia hecarui eveniment depinde de cadrul in care este plasat.
Cand schimbtrm cadrul, schimbim gi semnificalia evenimentului; schim-
barea semnificaliei anueneazl schimbtrri in comportamentul nostru. De
aceea, recadrarea evenimentelor f]umizeazi o mai mare libertate ti multi
plictr alternativele componamenale.
In terapia srategici promoi"ttr de $coala de la Palo Alto, resemnificiuea
este o interventie deosebit de udh, deoarece permite terapeutului sA orien-
teze pacientul spre o gaml intreagtr de conduite posibile; nu este vorba de
a gtrsi un adev5r exterior pacienn:lui, componamentul bun ce trebuie
prescris, ci de a deschide calea utilizlrii unor solugii noi, originale. Prin
resemnificare nu ne propunem str furnizlm pacienlilor nigte ochelari cu
lendle roz, cu care se priveasca realitatea $i se descopere doar partea plintr

5. "Reframing"
(engl.), -r€cadrage' (fr.); traducem aces! terrnen prin rcseruAcdrc,
accenru.ard astfel efectul acesnri lip de inlervenlie: schimband cadrul de referinltr,
-rccadrirxl- ur componament, *'tdenliafi noi sennilicoii, propunem o altl grila de
lccturi a rcalittrlii.
I3O EI.EMENTE DE PSIHO'TERAPIE INTEGRATIVA

a paharului; problemele nu dispar spontan, dar cu cat imaginea noastrtr

despre ele este mai complete gi cu cit avem mai multe altemative de a le
aborda, cu adt mai mult cre$te posibilitatea de a le rezolva.
Prezentim cAteva exemple de resemnificare a unor trislturi de personali-
tate, conporfinent€, credinle etc. (y'. I, Wlkirson, 1998, p. 67) (rabelul 5).

?belul 5 - Exenple de resemtificare

Caracteristici individuale
- inchidere in she / genditor
- slab, tenr or / seDsibil
- nefericit, se irdispuE usor / seDsibil, mil6, corryItimitor
Comportamente
- solicig aEntia celorlalti / .se simE bine" crr oricine
- corryortaJrEot arguDe ativ, agresiv / pasiouat, iDJltrctrrat
Credinfe
- rotdeauoa doreSte str argumenEze / gende$te ci dezbaterea este un lucru bun
- nevoia de a coDtrola I crede in asumarea rcs?oDsabilirtdi
Factori cauzali
- vede totdeauE problenre / "clopolel
de alamt"
- solicid ater4ia celorlalti /capacitarca de a abaE gendurile
oarDcnilor de la problernele lor
Efecte
- determintr discr.rlii in conradictoriu / este inteIesat de problerna ra

- fac€ presiud asupra alroB / Esrcaztr cat de hodxti sunt

Degi practicarca resemnifictrrii soliciti din partea terapeun ui experien6

si -intuilie", acesta trebuind si sintetizeze o mare cantirate de informalii,
.un recadraj nu reu5egte decat dactr line cont de opiniile, aqrcptirile,
motivaliile, ipotezele - intr-un cuvant, de cadrul conceptual al celui ctrruia
trebuie s[-i schimbim problemele" (Watzlawick, Weakland 9i Fisch, 1975,
p. 125). Prin urmare, utilizarea resemnifictrrii prcsupune ca terapeutul sd
inve;e limbajul pacientului (ceea ce este mult mai ugor decat invers), sE
utilizeze forta simptomului, a credinlelor acestuia, ca intr-un .judo psiho-
logic". Watzlawick subliniaztr faptul ctr recadrajul nu arage atenlia asupra
unui lucru anume - nu produce o prize de con$tiinti , ci invald pacientul
un noujoc care il face pe cel vechi caduc- Pacientul -vede acum ceva altfel
Ei numai poate continua strjoace naiv" ca gi cum nu ar cunoagte gi celelalte
faFte ale situaliei. Astfel, contrazicand pe cineva care afirmtr sentimente
 STRUCTURA VERBALA A PSIH TEMPIEI I3I

9i gAnduri negative fali de el insugi, nu facem decat str-l provoclm Ia

organizarea argumenElor nec€sare susginerii credinlelor sale; dace evitim
acest fupl. Si iniliem un -joc" in care suntem de acord cu el, sunt mai multe
$anse ca acesta se descoperc el insuli alternative rezonabile la credinlele
sale. De alfel, de cite ori nu reugim str ie$im, in cele din urmE, dinu-o

"tot rtrul spre bine!"

situagie problematictr spunind (in RomAnia post-
decembristi sunt cazuri in care intrarea in gomaj a Ecut din unele persoane
oameni de afaceri prosperi ! ).
In lucrarea amhtittr, Waulawick et al. (1975, p. 16l) prezinti cazul
unui elev de liceu ciruia i s-a interzis temporar sI intre in cledirea gcolii
unde studia gi care a decis si se rizbune invtrqind cdt mai pulin posibil.
Acceptind ideea rtrzbuntrrii, terapeunrl propune un alt ,joc". Astfel, mama
elevului, sfltuittr de terapeut, I-a f?icut ;r acesta se valorizeze atitudinea sa
ini;iali ca venind in in6mpinarea dorinlei profesorului .care, firi indoiali,
l-a exclus pentru a-l putea ltrsa repetent". Elevul a inleles ce se poate
rizbuna muncind mai bine pentru a-i demorstra profesorului ci nuJ poate
Itrsa rcpetent.
[: baza resemnificf,rii, recadririi, gisim distinclia intre comportament
gi intenlie, adictr distinclia intre ceea ce facem gi ceea ce incerctrm str
realiztrm prin comportamentul respectiv. Deseori comporl.amentele noasfe
nu au efectul dorit. Exemplul anterior evidentiazi bine acest fapt. putem
menliona $i altele: de pild5, o mamd poate sf, se afle imr-o stare de
ingrijorare continul cu privte la familia sa. Este felul ei de a-!i manifesta
dragostea fali de cei apropiali, de$i familia geseste acest comportament
indezirabil, neplicut, greu de suponat. Sau, a]r exemplu, un bdrbat poare
incerca sd-gi demonstreze dragosra pentru familia sa fdcand, la serviciu,
cit mai multe ore suplimentare, in rimp ce familia sa ar dori str-$i peEeactr
mai mult timp acastr, chiar dacl aceasta ar implica mai pulini bani.
Resemnificarea se poate realiza fie prin recadrarea conaextutui, fie prin
recadrarea conlinuului (J. O'Connor, J. Seymour, 1995, pp. 145, 146)_

Recadrarea contexr.l/u i pomeste de la ideea ce aproape toate comporta-

mentele noastre sunt, sau au fost utile intr-un anume context spalio-
-temporal, altfel ele nu ar persista. M. Erickson afirme ctr simptomul
insugi nu este altcewa decat un comporlament care, intr-un anumit momenr,
a avut caracter adaprady a fost cea mai buni solutie la care a ajuns
pacientul, componament care ulterior a fosr men[inut, generand problemele
pe care pacienrul le acuz6, intrucAt contextul initial s-a schimbat.
132 ELEMENTE DE PSIHOTERAPIE INTEGMTIVA

Pentru a realiza aceasttr recadrare uebuie se ne Punem urmdtoarele

intrebtrri : .CAnd anume acest compoflament ar fi util ? " Si -in ce situalie
acest comportament ar constitui o resurstr ? ".
Recadrarea contextuali rcaizeazd o conotalie pozitiYa a unor insu5iri
sau componamente, consolidand astfel alianla terapeutce si facilit^ind
achizilia unor noi componamente mai adecvate situaliei prezente. De
exemplu, unui ptrrinte hiperproectiv i se poate spune cE grija deosebiti
manifestatl fati de copil a fost benefici pentru dezvoltarea lui, dar acum,
cand acesta a devenit deja un blrbat, el poate apela la forme mai subtile de
protectie Si conEol pe care str nu le observe !
"copilul"
Acest tip de recadrar-e se realizeaztr, in mod frecvent, $i cu ajutorul
metaforelor terapeutice. In acesl context ne putem aminti de .Povestea lui
Harap Alb" unde insusirile caricaturale ale unor personaje - Setili, Geriltr,
FII$anzilI, PIs5ri-Ill1i-Lungiltr - s-au do\€dit a fi in cele din urmE resurse
surpriztr care iau asigurat succesul eroului principal.
Recadmrea conlinutului. Istoria ftectrruia dintre noi nu este alctrtuitil
din fapte, evenimente, ci din semnificaliile pe care le atribuim acestora. Un
insucces poate fi trtrit ca o infringere dramatictr, sau Poate fi o -leclie' care
str ne orienteze in ac;iunile noastre viitoare !
Pentru realizarea acestui tip de recadra-i Putem utiliza urmtrtoarele
inEeblri :

-Ce altd semnilcalie ar putea avea aceasta?".

-Care este valoarea pozitivd a acestui conponament?' .
-Cum altJel ai putea descie acest comportametu ? ' .
Toate exemplele de resemnihcare menlionate in labelul anterior (dup6
I. Wilkinson) au la bazl recadrarea conlinurului.
Utilizand acest tip de recadraj, unei paciente care a dezvoltat o serie de
manifesttrri depresive, consecutive unui accident grav suferit de un prieten
apropiat, gi care s-au dovedit rezistente la chimioterapia obi5nuitl, i-am spus
urmitoarele: .Fiecare dintre ooi ajunge, mai degrabtr sau mai t6rziu, str-gi
puntr intreMri frudamenale: .Ce este viaF?', "Ce este moartea ? ', .Merittr
viala str fie triitl?' etc. Pentru dumrlea\oastri, acum a venit vremea aceslor
inEebtui. Depresia este felul dumneavoasfie de a medita la aceste intrebtrri
fundamenhle. Prin urmare, nu are rost si luptali impotriva depresiei; mai
important este se fili atenG la gandurile, rtrspunsurile care vd vin in minte".
Conotatia pozitivd a simptomului este o etapl necesarA in abordarea
paradoxalI a acesNia; intr-adevir, nu putem prescrie simptomul, non-
-schimbarea, decat daci evidenliem valoarea pozitivf, a acestuia.
Utilizati acum in mod frecvent de terapeulii care adera la paradigma
sistemica, conotalia pozitivd este un procedeu dezvoltat indeosebi in cadrul
 STRUCTUM VERBALA A PSIHOTERAPIEI I33

terapiei familiale pracricate de reprezentanlii $colii de Ia Milano. in

conceptia acestora, conotalia pozitive este un recadraj oferit familiei sub
forma unor concluzii la sfdrgitul unei indlniri terapeutice i Erapeurul
rezumtr gi reinterpreEaz A ansamblul de informalii obginute, intr-o maniera
care difertr de credinlele actuale ale familiei. Comportam entele lecdruia
dinue membrii familiei sunt relationarc in a;a fel incit ele, definite pane
aunci de ctrtre familie ca problematice, sunt redefiniE de cetre terapeut ca
necesarc sau benefice pentru func;ionarea acnraltr a familiei. Totugi, nu
comportamentul simptomatic in sine este conotar pozitiv, ci relalia sa c\
alte comportamente irnportante.
G. Salem (197), intr-o lucrare de psihoterapie familialtr, distinge doutr
categorii de recadraj, in funcfe de scopul terapeutic gi de gradul de
accesibilitae pentru pacient :
l) recadrajul cu sennificalie deschisd: acestea suni comentarii logice,
u$or de inleles de cltre pacient ti/sau membrii familiei :
2) recadmjul cu sernificaqie asczzsd: comenhrii aparent absurde li
ilogice care deruteaztr paciennrl gi/sau sistemul familiat.
Resennificdile deschise, it cadrul terapiei familiale, cuprind majori-
tatea comentariilor de inspiralie sistemictr rcalizate de terapeut pentru
rcdefinirea naturii conflictului, a unei relatii etc.
Reseruificdile moscate, oscunse au fost, in mod deosebit, studiate de
adeplii modelului sistemic. Exemplul tipic al acesrci categorii de resemni-
ficare este conotalia pozitivd, unintittr mai inainte. Semnifica;ia vehiculati
de conotalia pozitive a simptomului are un caracter paradoxal gi mascheaztr
adevlrata intenlie a Erapeutului. Procedand astfel, terapeunrl pare sd ignore
deliberat cererea de schimbare pe care o exprimtr, indirect, simptomul. De
fapt, scopul terapeutului este acela ca, prin prescrierea simptomului, acum
conoht pozitiv, si dezechilibreze Si mai mult sistemul familial, p6ni la
punctul in care, in vimrtea tendinFlor sale homeoslatice, familia str aclio-
neze contrar prescrip$ei terapeutice. Acest aspect este discutat pe larg in
capitolul dedicat prescriptiilor paradoxale,

4. Arta de a pune intrebari : un meta-model

pentru limbaj
in buntr mtrsur5, acdvitatea psihoterapeuului coDsri in a explora limircle
imaginii pe care o are pacientul despre realitatea in care Eeie$te Si de a-i
compleB aceasd imagine mtrrindu-i asrfel posibiliritile de alegere. Limitele
reprezentirii sale sunt limircle limbajului utilizat pentru a o descrie.
134 ELEMENTE DE PSIHOTEMPIE INTEGMTTVI

Meta-modelul pentru limbaj este unul din primele modele realizate de

fondatorii neuroprogramerii lingvistice, J. Grinder 9i R. Bandler. Modelul
propus de acesta este un msra-model deoarece ulilizeaztr limbajul Pentru a
evidenlia limitele limbajului. Acest model \ralorifictr in egaltr mtrsurtr expe-
rienla unor terapeuli de excep$e (F. Perls, v. Satir, M. Erickson), rcgulile
de funclionare ale limbajului propuse de gramadca generativtr Eansfor-
mationaltr, gcoali al clrei reprezentant cel mai cunoscut este N. Chomski,
precum gi o serie de idei lansate de A. Korzybski.
PenEu a inPlege Meta-Modelul, un instrument care faciliteaztr accesul
la inlelegerea mai profrrndtr a ceea ce oamenii spun, t€buie str ltim cI
traducerea universului nostru interior in cuvinte nu este o operalie ugoarl.
Universul nostru interior esrc alctrtuit din imagini, trliri (senzatii, emotii
etc.), cuvinte. Imaginile Fanspontr simultan o foane nure cantitate de
informalii, iar verbalizarea lor este in mod inevitabil lacunartr; Pentru
trlirile Si senzliile noastre, care sunt atat de concrete, unice, de cele mai
multe ori, nu avem cuvintele pouivite pentru a le exprirna. Mai adecvat
este limbajul metaforic6, desi si el are limitele lui.
De aceea lingvi$tii deosebesc doul niveluri ale limbajului: structuru
profundli Si structura superficiard. Surctura superficialtr estc c€a propuse
unui interlocutor, este discursul oral sau scris al unei persoane ; ea cuprinde
$i enunlurile utilizare in dialogul nosuu interior.
Exemplu :

-Md doare capul'.

Strucmra profundtr a limbajului este rareori exPrimattr in comunicarea
verbaltr; este discursul nerostit. Ea este reprezenmrea lingvistictr comPletl
a experienlelor, Eeirilor - intr-un cuvant, a universului noslru interior.
Exemplu :

.lncepdnd din data..- ora... am durei pukatile, intermitente... in zoru

lrontali a capului..-" etrc.
Sarcina terapeutului este aceea de a descoperi elementele lipsl din
discursul manifest al pacientului, de a reconstitui cit mai complet posibil
imaginea pe care acesa o are despre realitatea in care se afle. Totusi,
-harta nu esre reitoriul" (Korzybski), imaginea realiullii nu este reali-
tatea, harta estc o reprezentare schematictr, fideltr ii redustr a teritoriului.
Neuroprogramarea lingvisdce (N.P.L.) vorbe$te despre -modelul lumii"
pe care fiecare persoantr 5i-l construiette pomind de la propria rcalitate.
Diferenlierea lumii de -modelul lumii", a teritoriului de harttr, Permite
terapeutului se factr distirrc$a fundamentaltr inue schimbarea lumii 9i schim-

6. vczi capirolul dedicat metaforci terap€uricc.

 STRUCTURA VERBALA A PSIHOTEMPIEI I35

barea ideii pe care pacientul Si-o face despre lume. Terapeunrl nu va

schimba lumea pacientului stru, ci ideea pe ciue acesrr o are despre ea ;
oamenii se comporttr in func;ie de imaginea pe care o au desprc lumea lor
Ei, prin urmare, schimbdnd imaginea, harta, schimblm implicit comporta-
mentele, iar acestea din urmtr pot modifica lumea, teritoriul !
Cind comunictrm rcalizlm \n proces de deriwre din structura profundtr
a experienlei noastre a sEucNrii superficiale care este receptattr de interlo-
cutor. [n acest proces de derivare informaliile sufertr o serie de trarsformfui.
In primul rAnd, selecliondm doar o pane din informaliile disponibile in
strucrura profundtr; mare parte ya fi abandonati, omisd. In al doilea r.ind,
simplifictrm, ceea ce implici o distoniune ineviabili a sensului. Apoi,
generalizdm : enumer ea tuturor exceptiilor ti condiliilor posibile ar face
comunicifea foarte dificile.
Meta-modelul dezvoltat de N.P.L. cuprinde o serie de intrebtrri cu
ajutorul c&ora se recupereazl informa$ile pierdure in proc€sul derivfuii
prin omisiuni, distorsiuni, generalizlri. Utilizand intreblri.le Si instru-
mentele lingvistice propuse de Bandler gi Grinder, terapeunrl :
- accede la structura profundtr a limbajului ;
- identifici o serie de violtrri semantice in procesul comunictrrii;
- utilizeazi o serie de inEebtrd peninente in rapon cu omisiunile,
generalizirile gi distorsiunile identificate in structura superficiald a
limbajului.
Acest demers iue ca scop reconectarea limbajului unei persoane la
experienla sa senzoriald specificl 9i unici.
kntru ilustrarc putem lua primele secunde din doutr interviuri tera-
peutice: .
l) P : lmi este teaml.
T : De ce anune i1i este teamd ?
P: lmi este teanl de lucrdile de control.
T: lA ce obiect de srudiu anume te relei ?
P: ltcrarea de control la matematicd.
T: Mai concret, ce anume te speie etc. ?
2) P : ini este teamd.
T : Nu trebuie sdli fie teand. (Nu ai de ce sdli fie teami ! )

4.1. Omisiunile
Omisiunea este un fenomen de modelare a exp€rienFi care ne permirc s,
ignortrm anumite informalii in deuimentul altora; ea esle intAlnittr, practic,
in majoritatea frazelor pe care le pronunlAm. CAnd suntem preocupali
I35 ELEMENTE DE PSIHOTEMPIE INTEGMTIVA

de anumite dimensiuni, aspecte ale experienlei noastre, le excludem pe

celelalte. In acest caz, inmbtrrile meta-modelului au ca obiectiv principal
recuperaE€ informaliilor lipstr 9i reconstituirea mai precisd a conlinunrlui
experienlei.

4.I . l. Verbele nespecirtce

Acest tip de omisiune este cel mai frecvent deoarece majoritatea verbelor
au un cnracter nespecific. De cele mai multe ori, evidenliem acliunea fdrtr
a spune c&r,l anume a fost ea rcdizattr.
Exemplu :
- -Ea m-a ajuar".
- -lnvd| pentru uatnm-.
- .El m-a supdrat" etc.
Pentru a afla crn anume au fost realizate aceste actiuni, contextul sau
condi1iile in care ele s-au desfiSurat, putem pune urmtrtoarele intrebtrri :
-Cwn anume te4 ajutat ? ".
-.
-Cum invEi ?
-Ce laci pmtru a invdla ? ".
-Ce anume te4 supdrat ? ".

4.1 .2. Substantive nespecirtce

-Copilul a awt un accident" ; -Maia, fiica mea de tase ani, a incercat sd
ia ceva de pe un dulap suindu-se pe un scaun gi a cd4ut rdnindu-se la mina
dreaptd.' De$i enunprile anerioare vor sd spuntr acelaSi lucru, in mod
evident, a doua fraztr contine mai multe informalii specifice.
Sunt situa;ii in care subiectul activ al unei fraze este omis, suprimat prin
folosirea diatezei pasive : .,Szzl cdutat" ; -Casa a lost construitd-. Acest
tip de omisiune poate implica o imagine despre lume in care vorbitorul
asisLtr ca un spectator neputincios $i in care eveninentele se produc f?lrtr ca
nimeni str fie responsabil.
Subsantivele nespecifice sunt clarificae prin intrebarea : -Cine sau ce,
mai precis...?".

4.1 .3. Comparasiile

O comparalie implici cel pulin doi termeni. Degi acest fapt parc evident,
anrnci cand comunictrm, ltrstrm deseori in umbrtr cel de-al doilea termen al
comparaliei .
Exemplu :
.Sunl nni pulin pregdtit".
 STRUCTUM VERBALA A PSIHOTERAPIEI 117

-Sun cel nmi nefericit om'.

Majoritatea frazelor care conlin cuvinte precum .Mai...", -cel nai...'
introduc o compara$e; nu putem face o conparalie decat dace avem un
element cu car^e se comparim. Dace el lipselte, trebuie sd solicittrm
denumirea lui. InEebtuile trebuie sA v'tzqze li citeriul dupl care se efecnr-
eaztr comparalia; acesta uebuie str fie clar formulat, str contini indicatori
observabil i.
Exemplu :

.Moi pulin pregdtit decAt cine?'.

.Cwn ili dau seann ceilalli cd e$ti nai pulin pregdtit ? '.
Se recomandtr 9i precizarea contextului in care este valabiltr comparatia.
Ace^st fapt ar putea relativiza comparaliile nefavorabile.
In general, omisiunile comparative sunt clarificate prin intebarea:
.Comparativ cu cine (ce)... ?".

4.2. Generalizirile
Prin genera.lizare, fragmente sau elemente ale .modelului lumii" pe care il
ar€ o persoantr sunt deta$ate de experienla sau experienlele sale pentru a
exprima o inueagtr categorie; un singur exemplu este ridicat la rang de
regultr, lege. Generalizarea iue un caracter foafle limitativ deoarece ne
impiedici se vedem diferenlele, str identificlm excepliile. Desigur, in mod
natural, avem tendiqa de a introducc informaliile 9i experienlele noastre in
categorii gerlerale, dar acest proces de inducgie are la baztr, cel pulin inilid,
un proces de refleclie asupra diferenlelor. Generalizirile ne ofertr o .harttr"
a rcalitllii, uneori nebuloastr 9i inexacttr, care ne impiedictr se vedem
copacii din cauza ptrdurii Ei in baza ctrreia avem tendinla sl lulm decizii de
tipul .totul sau nimic", .a Fr sau a nu fi', incapabili de a vedea nuan;e.
Dactr dorim si schimbim aceasttr imagine prea generaltr, rebuie str
provoctr-rn o refleclie asupra diferenlelor, asupra excepliilor. A admite
existenF exc€pliilor inseamntr a fi mai realist.
In categoria generaliztrrilor, difercnliem :
1) Cuantificatori universali ;
2) Operatori modali ;
3) Judectrti de \"aloare fdrtr origine specificad.
4.2.1 . Cuantificatoii universali
Acegtia sunt cuvinte gi expresii care introduc o suprageneralizare : ror,
toatd lumea, nimeni, nimic, niciodatd, ,otdeauna, d.e rtecare d.atd, tot
I3E ELEMENTE DE PSIHOIERAPIE INTEGRATIVA

tinpul etc. Cind cinen utilizcaz aceste cuvinte di impresia cI enury5 o

lege universaltr; de pildtr: -nimeni nu md tnlelege". Dactr dorim sI
contesgm aceasttr trebuie str identificlm una sau mai multe exceplii
"lege"
care, desigur, exisd in realitate dar sunt mascate, trecute sub ttrcere de
acest pr@es al genera.lizlrii. Cea mai simpltr Si mai directil cale este de a
rElua, intr-o runiertr interogativtr, cuventul uttlizat:. -nimeni ?'. Alteori
putem introduce cuvantul respectiv intr-o construclie oarecum paradoxaltr :
-Dacd inleleg bine, niciodatd nimeni nu v-a inleles 7 ". Ac€asr5 construclie
ilusueazl Si un alt procedeu prin care putem provoca identificarea excep-
liilor: exagerarea afirmaliei inigiale prin adtrugarea altui cuantificator
-
universal (in exemplul de mai sus -niciodatd"), fapt ce evidenliaze
caracterul absurd al acesteia.
Cuantifrcatorii universali pot fi pugi sub semnul indoielii prin inEebtrri
carc vizEAzl specificarea contexnrlui sau a exc€pliilor :
-.
-Nu a eistat niciodatd un moment in care... ?

4.2.2. Operatoii nodali

Existtr rcgu.li comportamentale pe care gandim ctr nu putem sau nu trebuie
sI le incilctrm. Expresii precum -nu pot" sau -nu trebuie- sunt numirc in
lingvistid opentori modali; ele stabilesc limir€ posn ate de rcguli nescrise.
Operatorii modali pot fi de necesitare sau de posibilitate.
a) Operatoii ndali de poibilitate srabilesc limirele cele mai puter-
nif€: , pot-, posibil', Acestea sunt expresii care
"pot" -nu "imposibil".
decupeazl pe harta locutorului spaliut in care el aclioneazl gi ia dccizii. in
mod evident, fiecare are limitele sde naturale, instr acegti operatori se
rcfertr la linitele impuse de credintele individului.
Exemplu :

Jia sut eu, nu md pot schimba".

-Nu pot sd-l reluz-.
.Imi este imposibil sd-i spun adevdrul- etc.
Operatorii modali de posibilitare indicl o limittr, o imposibilitate, f?trl
a specifica felul in care funclioneazl aceastil limittr. Deseori .nu pot sd-.--
este trlil ca o stare de incompetenltr absoluttr, ffui speranp vreunei schim-
btrri. Cind cineva spune -nu pot sd...", el Si-a fixat un obiectiv, apoi l-a
plasat pe .harta" sa intr-un teritoriu care nu mai este sub conuolul sru.
Limircle impuse de acest tip de operarori modali pot fi deptr5ite printr-un
proces de reflec e asupra obstacolelor ce ne separtr de obiectiwl propus Si
asupra consecin;elor atingerii lui. Acest proces de reflec$e poate fi provocat
utilizind inuebtrri precum :
 STRUCTUM VERB,{T.I A PSIHOIERAPIEI I39

-Ce vd inpiedicd sd... ? ".

-Ce s-ar infimpla, dacd ali Jace lucntl respediv ? ".
in N.P.L. nu existtr intrEbarea -De ce ?-. in cel mai bun caz, ea
provoactr o serie de ralionaliztui, justifictrri Si explicatii care nu schimbE cu
nimic siNalia. Uneori, oamenii se justificl spontan: .Nn pot vorbi cu
vecinii pentru cd sunt prea bdnuitoi-. in acest caz, intrebtrri.le Eebuie se
provoace interlocutorul str descrie in termeni comportamentali ceea ce ar
putea h doar o credinltr rezullattr dintr-un proces de generalizare.
Exemplu :
.Dupd ce vd dali seana cd vecinii sunt bdnuitoi ?'.
.Cum altfel ati putea explica componanentul lor ?' eac.

b) Operaroii nmdali de necesitare. Expresii precum .trebuie-, -nu

trcbuie", -este necesar s6", -nu este necesar sd" vehiculeazi reguli de
conduitit ale ctrror moriva e li consecinle nu sunt in mod explicit formulate.
Exemplu :

-Trcbuie sd md gdndesc mai tuAi h ceilalli ! '.

-Nu trcbuie sd wrbesc cu astlel de oameni ! '.
.Trebuie sd salut perso(nele pe care le i Ahesc ! " elf.
Doar in cazul in carc motivele $i consecinlele acestor reguli sunt
explicitate ele ror putea face obiecn[ unui examen ragional, crilic; altfel, ele
vor lirnita pur ti simplu componamentul $i capacitatea noasEe de decizie.
Deseoi -trebuie- sa'u .nu tebuie' sunt expresia unor judectrli morale.
E)@mplu :

-Trebuie sd fii cinstit cu ceilati ! ".

-Nu tebuie sd lui ! " etc.
Dactr compadm aceste propozilii cu :
-Trebuie sd citesc zilnic l0 pagini ! ".
-Trebuie sd ml scol in fiecare dimineald la ora 6 ! " ,
vom inlelege mai bine limitele pe care le avem in vedere.
Din nefericire, educalia esrc frecvent un teren minat de astfel de
operaori de necesitate i Ja vantu tu un copil luebvie sd-.. .l '. Utilizarea lui
.trebuie" cu referire la capacittrli este in general consideratl un rcprol; ar
rebui si fi$ capabil strfaceli cutare lucru, dar nu puteli - fapt ce determinl
sentimentul egecului. In acest context ,rebuie' induce un sentiment de
culpabilitate, creand o prtrpastie artificiale intre agteptiri (nejustificate) ti
realitate. De$i se proclamtr frecvent cI oamenii sunt unici, acest adev& este uilal
cand se afirmtr ctr -irecare trcbuie sI...", propozilie continuattr cu norme,
standarde gi reguli care au ca scop uniformizarea lor. Operatorii modali de
necesitate - ,Nu uebuie/Eebuie str..." - sunt clarificali prin intrebarea:
I,IO ELEMENTE DE PSIHOTERAPIE INTEGRATTVA

-Ce s-ar inrdmpla dacd ali face/nu ali lace...7 " (Avand in vedere
exemplele anterioare :

.Ce s-ar intdmpla dacd nu v-a1i gdndi nwi infii la ceilalli ? "
-Ce sar i Amph dacd nu ali citi zilnic 10 Wgini ?- etc.)

4.2-3. ludecdlik de valoare (afirmayiile) fdrd origine

specificatd

in aceasttr carcgorie intd afirmaliile a ctrror origine este ignorattr, pierduti.

In literatura americantr se utilizeazS, pentru a desemna acest tip de genera-
lizare, expresia /osl performatives gi ea evidenliaztr disparigia (/osr) agenn:lui
responsabil al afimratiei ; unii autori francezi utiliz€aztr expresia -alirmadi
peremptorii" (M Dovero, E. Grdbot, 1993; Cudicio, 1992 erc.), desi sunt
de acordci nu totdeauna ea acopertr sensurile acesnri gen de generalizare.
Afirmaia .Nu este bine sd nu ii cont de ceilalti" poate fi considerag o
afirmagie peremptorie deoarece ne propune c€va drept adever inconestabil,
f?lrtr a ne iflforma in nici un fel despre aubrul ei. insl dacl cinerra anu.me
spune: .Eu cred ci nu este bine si nu tii cont de ceilalti", atunci aceasttr
afirrnalie ne informeazi clar despre opinia cuiva care nu s€ ascunde in
spatele unor enunguri generale, impersonale.
Unele din ac€se afimalii irr putea avea un conlinut mora.l gi nu este
nec€sar str fie contestate, insl identificarea lor, in discursul cuirra, este utiltr
ii ineresanttr deoarcce ne informeazi desprc nanrra credinlelor partenerului
nostru.
Sunt instr multe alte afirru$i enunlate intr-o manierd impersonali, care
permit locutorului str se foloseasctr de ele ca de un pararzn: nu Sdm dactr
el adertr sau nu la opinia exprimatit Si nici care este autorul ei. De exemplu,
dactr cine\.a spune: .Ac€st lucru nu se face ! ', este imponant str punem o
serie de intrebari care au ca scop precizarea sursei informaliei, a contextului
in care aceaslii informalie a fost elaboraet.
Exemplu :
-Ce anume nu se face ? "
-Cine spune asta ? " etc.
Sau dactr un elev spune :

-Bac-ul nu servetre la nimic" ,

i-am putea pune urmdtoarele intrebari :
-De ce bac-ul nu semegte la nimic ? ".
.Cine spune asm ?'.
-Cum de $tie el (ea) aces, Iapt ? ".
 STRUCTURA VERBALA A PSIHOTEMPIEI I4I

Aceste intrebed ne permit sa inlelegem cum a ajuns elevul sau ptrrinlii

sii la aceasti credinP.
Cind afirmaliile se referi la competenle, ele pot induce sentimente de
culpabiliate gi egec pentru ctr raporteazi interlocutorul la standarde aparent
universal rralabile: .Onografia este totusi ceva foarte simplu"; in acest
caz este util str gtim pentru cine este ce\ra simplu. EmiFtorul ar putea
rtrspunde ci pentru el onografia esrc ceva simplu ; astfel, el deschide calea
contestirii adevlrului prezentat inilial ca ce'ra general valabil !
Pentru clarihcarea afirmaliilor fIrI origine cunoscuttr se poate pune, in
general, urmtrtoarea intrebare :
-Cine face aceastd afirnalie 5i pe ce se bauazd el (ea) ? ".

4.3. Distorsiunile
Distorsiunle implictr procese importanE de modelare a experienlei noasfe
cu efecte nea$teptrate asupra .htr4ii" pe care o avem fiecare desprc ceea ce
numim realitate. CrcativitaEa, inventivitatea, inltrnluirile, uneori surprinztr-
toare, ale ideilor 9i imaginilor noastre au la bazt, intre altele, procesele
distorsiunii. Totuii, distorsiunea poate realiza gi veritabile violtrri 9i malfor-
malii semantice cu efecte negative asupra .modelului lumii".

4.3.1. Nominalizdile
Nominaliztrrile sunt cuvinte nespecifrce care au ca principaltr caracteristici
aceea de a.inghep" un prces tm$formandu-l in ceva Frx, static. Prin
nomirnlizare, verbele care exprimi acliuni sunt inlocuite cu substantive,
rcalizendu-se astfel conversia unui proces in ceva static; dactr verbele
implici acliune, schimbare, subsantivele descriu un evenimenr fllit, neschim-
bare. Aparent inofensive, nominaliztuile mascheaztr diferenP esentiale intle
diferitele a]e lumii'. Str lutrm, de exemplu, termenul .memorie".
.hi4i
Observali diferenta dinue urmtrtoarele dou, enunturi: -Am o memoie
slabl" , -Memorez greu numele proprii". Primul enunl realizeaztr o autoatri-
buire, vehiculand implicit ideea unei permanenle, a unei calitili constante
a persoarei respective; aI doilea enunl exprime o ac une, $i orice acliune
poate fi imbunitiliti, efecNaE in mai multe feluri.
Exemplu :
-ln ce context memorezi nai greu ? ".
.Cun procedezi pentru a mcmora ? " e!rc.
in majoritatea cazurilor nominalizirile se realizeaztr prin utilizarea unor
cuvinte absEacte (dragoste, libenate, decizie, fericire, speranli etc.) qi
142 ELEMENTE DE PSIHOTERAPIE INTEGMTIVA

tocmai de aceea sernnifrcalia lor variazi sensibil de la o persoantr la alh.

Fiecare are ideea lui despre fericire 9i, de aceea, cind cineYa spune ctr este
fericit nu veli afla de ce este fericit decat inrebandu-I. S-ar puEa str fili
mirat cand ii veti auzi rtrspunsul, pentru ctr veli cunoafte o -harttr" a
realillltii celuilalt pe care nici nu o btrnuiali.
Identificarea nominalizlrilor uebuie urmati de formularea unor intre-
btrri care sl-l deterrrine pe interlocutorul nostru str ffeactr la o comunicare
dinamicl, concrettr. Pentru aceasE, de cele mai multe ori, este suficient ca
inEebarea sI inlocuiasctr cuvantul absuact sau substantivul cu un verb,
provocinduJ astfel pe interlocutor str descrie elementele concrete ale
experien;ei sa.le care inainte fusesertr etichetate inu-o maniertr abstracti ti
incremenittr.
Exemplu :
l) - Doresc reusita copiilor mei.
- Cum anume doili ca ei sd reu{eascd ?
2) - Doresc sd inburfitdlesc comunicarea mea cu ceilalli
- Ce inseannl penlru dumneavMstrd a comtnica ?
3) - Imi propun o schimbare in rclatiile mele cu solia-
- Ce anume doili sd schimbali ?
Numele unor afecuuni medicale, etichetele nosologice, in general,
sunt exemple in@resarte de nominalizare: ce inseamntr .depresie", .arxie-
tate" etc. ? Un pacient poate merge la medic din cauz cabrv-a nopli
nedormite, a unor ginduri care nu-i dau pace $i afltr ctr arc ANXIETATE,
STRES etc. El ar putea a,rca unele idei pentru a putea dormi (adevtrrul esre
ci are Si nopli in care doarme bine!), dar nu gde deloc cum se lupte
impotriva ANXIETATII, STRES-ului !

4. j.2. Echivalenlele complete

Echivalenlele complexe produc distoniuni prin shbilirea unei analogii
intre o propozitie specifictr 9i una mai generaltr.
Exemplu :
.Nu zdnbeSte... nu se disteazd'.
.Nu md pive1te... este supdrat pe mine-.
-Dacd nu te uili la mine cdnd ili vorbesc inseamnd cd nu etti atent la
ceea ce-li spun' etc.
De cele mai multe ori, aceste echivalenp au la bazl generaliz:uea
experienpi proprii. Autorul enunlurilor prezenute mai sus, pomind de la
experienla personaltr, crede ctr toli oamenii, atunci cind se amuzA, zambesc,
cand sunt sup&ali, evittr s5-i priveasctr pe ceilalli, sau, cind sunt arenli, i5i
 STRUCTURA VERBAd A PSIHOTERAPIEI I43

firxeaztr privirea asupra interlocutorului !

Echir"alengele complexe pot flr
puse sub semnul indoielii prin inEeberi c€ vizEazl identificarea de contra-
exemple relaliei de echivalenp propuse, disocierea celor doi termeni ai
echivalengei. Dactr ne raporttrm la unul din exemplele anterioare, aceste
intreblri ar putea fi :
-Dacd te-ar pivi ar insemta cd nu este supdrat ? ".
-Cunogti oaneni care, cAnd sunt supdrali, igi privesc interlocuto-
rul ? " eac.

4.3.3. Presupozilile
Toli avem credinF, altepEri, ipoteze care au la bazl experienF noasrrtr
anterioartr. Practic, este imposibil sI trlim f?irl ele ; crcdinlele ti a$tepftile
noastre devin grile de lecturi a realitilgii, pun ordine 9i selecgioneaztr
informaliile care ne bombardeazi in orice moment. Aitepttrrile, ipotezele
mai mult sau rnai pulin explicie au un rol pozitiv (.dactr nu gtii ce cau3i nu
vei gtrsi nimic ! "), dar, in egaltr mtrsurtr, ele ne por limita comportamentul,
capacitatea de decizie (.nu gtrsegti decat ceea ce cau !").
Supoziliile fundamentale care limiteazl comportamentul nu sunt in mod
necesar exprirnate intr-un mod ugor observabil. Deseori, ele sunt deghizate
sub fomE intebtrrilor -funtnt ce ? " , -kntru ce nu eiti atent ? " - pre W
zilia implicitil: -Nu e;ti atent". A rtrspunde direct la o astfel de intrebare
inseamntr a pierde din start.
A intreba un copil : -Te culci la om 8 sau h ora 8 ii 15 minute ? "
inseamnl a-i intinde o capcantr pentru ctr, dAndu-i iluzia ctr poate alege,
alegerea lui esae, de fapt, limitattr. Indiferent ce alternative de rtrspuns
alege, alegerea lui sernnifictr acc€ptarca presupoziliei de baztr - merge la
culcare ! Rtrminind la acesr exemplu, presupozilia poate fi scoastr la luminf,
$i pustr sub semnul intrebtrrii astfel: .Ce te face sd crezi cd vreau sd nl
culc ? ".
Alte exemple :
.Cdnd vei fi matur, vei inlelege. (Nu eiti natur)".
.Nu cumva vrei sd-mi spui o altd minciund ? (Deja mai minlit)".
.De ce nu zArnbe$ti mai mult ? (Nu zambesti surtcient erc.)".
in general, presupoziliile pot fi puse in evidenltr fi combetute prin
in[ebarea :

.Ce vd lace sd credeli cd... ?'.

144 ELEMENTE DE PSIHOTEMPIE INTEGMTIVA

4. 3. 4. Relayiile cauzd-{ect
Oamenii au nevoie de explicalii; ele securizeaz5 penuu cA introduc o
anumittr ordine ce asigura inlelegerea evcnimentelor pe care le trtriesc.
Totu$i pe care o propun explicaliile cauzale simple,
"ordinea', -hana'
frecvent intilnite in limbajul cotidian, realizeazl o distorsiune a realitilii
cu consecinle importante asupra opliunilor comportamenlale consecutive.
Deseori esc greu str ne asumf,m responsabiliatea comportamentelor
$i sttrrilor noastre afective; tocmai de aceea auzim frecvent propozilii
precum :

-X nd enemea7d..., ntd supdrd...".

-lntrepinderea la carc lucrez nl impiedicd sd..-".
/s pleca in concediu, dar nu atn naSinn...".
In mod evident, astfel de aFlrmalii postuleazi existenla unor cauze
exterioare comportamentelor gi stilrilor afective ale oamenilor. Dactr le
accepttrm -existi riscul de a considera oamenii ca nigte bile de biliard care
se supun legilor (fizice, n.n.) cauzS-€fect" (J. O'Connor, J. Seymour,
195, p. ll9).
Nimeni nu exercitl un control direct asupra stilrilor afective ale celuilalt.
DacI n-ar fi aga, fiecare dintre cuvintele gi comportamentele noas[e ar
deveni, cu voie sau fllr[ voie, mesageri ai fericirii sau nefericirii celorlalli !
Ar uebui, prin urmare, str acordtrm o grijtr (evident exagerati) f,rectrrui
gest, fiecirui cuvint care, prin fo4a lor intrinsectr, ar putea provoca adtea
nepltrceri celorlalli; sau imaginali-vtr cit de uSor am putea str ne facem
prietenii fericiti I
Ton5i, contmlul facil al fericirii sau nefericirii celorlalli este o respon-
sabilitate prea mare !
Pentru a pune sub semnul inEeberii aceastl explicalie cauzaltr simpltr
putem proceda cel pulin in doul moduri :
a) Putem solicita o desciere mai detaliattr a procesului prin care un
stimul extern provoace o stare afectivd sau un componament; de
cele mai multe ori, descrierea .procesului cauzal'poate evidenlia $i
alte opliuni comportamentale la indemAna actorului social respectiv.
TotuSi, procedand astfel, credinla ctr ceilalli sunt responsabili de
reacliile noastE rdmine intacti.
b)Aceasttr credinltr poate fi vizag direcl punind inueblri de genul:
-.
-Cum anume faceli sd vd simtili rdu auzind ce spune el ?
Asfel se rea.lizeazi [ecerea verbului a lacc de la diateza pasivi (.El
md lace sA mtr simt rIu") la diareza activtr, evidenliind in acest mod
 STRUCTUM VERMLA A PSIHOIERAPIEI I45

rcsponsabililatea fiecaruia pentru ceea ce simE $i modul in care aclioneazi.

Deoarece nu totdeauna este ugor str ne asumim o astfel de responsabililate,
aceastil abordare trebuie utilizatii doar dupl c€ am stabilit o relalie buni cu
interlocutorul ; in caz contrar, ea ar putea fl receptattr ca o provocare.

4. 3. 5. Lecnra gdnduilor
Ceea ce in programarea neurolingvistictr se nume9te lecrura gindurilor
(mind reading), divinatie, este fenomenul care face ca unele persoane sA se
compone ca gi cum ar $ti ceea ce crcd sau g6ndesc ceilalli, f6ri a avea o
probd directS. Mu(i dintre noi ne comportim astfel. Uneori, acest fenomen
este expresia unei reactii intuitive la indici non-verbali pe care i-am sesizat
la nivel incon;tienr; aheori, avem de-a face cu adeverale halucinalii care
au la bazl fenomenul proiecfiei : gandin ci cel alt gande$te exact cum am
gindi noi, daci ne-am afla in aceeagi situalie.
Existil doutr modalitili de rranifestare a divinagiei :
a) O persoani crede cd Stie ce gd.ndegte altcineva.
.- $tiu dinain e ce va spune cdnd va intra...-.
--X este depimat...".
.-Era enemat, dar i-a Jost greu sd recunoascd acest Iapt..--.
Verbe precum -a gindi", .a crede',
-a presimli" etc. introduc deseori
.lecturi (nejustificate) ale gandurilor" 9i de aceea ele trebuie se ne rctine
atenlia cend le auzim sau le utilizf,m :

consum prea mut timp ! - .

ma de acest fapt ? ".
componamente in functie de
ceea ce credem, de ceea ce ne imaginim sau g6ndim, in loc str aclionim in
raport cu mesajele pe care ni le oferi persoana cu care comunicim.
b) Existtr Ei situafii in care noi acordim celorlalli puterea de a citi in
mintea noastd, de a ne ghici gandurile :
-- Dacd m-ai iubi, ai iti ce doresc !..
-- Ar trebui sd gtii cd-mi place acest lucru ! . etc.
O persoane care utilizeaze acest mod de comunicare nu spune celorlalli
exrct ceea ce dore$te, deoarece presupune cA acestia ar trebui (cum? ) s6
Itie. Ea introduce astfel posibilitatea unor neinlelegeri grave.
In[eband direct cum amrme interlocutorul nostru Stie ce gandim sau
gandesc ceilal , ob$nem de obicei rispunsuri sub forma unor credinle sau
generaliztrri :
Exemplu :
.- George nu md iubeite !
146 ELEMENTE DE PSIHOTERAPIE INTEGRATIVA

- Cum gtii cd George nu te iube$e ?

- Pentru cd nu face niciodatd ceea ce-i spun" .
Rispunsul ese o .echivalenli complexi" cel pulin contestabili: .De
ce crezi cd a Iace inloldeauna ce Ii se spune este o dwadi de iubire ? ".

5. Concluzii
Meta-modelul propus de neuroprogramarea lingvisticd ne ajuttr si facem
vizibil universul interior al interlocutorului nostn. Totuii, anrnci cind
punem inEeblrile recomandate de model, trebuie, mai intii, str ne punem
noi intine o intebare :
-Interlocutorul nostru nu itie cum, nu Poate sou nu vrea sdi deodluie
gdnduile gi trdiile ? ".
ienlii sunt motivali sA spuni teraPeuhrlui tot
ce cu problemele lor. instr, in mod frecvent, ei
nu e factr acest lucru. intAlnim deseori pacienli
care, la invitagia de a-Si prezenu Problema, rtrspund ctr prefere se fie
intebati ! Dar chiar gi in aceasti situalie, unele din intrebirile proPuse de
.Meta-model" trebuie puse doar dupE ce am stabilit o buni relatie cu
pacientul 9i plasnndu-ne evenNal intr-o pozitie inferioarl acestuia (.NIl
i\eleg prea bine ! Ai putea sd-mi explici cum x determind y ? '). Dupl cum
spuneam, majoritatea oamenilor renunltr greu la unele credinle Genera-
lizari) securizante si-gi asuml 9i mai greu responsabilitatea unor consecinle
nepl5cute. De aceea, dacf, punem cuiva, inctr din primele momente ale
intilnirii,pe un ton superior intrebiri prin care-i demontim credin(ele gi-l
responsabiliztrm in legtrturtr cu problemele sale, risctrm si declangtrm reaclii
defensive sau agresive, cu consecinle negative asupra desfdgurtrrii terapiei
intrebdrile trebuie puse intr-o atrnosfere de respect, acceptare Si in(ele-
gere a interlocutorului. in via;a de zi crt zi exist5 !i situalii in care
interlocutorii nogtri nu vor se-!i dezvtrluie dec6t pa4ial gindurile 9i senti-
mentele. A pune intrebtrri care fo(eaz5 direct barierele conttiente pe care
celdlalt le ridic[ in faF noastra ar putea avea consecinte nepltrcute. Mulli
dintre noi am invtrlat deja cL -sunt intebdi care nu se pun ! ".
 CapitolulVl

METAFORA TERAPEUTICA

l. Preciziri aerminologice
2, Schili istorici
3. Metafora - in discursul unor Scoli terapeutice
3.1. Melafori gi psihanalizd
3.2. Metafora itr psihoterapia ericksoniani
3.3. Metafora in neuroprogramarea lingvistici
3.4. Metafora in terapia familiali
4. Alcltuirea propriilor metafore terapeutice
5. Funcfiile metaforei terapeutic€
6. Thebuie str expticlm pacienlilor metaforele ?
1. Precizlri terminologice
Ceea ce numirn asttrzi metaford terapeutictr nu corespunde nici definitiei pe
care o dldea acestui termen retorica traditionald, nici celei pe care iau
impus-o lingvistica gi filosofia contemporanE.
Metafora, una din cele mai vechi noliuni ale gtiinpi limbajului (prima
sa descriere fiind ldcutl de Aristotel), este definiti in retorica tradilionali
ca o comparalie prcscurtattr, subinleleastr, ce realizeaztr un trarsfer semantic
care detumeazi sensul propriu al cuvintelor $i expresiilor. Mai precis,
metafora desemneazl un obiect printr-un cuvdnt care este propriu altuia :
.primlvara' vielii, durerc .fulgertrtoare" etc.
Duptr mai multe secole de uirarc (P€bt, 1994), studiul figurilor de sdl
a fost relansat de un text al lingvisnrlui Roman Jakobson (1956), care a
definit metafora ti metonimia ca doul axe fundamentale ale g6ndirii gi
limbajului. De atunci, metafora desemneaztr toate legeturile asociative intre
cuvinte sau concepte fondate pe o asem5nare sau analogie, in timp ce
metonimia vizeaztr toate legtrturile asociative intre cuvinte gi concepte
fondaE pe contiguitate sau alte relalii dec6t cele de asemtrnarc.
Importanga metaforci in actul comunicfuii a fost subliniati de numerogi
lingviqri gi filosofi; Bergson afirma, de pilde, ce in limbajul uman .nu
existii nimic altce\"a decat metafora', iar Shibles (1971), prcluand acesr
punct de vedere, a extirs at6t de mult acgiunea expresivtr a metaforei incat
a identificat 20 de .deviatii semantice' proprii cunoagerii metaforice
@irzea, 1995, p. 41).
Din perspecti\a subiectului care ne intereseaztr - psihoterapia - putem
menliona c6teva func1ii ale meEforei :
1) Abordattr in rapon cu imagirnlia simbolictr (Jung, Ricoeur, Durand),
se afirmtr cI meafon permite ev lenlierea semnificagiilor ocullate,
inaccesibile ralionalitdii ti explicaliei. De exemplu, anumite obiecte
sau realitili interzise ori inungibile sunt desemnate meurforic prin
denumiri frgurate (-Ucigi{ Toaca") ;
2) Metalom permitc verbaliztrea realitdlii psihologice, strict indi-
viduale, a senzliilor si trtririlor universului nostru interior, pentru
care cuvintele obi$nuite sunt inadecvate, intrucat au un conlinut
logic categorial. Noi nu avem cuvinte pentru fiecare senzalie; esce
suficient sE amintim ctr, degi sesiztrm peste caEva zeci de nuanie de
ro$u, utilizem pentru fiecare din ele un singur cuvant - .rosu"-
Pentru a comunica mai bine, utilizim mehfore: aprins.,
"rogu
I5O ELEMENTE DE PSIHOTERAPIE INTEGRATTVi

.ro$u ca para focului", -rogu sEelucitor" etc. De aceea, melafore

precum .durere surdtr", .durere aptrstrtoare", .durere fulgertrtoare"
etc. sporesc efecol comunicativ al mesajului transmis de pacient
terapeutului stru ;
3) Dar metafora esle indispensabiht ti pentru a gdndi anumite realitdli
abstracte dificil de rcprezen,at. Putem cita, pentru ilustrare, expri-
marea mehforictr a .trecerii timpului" in Ermenii spatiului : timpul,
ca un obiect in miscare, se deplaseazl in raport cu noi, care rtrminem
nemigca$; de aceea ,timpul vine, timpul trece..." ;

4)Realizand un transfer de sens de la subiectul secundar cetre subiectul

principal (cei doi termeni ai comparaliei), metafora devine un insrrz-
menl logic care restructaread modul nostru de gdndire gi inlerprc'
lare a lumii. In aceasttr relalie, subiectul secundar acdoneaze ca o
lentili care deformeaztr semnificalia iniliali a subiectului principal :
unele din atributele acestuia sunt deformate, altele sunt supradimen-
sionate sau detumate de la raliunea lor initialE (putem medita, din
aceas0i perspecdve, la metafora .Richard - Inimtr de Leu").
Metafora este indispensabili comunictrrii terapeutice, fiind generatoare
de noi sensuri gi cadre de referinltr, iar discursul terapeutului iue o compG'
nentU retorictr incontestabil5, inhJcat urmfuelte se persuadeze, sA seduci,
si ibilizeze.
sens
f
Totu$i, metaforele sau simbolurile descrise de osofi sau lingvi5ti nu
vlzeazA decdt descrierea unui lucru sau a unei irinle 9i iau, de cele mai
multe ori, forma unei expresii sau a unei fraze. Evenimentele sau procesele
mai complexe cu greu ar putea lt surprinse de astfel de formulfui meta-
forice. Or, ceea ce in mod obignuit numim -metafore terapeutice" sunt, de
fapt, in majoritatea c^zurilor, povestiri nlai mult sau mai pulin complexe gi
care se apropie ori se identiircl cu ceea ce retorica numegte alegorie, fabultr
9i paraboltr. De aceea, in cadrul studiului nostru, de cele mai multe ori,
termenii de metaforl terapeutictr si poveste terapeutictr vor fi considerad
echi\alenli.
Fovestile sunt cronica vie, autentici, dramadce, a tuNror conflictelor
riite de oameni in confruntarea lor cu interdicliile li structurile sociale,
dar gi cu diverse fo4e ale naturii. in condiliile in care sistemele simbolice
promor"ate de religie 9i educalie sfArgesc prin a deveni ideologii ce utilizeazd
un limbaj unidimensional, inadecvat exprimtrrii gi rezolvtrrii problemelor
vie;ii cotidiene, prccum relaiile cu celSlalt, relalia cu timpul, cu sexul, cu
moartea etc., .fiecare este obligat, esle condamnat se-li construiasca
propriul sistem simbolic ai va face acest lucru cu ajutorul basmelor, dar ii
 MEIAFORA TEMPEUTICA I5I

cu cel al povesrilor mitologice" (Louis Deurieu, in G. Calame-Griaule,

1991, p. 437). De aceea, esre u$or str inlelegem reinvierea inrcresului
oamenilor de toate varsrcle pentru p@egti (chiar dacl astEzi calul nizdrlvan
este inlocuit cu o sofisticati navtr cosmice ! ).
De altfel, J.A. Malarewicz, abordind aceastil problemi dintr-o perspec-
dvi terapeudce, afirmtr cl .prin intermediul povestirilol basmelor, simbo-
Iismului, alegoriilor, comparaliilor analogice !i metaforelor, terapeun
propune pacientului o nou.i construclie, o noutr inlelegere a realititii.
(1992, p. 73).
Fiecare poves@ prezinti un conflict gi modul stru, uneori neaSteptat, de
rezolvare. Cand conflicnrl din poveste se aseamentr cu ceea ce a trtrit sau
riiegte cel ce ascultl, atunci soluda propusl poate sugera un nou cadru de
rezohare a problemei sale. Dacf, o poveste este utilizati cu intenia de a-l
sfinri pe ascultitor, sau daci se alege o anumit2l ;nvestire cu ac€st scop,
atunci ceea ce aude acesta devine o metafore (Gordon, 1990).
Dep&tandu-se de forma tradilionaltr, metaforcle terapeutice, pentru a fr
eficiente, nu trebuie in mod necesar str str uceasctr prin calitilli literare,
poetice sau f,losofice. Ele devin operan@ doar in mtrsura in care mijlocesc
stabilirea unei rclalii intre terapeut, pacient Ei problema acesntia. Atitudinite
gi agtepttrrile pacienhrlui sunt cele care vor da cuvintelor noastre greutatea
pe care, altfel, nu o au in ele iasele, 9i care il vor impinge la ctrutarea unei
semnificafi profunde.

2. Schifi istorici
Dorinla de a comunica clar, logic, de a respinge mesajele redundante,
obsesia exprimat conform tunror normelor logice, a i re[inut
"adwdrului"
o oarecare rezervi fa3tr de poves@ ca mijloc de comunicare. De multe ori,
ca do\adtr a falsitilii unor afirma1ii, acestea sunt calificate ca fecand parte
din mitul (de Ia cuvantul grecesc ,nurrtoJ, poveste) creat in jurul cutiirui sau
cutirui eveniment; de cdte ori, atunci cand ne indoim de adevtrrul cuvin-
telor ce ni se spun, nu replicim: .Nu-mi spune povegd ! ..
indubitabilE intre psihismul
povestilor. In fiecare noapte
sele; str ne amintim apoi de
ale vielii noastre, un anumir
c6ntec, sau am citit ori recitit un text sau altul, pentru mesajul pe care niJ
trarsmiteau, precum gi de confortul interior pe care acestea ni-l provocau !
152 ELEMENTE DE PSIHOTERAPIE INTEGRATIVA

PermilSnd o mare libertate a spidtului, amestecind realul cu imaginarul,

sfatul dhect cu aluzii abia schipte Ei, mai presus de orice, favoriz6nd
proiectarea speranplor, pove$tile au fost utilizate in scopuri erapeutice
inci din cele mai vechi timpuri. Astfel, in una din Sutrele hinduse in care
sunt menlionate tot felul de reguli pen[u ceremoniile domestice, putem
citi: -Cdnd un membru al familiei sau un gunr moare, sau cAnd suntem
doborali de o mare nenorocire, trebuie str stim linistiti cu familia sau cu
prietenii toati noaprca gi str ne spunem povegti unii altora" (povegti cu un
conlinut corespunzetor - n.a.; a se obsewa similaritatea cu .priveghiul"
mo4ilor la romani !) (Calam6-Griaule, l99l, p. 432\.
Fo4a limbajului simbolic aI metaforelor este vectorul principal utilizat
de filosofiile Orientului in transmiterea adevlrurilor profunde promovate
dc ele.
Deoarece principalele simboluri ale limbajului metaforic ili au originea
in unitatea prinari, relalia om-naturtr,acesta este tipul Privilegiat de
comunicare prin care copilul obtine informatiile necesare formtrrii unei
viziuni coerente asupra lumii.
inplegAnd fapnrl ci limbajul logic, ralional, prin insIgi riSoarea $i
disciplina la care fodeaztr mintea noas[e, Promoveaztr o serie de limite ti
este, prin aceasa, inadecvat in(elegerii unor adevtrrui mai profunde privind
unitatea om-naturi-univers, inleleptul taoist Chuang Tzu utiliza deseori
metafora, povesEa, fabula, pentru a-gi ajuta discipolii se ajungtr singuri la
aspectele profunde a]e mesajului siu. Iattr una din poveEtile sale :

J
fost odatd un dragon nnnit Kui care, inidios fiind pe mersul
unui centipod, l-a tnrrebat: <cum poli sdTi conduci cele o sutd de
picioare pe cAnd eu lmi conduc cu greu singurul meu picior ?.. "Este
Ioarte simplu, replicd centipodul. Eu nu le conduc deloc. Ele se alazd
peste tol unde existd o bucdlicd de Pdmanb".

invildturile zen-budiste integreaztr pove$tile 9i metaforele in discursuri

meiestrite cu griji, care au ca scop vehicularea de paradoxuri menite se
spargi automatismele gindirii logice. Alteori, propozilii simple, cu un
inteles indirect qi iconic, mediazi intre fapte ale experienlei cotidiene $i
adeveruri ce trec dincolo de cuvinte: -Araei-mi sunetul fecut de pocnetul
degetetor unei maini" sau ,Care este secrenrl inlelepciunii, cunoasterii ? ",
intreabe tadrul cilugtrr- .Cind i$ este foame mtrnanci $i cAnd e5ti obosit
dormi", rdspunde inveFrorul.
in timpul Evului Mediu, sayan(ii arabi au alctrtuit pentru medici ghiduri
raduse in latini si in alte limbi, cunoscute sub denumirea de Tables de
 METAFOM TEMPEUTICA I53

so i, Tacinum sanirarrs, dinfie care unele s-au pdstrat, in manuscris, pinl

in zilele noastre. Astfel, intr-unul din aceste Tacinum sdn iraris de Ibn Bada
este scris .Fiecare familie trebuie si desemleze o persoantr cu rolul de
aconfabulator," ; acest .confabulator" era foarte necesar pentru menlinersr
sInltllii. El trebuia se fie ciner.a cu simgul umorului gi si cunoasctr multe
povegti gi ficliuni penuu delectarea spiritului !i penEu a provoca rasul.
-Confabulatorul' [ebuia se aibtr capacitatea de a scurta sau lungi aceste
povegti, se le infloreasctr, sI le amplifice, str le selec;ioneze in func1ie de
situa;ie; era necesar, de asemenea, str aibtr maniere alese, sI fie capabil str
remeni treaz multtr vreme. in pouestea 40 a lucrtrrii Geste Ronanwn (cf.
Calam6-Griaule, l9l, p. 433) exisr.tr o mictr indicalie diagnostic5 penru a
afla dactr cineva este bolnav psihic ai cum poate acesta s{ fie vindecat
printr-o poveste. Aceastd idee se regtrsegte mai tArziu in tradi$a arabtr $i,
probabil, coleclia de povestiri ml de nopli este una dintre cele mai
potrivite ilustrtui ale utiliztrrii rerapeutice a povcqtilor.
In lucrarea sa Zesfcelles du Corue, A. Pellowsky (c/. Calamd-Griaule,
1991, p. 433) face descrierea unor ptrpugi foarte ciudate udlizate in ritua-
luri ce aveau ca scop tratarea unor boli. Ele au fost descoperite de spa-
nioli la venirea lor in America Centrale gi s-a dovedit ctr erau specifice
populaliei bl$tina$e ac€stei regiuni. DupI semnalarea preze4ei lor in
secolele XYII-XVII, acestea au disptrrut pentru totdeauna din zontr, unele
dintrc ele aflandu-se in prezent intr-o colec$e a Universitllii Goetenberg.
Conform acestor rinraluri, cind un copil sau un adult se imbotntrvea psihic,
era adus la un vindectrtor, bitrbat sau femeie. Acesta Ecea ptrpu5i mici ce
rcprczentau membri ai familiei sau animale 9i, dupl ce lua o bucattr de
panzl din imbrecemintea acestuia, reconstituia povestea bolii bolnavului,
fdcdnd-o mai pulin insplimentittoare ; vindcctrtorul ii spunea bolnavului:
.Spune in SoapE ce te tulburtr ti pune ptrpu$ile in cutie"; apoi cutia era
arstr, ascurBtr sau ingropattr, duptr care ise spunea bolnavului: .Problemele
vielii tale au luat sfdrgit".
Fovestile terapeulice se gtrsesc Si in pracricile terapeulice popularc
tradilionale romanetd. Majoritatea descantecelor \tllizaazA metafore sur-
prinztrtoare pentru a mlri forta magicl a cuvintelor, gesturilor gi obiectelor.
Intr-o lucrare de referinltr pentru folcloristica romaneascd (DescA ecele
romA br, Bucuregti, l93l), A. Gorovei face o subtiltr analizl psihologica
!i sociale a descantecelor, evidentiind, intre a.ltele, limbajul meuforic al
acestora.

intr-un desc ntec ,de pldmddirea inimei" se spune: -Cum pldmd-

de$te fagurul de miere, / cum se pldmddeSte aluatu-n cdpistere,/ cum se
154 ELEMENTE DE PSTHOTEMPIE INTEGMTIVA

pldrnddeire merele-n mdr, / cum se pldmddejte perele-n pdr,/ cum se

pwnddejre vaaa-n grddind,/ cum se pldnddette ou-n gdinl,/ a{a sd se
pWnddeascd ininm..." (A. Gorovei, 1990, p. 190)
De foane multe ori desca ecele iau forma unor povesti care astizi ar
purcir h numite povegti terapeutice. Enumerlm citem tipuri de asdel de
povegti (A. Gor@ei, 1990, pp. 20G205) :
- .se povestelte, in puline cuvinte, ctr boala insolittr de altceya a plecat
incotror"a: ctr acel c€va s-a inton, iar boala nu s-a mai intors la
pacient" ;
- -in descdntece mai lungi, se povesteite cum s-a mantuit bolnavul de
boali prin ajutorul unor fiinle care strvirgesc oarecare acgiuni menite
str indeptrrteze sau str nimiceasctr boala' ;
- .se po\E$e$te despre lucruri care nu se pot in6mpla, lucruri absurde ;
dupl cum lucrurile acestea sunt imposibile, tot a5a de imposibiltr
trebuie sI fie 9i boala pentru pacient (foc negru, a m.inca f?lrtr gurtr,
a ttria fdrtr culit etc.)" etc.
Nu putem incheia aceste consideralii isorice asupra povegtilor terapeu-
tice fdrtr str amintim pildele biblice care, gi astizi, ca secole de-a rindul, igi
dovedesc virtufle lor timtrduitoare. .imi voi deschide gura in pilde, voi
spune lucruri ascunse de la intemeierea lumii" (Matei, 13, 35), spune
Hrisos. .imi voi deschide gura gi voi vorbi in pilde, voi vesti lucruri
ascunse de mult, c€ am auzit, ce gtim, ce ne-au istorisit plrin i nostri",
spune psalmistul (Psalmul78, 2-3). Nu putem str nu recunoagtem in aceste
ascunse", ca gi in celelalte expresii meaforice, ceea ce mai tArziu
"lucruri
a fost conceptualizat cu termenul de inconStient' , un rezewor inepuizabil
"
de resurse, in raport cu care metaforele Si povestile terapeutice joactr rolul
unui adevtrrat catalizator.

3. Metafora - in discursul unor gcoli terapeutice

Metafora are rtrdicini adinci in spiritul omului. Ea este prcdusul fazelor
primare ale cunoagterii $i comunictrrii interumane. De aceea, acest mijloc
de lranster (dir, gt. ,neta-pherein - a duce dincolo) de semnificatii este
practic nelipsit din majoritatea sis@melor teoretice Si tehnicilor de inter-
venlie psihoterapeuticf, .
 MEIAFORA TERAPEUTICA 155

3.1. Metafori Ei psihanalizi

Propuniindu-gi sI descrie arhitectonica complextr a personaliElji, precum
$i tehnicile de influenlare terapeudctr a-le acesteia, Freud utilizeaztr in mod
frecvent metaforele. De altfel, majoritatea conceptelor utilizate de Freud
sunt expresia condensati a unor metafore: complexul Oedip, complexul
castririi etc. Prelegerile de psihanalizd sunt pline de metafore referitoare
la inconStient, rezistenli, interpretare. Manifesttrrile clinice, simptomele
pacienlilor nu sunt altcev:l decAt exprimEri metaforice ale conlinuturilor
psihologice refulate; ele sunt .un substitut nou, artificial Si efemer al
elemenrului refulat gi care ii seamlatr cu a6t mai pulin cu cat deformarea
sa, sub influen(a rezisren;ei, este mai mare- (Freud, 1980, pp. 389-390).
Inconttientul - concept central aI teoriei psihana.litice - are o structuri
metaforictr: ....inconSrienn:l se serve$te [...] de un anumit simbolism,
care uneori variaztr de la o persoantr la alta, dar care prezinttr 9i trdstrturi
generale $i se reduce la anumite tipuri de simboluri, aga cum le regtrsim in
mitui Si basme" (s.t.; Freud, 1980, p. 394) (Blaga afirma, 9i el, ci
meaforele sunt expresia categoriilor qi matricilor stilistice abisale).
In aceste condifii, Eavaliul psihanalitic, ce-gi propune congtientizarea gi
integrarea continuturilor psihice refulate, udlizeaztr in mod frecvent o
comunicare de tip metaforic.
Analizdnd locul metaforei in comunicarea terapeudce, P6tot (1994,
pp. 4-13) evidenfazl ci psihanaliza copiilor presupune, deseori, jocuri de
rol, in cursul ctuora copilul Si lerapeutul joactr scenarii propuse de copil.
Deqi in rchnicile psihanalitice iniliale (Hermine von Hug-Hellmuth, l917),
analogiile evidente intre dorinlele li temerile personajelor imaginare Ei cele
ale copilului care le-a imaginat nu-i sunt direct comunicate acestuia,
practicile recente, indeosebi cele de inspiralie kleinianl, includ, deseori,
comunicarea analogiilor 9i a interpretirii scenariilor pacientului-aubr.
Psihopatologia contemporan, subliniazA necesitatea diferenlierii intre
nivelurile literal gi metaforic ale mesajelor. Cu toate ctr Korzybski (1941) qi
mi$carea semanticii generale au subliniat pericolul confund.drii comunicirii
cu reflexiile asupra comunicirii (-harta nu este teritoriul"), ,psihanaliza
este o teorie care mnfirndi harta cu teritoriul, unde drarna cdipiantr nu este
consideratii o metafor5, o hafiA, ci un fapt literal" (Madanes, 1991, p. Zl2).
Dacd la aceasta adeugtrm caracterul polisemantic a-l metaforelor, imposi-
bilitatea testirii empirice a conceptelor descrise metaforic, inplegem o
buni parte a criticilor aduse psihanalizei.
156 ELEMENTE DE PSIHOTERAPIE INTEGMTIVA

$i alte rchnici terapeutice, precum visul treaz dirijat, analiza

tranzaclionaE Si art-terapia \tilizqazl abordiri metaforice.

3.2. Metafora in psihoterapia ericksoniani

M- Erickson este un maestru in domeniul metaforei. Felul sdu de a asculta
Si observa un subiect, modul de a rtrspunde sunt penEu el muloace de
prelucrare a mesajelor metaforice pe care gi le comunic[ oarnenii.
Abordtrrile sale terapeutice abundtr de metafore, unele bazindu-se pe
experienla personale, altele inspirate din experienla pacienlilor sli. Utili-
zarea inovativi a metaforelor in psihoterapie de ctrtre Erickson nu a fost
inilial apreciatl ca atare. Erickson insugi nu a teoretizat aspectele referi-
toare la utilizarea metaforelor terapeutice, cind, cum $i de ce acesl€a
influenleaztr schimbarea icrapeutictr. Colaborarea ul@rioad cu E. Rossi a
condus la elaborarea unor teoretiz-eri in acest domeniu, care au valorificat
experienla lor in domeniul metaforelor gi sugestiilor indirecte precum gi
cercetirile psihofziologice privind functiile celor doutr emisfere cerebrale.
Avind in vedere ctr emisfera dreapttr este mult mai implicattr decdt cea
stangi in medierea proceselor emolionale gi imagistice, s-ar putea afirma
ci simptomele psihosomatice sunt procesate de funclii cerebrale apa4inind
emisferei drepe. Dactr .simptomele sunt expresii ale limbajului emisferei
drepte, utilizarea limbajului mim-poetic ar putea fi un mod de a comunica
direct cu emisfera dreapttr in propriul slu limbaj" @rickson 9i Rossi, c/.
J. Mills e, al., 1986, p. l7). Acest fapt ar putea explica, in conceplia
autorilor, de ce abordarea metaforictr in terapie are o eficienF mai raPida
decdt cea psihanalidce.
Erickson a fost foarte talentat in ceea ce ulterior s-a numit ,comunicarea
pe doui niveluri- - co$tient/hcon$tient. in timp ce congtientul ese ocuPat
cu prelucrarea mesajului (in forma conceptelor, ideilor, poveqtilor, imagi-
nilor), un alt mesaj poate fi strecurat in inconttient folosind implicaliile,
analogiile. Mesajul metaforic activeaztr asocia;iile inconStiente ce intrerup
vechiul rtrspuns comportamental prin generarea de noi inlelesuri care, la
randul lor, produc noi respuDsuri componamentale. Se initizzd astfel un
proces circular aubgenerativ care construie5e schimbarea teraPeudce
intr-un ritm propriu fiectrrui pacient- M. Erickson isi incepea deseori
terapiile prin povegti ce evidenliau capacitilile de inveFre ale fiingei umane,
fapt ce facilita atat stabilirea unei bune relalii terapeutice, cat si sublinierea
unor mesaje pozitive. Este, intr-adevfu, dificit sd refuzi ideea conform
 METAFORA TERAPEUTICA 157

c&eia am inc€put sI invtrEm de cfurd ne-am ntrscut - desi acest lucru nu a

fost totdeauna ugor. De cite ori nu am cdzut inainte de a purca merge, cate
confuzii, grcgeli nu anr f?tcut inainte de a invtrla str vorbim, se scriem etc... !
Inlrucat .am invdlat str inv6lim" de cand ne-am nlscu!, suntem capabili str
invtrllm pad la sfargitul vie;ii noastre, chiar dacl inceputul fiectei invtrltui
este mai dificil. Dezvolt6nd aceasrtr temtr, terapeutul induce idei pozitive
privind evolulia terapiei.
Deseori, Erickson -pregltea terenul- povestind povegti f?lrl rapon direct
cu prcblema pacientului, ori, pur Si simplu, spunAnd povefri compler
absurde, care aveau ca scop destabilizarea sau dezorganizarea conStiennrlui.
El repca fraze precum ,Exisrtr lucruri pe care le 9ti1i, dar nu 9ti1i ctr le 9ti1i.
Cand veli lti ceea ce nu ltili ctr $tili, anmci vtr veli schimba". Ac€st tip de
formulare misterioastr $i fascinanttr provoactr paciennrl str caute in el insugi
rcsursele necesare schimbitrii a$teptate.
Cu cat rezistenFle pacienntlui sunt mai intense, cu atat apelul la
metafore este mai ridicat. Pentru a ilustra ac€as6 idee putem cita cazul
unei femei frigide, speriattr de orice conversalie asupra sexualittrlii gi care
i-a solicitat ajutorul lui M. Erickson. Acesta, ftrrtr str o infebe de argnun-
tele problemei sale sexuale, a provocat-o str-i povesteascl in cele mai mici
detalii felul in care proceda penrru a-$i dezghela frigiderul.
In mod frecvent la M. Erickson, abordarca metaforici a simptomului
lua forma prescripliilor metaforice, simbolice, insolite de ritualuri. Astfel,
unei femei obeze, acesta i-a c€rut s:l poarte in fiecare zi in geantil o piatrtr
de 3 kg. Arderea, distrugerea, ingro,parea sunt acliuni care fac deseori
pane din prescripliile simbolice, din cele de doliu in specia.l - indiferent de
ce fel de dp de doliu este vorba. Str aminrim ctr doliul nu se referd in
mod necesar la pierderea unei persoane iubite, ci la orice pierderc in
general, precun pierderea unui obiecr, faptul ctr un proicct a devenit
nerealizabil erc.
Ceea ce-l deosebegrc pe Erickon de alli terapeud este faprul ci se ablirc
sA interpretezE pacienrului semnificaliile mehforclor utilizate. Consecvent
principiilor enunFte mai sus, Erickson considere ce nu este nevoie str
.traduce" comunicarea .incongtienul" intr-o formtr conitienti. Dactr paci-
entul comunictr intr-o formtr mehforictr, Erickson rtrspunde in acelasi
registru. Ut izand povestite, acliunea imerpersonaltr $i prescripliile, el
lucreaztr in cadrul oferit de metafortr penrru a provoca o schimbare, evit6nd
transformarca mesajului ori a acliunii metaforice inu-un discurs rational,
conltient, fapt ce ar putea deuna rapiditilii gi profunzimii schimbdrii.
Comendnd acest fapt, Haley nota: -in general, interprettrrile operate
I58 ELEMENTE DE PSIHOTEMPIE INTEGMTIVA

asupra comunictrrilor incon5tiennrlui sunt in md absurd reduc$oniste,

cum ar fi gi fapnrl de a rezuma o piestr de Shakespeare intr-o singure frdztr'
(Haley, 1984, p. 33).

3.3. Metafora in neuroprogramarea lingyistici

Iniliatorii programtrrii neurolingvistice (P.N.L.) nu puteau ocoli problema
metaforei. Ftrrtr a detalia principiile de baztr ale P N.L., meryiontrm doar ctr
in concepgia lui Bandler qi Grinder privind metafora regtrsim, in mare
m5surtr, ideile privind comunicarea promovate de Erickson $i Scoala de la
Palo Alto.
CombinAnd observaliile personale cu cele efectuate asupra activittrlii lui
Erickson in clinica sa, acestia propun un mecanism ce ar putea explica
modul de operaE al metaforei. Acesta presupune treceri (modificlri)
succesive ale mesajului metaforic prin trei stadii diferite :
l) Nivelul semnificaSiilor erlerioare - metafora prezina o sEucturtr
exterioarl (de suprafaltr) a in;elesului in cuvintele povestirii ;
2) Aceasta activcazi o structutd Ltociald mai profundtr a inlelesurilor,
care este indirect rele ttr asculgtorului;
3) I-a randul ei, aceasti structurtr acdveaztr o struclutd profundd
regenerald a inlelesurilor carc este direct relevattr ascultiltorului.

Srnrcnua sflurificad ilor

€xErioare

x Si y se des?an

hdul corExiunii pesonale

----------------+ (ciurarea trarsderivalionaltr)
Srructura pIofu rdil rcgerErad

Despr4irile sunt triste De exemplu: Am fost trist

la rnoartea tatAlui meu

Fig. 5 - Modul de operare al metaforei (Bendler qi Grinder)

Parcurgerea celei de a treia etape presupune actvarca cdutdii trans-
deivalionale, prin care asculttrtorul relalioneaztr metafora cu el insugi.
Prin acest proces, clientul gerrereazi inFlesul care este in cea mai mare
mtrsurtr relevant pentru experien;a sa actualtr. Acest ultim nivel este cel care
dtr putere metaforci. Acliunea pove$tii serveste doar ca o vizibiltr punte de
 METAFOM TERAPEUTICA I59

legeture inEe ascultitor si mesajul pove$tii. Fere corelauile invizibile ale

cercettrrii personale, mesajul nu trece niciodati .podul". O datil conectarea
realizati, se stabileite o relalie interactivtr inEe povesE fi lumea interioare
a ascultitorului, prin care povestea trtrie$e ii se dezvolttr in continuare.
Acest proces poate fi reprezentat ca in fig. 5.

3.4. Metafora in terapia familiei

.Comunicarea metaforicl ocuptr un loc central in terapie', spune
C. Madanes intr-un srudiu referitor la psihoterapia familiei (Madanes,
1990, p. l8). in acord cu teoria psihanalitictr, ea corsiderd cl simptomul,
comportamentul .problemtr", poate fi metafora sau sirnbolul altor compor-
tamente sau relalii din sistemul familial.
Pentru a evita activarea rczistenlelor, demersul terapeutic se poate situa,
el insugi, la nivel metaforic. Astfel, terapeutul selecteaze cele mai impor-
hnte elemenre ale sinraliei pe care le translatead in echivalenle metaforice
9i le prezinttr ca ingrediente ale unei povegti probleme sau ale unui joc pe
care cuplul sau individul le vor denolta. Astfel, de pildtr, fiecare din cei
doi membri ai cuplului poate primi spre rezolvare o probleme care este o
metafori a dificulte; or cu care cuplul se confrunti. Spre deosebire de alte
aborddri in cal€ melafora, povesEa utilizatii de terapeut, vehiculeaztr in
acelagi timp 9i problema gi altemative de solulionare, in acest caz cliengii
i;i creeaztr propriile metaforc li gtrsesc, tot ei, soluliile adecvate.
Consecraenttr ac€stui tip de abordare metaforictr, C. Madares reco-
mandtr, mai ales in cazul persoarclor cu comportamente compulsive auto-
distructive, prescrierea unor acte simbolice. Aceasttr suategie implictr
infiptuirea repetitivtr, de cetre pacient, a unor acte simbolice autodistruc-
tive, dar frre consecinle autodistructive. Componamentele de acest tip sunt
de obicei incerclri de a @epsi pe cineva care nu manifesti suficiend
dragoste 9i atentie. De aceea, actul simbolic trebuie str implice o anumittr
pedepsire simbolicl a acestora (Madanes, 1990, p. 25):

De pildt, in cazulunei paciente bulimice, terapeutul poale aranja

ca Jamilia sd cunpere tot ceea ce ea preferd sd mlnince (pui fript,
cadol prdjili, inghelatd: prdjituri etc.) ti sd ateze alimentele in ordine
pe masa din bucdtdie. In prezenla Jamiliei, pacienta bulimicd w strivi
Si amesteca toate alimentele cu niinile sale pentru o simboliu ce se
intdmpld in stomacul sdu cAnd digerd mincarea. Cand batd nincarea
este astfel amestecatd, ea este aruncatd la roaletd. Dacd tooleta se
160 ELEMENTE DE PSIHOTERAPIE INTEGMTIVA

infundd, menbrul familiei pe care pacienta il iubegte sau lald de care

are resenlimente (de exemplu, tatdl) este singurul care w desfunda
toaleta. Actul simbolizeazd nu nurrai ce-Si face pacientul lui insuSi, dar
li situalio in care igi pune Jamilia.
in psihoterapia familiei uebuie evitaE confruntarea dintre modelul
propus de erapeut gi cel al familiei prin adoptarea unei penpective inter-
actioniste de tip e\olutiv in care cele doul modele se uarsformtr reciproc
panl la atingerea unui echilibru concretizat inr-un model ce apanine in
egaltr misurtr celor doi termeni ai rela ei.
Fentru ca doutr sisteme str fie realmente in interacliune in cadrul unui
proces creativ, trebuie ca intre ele str existe o discontinuitate, o marje de
indecidabilitate (un teren al nimtrnui, un loc in carc nimeni nu ia decizii
definitive). Dinu-o astfel de perspectivtr, povestea rerapeuticl joactr rolul
de a marca metaforic acest spadu -indecidabil' care se poate numi spaliu
terapeutic.
Forestea terapeutictr calificati cu atribunrl de .sistemictr", spun Ph. Caill6
Si Y. Rey, poate introduce o aniculalie supld a modelelor prezente (ale
terapeutului qi familiei) $i impiedicl blocajul ce ar purea rezulta dintr-o
situalie de monopol. Ea ocupd spaliul terapeutic ca .obiect flotant" care nu
apa4ine in mod propriu nici familiei, nici terapeutului, dar care are o linie
de apanenenltr Ia ambii termeni ; povestea apa4ine in egale mlsurtr terapeu-
tului care a construit-o, dar gi familiei care i-a furnizat materialul psihologic
necesar gi care o va completa. Ambele pI4i au acclea$i drepturi de a o
contesta, modifica sau apera.
hezentitm una din pove$tile utilizate de Ph. Caille Si Y. Rey intr-o
terapie familial, (1988, pp. 4041) :

odatd tntr-o lard in in regime irnaginard, dar in timpuile

"Au fost
noaslre, patru copii care trdiau la bunicii lor. Ei locuiau, toli gase,
iur-o mare suburbie a unui oras modern. Apanamentul, situa, la ultimul
etaj al unui bloc imens, gri gi anonim, era minuscul.
Bunicii Si copiii erau inghesuili in cAiva meti pltrali. Trdiau
profund lipsa conJonului $i a banilor. Bunica, Joane bdtrdnd, incepuse
sd bafi canpii $i sdrte din ce in ce mai a4dgoasd. CAt despre bunic,
pe el nu-l interesa deloc ce se petrecea in jurul lui : elf$ese totdeauna
un distrat, singurul sdu lucru de yaloare era un telescop gi singura sa
pasiune era sd obseme stelele.
Copiii acestei povegti, dintre care doi erau deja adolescenli, incepu-
serd. sd gdseascd spafiul prea stram ii atmoslera prea indbugitoare.
 METAFORA TEMPEUTICA 16I

Certuile gi strigdtele daryniserd din ce in ce mai fiecttente, iar

momentele de linigte prea apdsdtoare. Copiii sufereau chiar Si de foame.
Pe scun, ei visau la un oizont Dai larg, ttni calm, la un loc tn care ar
rt puu rade gi unde ar fi putut cre$te tn liniite,
Detndatd ce seara venea, cdnd bunica em, [n sfrr{it, adormitd Si
bunicul contempla stelele, incepeau sd depene proiede. Nu se gAadeau
decAt h cdldtoii, aventui, evaddi, descopeiri. Dar, trebuie sd o
spunem, entuziasmul celor mai in vdrstd era, oarecum, temperal de
nelini{tea celor nmi mici, mai ales cAnd era vorba de fi.rurea datei
plecdii. Bineinleles cd era tentant sd pdrdseascd acest addpost $rAmt
Si precar, dar nmrele oras necunoscut ti speia foorte mult. Ei presim-
leau cd orolul era plin de lucruri minunate, dar la fel de plin $i de
peicole. Cine iar proteja tn acest nou uniyers ?
Tonqi, seard dupd seard, proieaul pindea fomfi Si, intr-o noapte
foane intwecatd, cdnd totul era liniStit in jurul lor, ie$ird tiptil ducAnd
cu ei pulinul pe care il aveau. Copilul cel mai mic era Si cel rnai
nelinigtit gi cu reinerile cele ,nai ,nai in a pdrdsi acest loc, desigur
inconfonabil, dar bine cunoscut gi secuizant. De aceea, Jdrd a spune
un cuvAfi celorlalli trei, bdiatul a tnceput sd degire lungulfular pe care
i-l fdcuse bunica. El agald ici-colo bucdli de l6nd, co repere, tn caz cd
ar trebui sd se intmrcd. Copiii, conduSi de cel mai mnre dinte ei, dar
tresdind la cel mai mic qomot neobitnuit, au mers unul tn spatele
celuilalt o bund parte a noplii.
OmSul incepuse sd-{i schimbe aspectul: bulevard.elor largi nritgi-
nile de blocuri le-a urmat un canier lini$it ti mai intunecos cu locuinle
mai scunde {i inconjurute cu grddini intinse. Fosforescenla veseld a
neoanelor dispdruse gi noaptea pdrea din ce tn ce mti ameninldtoare.
Copiilor le em foame jig, ar fi dorit sd se odihneascd, sd
doanni. Cel mai mare i-a anunlat cd un pieten i-a vorbit de un han
care ar fi trebuit sd fie Joarte aproape. Em un fel de casd de primire,
un adipost pentnt copiii in dificulmte.
"L.uminile, din vale, spre dreapta, ,rebuie sdfie ale acestui han. Hai
sd vedem dar sd fim prudenlb, a spus fmtele cel mare, addugAnd
"Mi
s-a spus Si cd acesl loc s-ar putea sd fte periculos, cd s-ar putea ca sub
acopeirea casei de pimire sd fie un loc de intdlnire al rduldcdtoilol
cd, tn oice caz, ar rt riscui".
Copiii sunt foarte obosili, ce credeli ? Ce ar putea Iace ? fovestea
noastrd se opreSte aici, noi nu cunoastem sJdrgitul Si vd rugdm pe
fiecare dintre voi sd o ,ermine ti sd invenleze sfArSitul sdu".
162 ELEMENTE DE PSIHOTERAPIE INTEGRATryA

Pacienlii: plrinfi cu cei doi copii ai lor.

In aceasttr variantl, po\.estea terapeutice este o poveste neterminatii. Ea
se opregte in momennrl unei alegeri sau a unei situalii cu un grad mai mare
sau mai mic de ambiguitate. Dupe o scufltr pauztr, terapeutul cere fiectrruia
dintre membrii hmiliei str furnizeze in scris idei privind ftnalul povegtii.
O modalitate deosebittr de udlizare a metaforei corstii in a face apel la
un obiect meBforic. t a virtu le terapeutice a.le metaforei, deja eviden[iate
pAntr in prezent, obiectul metaforic adaugtr una deosebiti: prezenla sa
materiaE in timpul Sedinlei. -Obiectul metaforic - spune C. Algelo (1987,
p. lO7) - este un mijloc de comunicare ce vehiculeaztr ca atare numeroase
mesaje legate de caracteristicile sale structurale Si, intr-o manierd mai
largtr, legate de semnificaliile care ii sunt atribuie de familie si terapeut. "
Deseori, obiecnrl metaforic este concretizarea materiaE a unei metafore
verbale. Obiecnrl metaforic apartine deopoirivi universului obilnuit al
familiei, dar !i noii realittrti pe care o creeazi relalia terapeutictr dintre
familie 5i terapeut. El exprimi inu-o maniertr vizibild gi concretii relaliile,
regulile, comportamentele familiei sau ale unuia dintre membrii sAi. Pentru
a fi eficient, obiectul uebuie plasat intr-un anume moment al terapiei, in
func1ie de obiectivele acesteia; in caz contrar, se poate ajunge nu numai la
eqecul metodei, ci $i al intregii terapii.
[.a fel ca si povestea terapeutictr, obiectul metaforic permite terapeutului
sI evite absorblia lui intr-o situalie dificiltr gi contuzi gi si rimdni in
exteriorul unui proces care implictr obiectul metaforic gi familia. Decen-
trarea terapeutului - favorizatit de obiecnrl metaforic - are mecanisme
asem5netoare inducliei hipnotice: .La fel cum hipnotizatorul se servegte
de un obiect pentru a provoca o stare de trans6, terapeunrl se serveste de
obiecul metaforic pentru a provoca in interionrl sistemului o stare de
curiozitate gi tensiune in creltere. Atenlia se concentreaz5 asupra obiectului
melaforic permi$.and terapeutului str se d€centreze" (C- Antelo, 1987,
p. lls).
Obiecn:l metaforic permite terapeutului str introducE un cod nou in
dehnirea Ei interpretarea faptelor petrecute, cod ce \a provoca o serie de
procese de redehnire intre diferid membri ai familiei si intre acegtia 5i
terapeut.

Putem ilustra aceste consideralii asupra obieclului metaforic cu un

exemplu fumizat de C. Angelo (1987), in care familia tralatd este
compusd din tatd, mami rtu (adoptat) de 18 ani- Motivalia d.e
parlicipare a celor tei la terapie era oarecum diferitd (pdrinlii pentru
honasexuqlitqtea fiului, fiul pentru a obline mai multd autonomie).
 METAFOM TERAPETJTICA I53

Mama nu ar fi doit sd se discute despre laptul cd fiul este ad.optat,

decdt dacd acesta ar fideclanSat primut disculia.
Dupd ce membii familiei tiau spus motivalia de panicipare la
psihoterapie, a urrnat un noment in care era evident cd psihoterapia
slagna datoitd complicitdlii tacite a celor trei de a nu vorbi despre
ceea ce ii frdminta de fapt cel nai muh. Pentnl a ininge aceastd
rezistenld, terapeutul utilizead ca obiect metafoic (maafora .mate-
iald " a secretului !) un plic in care se afld o coali albd de hinie
nescisd :
Terapeutul (intinzAnd fiului plicul cu un aer hotdrAi : .Ascultd, aS
vrea sd te opre$ti sd wrbegti de nevroTd ji de biserualitate sd vorbeSti
ti
despre problema care se alld aici in inteior".
Fiul (ia plicul, il priveye, apoi il deschide scofindJoaia de hinie) :
.Adicd ? "
Tcmpeutul: .Adicd despre problema care este prezentard acolo, in
inteior (ardtdnd spre plic), care nu este nici o probleni d.e bisq.ua-
limte, nici de neyrozd, ci o pmbleni de alt tip".
hte initiat asttel un dialog in care terapeutul, wilizAnd obiectul
melafoic ca expresie figurativd. a unor atirudini ti conportamente, ii
provoacd pe membrii familiei la aplicalii gi redefinii pdnd cdnd ei
ajun9 in situalia de a comunica d.eschis, autentic, in legdturd cu
problenn care ii ItdmAn d-
Deoarece concluziile Jonnulate de C. Angeto in legdturd cu acest
cw vizeazd functiile genemle ale obiectului metafoic, coruiderdn util
sd le enunldm pe scurt :
a) Prezentarea plicului permite intreruperea unei disculii steite in
care lolieitd, din motive personale diferite, stabilirea unui scop
tempeutic comun Ei verbalizarea wei probleme (adoplia) care ii
implicd emolional ;
b) Terapeutul inpune familiei o anumitd direclie pe care o dore;te,
negdnd, tn aparenld, cd aclioneazd. indepdnAnd bate argu-
mentele care nu sunt in acord cu obiectivul propus; c6nd un
membru al familiei nu unneazi direclia sau rezistd, obiectul este
lrccut altcuiva pmtru aJ ajuta pe primul ;
c) Obiectul maaloic devine un putemic mijloc de control, un mijloc
care permite tempeutului sd se retragd d.in joc cAnd situalia
devine periculoasd, sau sd creeze un impas relansind mingea in
terenul familiei $i veificdnd, din e erior, ceea ce se infintplii;
Ig ELEMENTE DE PSIHOTERAPIE INTECMTIVA

d) Obiectut ngtaforic arefunqia de a eliminafactoii de interferenld

in linia intervenliei progrannte $i de a solicila revenirea la
aceosta l4 sftrSirul fiecdrei pam eze interactive.

4. Alcituirea propriilor metafore terapeutice

Se spune deseori ctr soarta unui cuvant nu depinde de gura care il roste$E,
ci de urechea la care ajunge. Tonrgi, pentru ca metafora se productr efectul
a$teptat la cel care o asculte, ea uebuie sE se conformeze unor exigenle'
Degi creativitatea 5i experienla terapeutului sunt factori importanti in
alctrtuirea $i utilizarea metaforelor terapeutice, este utiltr, credem, trecerea
in revisttr a unor reguli gi etape care ar putea orienta orice terapeut in acest
demers.
Erpunerea care urmeazi rcspecttr, in prima ei parte, in linii mari,
modelul propus de D. Gordon (1990).
1) Pentru o terapie de succes 9i, implicit, Pentru a crea o metafortr
terapeudce eficienttr, este important ca teraPeutul sI inFleage li str formu-
lezq corect problema, str evidenlieze ctr solu[ia se afltr intr-un domeniu
controlat de Pacient.

matice a clientului, ci si relatiile dinue acestea. Accentuand asupra acestui

ultim aspect, Gordon noteazE: .Cdnd se aleg personajele, nu are impor-
tanltr ce sunt, ci in ce relatie se gesesc unele cu altele" (fig. 6).
3) Solufa problemei - hnatul povestii. Orice meiafortr propune o solufe'
Aceasta poate fi ori expresia intuiliei terapeutului, ori corstruitl din
elementele furnizate de client. De cele mai multe ori, clienlii cunosc
ali cand [ebuie str realizez€ .podut" dintre situalia
dorit. Deseori suntem atat de aproape de copaci
urea. Metafora nu face altceYa decat, depdnindu-ne
pulin de elementele cotidiene ale problemei, str ne ofere o imagine mai
ilaa, o alttr perspective, hafii de care avem nevoie pentru a iegi din
labirint !

in general, solulia are doue componente: scopul 9i strategia

Formularea corecti a problemei (empa l) implicd 5i o formulare corespun-
zitoare a scopului. De aceea, in continuare, vom insism asupra straaegiei'
 METAFORA TERAPEUTICA I65

Situalh pmblematic{ Metafora

TarAl ----+ it3n pe un vas
+ +
Mama + SecuDd
+ +
Fiul + Marelor
+ +
Fainilia + Echipajul
+ +
Tiuil ese rar acasl ---------> Cipirarul si [€tra in cabiDi
+ +
Fiul gegegte ceva # Mareloh desEload o pelzl
de care lll era Evoie
I
Mama il aplrl pe fiu + +
Secuodul corecteaz siuralia $i
irc€arcn sI desfi5oare penza de

I caf,e era rErrole

litt l aflr. se infifie $ pleacl -------+ C5pif,d aIE, e frnirx ct nu i

s-a eus dmb ti s€ Errage b cabini
I
Nici o leahare, prdlema
+
Nici o rezolvarE. problerDa
aFrE rnercu aparE rnercu

-; +
Rezol re {_ Rezohzre

Fig. 6 - Exenpfu de izomoSsm inte o situalie problematicd gi metaJord

in mod evident, pacieDnrl a incercat deseori si-$i atinge scopul. Fapnrl

ci se aflA la Erapeut dovedegte ctr nu a reulit. Strategia de legeutr este
.podul", pe care terapeutul il formuleazi metaforic li care trebuie si
permiE Eecerea de la sinralia problematici acuali la solu a doriri.
Strategia de leginrrtr are la baztr o bunA inFlegere a situaliei-problemi.
Conceptele de propuse de Gordon, sunt foarte
"calibrare' 9i .reca.librare",
udle pentru realizarea acesui fapt.
a) De cele mai multe ori problematica se repeti- Configuralii idenrice
sau asemenitoare de evenimente se repeti, ducand de hecare date la
experienlele conflictuale nedorite. Dar elementele siualiei proble-
matice, degi pot fi mereu prezente, nu provoactr ,explozia" decat
atunci cand ating un anumit .prag critic'. Este vorba de .pic5tura
care umple paharul", Prin urmare, ransformarea situaliei proble-
matice in problem5 este o chestiune de -calibrare".
166 ELEMENTE DE PSIHCNEMPIE INTEGRATIVA

b) Recalibrarea cuprinde procesul prin care pacientul esrc ajutat se

con$tientizeze momenn in care propo4ia diverselor elemente ale
sinraliei tinde sA dceuiasctr .un amestec exploziv" 9i apoi este
inveFt str utilizeze diverse mijloace pentru a controla ca elementele
sinraliei str nu atiDgd acest prag. Prin recalibrare, clientul intrerupe
vechiul model ce conducea de fiecare dati la aparilia problemei.
Exemplu :

Cdnd Maia pivi in umti, constatd cd ceea ce o supdrase nu emfaptul

cd ntanm o rugase sd facd anumite lucrui - pentnt cd luate in Parte le-ar
rt frcut cu pllcere -, ci faprul cd mana dorea ca ea sd le termine imedial.
Ca gi scopul, strategia este cuprinstr aproape intotdeauna in descrierile
pacientului privind problema sa. Desigur ctr existi mai mulrc posibiliti$ de
a atinge acelagi scop, dar cea mai buntr cale este cea carc ne este indica6,
de cele mai multe ori inlr-o manierl implicittr, de pacientul insugi. Atunci
cdnd pacientul descrie egecurile sale in rezolvarea problemelor cu ciue se
confruntl, el ne indici deopotrive atit modelul s6u de rezolvare, cat si
limitele penEu a ajunge la o sEategie eficienttr. Aceasti situalie ne amin-
teste de una din mehforele lui J.A. Malarewicz .intre bine 9i riu nu
'
existi decdt o eroare de apreciere, dar in mod invers" (1992, p. 76).
Exemplul pacientului carc ili agraveaztr problema pentru cI nu poate discuta
sincer cu sotia sa, de teamtr ca aceasta sd nu rAdI de el, este ilustrativ in
acest sens. Strategia pe care ne-o indictr pacientul vizeaze deptrlirea temerii
gi realizarea comporlamentului dorit (care ar putea str-i dovedeasce faptul
ctr frica lui era complet neintemeialtr ! ).

4) Resemnificarea. Metafora propune o noui lecturl a realitilii prin

evidenlierea altor cadre de referinp. Ea se comportl ca o hanE pe care
terapeutul o suprapune peste realitatea, teritoriul pacientului. Ea este astfel
o ilustrare a faimosului aforism al lui Korzybski - -harta nu este teritoriul".
Ea .disociaztr" paciennrl de realitatea sa, in general greoaie 5i invalidanti,
pentru a-l plasa la un nivel unde alternativele posibile prind forme
(Malarewicz, 1992). Pacientul poate invlla, de pildtr, ctr tristetea 9i teama -
de care vrea str scape - au gi aspecte pozitive, iar exprimarea lor poate il
uneori utiltr !
Rezumind aceste etape, propuse de Gordon, procesul formuldrii unei
metafore terapeudce ar putea artrta Pantr acum astfel :
A) Adunarea de informalii :
1) Identificarea persoanelor imponante implicate gi a relaliilor di re
ele ;
 METAFOM TEMPEUTICA 167

2) Precizarea elementelor quacteristice situaliei probleml !i a felului

in care evolueazi problema (calibrare) ;
3) Precizarea transformirilor urmtrrite de pacient (scopul), avdnd grijl
ca str fie bine formulate Si in domeniul conEolat de client ;
4) Identificarea incercIrilor clientului de rezolvare a pmblemei gi a
limitelor acestor incerctrri.

B) Conceperta metaforei :
l) Alegerea unui context ;
2) Alegerea personajelor $i actiunii metaforei astfel incdt acestea str
fie izomorfe cu sinuua - pmbleml descrise de client (punctele A1,
A2, A3) :
3) Stabilirca soluliei. Aceasta v-a trebui sI includtr, in conformitate cu
informaliile fumizate de client, o strategie de rcechilibrare, rezultatul
dorit 9i, eventual, redefinirea situaliei problematice ini;iale.

C) Povestirea meaaforci :
Dace punctele A !i B, prezentate mai sus, descriu doar cadrul general
al metaforei, felul in care trcbuie str aclioneze terapeutul pentru a transpune
in practictr principiul izomorFrsmului din[e situafa pacientului $i povestea
metaforictr, povestirea metaforei se referl la .sintaxa metaforei" (Gordon)
gi rlspunde la inuebarea: Ce fel de cuvinte utilizlm, cum povestim,
pentru ca povestea str declantez! la client ctrutarea transderivalionaltr ce-l
\ra duce, in cele din urmtr, la solulia .unictr" a problemei sa.le ?
Izomorfismul metaforei este expresia imaginii pe care terapeuh li-a
flicut-o despre problema clientului. De cele mai multe ori ins6, nu gtim
niciodati exact ce simte gi ce gande$te el. De aceea modelul propus de
poveste poate inuAlni modelul pacientului, doar in mtrsura in care cuno5tin-
tele utilizate lastr o anume libertate de proieclie de semnificare. Cum
metafora a fost construitl pentru pacient, singua interprelare adec\lad,
.corecttr" este cea propustr de el.
In conc€plia lui Gordon, modelul sintactic al metaforei cuprinde :
a) Lipsa indicilor de relalie. De cele mai multe ori, cuvinele u lizate
(substantive, adjective, pronume etc.), atunci cand povesdm un
eveniment, se refere la cela clar precLat din experienla noasutr.
CAnd insl p,ovestim o melafore trebuie str ne ferim sd trm foane
exacli, foarte clari, tocmai pentru a provoca pacientul la o .investire
de sens". Astfel, spun6nd -undera, depane..." ltrsim pacienrului
lib€rtatea de a situa intr-un loc anume (-locul lui') acliunea poveitii.
168 ELEMENTE DE PSIHOTERAPIE INTEGMTIVA

Absenla indicilor de relalie il

vor proloca pe pacient s5-9i puntr
intreblri precum .Cine?", .Ce?' etc., la care va glsi propriile
rlspunsuri.
b) Utilizarea unor verbe neprecizate. verbele descriu felul in care
aclionim. Cu cAt sensul lor este mai Pufn precizt de diverse
complemente, cu atat pacienNl are o mai mare libertate in a-gi
imagina cum a aclionat eroul povestirii. ,intr-un tirziu, duptr mai
multe incerciri, el a ajuns..."
c) Utilizarea nominalizdilor- Acest procedeu presupune substantivi
zarea cxpresiilor ce denumesc in realitate proc€se, acliuni. In acest
fel, sunt omise o serie de informalii. Astfel, dactr spunem .in
momentul de regaz W care il avea, $i-a aminti, ci...", in mod logic
uebuie se continufun str spunem noi ce anume amintit eroul- Dar
dactr spunem .ln momentul de rdgaz pe care il
'i-a
avea, o amintire nts-i
dtrdea pace' , ldsdm pacientului libenatca se-ti imagineze ce anume
$ia amintit eroul.
d) Utilizarea, in cadrul metaforei, a unor comenzi 5i sublinieri. Mem-
fora vehiculeazl in mod indirect mesaje ce propun schimbarea
modelului de deplsire a unei situalii. Existl mai multe momente in
cadrul poveltii, in care sunt enunFte idei semnificative in acest
sens. Aceste idei pot fi subliniae cu ajutorul intonaliei, utilizAnd
anumite gesturi ori atingind pacientul cu mana. Alteori Putem
incasua o anume comandtr in texNl povestii, inscriind numele paci-
en lui, inaintea unor propozilii semnificative.
Exemplu :

Jtunci, zAna cea bunl. s-a apmpiat de el {i i4 spus "Nu te teme ! D" ;
aceastd irazd poate deveni: .Atunci, zdna cea bund s-a aptopiat de el ;i
i-a sprs: .George, Nu te teme !.".
Subliniind eficienla terapeutictr a metaforelor, J.A. Malarewicz (1992)
face 5i el preciztrri utile privind sinuxa acestora. Astfel, atunci cand
construim o metaforl lEbuie str avem in vedere urmtrtoarele :
- str definim orientarea senmrialtr a paciennrlui, pentru a utiliza cuvintele
potrivite; optimizarea comunictrrii din aceasti perspectivtr este pe
larg analizattr de neuroprogramarea lingvistici (Bandler gi Grinder) ;
- str utilizirl activittr le favorite ale acestuia;
- str nu ne temcm si fim repetitivi:
- sI utilizem umorul Si/sau detaliile incongruente:
- str ne juctrn cu cuvintele si simbolurile;
- str asigurtrm metaforei mai multe niveluri de comprehensiune etc.
(Malarewicz, 1992, pp. 77-78).
 METAFOM TERAPEUTICA 169

Ayand ca model de inspiralie basmul tradilional, J.C. Mills li

R.J. Crowley (1986) propun o scheme foarte utili de construclie a metafore-
lor terapeutice. Principiul general este tot cel al izomorfismului, principiu
aplicat, in mod explicit, gi in rapon cu conflicnrl Edit de pacient. Penuu a
construi o metafore eficienttr rebuie sd parcurgem urmitoarele etape :
l) Stabiltea unui cadru general al conflicniui metaforic in rela[e cu
protagonistul .
2) Personificarea proceselor inconltiente sub forma unor eroi sau a
unor persoare care sar in ajutor (reprezenuind abilitilile gi resursele
protagonisnrlui) 9i a unor penonaje rele ori a unor piedici (repre-
zentind temerile gi credinlele negative).
Uneori chiar solicihrea ajutorului poate fi un semn al intelepciunii
$i puterii. .Inteligenla celui putemic consttr adesea in a nu se teme
str cead ajutor celui slab- (Malarewicz ,1992,p.75). Si ne amintim
de cate ori eroii pozitivi ai basmelor noastre nu sunt ajuta de o
broasci, un pette, o albin[ etc.
3) Penonificarea situaliilor de invtrpre paraleld in care protagonistul a
avut succes.
4) Prezentarea crizei metaforice inu-un coDtext al rezolverii inevitabilc,
prin care protagonisNl iii deptrte9te sau igi rezolvi problenn.
5) Dezvoltarea de citre protagonist a unui nou sentiment aI identittrlii, a
unei noi imagini de sine, ca rezultat aI acestei victorioase .avenruri
eroice'.
6) Culminarea cu o strrbtrtorire (celebrare) in care este recunoscuttr
preguirea speciali de care se bucurtr protagonisnrl.

5. Funcfiile metaforei terapeutice

Prczentarea de pini acum a problematicii metaforei a evidenliat deja o
serie de functii ale acesteia.
a) Declangeazd cdutarea trarsdeivaionald. Fiecare individ are o anume
reprczentare despre situalia in care se afli. Mesajele pe care le putem
integra in aceasti reprezentare au sens , celelalte, nu . Informaliile trarsmise
de metafori sunt izomorfe celor conlinute de reprezentarea, modelul pacien-
tului. Daci in baza acestei asemeniri se crceazi o punte intrc lumea
metaforei si universul individual, arunci inseamni ci informalia primiti are
sens. Ctruiarea si yerificarea au fost realizate cu succes. Acestproces poane
numele de ceuare fansderivalionali 9i face ca metafora s[ fie un atat de
bun . ransportor" al schimbirii.
I?O ELEMEME DE PSIHOTERAPIE INTEGMTIVA

SpunAnd o poveste, provoctrm pacientul la un proccs de ctrutare

Eansderi\"ationall cu scopul de a da sens celor auzite. Aceste ctruttrri con-
ftiente sau incon5tiente vor mobiliza resursele paciennrlui ce vor conduce,
in final, la modificarea modelului despre lume, in sensul rezolvtrrii pro-
blemelor.
b) nnqia de mediator. Povestea terapeutictr creeazi o rcalitate psiholo-
gictr ce se interpune intre pacient !i terapeut, evitindu-se astfel confruntarea
directtr dinEe acestia. Ac€astl realitate apa4ine deopotrivi amAndurora;
ea apa4ine tcrapeunrlui care spune povestea, dar 5i pacientului care ii di un
sers anume, plsrandu-si deplina libertate a gandurilor sale.
Comentariile gi interpretirile pe care pacientul le dI povestirii ii furni-
zeaztr informalii care, in alte situalii, ar determina activ"area rEzisEntelor.
Metaforele dau persoanei parsa de a se exprima intr-o formtr de comunicare
pe care, in mod normal, Bu o utilizeazi prca des.

c) Funqia regresivd- Povestea mobilizeaztr capacittrlile imaginadve ale

subiecnrlui gi comporttr o dimensiune regresivtr accentuattr. Copillria este,
togi gtirn, perioada povegtilor, este vdrsta la care totul este posibil deoarece
granila dintre realitate fi ficliune poate fi foane ugor trecuE. Instrgi formula
tradilionaltr cu care incep povegtile -.A fost odattr..." - are o conotalie
regresivtr. Poveltile deschid uga spre fantezie, spre gindirea metaforicl,
spre o reaclie lipsittr de teamtr faF de conlinururile fantastice, spre mitul
veneraliei 5i al minunii. Sunt autori care accentueazi acest proces regrcsiv,
spunind povestea, in mod explicit, copilului care existi in fiecare dintre
noi ! Astfel, J.A. Malarewicz (1992, p. 86) propune o -metaford-tip" pe
care o introduce in cadrul terapiei cu urmetoarea formultr :

-kte vorba despre o povesle pe core a$ dori sd o povestesc Jetilei

(bdielelului) carc se olld in tine. Deoarece doar Jet ele (bdi4ii) pot
inlelege aceastd poveste Si pot apoi sd-l ajute, peste cdteva zile probobil,
pe adultul care se afld in tine $ care relateazd dificultdlile despre care
imi vorbeSti".
Aceasttr formultr invittr pacientul sf, abandoneze regulile rigide ale
gindirii togice specifice adultului si se regaseasc, sponEneitarca, fantezia gi
creativicatea ce caracterizeazl gandirea Si componamentul infandl. O abor-
dare metaforictr a acestei idei este cunoscuta lucrare a lui Saint-Exupery,
Micul Prin1.
d) Functia de "oglindd". Povestea metaforicd. favorizeazL distangarea
pacientului de propriul conflict, externalizarea lui. in poveste, spune
 METAFORA TERAPEUTICA I7I
Bettelheim, procesul inrrapsihic generat de sirua$a problematicl esre
extemalizat ti devirc astfel mai acc€sibil unui examen ralional cand este
reprezentat de personajele $i evenimentele p,ovestii.

e) Funclia de model. Fweqtile furnizsazd situalii test, in carc paciennJ

poate incerca solulii, r5spunsuri neobi$nuite in raport cu gdndurile gi
sentimentele lui de pani atunci, $i apoi s[ le aplice la propriile conflicte,
intr-o maniertr experirnentaltr.

D ntnctia de resemnificare. Am amintit deja aceasttr funcgie cu ocazia

pruentilrii modelului de construclie al pove$tilor metaforice. Orice poveste
schimbtr perspecti\ra gi cadrele de referinttr, dezv5luind noi semnificalii,
oferind o imagine mai complettr asupra problemelor noastre. Nimic nu este
in mod absolut bun sau reu. Lucrurile nu sunt bune sau rcle, spunea
W Shakespeare, gandurile noastre le fac astfel. Aceasttr schimbare de
perspectivtr o intalnim gi in multe din zicalele, proverbele gi povegtile
populare romene$ti: -Rdu cu rlu, dar mai riu fErtr rtru" spunem deseori
cand, cu inleleFiune, constattrm ce -rdul" suferit ne-a ferit de un alt
-riu", mai mare !
Aceastl func e este foarte bine ilustratit de povestea -Harap-Alb. a lui
Ion Creangtr. Despl4irea de neobignuilii to\ari$i de drum ai fiutui de crai
se incheie cu urmltoarele cuvinte :

.De-am fost rdu, tu ni-i iena,

Cdci gi rdul pinde bine la ceva" (I. CreangI, 1980, p. 126)

insuqirile, caricaturale la prima vederc, ale penonajelor - Sedle, Gerili,

FlamallziH, PesEri-H -Lungiti - se dovedesc a fi, in cele din urml,
calititli, .resurse" surprizi care i-au asigurat succesul eroului principat.
Tdcerea, incapacltatea pacientului de a vorbi in prezerya unor persoane
mai pulin cunoscute, poate fi expresia unei calittrf pe care el nu o con5tien-
!
tizase: capacitatea de a asculta .Vorba este de argint, atrcerea este de
'
aur ! spune un proverb romanesc. in ciuda acestui fapt, togi vor sd ne
invele cum str vorbim 9i nimeni cum sI Ltrcem !

6. Thebuie sd explicdm pacientilor metaforele ?

Metafora vorbe$te prin ea insdEi. A-i explica mesajul inseamntr a-i micqora
puterca de a provoca la ascultitor un univers personal plin de fantezie gi
172 ELEMENTE DE PSIHOTERAPIE INTEGMTIVi

creativitate. Existi, deseori, tenialia la terapeulii incepltori' inci nesiguri

pe ceea ce fac, de a explica, dorind str se asigure ca mehfora a fost .bine"
inleleas6.
Fovestea care urmeaza ilustreazl bine acest fapt (M. Dufour' 1993'
p.55).
.intr-o a, discipolul se plingea nmestrului sdu : "Nu inlele7 totdea-
urn sennificalia pove$tilor tale, de ce nu mi le explici ? '. Maestnrl i-a
replicat : "Cwn ai reacliona dacd cineva ar mesteca un fruct inainle de
a i-l da ?
"."
Problema rlmasl in disculie se refertr la hptul dactr metafora tebuie
inleleasi la nivelul con5tiennrlui sau al incon$tiennrlui. DupE cum am
vlzut, M. Erickson consideri ctr metafora este un mijloc de a comunica cu
inconttienn pacientului; alf autori subliniazi ctr o metafori u$or acce-
sibili consdentului este mai Pulin eficienttr deoarece activeaztr rezistenle'
O pozi$e mai nuarlatl adopttr J. Quelet (1993' Pp. 13-15). El corsidertr
ctr metafora nu Eebuie se fie obscurtr spirinrlui con$tient al pacientului, dar
nu este util ca acesta se $i-o aminteascl in mod conltient. Dc aceea
tcrapeunrl poate crea o uEoari confuzie ori o amnezie strucNrati. Instr este
foarte important, continul J. Quelet, ca pacienn str nu Poatl detecta u$or
leg,Itura dinae metafore 9i propria sa problemtr.
 CapitolulVll

PRESCRTPTILE PARADOXALE
itt psrnorERAPrE

l. lagica realitllii
2. Paradox $i psiboterapie
3. Interyenliile terapeutice paradoxale
4. Defini(ii ale paradoxului terap€utic
5. Paradoxul terapeutic in logoterapie
6. Interventiile paradoxale in psihoterapia scurtl pmmovati
de $coala de la Palo Alto
6.1. InterYenlii specifice
6.2. InterYenlii generale
6.3. Simularea simptomului
7. Paradoxul in terapia ericksoniani
1 I-ogica realiti$i
Este .rcalihEa" pe care o utrim, todeauna, logictr?
Spre deosebire de realitatea fzicl (-res") care, intr-un fel sau altul, este
accesibiltr simgurilor gi prin aceasta ili dovedeste existenla, .realitatea"
psihologictr are drcpt criteriu cenitudinea subiectivl, credin[a: dactr cred
in ceva, acel ceva existtr ! (Teorema lui Thomas: .DacI oarnenii definesc
o situalie ca fiind realtr, atunci aceasttr situalie este realtr prin consecinFle
definirii ei ca realI" pr'.T. Thomasl. Realihtea psihologictr este o realitate
construittr, ea este -realitatea de ordinul II" (Waulawick), .lucrul penru
sine" (Kant). Aceasl.il construclie, pentru a rezista a6t fo4ei indoielilor
noastre, cit gi argumentelor contrare ale celorlalli trebuie str aibtr o anume
coercnli logictr (degi realitatea psihologicl este puternic impregnattr afectiv,
congine o serie de credinle - postulate a clror demonstrarc logictr nu o
considertrm necesartr, deoarece valoarea lor de adevtrr ni se pare foarte
evidenti). in vimrtea acestui fapt, s-a spus deseori ctr omul este o fiinltr
ralionaltr, in timp ce aldi, cred - mai aproape de adevtrr - au subliniat cl
omul este, mai degrabtr, o fiinp ragionalizaoare, evidenliind nevoia de
coeren1tr, de organizare logicS, a acestuia. in general, imaginea pe care o
avem despre realitatea inconjurtrtoare este o construclie Egionald, logicl, Ei
ori de cate ori apar infomulii ce pun in pericol echilibrul logic al imaginii
noastre despre lume, psihismul uman activeaz5, mai mult sau mai pulin
constienl, mecanisme de proteclie de acestui echilibru (vezi teoria diso-
nangei cognitive, L. Festinger).
Doar in sinrafi problematicc, de crizi, putem constata ce realitatea
(res) difertr de imaginea noastrtr desprc ea; lucrurile .refuzi" sI intre in
tiparul logic al imaginii noas[e ! in astfel de situalii avem deseori tendinla
de a nega existenla aspectelor .ilogice" ale realitilii: haosul nu existtr
penlru c, nu poate fi g6ndit spun filosofii.
Da, omul este o fiinl5 rationaltr, dar poate deveni .prizonierul" logicii
lui, incapabil s, vadtr dincoto de Eritoriul circumscris de principiile logicii
sale. Principiul logicii aristoteliene al E4iului exclus ne oblige deseori str
gandim situaliile problematice in care ne aflim in termeni dilematici - .a
h sau a nu h", a treia posibilitate nu existi ! Si totuii viala este mult mai
complexd, are propria sa .logictr", ce nu line seama de principiul te4iului
exclus. Intre .a fi sau a nu fi" pot exista a6tea nuanle !
Medit6nd la aceste lucruri, mi-am amintit de unul din basmele citite in
copil5rie, in care un boier, iriat de istelimea unei fete simple, din popor,
116 ELEMENTE DE PSIHOTERAPIE INTEGRATWA

ii intinde acesteia capcana logica a te4ului exclus, poruncindu-i se se

prezinte Ia curtea boiereasctr nici imbrdcatl, nici dezbrlcattr, nici cilare,
nici pe jos, nici pe drum, nici pe lange drum !
in fala acestei dileme logice, inlelepciunea populari (basmul este cules
inu-o localitate din jurul Iasului !) a gtrsit o solulie neagteptattr:
-Cum fdcu dimineald, fata aruncd pe ddnsa un polog (plasd), lud
se
nAtek la subliori, tncdlecd pe un 1ap gi plecd la cunea boiereascd.
Merydnd astlel pe drum, ea nu em nici cdlare, nici pe jos, cdci ii da de
pdma cand un picior, cind altul, lapul fiind pitic; umbla nici pe
drum, nici pe ldngd drum, cdci lapul nu linea dntmul drepl. Aci trecea
pe lingd cAte un gatd sd apuce cAte un ldstar de la vrun pomigor; aci
trecea de cealaltd parte. Nu era nici tmbrdcatd, nici dezbrdcatd, cu
pologul aruncat pe ddnsa." (Fata strracului cea istea1tr, in P. Ispirescu,
1993, pp. 83-90)
Nici realitatea creatit de matematic5, o construcde, prin definiiie, logictr,
nu a putut sI se conformeze principiului te4ului exclus.
Astfel, se $tie ctr numercle sunt pozitive, negative sau egale cu zero.
Prin urmare, orice numtrr care nu este nici pozitiv, nici egal cu zero, este
in mod necesar negatiy si orice numlr care nu esle nici negatiy nici egal
cu zero este in mod necesar pozitiv; a tleia posibililate nu existi ! Si
totugi, dactr dorim str rezolvim o ecua$e in aparenltr simpltr Xz + l=0,
vom observa ctr solugia acesteia nu se situeaztr in domeniul definit mai sus,
penmr ci nu existil nici un nr. X = JIT intr-u, domeniu concepnral, in
care numerele sunt sau pozitive, sau negative, sau egale cu zero. in fa;a
acestui paradox, matematicienii au fost nevoili str inventeze numirul imagi-
nar -i", rlddcina ptrratI a lui --l'! (P. watzlawick, 1988, p. 273).
Avind in vedere ce, la inceput, numerele utilizate de matematictr se
refereau la obiectele concrete (metri, Kilograme etc.), rezultatele calculelor
ar trebui str pesreze aceeasi relalie cu lumea concrettr pe care o descriu
numerele iniliale. Or, exemplul de mai sus dovedegte ctr lucrurile nu stau
toldeauna a'a !

inctr din Antichitate sunt mentionate o serie de paradoxuri care, prin

simplitatea lor, au fecut str deraieze riguroasa logice arisrotetiantr ca $i
logica noastrtr cotidiani. Am putea aminti celebra afirmalie a lui Epimenide
Cretanul - "To cretanii sunt mincinoli" - ca $i dureroasa dilemtr a
reologilor; ce ar raspunde D-zeu diavolului care, sfidind omnipotenF Sa,
i-ar sugera str creeze o sdnctr atat de mare incAt nici chiar El-insugi, D-zeu,
nu ar putea sA o ridice !
 PRESCRIPTIILE PAMDOXALE iN PSIHOTEMPIE IN

E greu de acceptat, in cadrul logicii cotidiene, ce Epimenide spune

adevlrul cand minte gi minte cAnd spune adevirul gi ci D-zeu, in atotputer-
nicia Sa, se vede in imposibiliatea de a indeplini condilia ceruttr !

2. Paradox gi psihoterapie
Se pot distinge trei tipuri de paradoxuri diferite : pamdoxurile logico-mate-
matice (sau antinomiile), definiliile paradoxale (sau antinomiile semantice)
gi paradoxurile pragmatice (care igi exerciti influenla lor asupra celui
cEruia i se adrcseazi). Acestea din urmtr au consecinte existenliale impor-
tante, prin fapnrl ctr pot influenla rela ile interpersona.le, anrenand stiri de
confuzie care, in anumite cazuri, se pot solda cu deteriorarea sttrrii menhle.
Siualia terapeutici este ea ins4i paradoxali. Pe de o parte, pacientul
vine la terapeut cu scopul declarat de a se schimba, dar se .agattr" de
problemele sale, opunand Eatamentului o enonntr rezistenltr. Dar paradoxul
este crcat 9i de cei ce ingrijesc pacienlii. Spitalele sunt fdcute deopotrivtr
petrtru pacienli $i pentru personalul de ingrijire care, uneori, pot avea
interese contradictorii. De aceea unele ac;iuni de -bunivoinltr" faF de
pacienli pot fi puse in practici esen;ialmente pentru a ameliora condiliile
de munctr ale personalului; sau, de fiecare dati cdnd se rcorganizeazE
sistemul in interesul spitalului, spundndu-se insl pacientului ce este in
interesul stru, se creeazi o situalie de duble constrangere care conduce
pacientul si acl,ioneze intr-o maniere .schizoftenici". Astfel, penru a nu fi
intempestiv deranjat, un medic gla scris pe u$a de la intrare: .Biroul
doctorului X. Batei in u$5, vtr rog!". gi de fiecare dattr cdnd trecea pe
ldngi u95, constiincios, un bolnav bitea in u5a doctorului $i trecea mai
depafte !
Prima intreprindere sistematictr asupra comunicirii paradoxale 9i para-
doxului terapeutic a fost efectuag de reprezentaniii $colii de la Palo Alro.
Reprezentanlii acestei gcoli, in frunte cu G. Bateson, au fundamentat teoria
.dublei constrAngeri (double bind) ca .unul din principiile fundamentale
ale comunictrrii, schimbdrii Si creativitetii.
Bateson gi-a dat seama cd inlelegerea dublei constringeri gi a manifestE-
rilor sale^ in situalia terapeutici este cheia inovagiei in domeniul psiho-
terapiei. In dubla consfangere pabgen5, subieclii sunt pu5i intr-o situagie
in care nu ltiu cum si acdoneze, pentru cd fiecare din alternativele .logice"
posibile riscl str se intoarci impotriva lor. Este cazul birbatului care, dupi
cdliva ani de cls5torie, esrc inrcrpelat de so a sa: .La inceput, cand me
I78 ELEMENTE DE PSIHOTERAPIE INTEGRATIVA

iubeai, imi aduceai flori" ; daca ulterior so[ul nu-i aduce flori, conltrmi cd
nu o mai iubeite, dacl ii aduce flori, acestea nu au nici o valoare pentru cl
au fost aduse la cerere ! in dubla constringere terapeuticl, pacienlii sunt
conduqi sI aleagi altemative care ii vor obliga, in mod necesar, se iasd din
simalia problematicl in care se aflI.

3, Interven!iile terapeutice paradoxale

Intervenliile terapeutice paradoxa.le au la bazd ideea cI in gdndirea oricirui
individ coexistl mai multe niveluri logice, in plan constient sau inconstient,
$i ci acestea pot fi emise simultan intr-o comunicare interumantr. Paradorul
este o propozilie in acelagi timp false gi adeviratf,, mobilizeaztr un .joc"
intre ceea ce este ascuns 5i ceea ce este aparent, intre ceea ce este spus gi
ceea ce este nespus in mesajul comunicat. Paradoxul terapeutic se madfesttr
in acela5i fel, terapeutul suprapunind intenlionat doua sau mai multe
niveluri logice in cadrul interac;iunii terapeutice.
Deseori, paradoxul vizeazS mobilizarea atenliei paciennJui pentru aJ
conduce indirect la un nivel logic (in general, perceput ca adevirat) prin
critica unui alt nivel logic (perceput ca fiind fals). in plan comportamenrat,
sfidarea sau conformarea in raport cu prescriplia terapeutice de dp para-
doxal conduce pacienNl Ia un comportzrment adaptativ, degi acesta este
(aparent) altul (uneori contrariul) a ceea ce soliciti terapeutul (exemplu de
prescriplie paradoxale pentru un pacient ce sufertr de insomnii: .Nu
dormi ! ").
Pentru a multiplica nivelurile logice ale comunictrrii sale, terapeutul
recurge deseori ta un limbaj imagistic qi metaforic, Utilizarea negaliei se
poate inscrie in aceeasi dimensiune plurisemantica paradoxaltr a limbajului
terapeunrlui. Astfel, enunlul -GAndili-vd la un papagal albastnt" sau
Jscultali-nl cu arenlte ' (enun[ deseori intAlnit in discursul unor terapeuti)
vor mobiliza, mai degrabi, procese de rezistenti, in timp ce, dace aceste
enunfuri sunt inlocuite cu .Nll vd ganditi la un papagal albasrz" sau .,avu
sunteti obligali sd md ascultali" , paradoxul introdus prin negalie sEmeste
curioziiatea 5i are toate sansele de a provoca efecnrl invers dorit !
$i limbajul nonverbal poate introduce un nivel logic suplimentar prin
plasarea mesajului verbal intr-un anumit context spalio-temporal. In gene-
ral, acest mesaj nonverbal, pentru a fi mai bine perceput, va intra in
opozilie cu un mesaj verbal. (De exemplu, pare destul de logic str spui unei
 PRESCRIPTIILE PAMDOXAIE iN PSHOTEMPIE I?9

paciente c5, dacd nu poate dormi, sI se ridice din pat se spele vesela din
ti
bucltirie; parc instr mai pulin obignuit dactr acest tucru trebuie fticut doar
dupl miezul-nopii ! )
Am anindt deja ctr pacienml care se prezinti la Erap€ut se gtrse$te
deseori in situalia paradoxaltr de a solicita non-schirnbarea. Conform logicii
obi$nuitc, terapeutul se opune sirnptomului, intr-o maniertr mai mult sau
mai pulin direcE ; utilizarea paradoxului pune terapeutul in situalia inversi,
aceea de a prescrie -non-schimbarea". Folosind in mod subtil prescriplii
care aparcnt au ca scop menlinerea simptomului, terapeutul pune pacientul
in fala propriilor conFadictii, oblig6nduJ str acceadl la un alt nivel logic.
Exemplu :
.Nu schimba nimic ! ",
-Faceli ceea ce ali nmi fdcut ! " er.
Prin indeplinirca unor asrfel de prcscriplii, nivelul logic la care pacienurl
ajunge este cel al controlabilitl i simptomului !
Pentru a inlra mai mult in .logica" prescripliilor paradoxale vom
prezenh cate\a din definigiile intalnite in lireraura de specialitate, definilii
ce pun accentul pre diversele dimensiuni ale paradoxului terapeutic.

4. Definilii ale paradoxului terapeutic

A$a cum este conceputtr de C. Madanes (1981, pp. 7-8), intervenlia
paradoxati poate fi definiti astfel: .intr-un context in care clientul vine la
terapie penEu a se schimba, terapeutul ii cerc str producd mai mulr din
acelaSi comportament pe care paciennrl doreSte si-l schimbe $i, in conrcxtul
accepttrrii nanrrii involuntare a comportamentului manifestat de client,
lerapeutul cere ca pacienn se produce acest comportament voluntar..
Alte definilii evidenliazt faptul ctr o injuncgie paradoxaltr este una carc,
daci este corect executattr, este nesocotitE de c6tre pacient: dacd este
nesocotid, este indeplinict (exemplu: Fii spontan !). in aceste condilii, o
intervenlie paradoxaltr este orice inrervenlie, comandA, prediclie, cerere
care, dactr este urmati sau accepbti, r"a conduce la obunerea opusului a
ceea ce aparent s-a intenlionat se se obginl. Aplicattr la psihoterapie, ea are
un caracEr dialectic, constAnd in interven$i terapeudce aparent autHontra-
dictorii Ei, uneori, absurde.
Succesul intervenliei paradoxa.le depinde de sfidarea de ctrue familie
(pacient) a instrucliunilor terapeuului sau de urmarea lor p6ni la un punct
absurd gi apoi refuzarea lor. -DacI o familie sfideaztr continuu inervenlii
I8O ELEMENTE DE PSIHOTERAPIE INTEGRAIIVA

al ctrror succes depinde de conformarea fa1tr de ele, se poate alirma, fare

teama de a gregi, ctr exisl.il anumie inierac uni ascunse in sistem care
mineaze utilitaea lor - anumie alianle secrete, lupte, coali i, pe care
familia refuzi str le evidenlieze sau sf, le schimbe. " finra paradoxului
sislemic esle aceastd inlemcliune ascunsd care se *pimd ea insdsi in
simptom" (Papp, 1980, p. 46, s.n.).
in sfirgit, Waulawick considertr cI intervenlia Paradoraltr este orice
intervenlie desemnati se productr ceea ce el numegte schimbare de ordinul
doi, prin spargerea cercului vicios ce alimenteazl simPtomul, cerc constituit
din .solulii ce menlin problema": a face mai mult din acela5i lucnr.
ln cercetarea sa asupra paradoxutui terapeutic, .A Delphi Study of
hradox in Therapy", Cfuistine V*ason subliniaztr marea divesitate de
derrnilii 9i modatitiili specifice de utilizare a paradoxului terapeutic. Anali-
zind definiliile experlilor inclugi in sudiul siu, autoarea identifictr $aPte
dircclii majore in definirea intervenliilor paradoxale (C. Watson, 1985,
p. 15):
l) Intervenlia pamdoxall existtr doar in mintea sPectatorului.
2) Intervenlia paradoxall are un caracter intuitiv si experienlial.
3) Intervenlia paradoxaltr este un arhetip simbolic al paradoxurilor din
viala de zi cu zi.
4) Interventia paradoxalI se afltr inE-o strang relatie cu concePtele
cauzalitilii circulare !i cu natura sistemice a intervenliilor.
5) Interventia paradoxaltr este dependent?l de perceplia cliennrlui asupra
unei intervenlii specifice.
6) Interven$a paradoxaltr este un termen ce desemneaze ceva anume
din ceea ce face terapeutul.
7) Intewengia pandoxaltr este o sintax.tr spcciftctr.
Analiza ac€stor ripuri de definilii conduc€ la cate\a observalii. In Primul
rand, se recunoagte faptul ctr fiecare - terapeut gi pacient - construie5rc o
anume .realitate' 9i ctr ceea ce ese Paradoxal Pentru unul poate sd nu fie
la fel pentru celeldt (1, 2). Apoi, ese evidenl cI intervenfile Parado)q.le
deptrsesc sfera intelectului (2, 3), ele nefiind pe deplin explicabile in sfera
logicii qi implicind intreaga fiin1tr a subiectului. Avind in vedcre caracterul
lor innritiv gi experienlial, prescripliile parado)qle nu pot fi exPlicate,
definite, fdri a fi distruse, .omorate", la fet cum o glumtr buni iEi pierde
hazul duptr explicarea poantei.
Intervenliile paradoxale dobandesc forla necesarl ini(ierii schimblrii
terapeutice doar in conrcxtul realitllii psihologice impertisite de pacient 9i
Erapeut. Schimbarea rcrapeudce, efect al intervenliilor paradoxale, necesiti
 PRESCRIPTIILE PARADOXALE iN PSIHOTEMPIE I8I

schimbarea perspecti\€i, a afirmaliilor de bazi ale pacientului privind

problema sa. Pacientul trebuie si caute solulii intrc maniere total diferiti
de cea incerca6 pane atunci, soluliile implicand inreaga fiinp a acesruia.
In acetaSi dmp, marea \ariehte de dehnifi date -intervendilor para-
doxale" constatatil de C. Wason, precum gi caracterul inedit al mulbr
prescripgii 9i abordiri paradoxale urilizate de practicieni ne indreptipsc
str afirmtrm cd utilizarea paradoxului in psihoterapie provoactr, in egaltr
mesurl, valentele crcative ale pacientului 9i terapeutului.

5. Paradoxul terapeutic in logoterapie

hradoxul in logoterapie este in mare parte subsumat etichetei .irltenlie
paradoxalS" Q)aradorical inten ion), tehnice dez\,olta6 de V Frankl in
1929, termenul ca atare fiind utilizat de autor inr-o lucrare publicattr cu
apmape doutrzeci de ani mai tirzfu (1947)-
Fra*l explici eficienla acestei tehnici prin evidenlierea 9i anihila-
rea mecanismelor psihologicr ce intrelin fobiile, comportamentete de tip
obsesiv+ompulsiv gi unele nrlburtrri sexuale.
Fobiile sunt intrelinute de fenomenul cunoscut sub numele de ataietare
anticipativd. Este bine cunoscuttr zicala .De ce [i-€ team6 nu scapi ! ..
Un simptom anume evoce fobia sub forma .a5teptErii anxiogene. de
reaparilie a ei. Anxieratea anticipativtr mlre$te probabilitaea simptomului,
aparitie care intiregte fobia, fobie ce alimenteazi anxietaEa anticipative.
Se formeaztr, asafel, un cerc vicios ce tinde se confirme zica.la de mai sus,
mendnand subiectul intr-o situatie f{rl scepare (fig. 8).

Contripresiune

Fig.7 - Cercul vicios care mcnline Fig. E - Cercul icios care intreqine
comporTamenlul obsesiw-compulsiv
fobiite
IEz ELEMENTE DE PSIHC'IERAPIE INTEGRATIVA

Un cerc vicios asemiritor se formeaztr in cazul pacienlilor cu mani-

festiri obsesiv-compulsive : cu cat se lupttr mai mult impotriva unei obsesii,
cu ati! ea devine mai putemicl (fig. 7).
Intenlia paradoxah igi propune se intrerupe aceste mecanisme psiho'
logice ce menlin gi intiresc fobiile $i comporlamentele obsesiv-compulsive.
Pentru a diminua arxietatea anticipadve - .teama de teame" - subiectul
trebuie adus in sioalia sA fuci sau str gindeasctr lucruri de care ii esle
teamtr. Situalia poate fi bine descristr de zicala -a face haz de necaz". De
altfel, un element important a.l intenliei paradoxale este evocarea deliberati
a umorului. [: urma urmei, simgul umorului este urn din capaciti;ile
specifrc umane, mai precis, capacitatea de .auto{ehsare'. Omul este
singura fiin1tr capabil5 sI rade !
in intengia paradoxaltr, teama patogeni este inlocuittr cu dorinla de a
remane in contact cu obiectul fricii ! Un exemplu simplu poate ilusra acest
procedeu : emotivitatea crescutii pe care o trliegre o persoantr cdnd vorbegte
in public poate deveni din ce in ce mai intensE pe mtrsurtr ce vorbitorul
incearce se gi-o controleze; in acest caz, comportamennrl paradoxal este
acela de a mlrturisi in fata publicului emolia pe care o trtriegte 5i, intrucAt
nu trebuie str mai facl efornrri pentru a gi-o controla, va putea vorbi mai
rclaxat !

Existi cAterra deosebiri importante intre aceasti tehnictr 9i tehnica

paradoxali a prescrierii simptomului - ehnice udlizati indeosebi de terapia
sfategictr promovati de $coala de la Palo Alto-
in primul rind, inrcn;ia paradoxaltr nu se centreaze asupra simptomului
Si intensificirii lui, ci mai degrabi asupra fricii ce sti la baza lui- De
exemplu, teama cE nu voi putea dormi sti la baza insomniei ; aceasti teami
determinl hiperintenlia de a adormi, care nu fuce altceva decAt se accen-
tueze insomnia. Solulia consttr in inlocuirea hiperintenliei de a adormi cu
intenlia paradoxali de a rimene treaz.
in al doitea rind, ne putem intreba a cui intentie este paradoxal5: a
pacientului sau a rcrapeutului ? In cazul tehnicii propuse de V Frankl,
paradoxul apa4ine pacientului, in timP ce PrescriPlia simptomului, tehnicd
utilizattr de $coala de la Palo Alto, imPlice inEntia paradoxaltr a terapeu-
tului. in prima situatie terapeutul doreSte ca pacientul sd adopte o atitudine
paradoxaltr in rapofl cu ceea ce licuse pAni atunci 5i str se conformeze
prescriptiei (a se vedea exemplul anterior; merturise$te-ti emoliile in fata
publicului ctrruia ii vorbegti !), in timP ce, in al doilea caz, terapeutul se
asteapti ca pacientul (sau familia) si face opusul a ceea ce i se cere
(prescripliile paradoxale a cdror eficienla se bazeazd pe sfidarea lor de
 PRESCRIPTIILE PARADOXALE iN PSIHOTEMPIE I E3

ctrtle pacient: mana hiperprotectiv5 cereia i se prescrie intensificarea

comportamentului protectiv faF de copil, r
xall ca mama, in cele din urmtr, str se revol
In cazul acestor doutr structuri patogene
tul lupttr impotriya fricii, a obsesiilor sau
struch]rtr patogeni de care se ocuptr logoterapia, se
cu totul altfel de luptit: lupta pacienrului pentru
paradoxde carc sui la baza erapiei in acest domeniu
este aceea ctr, cu cat cineya urmtrregte mai mutt pEcerea, cu atat mai pulin
o va avea !
Cercul vicios ce accenNeaze impotenp sau lipsa orgasmului este expli-
cat de V. Frank] cu ajurorul conc€prelor hiperintenSie Si hipcrnflexie:
cind potenla gi orgasmul devin ginte ale intenliei, ele devin gi obiecte ale
aten ei. Aceste doutr fenomene se inl.ilresc unul pe celaalt, srabilind un
fecd-back a
pacientul ns
manle gi a
rcflexie), te
acesa oferl ca stimuli sexuali ce ar putea sl-i excite sexualiktea. Acest fapt
diminueazE potenp $i orgasmul, situalie care la rindul stru accentueaze
intenlia pacientului gi astfel cercul vicios ese compleat.
Pentru a sparge acest cerc vicios trebuie activate fo4e cu efect centrifug.
Hiperreflexia poate fi contracarattr cu ajutorul tehnicii numitt dereJlexie : li
se spune pacienlilor ca in loc str se observe pe ei in5igi, sI uite de ei. Dar
nu pot uita de ei ingigi f?ktr se se d&uiascd pe ei inSiqi (fig. 9)_
D

Hi

Fig. 9 - Cercul le ti sotuliile

IE4 ELEMENTE DE PSIHOTERAPIE IMEGRATIVA

intre prescrip$ile terapeutice care decurg din tehnica dereflexiei le

menlionEm pe cele care elimintr ideea de .performanl5" din sexualitate,
favorizand astfel manifestarea libere a sentimentelor li emo(iilor sexuale :
interzicerea actului sexuat (coiNs); in cazul anorgasmiei se poate prescrie
pacientei s5-9i orienteze aenfa asupra Panenerului, pentru a identifica ce
anume calititli fac din el persoana iubitS, sau c:re anume din compor-
tamentele ei sexuale ii provoactr lui cea mai mare Pl5cere !

O parte din ideile promovate de Y Frankl au fost preluale de adeplii

terapiei comportamenlale care, .degresAndu-le" de cadrul de referinltr
existenlial specif,rc logoterapiei, au fundamentat tehnici noi utile in comba-
terea insomniei, rctenliei urinare etc. Ele ofertr instr o imagine limitati,
simplifi catl asupra paradoxului terapeutic.

6. Interventiile paradoxale in psihoterapia scurti

promovati de $coala de la Palo AIto
De cele mai multe ori schimbarea terapeuticl are un caracter paradoxal'
subliniaztr P. Watzlawick, deoarece ea presupune evitarea solu$ilor -logice"
dar inutile, iar acestea antreneaztr pacientul in a face .mai mult din acelali
lucru'. Altrnrri de .recadrare' (refroning), prescriptiile paradoxale sunt
modalitittile terapeutice frecvent utilizate care conduc paciennrl la un nou
nivel logic, prin spargerea automatismelor logice ce inchid pacientul in
cercul vicios al -solulilor ce mentin problema'.

6.1. Intenentii specifice

in una din lucrdrile de rcferinltr pentru terapia promovali de Centrul
de Terapie Scurti al Mental Research Institute (M.R.I.) din PaIo Alto (este
vorba de Tactiques du changement, scristr de R. Fisch, J.H. Weakland,
L. Segat - Paris, Seuil, 1986), sunt sistematizate intervenliile .majore",
paradoxale (calihcate asdel datorittr ironiei sau aspecnrlui contrar
"noutilii,
.simiului comun" - p. 16l), care au ca scoP contracararca unor .solu;ii'
frecvenie care, in foarte mul@ cazuri, de$i bine intenlionate, sunt gregit
orientate si au ca efect menlinerea problemei sau chiar agravarea ei.
Cele cinci .solulii' care constituie tinta intervenliilor paradoxale sunt :
l) incercarea de autoconsEangere penux a face ceva care nu Poate
aperea decat spontan ;
2) incercarea de a deptr9i teama de un eveniment, amininduJ;
 PRESCRIPTXLE PARADOXAIE iN PSIHOTERAPIE I85

3) incercarea de a ajunge la un acord intr-un conflict;

4) incercarea de a obdne consimFman prin constringere;
5) confirmarea binuielilor acuzatorului prin incercarea de autoapirare.
l) incercarea de autocon$rAngere Pentru a lace ceva care, pin natura
sa, nu apare decAt spontan. Pacientul care incearci o astfel de solulie se
pldnge de probleme 9i disfunclii psihosomatice sau comportamentale care,
de cele mai multe ori, au etiologia in individul insuEi, Ei nu in sistemul de
relafli in care acesa este integrat (tulburlri sexuale, nrlbureri digestive,
ticuri, spasme musculare, bilbiialtr, dureri, irsomnie, transpiratie excesivS,
obsesii qi compulsii, depresie etc.).
Toate aceste ,tulburtrri" sunt de cele mai multe ori consecinla unor
\"ria[ii .normale" ale funcliilor corporale sau psihocomporlamentale,
rarialii cirora, in mod obignuit, nu le acordlm o atenlie deosebiti, deoa-
rcce, de cele mai multe ori, ele dispar spontan. Ele se transforme in
.probleme" doar atunci cind viitorul pacient incearci str controleze volun-
tar desfesurarea acestor func1ii gi comportamente care, prin natura [or, se
desf4oare spontaD, .lirtr sl ne gAndim' la ele.
Prin urmare, problema nu este modificarea psihmomportamentali trtriti,
ci incercarea de a o controla volunur. in aceste condilii, sarcina terapeutului
este aceea de a opri paciennrl str mai hce ceea ce face (adictr de a incerca
str opreasci voluntar aparilia simptomului). De cele mai multe ori, o
interdiciie directtr poate avea efecte contrare a6t pentru cE ea contravine
.logicii" paciennrlui, cat si pentru ctr este posibil ca aceastil se conduca la
o mai bune con$tientizare Si fixare a comportamentului de autoconEol. De
aceea, ,ca reguld generaltr, se cere doar implicit pacientului se renunF la
unul sau altul din comportamentele sale: explicit, se dE doar instruclia de
a pune in act un nou comportament cate face imposibili continuarea
comportamentului anterior" (p. 165). De exemplu, in cazul pacientului ce
acuzl irsomnie ii putem cere ca timpul pe care il petrece in pat, fo4andu-se
str adoarmd, si-l consume f{cAnd unele treburi (nu prea plicute) in castr (ar
putea splla vesela din buctrtirie !). Dactr urmeazi aceas6 prescriplie
terapeutic5, el nu va mai putea si se comporte ca mai inainte, adice se se
fo4eze sA doarme, deoarece cele doutr componamente se exclud reciproc.
Strategia genera.ld pentru a intrerupe acest tip de -solu1ii"^ ce menlin
problema este cea care are la baze prescrierea simptomului. In cazul de
mai sus, prescrierea simptomului (a insomniei) s-a fecut intr-o manieri
indirecte- In alte probleme de nature comportamentalS ac€asta poate avea
un caracter mai direct, dar, pentm a evia riscurile amirtite ale interYenliilor
directe, prescripgia simptomului poate lt suslinuti de doui argumente:
IM ELEMENTE DE PSIHOTEMPIE INTEGRATIVA

a) declan5area simptomului este \aiJechificdii diagnosticului ; cAnd

simptomul apare spontan, pacientul este ocupat cu lupta impotriva
lui 5i nu poate sesiza detaliile 9i mecanismele producerii simpto-
mului ! hoducerea deliberati a simptomului poate favoriza conStien-
tizarea unor informalii udle diagnosticului gi terapiei !
De fapt, incercarea de a rcproduce voluntar simptomul va conduce
la eliminarea lui, deoarece ceea ce lacem bine, inwluntar; tacem
prost, voluntar (cat de frumos zambim in situa(ii obi$nuite de viap,
iar la fotograf afi$im, de cele mai multe od, o srembefirri ! ; am
putea aminti Si povestea in care un miriapod, care a rispuns provo-
clrii de a areta cum procedeaztr penru a-Si coordona a5a de bine
picioarele in timpul mersului, a sfar$it prin a se irnpiedica !);
b) se poate spune pacientului cl doar pnvocAnd simptomul, va reugi
sd-l controleze .

Sentimennrl de autocontrol poate fi crescut nu doar prin eliminarea

simplomului (a5a cum incercase pacientul pani atunci), ci 5i prin prwocarea
lui intr-un anumit moment sabilit de comun acord de pacient gi terapeut.
Fisch, Weakland Si Segal citead caul unui pacient care suferea de
mminalii obsesive gi cdnuia terapeutul i-a spus : ,Aceste gAnduri, mi-ali
relatat, par sd prefere sd nu se manifeste tn jurul orei 9 dimineola. Ei
bine, dumneayoastrd le puteli controla. ln ora 9 veli face sd apard tn
mintea dunueavoastd acesle gdndui ingrijordtoare 5i le v4i pdstra
pdnd la ora 9 Si j0 de minute, cel pulin. Dacd gAnduile tind sd yd
abandoneze tnaintea acestei ore, veli proceda in vreun fel ca sd le
menlineli. Dacd w1i incepe sd gdndili la altceva, lo4a1i-vd sd revenili
la obsesiile dumneavoastd. A eoi, aceste obsesii vor pune stdpAnire
pe dunneavoastrd spontan, din senin. in acesl caz nu le ldsali sd vd
abandoneze cand vor ele. Continuali sd le fineli in minte incd cel pulin
cinci sau zece minule. Ele vor pulea decide cdnd vor apdrea dar
dumneavoostrd veli I cel care va decide cAnd vd ror pdrdsi".
2) focientul incearcd sd depdSeascd teama de un eveniment, aninAn-
drr-l. Problemele pacientului care apeleazi la aceaste solutie au un caracter
. autoreferenlial", adici ele apar gi persist2l firt concursul vreunei alte
persoane. Pacientul este prins in propriul sistem de ganduri anxiogene ce-i
accenh.reaz, vulnerabilitatea in raport cu anumite situa[ii. Fobiile sunt un
exemplu tipic in care se urllizEazd solulia la care ne referim. Teama de
examen, teama de a conduce automobilul sau teama tinlrului de a fi
refuzat de femeia cireia i-ar putea solicita o int6lnire sunt probleme care de
 PRESCRIPTIILE PARAMXALE iN PSIHOTERAPIE lgf

c€le mai multe ori sunt .soluiionate' prin amenare; paciennl spertr ctr
amanarea ii va permiE str se pregeteasctr foarte bine pentru a putea controla
din timp evenimentul respectiv. Rezultatul este ctr pacientul nu se va simli
niciodatii bine pregedt Si, penEu a-si demonstra acest lucru, este in stare str
se angajeze in activitiilile respective in care, evident, va elua, deoarece
credinlele lui se trarsformtr in prediclii ce se autoimplinesc (stim cu tolii -
-de ce li-e teamtr nu scapi ! ").
Strategia paradoxaltr propusl are la bazi urmtrtorul principiu: .punem
pacienrul in fala sarcinii de care se teme, impiedicanduJ, in acelafi timp,
sI o ducl la bun sfdr$it; cum am mai explicat, acesta este principiul
dircctor al strategiei noasre, deoarece .solulia, cea mai frecventtr a pacien-
nrlui consd in a evita sarcina, fodAndu-se in acela5i timp str vrea se o
controleze" (p. 175). Cu alte cuvinte, pacientul evig o sarcintr pentru ce se
teme de egec, iar terapeunrl ii prescrie (paradoxal) egecuMlustrtrm acest
principiu cu ajutorul unui exemplu clinic preluat din lucrarea citattr:
Tempeaul @dtre pocientul ce suferea de lobia conduceii auto-
nobilului): Desi mi-oti spus cd vd preocupd Joarte mtlt peicolele
conduceii aumrnobilului, mi se pare cd, deJapt, k-ali turat superrtcial-
Dacd doiti sd vd reolvali problena, tebuie sd incepeli pin a vd
sensibiliza tai intdi la peicolele pe care le inplicdfaptul de a conduce.
kntru a vd pune in starca de spiit corespunzdtoare, vreau sd vd
gdndiyi la acestea sfind pe Iotoliul masinii dumneawastrd oprite. Va
trebui sd nu llsali, in nici ua ca, spiritul dumneavoastrd sd devieze
spre pldceile pe care le-a1i putea avea conducdnd sau cdWtoind cu
masina. Cred cd ar tebui sd corcacrali acestui eterciliu cel pulin o
junltate de ord pe zi. @acd pocientul revine si spune, dupd cum este
de atteptat, cd a suponat greu incetineala procedeului - de piHi, cd nu
a putut rezista tentaliei de a porni motorul - tempeutul va lrebui sd
continue tactica sa .resricrivd". incet, incet intregul comportamcnt de
conducere va puteo rt Jormulat inrr-o ,ranierd resticrivd : -Vreau sd nu
depd+iti co$ul strdzii" sau sd nu rulali nui depafle de nngazinul
"Vreau
cel mai opropiat. Apoi, indilerent dacd v-a1i descurcat sau nu, sd ldsali
matina acolo Si sd vd intoarceli pe jos". (p. 174)
3) fucien ul incearcd sd ajungd la un acord intr-un conJlict. AceastA
.solulie" este utitizttr de pacient in cazul conflictului aptrrut intr-o relalie
in@rpenonaltr, ca unniue a unor probleme a ctrror rezolvare necesitd
de obicei cooperarea ptr4ilor implicate. Exemplele tipice se referl la dispu-
tele conjugale, conflictele dintre p{rin1i 5i copii, conflictele profesionale.
I88 ELEMENTE DE PSIHOTERAPIE INTEGRATIVA

Terapia unor astfel de probleme este cu atit mai dificiltr cu cdt, de cele mai
multe ori, ,acuzatul" nu participe h terapie, iar pacientul sperl sd aibtr in
terapeut un ajutor impouiva celui absent.
Pacientul confrunhi cu acest tip de probleme alege ca .solulie' lupta
continua pentru a-l convinge pe celtrlalr se se compone conform dorinplor
sale gi, fapt uneori mult mai important, cererea adresattr ptr4ii adverse de
a fi tratat cu rcspectul, aEnlia sau consideralia care crede ctr i se cuvin.
Este evident ctr -solu;ia" aleastr plaseaztr pacientul inu-o pozp e de supe-
ioritale n rapon cu celelalte persoane aflate in conflict.
Consecvenli stmtegiei paradoxale, terapeulii Scolii de la Palo Alto
propun ca pentru interzicerea acesEi -solulii" str se utilizeze tehnica ce
constl in a conduce pacientul str adopte o pozitie de inferioritate, adictr de
sltrbiciune. Totuti, o astfel de abordare prezinttr cel pulin doul riscuri :
a) avind in vedere intensihtea luptei interpenonale, pacientul ar consi-
dera ctr adoptarca unei pozilii de inferioritate ar fi un seml de
sltrbiciune gi ar echivala cu un ultim pas pe drumul renunltrrii la
drepturile .legitime" pe care le are ca sol, ptrrinte, gef etc. ;
b) in plus, dactr am convinge paciennd s[ adopte totu$i o astfel de
solulie firtr str dea celeildte ptr4i o explicatie, existil riscul ca aceasd
schimbare str fie consideratit tot o manifestare a superiorittrtii (adice
in loc de a se pldnge Si a repro$a, asteaptil lini$tit momennrl potrivit
de a .lovi" !).
Fentru a evita aceste riscuri, terapeutul uebuie str recadreze, sI resemni-
fice situalia familiall, astfcl incat pacientul str poattr lua o pozilie de
inferioritate, avdnd in acelagi timp impresia c[ se afltr intr-o pozilie de supe-
rioritate. in acest sens ni se pare utiltr metafora utilizag de J.A. Malarewicz
pentru a transforma cererea de ajutor (pozilie de inferioritate) in inlelep-
ciune @ozilie de superioritate): celui puternic se manifesti
"inteligenla
deseori prin lipsa de teamtr de a cere ajutor celui slab" (1992, p. 75).
Pentru a aplica aceasti suategie existtr mai multe tehnici. Una dintre ele
este aceea prin care li se explictr pacienlilor ctr pot controla mai bine
situalia dace devin, in raport cu ceilalli, imprevizibili.
Terapeutul (cdte pdrinli): .Ei bine, sd ne gdndim putin. Cdnd
el iese seara, cred cd oveli obiceiul sd-i spuneli "Aminte$te-li, in prin-
cipiu, cd trebuie sd te intorci inainte de ora zece. Descurcd-te cum gtii
ca sdfii ocasd la timp. Nu vrem sd te ved.em afard rnai fiziu.. Nu ali
putea sd-i comunicali acest Japt schimband stilul, devenind mai pulin
previzibili ? "
 PRESCRJPTIILE PAMDOXALE iN PSIHOTEMPIE I89

Unul din pdingi:

"gi dacd ii cerem sd ne spuni care este, dupd
pdrerea lui, cea nmi potrivird ord pe ru a reyeni acasd ? "
TeruPeutul :
"Ar fi ceva difeit, dar... dacd el vd va rdspunde : "la
miezul noplii" ? Nu, cred cd ce v-am propus nwi itainte e mai bine, dar
mi-ali dat totuii o idee. I-a1i putea spune : "Ne-ar pldcea sd te tntorci
in juntl orei zece, dar fireye, noi nu putem sd te fo4dm" ; acesta ar fi
un fapt neobisnuit din partea dumneavoastrd. ? "
Unul din pdinfi:
"Da fATind), sigur cd aceasta ar fi cu totul
ahc*a. Dar el, el cum ar reaciona ? "
"Ei bine, nu vqi lti cu adevdrat dec dupd ce veli
Terupeutul:
fi incercal. Ce a1i isca dacd a1i face aceastd incercare sdptdnina
yiitoare ? ".

O altl tehnice udlizatii ar putea fi numiul ,sabonjul binevoinr". h

consti, in cazul in care avem de-a face cu un conflict ptrrinli-copil, in a
cere ptrrinlilor sI proccdeze in a5a fel incat acliunile copilului lor str f,re
urmate de consecinte reale, gi nu doar de simple musrtrd. Fenuu a fi
efrciente, ac€ste consecinle trebuie str partr .accidentale' Si chiar str antre-
neze, evenual, scuzele ptrringilor : .imi pare intr-adevfu rtru ctr ai gEsit ieri
sead firimituri in patul tiu. Cand fi-am lacut curat in camerd era ora la
care irni luam micul dejun $i a lrebuit se fac un du-te-vino cu tartina dup6
mine. Voi incerca str nu se mai intimple acest lucru".
Uneori, convingerea pfuinlilor de a adopta aceasti pozige se poate
realiza prin rcdefinirea poziliei de superioritate ca o pozilie de sltrbiciune
9i pozilia de inferioritate ca o pozilie de fo4l. Astfel, terapeutul poate
acuza ptuintii de a fi fost prea .slabi", prca ingtrduitori cu copilul lor gi le
v"a recomanda sd adopte o pozilie de inferioritate, adici o pozilie de
-fo4tr".
Telnica -negocialorului imlional" este utiE atunci cdnd terapeuhrl
este confruntat cu o problemd care se irscrie intr-un context Eiangular :
unul dintre ptrrinli poate, de exemplu, str fie in conflict cu copilul siu,
adolescent, in timp ce celtrlalt incearctr sI joace rolul de conciliaor. Cu car
acesta din urmi intervine mai intens cu argumente ralionale pe langtr
fiecare din pe4 e aflate in conllict, cu atat conflictul se agraveaze. De cele
mai multe ori, persoana care solicili ajutor terapeunrlui este tocmai cea
care iqi propune si negocieze ralional, rezonabil, conflicnrl dintre ceilalli
doi membri ai familiei, iar ajutorul cerut este acela ca Erapeutul insu$i se
joace .mai bine" acest rol: ea il impinge astfel pe terapeut
-se face din
nou mai mult din acelagi lucru, dar mai bine" (p. 188), adice str aplice mai
bine a.lgoritmul .soluliilor ce menlin problema".
I9O ELEMENTE DE PSIHOTERAPIE INTEGRATIVi

Terapeutul uebuie str evirc aceasti capcani $i, de asemenea, si nu se

multumeasctr doar cu prescriplia, adresati .conciliatorului", de a nu mai
interveni $i a llsa pi4ile combatante s[-si regleze conturi]e singue.
in cazul carc ilustreaztr aceasE tehnictr, terapeutul convinge .concilia-
toml" (mama) se-si pestreze pozitia de intermediar, dar modificAnd-o :
Terapeutul: "Ei pol continua sd se incaiere deoarece conteazd pe
faptul cd dumaeavoaslrd sunreli un intermediar rezonabil. Dumnea-
voastrd sunteli vocea raliunii $i, din neJeicire, ei cred cd Puteli negocia
in locul lor. Ei evitd astfel sd-gi dezvolte propiile lor capacitdli de a
negocia gi de a se seni de ele. Acum, dacd vd voi spune ce ar trebui sd
Jac4i penlru ca situalia sd se schimbe, s-ar putea sd gdsili sJatul meu
oarecum ciudat: va trebui sd devenili o negocialoare imtional'i. (...)
Penrru a le ardta cd nu sunteli qa de ralionald cum vd cred ei' va
trebui nu numai sdfi1i ile acord cu poziliile fiecdruia dintre ei, dar sd
tmpingeli confliaul dincolo de limitele pe care nici ei nu le-au trecut -
ajung^nd chiar la limita absurdului astlel incd ei, amindoi' sd fie
nevoi\i sd se arate ralionali fold de dumneawastrd' rernarcdnd cd a1i
tzrs prea depane. Dacd v4i Putea sd-i aduceli in aceasrd situalie veli
tti cd, sigur, tactica dumneawestrd este Pe cale sd dea roade (p. 189).
"

Dupe ce pacienta a accepBt aceasu strategie, lerapeutul a mers mai

departe propu[andu-i ca, ulterior, str inceteze s5-i mai provoace pe cei doi
adversari gi se manifeste o atitudine de compasiune care are un efect mai
calmant decat opozilia (fie ea ti .iradonali").
4) kcientul incearcd sd obind consimldtnintul pin constAngere indi-
rectd- itrcerc?[:ea de a provoca la ceilalli, 16rl a inctrlca universul intim 5i
Iiberhiea de decizie a acestora, comportamente pe care le dorim ne conduce
intr-o situafie paradoxaltr asemenetoarc celei in care ne fo4tm si fim
spontaru.
Facientul aflat in aceasd situa e reieste dilema celui care doreqte din
panea persoanei iubite o declara(ie de dragoste: dace dorinla sa nu este
cunoscuti de partener, s-ar putea se altepte in zadar, daci Si-o manifestil
direct, declaralia de dragoste iEi pierde din valoare pentru ctr nu mai este
spontane ! Acelasi fenomen se intdmpli Si in cazul ir care unul dintre
parteneri nu poate spune .Nu" !i a$teapti ca aceasti libertate se-i fie daui
de celilalt.
Solu[ia la care se apeleazi este un limbaj indirect, care mereste distanla
psihologictr intre cei doi, intrucdt solicitarea indirect5 Ya fi urmati de un
 PRISCRIPTIIE PAMDOXALE iN PSIHOTEMPIE I9I

refuz indirect ce va avea drept consecinli credinla cA o solicitare directtr nu

ar avea sens. Se poate ajunge astfel ta un -dialog al surzilor", la un schimb
bizar de cuvinte, la o politele bolnivicioasi, schizofrenicS, in care de fapt
panenerii se ascund in spatele cuvintelor: .intr-adevtrr, nu incerc s[-gi
spun ctr aS pretinde str faci cey"a pentru mine, spune primul. - Foane bine,
rtrspunde cel5lalt, nici eu, intr-adev&, nu te refuz".
Strategia utilizattr in astfel de cazuri consE in a face in aga fel incet
peBoarxr care cere ceva str o faci in mod direct, chiar cind cererea nu are
o moti!'alie foarte clare. Singura problemtr pentru terapeut este aceea de a
g6si un nou cadru de rcferiqe care se poati se-l conductr pe pacient la
schimbarea atitudinii sale in acest sens.
Astfel, bunivoinla, .atitudinea pozitivS" a paciennrlui fag de paftenerul
sdu, pe care nu vrea str-l supere prin cererea sa directtr, poate fi redefiniti
ca involwtar distrucrivd gi, invers, ceea ce el apreciazi ca distructiv, adici
cererile directe, ca flrind un fapt pozitiv. De exemplu, re;inerile unui sol de
a solicita anumite comportamente din partea soliei ar putea fi redefinite ca
.o modalitate de a o priva involuntar de ceea ce ea are nevoie cel mai
mult: de a simgi ctr el acceptl se-Si asume un rol mai <activ,'.
O recadrare asemtrnitoare poarc fi realizati cu ajutorul metaforelor :
La nunta de argint, un sol i1i invitd solia la restaurant- in a$eptarea
mincdruilor, solia t$i spune fu gAnd, uirAndu-se la chiJlele d.e pe
masd :
"Atfiia ani am tdiat de rtecare datd chitla in doud 6i i-atn dat lui
panea crocantd Si bund de deasupra Si am opir penrru mine panea
moale gi Jdrd gust de dedesupt. Este timpul sd proced.u invers. Zis Si
fdcut ! A tdiat chifla tn doud gi ia dat sofului partea moale Si fdrd
gus, ! Cdnd solul a obseruat gestul soliei, i-a spus: ,Draga mea, i1i
mullumesc pentru bucuia pe care mi-o faci. Afilia ani mi-ai dat panea
uscatd a chitlei in care uneoi imi rdneam gura, tn timp ce tu luai
panea puloasd Si moale de dedesupt. (Prelucrare dupe N. Peseschkian)
5) Pacientul confirmi bdnuielile acuzatorului, apdrd.ndu-se. Acest tip
de solulie (aperarea impouiva binuielilor) este utilizat in situaUa in care o
persoanl binuie$re alttr persoan.i de a fi comis un act pe care cele dou,
pi4i au convenit str.l condarnne - de exemplu, infidelitatea, consumul de
alcool, delictul sau necinstea.
Acest .joc acuzarclapdrare" poate fi intalnit la originea unor probleme
conjugale (.Sunt sigur cd are o legtrture ! "), a unor probleme ce y'neazd.
relatiile plrinli-copii (.Stiu sigur ce esrc pe cale sA intre in bucluc !") ori
a problemelor de serviciu (.Se ltie deja cI bea la birou!'). in acesrc
92 ELEMENTE DE PSIHOTERAPIE INTEGRATIVA

situatii, ap[rarea acuzatului intiregte binuielile acuzatorului !i, cu cat

argumentele apdrlrii sunt mai vehement preze ate, cu atAt ele devin mai
putin credibile. Stim cu totii - -Nu iese fum fere foc" si .Cine se scuze se
acuztr ! ".
Jocul se va opri cAnd una din cele dou[ p64i va pune capit repetiliei.
De cele mai multe ori, este suficient ca terapeutul si vadl doar .acuzatul"
pe care il va convinge (nu totdeauna este usor ! ) ce singura cale pentru ca
acuzatorul sE-$i dea seama ci a grcgit in formularea acuzaflilor sale este
aceea de a le accepta gi chiar de a impinge acceptarea sa pana la absurd !
in cadrul aceslei suategii se poate utiliz 9i tehnica "bmiaiului-:
scopul stru este reducerea valorii informalionale a comunicdrii interperso-
nale fdcand inutile, in mtrsura in care nu mai existi nici un mijloc de a 5ti
cine spune in mod real adevtrrul, schimburile verbale inEe p54ile prezente.
Ilustrtrm aceasti tehnicl cu unul din cazurile pe care Fisch, Weakland gi
Segal te prezinE in cartea lor. Este vorba de un cuplu in care solia i;i acuzi
so;ul ca bea alcool pe ascuns. Acesa neagl, fapt ce declanseaztr jocul f?lrl
sfar$it acuzare/apimre.
Tbmpeutul (cdtre sol): -Indderent dacd beli sau nu' este foane
inportan , dacd doili sd vd rezolvali Pmblema, ca solia dvs. sd ajungd
sd ghiceascd cu mai nnre precizie dacd ali bdut sau nu- Eu cred cd ea
nu este a$a de perspicace pe cAt ar doi ea sd fie 9i tocmai aces, fapt
trebuie veificai. Ua trebui sd o ajulali- in aceastd sdptdnAnd vreau ca,
bdnd zilnic o canimte ilifeitd de alcool, sd nu vd componali totdeauna
la fel. intr-o seard, de exemplu, vreau ca, dupd ce ali bdut doar un
singur pahar, sd vd comportali, cAnd ajungeli acasa, ca un om beat.
intr-o altd seara, lucrurile se wr infinpla invers. $i lol a{a ! De
asemenea, va trebui sd notali zilnic cAt ali bdut $i maniera tn care v-a1i
componal. (intorcdndu-se sPre sofie): Sarcina dumaeawasld va fr
aceea de q stabili dacd. apreciali corect cantitatea de alcool bdutd de
solul dvs. zilnic. Va trebui, de asemenea, sd av4i 5i dvs. propia
insemndrile dvs. ; acesl lucru il
"agendd". Vreau sd nu vd comparali
vom lace impreund sdptdmina viitoare".

Prin aceasd prescriplie, terapeutul a ,bruiat" valoarea informalionaltr a

componamentului sotului (ca indicator al consumului de alcoot), punind
so(ia intr-o sinratie de incenitudine ce inuerupe Practica rePetitivi a solu(iei
ce menlinea problema (acuzare/aperare).
 PRESCRIPTIILE PA.RADOXALE iN PSIHOTEMPIE I93

6.2. Intenenlii generale

Sub acest nume Fisch, Weakland Si Segat prczintit care\a atitudini
terapeutice cu largtr aplicabilitate care, inscriindu-se in acelaSi context al
intervenliilor paradoxale, pot area prin ele insele un efect terapeutic speci-
fic, ori pot pregdti terenul penru intervenlii ulterioare rnai precise. Dintre
acestea prezenttrm, pe scun, urmtrtoarele interventii: ,Aranseazi lent',
-Pericolele ameliortrrii-, .Agra\arca problemei".

a) Awnlseazd lent
Aceas6 prcscriplie este una dintre cele mai utilizate. Deseori trebuie str
argumentim pacientului de ce trebuie sI
progreseze lent; putem str-i
spunem, de pildtr, ci orice schimbare necesittr o perioad{ de acomodare cu
noua situalie ti c5, din aceasti perspectivtr, o schimbare rapidtr ar solicita
la maximum capacitatea sa de adaptare. in plus, nu totdeauna schimbarea
cea mai mare este gi cea mai utill din punct de vedere terapeutic.
De multe ori, eu insumi spun pacienliJor mei cI nu cred in schimblrile
rapide qi le amintesc ci 9i lor li se parc suspecti schimbarea de la o zi la
alta a persoanelor din jurul lor; adeverata scNmbare, cea cale dureazi,
esrc cea care se produce incet, penEu ci doar astfel se prduc modificlri
profunde in fiecare dintre noi.
Acest tip de inervenlie este foane util cu paciengii care preseazd
terapeutul penaru schimbtrri rapide (am paciengi care, atunci cand afltr cate
tedinp septimanale de psihoterapie sunt necesare pentru rezolvarea proble-
melor lor, doresc str factr rapid - eventual zilnic - loate qedinlele, pentru a
grebi vindecarea), dar gi cu cei care afirme o schimbare mpidtr, precise,
dupe prima intervengie.
Eficienla acestei intervengii este determinaE de faptul ctr, despovirand
pacienhrl de obligativitatea schimbtrrii, cregre implicit capaciratea de cola-
borare cu lerapeutul; rezistenla normaltr a subiectului captrt-tr semnificalia
unei strategii menite str conductr la o schimbare stabiltr. in plus, principiul
avanstrrii lente inrrerupe cercul vicios al menlinerii problemei generat de
incercrrile prea intense de a o rezolva.

b) Pe rico le le ame lio rdii

Acest tip de intervenlie, degi pariial este o exrensie a celei anterioare,
capeti o anume specificitate prin faptul cA este utilizat cu scopuri diferirc
5i este in mod deosebit uril in anumite cazuri de rezisrenF.
Iq4 ELEMENTE DE PSIHCIEMPIE INTEGMTIVA

De cele mai multe ori, pacientul este infiebat direct dactr este conslient
de exisenp unor pericole inerente rezolvtrrii problemei sale. Duptr cum ne
a$tepttrm, pacientul surprins neagd posibilitatea existenlei unor astfel de
pericole, cu atit mai mult cu c6t el vede in rezolr"area problemei lui
principala surstr de confort 9i fericire ! Terapeutul nu trebuie str factr efomrri
prea mari pentru a evidenlia fapiul ctr orice schimbare are nu numai
a\rantaje, ci gi dezavantaje: pacientul care vrea sI sltrbeasctr va trebui str-'i
retugeze garderoba sau str ;i-o inlocuiascd complet; cel care in urma
terapiei dwine mai sigur pe el poate deveni linta criticilor colegilor, critici
inhibate de sErea lui depresivd anterioartr ; pacientul care-si rezolvtr proble-
mele sexuale ra avea tendinF se recup€reze in acest domeniu timpul pierdut,
neglijind astfel problemele de serviciu etc.
Acestc argumente pot fundamenta atitudinca terapeutictr a progresului
lent ti stimula moti\alia de colaborare a pacienrului, mai ales cand .perico-
lele schimbtrrii" ar putea fi trtrite de persoanele dragi din jur (solul ar putea
fi desnrl de necejit dace nu ar mai putea sd-gi manifeste sentimentele sale,
ajutindu-gi solia ; cu cAr aceash se schimba mai lent, cu atat mai mult timp
are el pentru a inveF ii alte comportamente prin care se-$i manifeste
sentimentele etc.).
Atitudinea terapeutica ce evidenliazi pericolele schimb&ii ar Putea fi
utilizttr pentru optimizarca colabortrrii cu pacienlii care-;i manifesttr rezis-
tenla prin neindeplinirea prescripfiilor terapeutice: .Nu trebuie se vtr
scuzali ce nu ali urmai prescriplia datit strpttunana Eecu6. Este posibil ca,
astfel, inconltientul dumneavoastrtr sf, vrea str ne spunl ce\a. De aceea
permiteli-mi deci str vtr pun aceasE intrebare : Vedeli vrcun pericol oarecare
in faptul de a merge mai bine ? ".
Terapeutul paseaze, astfel, mingea in lerenul pacientului, obligindu-l sI
ac$oneze. De altfel, una din caracteristicile prescripliilor paradoxale este
aceea ca, unnate sau nu, creeazi obligativitatea schimbdrii.

c) Agravarea problemei
in mod obignuit, pacientut se a$teapte ca intervenliile terapeutului sf,-i
amelioreze situatia. Cu atit mai surprins ar putea fi el ascultindu-l pe
acesta spunand ctr acliunile sale ar putea str-i faci mai degrabtr reu decat
bine. Imporlant este instr faprul ctr terapeutul capteazl astfel mai bine
atenlia pacienrului care, avind acum o imagine mai clartr a lui non-A, se va
orienh spre A !
Terapeutul ar putea proceda astfel: -Nu gtiu cum str vtr sldtuiesc pentru
a ve ajuh, dar pot oricind sA vtr dau cAteva sfaturi clare penru a agrava
 PRESCRIPTIILEPAXADOXAI-EiNPSIHOTERAPIE I95

situada". DupE ciue el enumeri o serie de carc men(in problema"

"solulii
din categoria crlor incercate deja de pacient. Terapeutul delimiteazi astfel
foarte clar.terenul minat", soluliile ce trebuie evitate, orientAnd astfel
implicit paciennrl spre zona solufiilor errciene.
DupE aceasE scurtii trec€re in revistl a prescripliilor paradoxale in
aerapia strategictr putem concluziona ctr, in ciuda diversitltii lor aparente,
ele se rezume la doud tipuri, ambele imprumutate de la M. Erickson (cf
Haley, 1973, 1976): prescrierea simptomului gi provocarea rezistentei la
schimbare. Acestea transforme rezistenla naturald la schimbare intr-un
factor al schimbtrrii pentru ce, reaclionand h cererile (paradoxale) ale
terapeutului, clientii rezisti, schimbdndu-se intr-un anume fel care rezolvtr
problema prezentatii.

6.3. Simularea simptomului

Terapia strategici mai utilizeazi gi o a treia categorie de prescriplii para-
doxale, promovati indeosebi de C. Madanes (1991). Ea consti in a cere
paciennrlui si simuleze, sd aclioneu ,ca Si cum" ar avea simptomul.
Contrar celor doul tipuri de intervenlii care-li datoreazl ehcienla
provocirii rezistenlei clienlilor, tehnica dezvoltaE de C. Madanes necesiti
conformarea acestora la direcdva terapeuticl. Fiind pugi in situalia de a se
comporta ca gi cum ar avea simptomul, paciengii ajung in situalia de a
controla comportamente (manifesttrri ale simptomului) care sunt, in acela$i
timp, definite ca involuntare, incontrolabile. Aspectul ludic evident Si faptul
ce nu implicd confruntarea cu clientul diferenliaztr acest tip de paradox de
celelalte. Aceastl tehnici deposedeaze simptomul de benehciile pe care le
furti.7,eazd purtitorului in cadrul sisrcmului relaliilor intrafamiliale. Cdnd
un pacient simuleaz5 un simptom, membrii familiei sunt ruga(i si critice
performan(a sa pentru a o face mai realisti. Astfel, comportamentul fami-
lial, care face pane din contexrul problemei gi care consti de obicei in a
ajuta persoala sd depeseasctr simptomul, trebuie sd se modifice. in loc str
ofere suslinere gi confortpsihic, membrii familiei mebuie si se arate critici;
in loc de a scoate pacientul din sinralia problemtr prin incurajiri gi mingA-
ieri, ei trebuie si-l incite str-gi joace mai bine rolul. Cu cdt familia se
manifesti mai qitic, cu atat devine mai evident ci simptomul este aniircial
si cE acest rol nu convine pacienrului.
AstJel, intra tempie de cuplu, in care solul acuza o dcpresie cronicd -
ree,ichetatd de terapeut ca iresponsabilitate " tntruc aducea grave
"
IIX ELEMENTE DE PSIHOIEMPIE INTEGRATIVA

prejudicii persotale ii familiale - pacientul pimeite directiva

paradomW de a simula, de trei ori in sdptdmina urmdloare, cd este
iresponsobil qi incapabil, [n timp ce solia tebuia sd descopere dacd
solul simuleazd sau nu. Solul declard prescriplia stupidi, dar tn final o
accepld. Prin aceastd presciplie, terapeutul creeazd un contert in care,
daoi solul se maniJestd ca iresponsabil gi incapabil, sotia nu va tti
dacd el se simte ca atare sau doar urmeazd direcliya terapeutului. De
aceea ea nu va mai putea reacfiom ca de obicei.
In sdptdmina urmitoare totu{i, solul nu a respectat prescipyia
dald. I s-a cerut atunci sd se manileste ca iresponsabil Si incapobil in
cadrul gedi4ei. El se conformeazd cu mare difcuhate, sub ochii citici
ai soliei sale gi ai terapeutului, care nu-l gdsesc prea credibil in acest
rol. Interacliunea obi$nuitd a cuplului era, pentru sol de a se pldnge
de problemele sale gi, pentru so1ie, de a-i oferi suslinere Si confon- in
iediqd, soful simuleazd cd se phnge de problemele sale, iar soyia
il acuzd cd nu o face intr-o manierd convingdtaare. Intemcliunea
semnificd implicit cd este dificil pentru sol sd se arote iresporcabil Si
incapabil (Madanes, 1991, p. 55).
Cind o secvenfi interaclionale este etichetattr ca simulati, este dificil
pentru participanlii la interacliune se rwinl la vechiul cadru -.acest
comportament este real-. Aceasttr dificultate ya antrena o anume confuzie
utilizattr de terapeut pentru a schimba sistemul de relafi pe care se bazeazi
real itatea simptomului.
Tehnica simulirii simptomului se dovedegte deosebit de utiltr cu copiii
care prezinti probleme ce se dovedesc a fi metafore ale problemelor unor
adulli din jurul lor (pe drept cuvant se spune deseori ci problemele copilului
sunt simptomul familiei !). Intr-un astfel de context, un pirinte poate, de
exemplu, si prirneasctr prescriptia de a simula in fala copilului ctr are
nevoie de ajutorul lui (Madanes, l99l). O prescriplie de acest tip este date
cand se dore$rc modificarea eforiurilor copilului de a-qi proteja pirinlii
prin inrcrmediul unui componament simptomatic. Terapeutul cere piringilor
si adopte vizibil o pozigie de inferioritate in raponurile lor cu copilul,
scopul fiind acela de a face in aga fel ca ptrrintii gi copilul sd reziste
impreuni la aceasE organizare ierarhice inadecvata qi ca familia sE se
rcorganizeze, in cele din urmtr, pen[u a reda perinlilor o pozile normald,
adicd superioarl (Madanes, 1991, p. 86).
 PRESCRIPIIILE PARADOXALE iN PSIHOTEMPIE IN

7. Paradoxul in terapia ericksoniani

Comunicarea pamdoxale 9i teoria dublei consuAngeri fundamenlaE de
rcoreticienii gcolii de la hlo Atro iti au, intre alrele, ca surse de inspiratie
gi analiza demersului terapeutic utilizat de M. Erickson.
De altfel, in 1959, Erickson, Haley 5i Weakland au publicat un articol
comun in care secvenle ale unei $edinle de hipnozl efectuaLtr de M. Erickson

suge afirmtr 9i crede ctr a fosr hipnodzat, el nu

mai fiind un subiect imposibil de hipnotizat
(J.J. 992, p. 172).
M. Erickson a fost un maeslru neintrecut al interventii.lor paradoxale.
El a awt - conform propriilor relatlri - inctr din copiltuie, innrilia udlitdlii

tehnicile de inducfe hipnotici, putem observa ctr majoritarea pun pacienlii

intr-o situagie paradoxaltr deoarece soliciti din partea ,.e.torio s"iirnbur"
spontani a comportamenului lor. Nu putem reacliona spontan dace execu_
tim un ordin Si tocmai de aceea insigi induclia hipnoticl vehiculeazd un
paradox : hipnoterapeutul transmite simultan doui mesaje la niveluri logice
diferirc ; pe de o parte, el odoni : -Executi ceea celi spun ! -, iar in inrerionr.l

prescnpllr:
a) mai indi, hipnorerapeutul cere subiecrului se faci o acliune yolun_
tari. precum: hxarea arenliei asupra unei miinr, evocarea unei
imagrni etc. ;
I9E ELEMENTE DE PSIHOTERAPIE INTEGRATIVA

b) apoi hipnoterapeutul cere pacientului sI

rlspunde printr-un
involuntar sau spontan: levita a braFlui, relaxare
"ompo.tument
musculari, halucinatii etc.

comportamente -sponane" ale acestuia.

iugestia negaivd paradoxald este unul din aceste mijloace' Aceasta
permite evocarea unor fapte sau idei prin negarea lor.
Exemplu :
dwtneavoastrd a devenit deja
-Nu Siiu dacd a1i observat cd. . . respimgia
respiralia
-
unui om proland relaxat ! " '
-hi orientezi atintia asupra unei niini..., eu nu $tiu asuPra cdreia din
ele ! ...'
intr-o induclie de tip ericksonian nu putem decdt si ne mirlm de cdti
"i n ' care, o dattr acc€Ptate 9i Punind
te crceaztr obligativitatea schimbirii
menlinand in acelagi timp iluzia libeflelii deciziei.
Exemplu :
cu ochii deschiSi sau inchqi"' " ' . "Nr
-Nu $iiu dacd vei inlro in Imnsd
Stiu daci vei intra tn transd acum sau
mai tdrziu"'", -Nu Stiu dacd vei
intra intr-o transd leierd sau profundd. -- ".
Procedind astfel, terapeuNl P e str ofere diverse altemative comPorta-
mentale; totu$i, indiferent de opliune, rezultatul dorit (tlansa) este obtinut
in ritmul subiectului care accepti aceasti relalie.
este o tehnici frecvent utilizali de
M. ce Pot fi activate de un comPorta-
me r se faci ce\ra, le da1i, in acelaSi
(Erickson,
Prinde
tattr, e altemadve
Proces de sendmentul
luzorie Pent e alternativa
aleasi, subiectul se schirnbtr in direclia propustr de terapeut-
Exemplu :

abo a Pacienlii in acelasi fel cwn procedali cu copiii" - sPune

-Puteii
M. Erickson. -Cim cereli copiilor sd mearyd la culcare ? Le spuneli
categoic: *Este om 8, este timpul sd te culci !'' Dacd procedali aga,
 PRESCRIPTULE PARADOXAIE iN PSIHOTERAPIE 19
probabil veli rt reluut ! De ce sd. nu procedoli astfel:
"Preferali sd vd
culcali la ora 8 fdrd un slen sau la ora 8 ?.. Oice copil nornal va
rdspunde imediat:
pp. 8l-82)
"ln ora 8, nu la ora 8 fird un sfen !"". (l9X),
UtilizAnd acest principiu, M. Erickon (1990, p. 82) se adresa pacien-
Ulor sei astfel :

"Doi1i sd irura1i tntr-o trunsd u$Mtd, medie saa pntjlrdl ?...-, -Dofii
sd eliminati acest obicei nepld.cu in aceastd sdpfimAni sau sdptdnana
iitoare ? Dar acest termen nu mi se pare cu ad.evdrat rezonabil. Nu ali
prelem sd vd firai un termen nni rezonabil pentru a elimina acest compor-
tament, trei sdpdmAnL de exemplu ? ".
In alte situalii dubla consuangere tra.nsformi rezistenga nauraltr a
pacieryilor in fo4i a schimblrii terapeutice : ,De fiecare dattr c6nd ave;i un
pacient rezisrent, cred ci este de dorit sI tineg seama de tipul de rezistengi
iruAlnit 9i sI vtr g6ndi$ la toate diferitele modaliti pe care a(i putea str le
utilizati pentru a vorbi pacientului de aceasti rezistenli. Care sunt diferitele
interpretiri pe carc le-ati putea plasa subtil intr-o manierl foarte simpli
asdel incat rezistenla str poati deveni un element al induc$ei hipnotice"
(1990, p. 170).
Exemplu :
Terapeutul: ....5i rai degrabd sau nai $aiu, veli avea surpriu
sd obsenai pleoapele inchizdndu-se" @inm legdturd). fucien a rezistd
vizibil.
Tbrapeutul :, PutEi avea tendinla de a rezista. -. " @resciplie a compor-
tamentului care pregdtegte a doua legdturd)- Suris hry pe fala pacientei.
Tbrupeutul: ....5i cu cd rezistali, cu afit pleoapele... G,auzd) devin
mai^grele" (a doua legdturd).
In urmitorul exemplu, dubla legtrturtr prinde pacientul inue doui alter-
native comportamentale - una con$denta, alta inconstienti - prin activarea
unui proces disociativ.
E>remplu :

-fuate v4i dori sd pdstrali ochii deschiqi, 5i mi-ar pllcea sd laceli

acest lucru cAt de mult puleli. in mod fresc, noi toli inchidem ochii mai
degrabd sau mai tdrziu. Am fdcut acest lucru de-a lungul intregii noaste
vieli gi nu are inportaqd cat am incercat sd evitd.m inchiderea ochilor tot
o vom Jace fini degrabd. sau ,rmi finiu. insd puteli proceda cum credeli cd
e mai bine pentru a menline ochii larg deschiSi, aceasta poare fi doinla
dumneavoastrd, dar ii ochii dumneavoastrd au ii ei doinla lor, Si ochii se
vor inchide" (1990, p. 170)-
2M ELEMENTE DE PSIHOTERAPIE INTEGRATIVA

Una din inovaliile pe care M . Erickon le-a introdus in raport cu hipnoza

clasicl este utilizarea clinicl a sugestiilor post-hipnotice. Aceasm ii servea
esenlialmente pentru prescierea simptomului, dat ct o DEoartr modificare.
hin aceasti u$oard modihcare este introduse o schimbare in secvenla
comportamenhla care constituie simptomul. Hipnoterapeutul se servelte
de transa hipnoticd pentru a provoca, printr-o sugescie post-hipnotictr, o
schimbare care va fi apoi amplificati in viala cotidiane a subiectului, pdntr
ce simptomul dispare. Pentru ilustrare, prezent5m respunsul lui M. Erickson
adresat unui pacient care iqi rodea unghiile 9i care, in plus, nu credea ctr ar
putea fi hipnotizat.
Exemplu :

-...in ceea ce pivette Japtul de a vd hipnotiza, de ce cantitate de

hipnozd aveli cu adevdrat newie Pentru a ni asculta ? Gndesc cd nu
aveli newie de prea multd hipnozl, dar gAndesc 5i cd vd plac micile caPete
de unghie. $i le road4i de cdnd aveli Patru ani, iar acum aveli doudzeci ii
Sase de ani, gi-mi pare rdu de dumneavoastrd cd niciodatd
nu ali oblinut
altceva decAt o micd bucdlicd minusculd de unghie ; nu ali avut niciodatd
o bucatd de unghie de o mdime decentd Pe care sd o ronldili. Doudzeci 5i
doi de ani de fiustrare ! Acum iatd ce vd sugerez- Aveli zece degete. Puteli
desigur sd cn4ali unul pentru a permite unghiei sd creascd ii' dupd ce
unghia va avea o miime decentd, rupeli4 5i veli avea ceva valabil de
mestecat".
 ANEXA I

POVESTI TERAPEUTICE?

Nu totul deodati
Un preot a inEat odarl iDtr-o biserica cu gind si linl o prcdici. Biserica era goaltr,
cu excepgia unui singur btrtrin care sdtea in primul fad. Preotul, mediterd dacl
si vorb€asca sau nu, i-a spus btrranului: .E$ti singur aici. Crezi ctr ar uebui str
vorbesc sau nu ? ". Bltranul i-a rtrspuns : .Ptrrinrc, eu sunt doar un simplu om gi nu
inteleg aceste lucruri, dar dactr a! intra inr-un grajd si at vedea cA tou caii au plecat
la ptrtune gi doar unul singur a mai rlmas, atuDci l-as hrrni pe acela".
Preonrl, impresioDat de spusele omului, a ioceput str predice. El a vorbit rimp
de doul ore. DupI aceash, mulfumit de predica sa, a vrut str Yadil dacl $i biuanul
erala fel de imprEsionat. El l-a intrebat: pltrcut cum am vorbit? ". Btrtranul
"Ti-a
a rdspuDs : ,Ti-am spus deja ctr eu sunt un simplu om 9i nu inleleg foare bioe acesrc
lucruri. ToruSi, dacl intru intr-un grajd ti descoptu cI toli caii au plecat, cu
excepgia unuia singur, l-a$ hIni, dar nu i-a5 da toat{ mencarea pe care o am".

Arninarea
Un om care a fost coodamoar la moarte s-a aruncat la picioarele judecltorului str
ceara indurare. Dar acesta ou credea in cuviniele sale ti itr nevinovtr$a sa- JudecS-
torul a l,mas [einduplecat. Cend loate rugtrmintile btrrbatului s-au dovedit inutile,
acesta a cerut sd i se indeplineascl ultima doriql .Care este dorin[a ta?", a
intrebat judecltorul. .DoamDe, singura mea dorintl este si mi se permittr str spun
doua rugtrciuni pe carc le Stiu din copiltrrie". Judecdlorul a Rlcu! un gest de
generozitate !i i-a implinir omului dorinla. Dar condamnaul a privit la judeceror
cu ochi temdtori. Nici un cuvdnt nu-i venea pe buze. Judectrlorul $i-a pierdut
riMarea ti a intrebat brusc : ce nu spui rugtrciunile ? ". a replicat
"De "Doamne",
btrrbatul, -nu mtr simt in sigwanli. Cine imi garanteazi ctr oribila sabie a c Aului
nu mi va reteza capul iDainte de a-mi termina ruglciunile ? ". -Bine", a replicat

7 Prelucrtr.i dupl: Dufour, M. (1993), Parm, A. (19E2), Peseschkian, N. (1986).

 ELEMENTE DE PSIHOTERAPIE INTEGRATIVA

judectrbrul in timp ce se intorc€a citre cei ce prezenli, .Jur pe ce am mai sfint cI

nu $ se va intAmpla nimic atit timp cit nu !i-ai Erminat rugtrciunile'. Btrrbatul s-a
Itrsat in genunchi Si a irrceput str se roage. Duptr prima ruglciune el s-a oprit brusc
$i s-a ridicat in picioare. ,Ce inseamntr asta ? ", a intebat judectrtorul furios. .Tu
wei deja str simgi tiigul se{urei in ceaf:l ? ". .Doam.oe, ai jurat pe ce ai mai sfant ctr
rci putra spune cele doutr rugtrciuni iDainte de executie. Prima am spus-o, dar
m-am g6.Ddit sI las sI treacl vreo 25 de ani peni s-o spun pe a doua".

O gridintr 9i doul lumi

inu-o noapre de \ari foarte cllduroastr, membrii unei familii au dormit afari, in
grldiDa din spatele casei lor. Mama a observat, cu destultr neplicere, ce fiul siu fi
solia acestuia (pe care rlu o suportzl dcloc) dormeau cuibtrrili unul in bralele
celuilalt. Neputand se supone acest lucru, ea i-a trezit gi le-a spus: .Cum puteli
dormi aiar de apropiad unul de altul pe cl]dufa ac.easta ? Esre neslrqtos Si periculos".
In alt calt al grtrdinii dormeau fiica sa 6i ginercle slu, pe care il adora. Acellia
dormeau ins[ departe unul de altul. Mama i-a trezit ugor spuDand : .Dragii mei,
cum purc$ dormi at6t de departe utrul de altul, cand este un frig ca ac€sta ? De ce
nu vI incllzigi unul pe altul ? ". Nora sa, care a auzit toate aceste vorbe, s-a ridicat
in capul oaselor gi, cu vcrc€ tare, a spus urmltoarele cuvinte, ca pe o rugtrciune:
.Ce milostiv este Dunnezeul nosmr. O singurtr gridintr gi o vreme a5a de schim-
btrtoare ! ".

Crede in Dumnezeu gi leagi-li caii bine

imr-o zi de strrbtrtoare, o mullime de qedinciogi s-a adumt in curtea unei mintrstiri
str asculte slujbele $i si se roage lui DuDnezeu. Un btrrbat a ascultat atent, s-a rugat
cu smerenie gi, in cele din umI, la llsarea serii, a plecar. El a ietit cu grcu din
multirDe, dar s-a intors imediat gi a inccput sI se plingl, cu o voce agitattr: .O,
Doamne ! Caii au plecat, cu ciruti cu tot, $i eu ll-am cu ce sl m-x illlorc acasl
Acslra-i drepraEa lui Durnnezeu ? Aceasta-i rtrsplala penEu crcdirya mea ? Ac€as1a-i
mulgumirea pentru rugtrciunile mele ? ". Un c5lugtrr, care trecea prin apropiere, l-a
auzit si i-a rtrspuns cu un zambet ingtrduitor: in DuDnezeu si leagtr-li
"Crede
caii bine'.

Rugiciunea potrivittr
Doi tineri clstrtorili si-au cumptrrat o castr Si s-au gaDdit s-o sfitriearcl pentru a avea
noroc cer timp vor locui acolo. L-au chemar pe preotul satului !i au pregarit $i o
masi 'mbel gati cu care str incheie ceremoDia. Gazda avea cele mai bune inrenlii
Si dorea str-ti do!,edcascl mliestria culiDartr. Cand a adus inse mancarea, femeia
Si-a cerut scuze penrru cl bucatele pregrtite de ea erau cam arse. in timp ce gltise,
 ANEXA I - POVE n TERAPEUTTCE 2Ut

ea citise diferite ruglciuni, in speranta cil masa va avea succes. Preotul i-a zembit
prierenos gi i-a spus : .Este bine sI te rogi, dar data viitoare cind intri in bucldlrie,
roagtr-te dintr-o cane de bucate".

Profesorul, un grtrdinar
unui profesor este ca a unui grtrdinar care are grijtr de diferite planrc. O
"Munca
ptanttr iubesE sEtrlucirea soarelui, alta umbra rtrcoroasS; una iubepte malul rAului,
alta piscul srcrp al muntelui. Una rode$te in sol nisipos, alta in ptrmant argilos.
Fi€care ne€esiu c€a mai buntr ingrijire potrivig penEu e3; altfel rezulErul este
n€sadselcitor. "
(Abdu'I Baha)

Judecata lui Solomon

Doutr prostiorate au venit la rege li s-au plecat in hp lui. Una din femei a spus:
doamne, ac€{sd femeie gi cu mine locuim in aceeali casl. Eu am nlscut un
"O,
copil ti, Ia Eei zile dupl mine, a Dtrscut Si ea un copil. $i nu nni era nimeni cu noi
in castr. lnu-o seantr fiul acestei femei a murit deoarec€ ea s-a ai€zat din gresealtr
peste el. Atunci, in toiul noplii, ea mi-a luat liul de hngtr min€, in timp ce eu
dormeam, ti a pus in lcul lui fiul ei mort. Cend m-am detreprar dimin€aF pennu
a-mi futrni copilul, ce sl vtrd, ela mon; dar ci.od m-am uitat mai biDe la el, arD
vlzut ctr acela nu era copilul pe care l-a[r nlscut eu".
Dar cealaltl femeie a spus: .Nu, copilul care trtri€ite esie al meu, iar copilul
mon este al 6u". Prima a spus: .Nu, copilul mon esrc al Uu, iar copilul care
rrtriegte este al meu". Astfel au vorbir ele irnintea regelui. Atunci regele a spus:
,Una spurE .Fiul meu este cel care rrtriegre, iar fiul riu este morb; iar cealalE
spune .Nu, ,iul tiu esrc mon, iar al meu este cel care trtrielte,. Aduceli o sabie".
Astfel, o sabie a fost adusl regelui, iar accsta a spus : .TIiafi copilul in doutr $i dali
o junttate uneia gi o jumitate celeilahe". Atunci femeia al clrei fiu trtria i-a spus
regelui: .O, doamne, di-i ei copilul c2re trlielre li nu-l ucide'. Dar cralalt a
spus: .DacI nu va fi al meu, nu va fi nici al tlu; impaneJ'. Aturci regelc a
rlspuns: -Dafi copilul primei femei Si nuJ ucideti: ea este mruDa sa'. Si intreg
lsraelul a auzit de judecata pe care a impl4h-o; ti ei s-au plecat cu teiml in faF
regelui, deoarec€ au inteles c, inlelepciunea Domnului era in el, penru a impl4i
&ephte.

Vriijitorul
Un om a vrut odad niste nuci peDtru soda sa, deoarec€ aceasta i-a promis s5-i
sA ia
glteascl o pdjiturtr deos€bit . Cu gandul la prljitua sa prcferatl, omul a blgat
mena intr-un borcan cu nuci Si a apucat atAtea nuci care a putut sI cuprind, cu o
2U ELEMENTE DE PSIHOTERAPIE INTEGRANVA

singurl m6ntr. Cind a incercar sI scoatt bralul din vas, acesta a rtrmas blocat in
gura hrcanului. Oricat de mulr l-a tras gi l-a rtrsucir, borcanul n-a vrur sl-i
eliberezc bratul. A pleDs, a gemut, a blestemat, ata cum nimeni [-ar trebui sI fac5.
Dar nimic nu l-a ajutat. Chiar gi atunci cand soia sa a luat borcanul $i s-a aSezat
pe el cu toad greutatea, nu s-a intamplat nimic. Mana lui a rtrmas in continuare
blocatl in gaul borcanului.
Dupf, multe incerclri inurile, ei gi-au chemat vecinii in ajuror. Tod au urmtrrit
cu atentie scena care se desE ura in faF lor. Unul din vecini a aruncar o privire ii
l-a inrebar pe bietul om cum de s-a tltemphr acesr accident. Cu o voce pleng&eati
9i cu gemete de disperare, bietul om i-a povesdt imraga grtr$enie. Vecinul slu i-a
spus: .Te voi ajuta dactr vei fac€ exacr c€-1i voi spurre'. .i1i promir sI hc orice imi
vei c€re, daci mtr vei elibera din acest borca[", i-a rtrspuns omul. ,Anrnci verl-li
mAna mai adAnc in borc2n", a cominuar vecinul.
Acest lucru i-a ptrrut ciudat omului nostru; de ce ar Eebui str bage mAna mai
adarc in borcln, cand el voia str o scoattr de acolo ? Dar a fllcut a$a cum i s-a spus.
ry'ecinul a continuat :
,Acum desftr degetele Si las{ s{ cadtr nucile pe care le tii
in rnAnl". Ac€asd cerere l-a suptrmt pe om. [: urma urmei, el voia nucile pentru
prtrjitura sa favorittr, iar acum trebuia pur ti simplu str le dea drumul. Sovlior, el
a urmat toruSi vorbele celui care il ajura. Vccinul a mai spus : .Strange acum mana
9i u"age-o foarte inet dio borcan'.
Omul a Ecut ti acest lucru, si, iatl, frrI nici o greurate, a reusir sl-ti scoatl
mena. Dar llu ela pe deplin mullumit. .Mena mea este liberl acum, dar ulde surt
trucile ? Atunci vecinul a luat borcanul, l-a bclinat gi a ltrsat str se psbgoleasctr
aterca nuci cate avea levoie ac€sta. Cu ochii mtrri1i gi cu gura clscattr, omul nostru
l-a privit gi l-a i rebat: .E ri vrljitor ? ".

Pe cine ar trebui si crczi

.Po1i sl-mi imprumugi mtrgarul in aceisrtr duptr-amiaztr ? " l-a illuebat un om pe
prieEnul stru.
"Drag,
prietene", a replicat acesta, -$tii cI sunt intotdeauna gata s5-li dau
ajuror cand ai nevoie. Inima mea este gata str ,ie de acord s{-li imprumur mtrgarul.
Mi incantl Eandul str vdd cum mtrgarul meu iti este adt de folositor. Dar ce pot s,
spun, dragtr prietene? Pentru moment, altcineva are megarul meu".
Miscal de sinceritatea prietenului slu, llranul i-a mullumit generos, spunend:
putut ajuta, cuvintele ule frumoase m-au ajutat foane
"Eibine, chiar dacl nu m-ai
mulr-. In timp ce spunea aceste cuvinte, din grajd s-a auzir rigetul mlgarului.
Ttrranul a tresdrit $i, plin de uimire. a inuebar neincreztrtor : -Cc aud ? Mtrgarul
t5u esre aici toru$i. L-am auzir cum zbiard'
Prietenul s-a inlors rosu de furie li i-a strigat: -Om nerccunosctrror Ti-am
spus ce migarul nu este aici Pe cine crezi mai mulr, pe miDe sau regerele srupide
ale unui megar ? -
 ANEXA I _ POVESTI TERAPEUTICE 205

Infelepciunea sfetnicului
Un impirar era pe utr lzs impreuDl cu unul dinrre cci mai buni servitori ai stri.
Servitorul, care nu mai fusese niciodattr pe mare, a stat in burta goalE a '/asului g
a lipat, a plans, a tremurat $i s-a dnguit o buntr parte din drum. lbi erau drlguti
cu el $i inc€rcau str-i calmeze temerile, dar bun tatea lor ajungea doar la urechile
sale, nu Si la mitrtea sa temtrtoare.
Unul din sfeudcii impzratului n-a mai putut supona s[ aud.il lipetele servitorului,
iar voiajul pe apele alba$re, sub cerul azuriu, nu mai era o pltrcere pentru el.
Atunci el s-a adresat imp&anrlui: .MIria ta, cu permisiunea voastrl eu il pot
calma". Frr, a ezita nici un moment, implratul i-a dat taic sI facl c€ea ce credea
ac€sh de cuviinltr pentru a rezolva problema. Sfernicul a ordonat urtui marinar str.l
arunc. pe servitor peste bord ; marinarul s-a indreptat bucuros cltre pDnglcios Si
l-a arurrcat i[ apI. Speriat, simlild ctr se scufund.il, acesta a reugit str se agale de vas
gi i-a rugat 9J ia din nou la bod. Marinarii l-au Eas de plr inapoi.
De atunci el a stat foarte lini$tit intr-un coll. Nimeni n-a mai auzit nici un iplt
din gun lui. imptrraul era uimit 9i l-a inrebat pe sfemic: .Ce inlelepciune este
cuprinstr irl aceasttr aciiune ? ".
Sfemicul i-a rtrspuDs: .El nu a gusht niciodattr sarea otrrii. $i nici uu a gtiut
citde mare era pericolul in aptr. Astfel et nu purea gd cit de minuDat esre str aibi
scanduri trainice sub picioare lui".

Un drum grru
Un hoiDar mergea pe un drulll ce ptrrea f&tr de slirgir. EIa inctrrcar cu tot felul de
poveri. Un sac greu alirm in spatele stru; ulr vas mare cu aptr ati.rna inu-o pane.
in mina dreapt[ ctrra o piartr de forma ciudad, iar in mAru sringtr, un boloran. in
jurul gatului avea infi5urattr o fringhie incilciti de care era prinsl o veche piarf,
de moarl- I:npri ruginite, cu care el cira greuttrd grele prin praf, il rtrneau in
jurul gleznelor. Pe cap, berbarul Urca in echilibru ojumtrrate de dovleac. Cu fiecare
pas pe care il frcea, lanturile zinglneau. Gemand, el trecea mai departe pas cu pas,
plaDgandu-se de desrinul s5u nenorocit $i de oboseala care il chinuia.
Cand fiebinteala zilei era mai in toi s-a intalnir cu un treceror. .O, hoinar
obosit, de ce nu la$i jos bolovanul acesta ? ", I a inEebar trecitorul. - Ce bine zici",
a replicat hoinarul, -Cum de nu l-am observat mai inainte ? ". Spunind acesrea, el
a aruncat piaua deopane Si s-a simdt mult mai bine.
Dupe ce a mai frcut o bucau bun, de drum, un alt Eecelor l-a intrebat:
.,Spune-mi, hoinar obosir, de ce te nectrjelti cu jumitaEa de dovleac de pe cap Si
de ce Iragi acele greudli de fier atirnare de lanpri?'
Hoirurul i-a rispuns: -Sunr foarte bucuros ci mi le-ai arilat- Nu mFam dar
scama de ceea ce faceam" El a scos lanturile, a span dovleacul inrr-un Sanl de pe
?M ELEMENTE DE PSIHOTERAPIE INTEGRATTVA

marginea drumului !i s-a simtit mult mai bine. Degi o vreme s-a simlir mai ugor, cu
cAr mergea mai departe cu atat incepea str sufere din nou.
Un alr reciior l-a privit cu uimirc gi i-a spus : .O, buDule om, tu cari nisip in
sac, dar vezi ctr in deptrnare este mai mult nisip decat vei putea cira vreodattr. Iar
\asul tlu de apl esrc prea mare - ca gi cum ai vrea si strtrbad un integ degert. Dupa
pufn timp, un rau cu api limpede va curge alituri de tine, Si te va insofi in drumul
Itru pentru o bucattr de vreme".
Duptr ce a ascultat toate acestea, rtrttrcitorul a deschis vasul cu api si a vfusat
apa pe potec5, a aruncat nisipul din rucsacul slu 9i a rlmas ginditor uitindu-se la
asfinlitul soarelui. Ultimele raze i$i rrimiteau lumiDa ctrtre el. S-a uitat mai atent la
el li a vlzut piatra grea de moarl din jurul gatului sru si brusc a rcalizat cI era
piatra care il f:lcea inci str meary5 aplccat- A desprills-o $i a aruncat-o cat de
departe a putut. Eliberat de greutlule sale, el a rIltrcit prin dcoarea serii penEu a
gtrsi o colibi.

Cuiburile murdare
O pastrre igi schimba in mod frecvent cuibul. Mirosul putemic pe ciue acesta il
rlspAndea dupl uu anumit tirnp era de Desuponat. Ea s-a plalls cu amedciune de
ac4st lucru adresandu-se uDei plsiri inteleprc, in v6rstl gi cu multl experienp.
Aceasta i-a spus: Eu tot timput, nu schimbi nimic.
"Prin schimbarea cuibului
Mirosul care te deranjeazl nu vine de la cuib, ci de la tine".

Un motiv pentru a fi recunoscitor

.Am neucie de bani. Poli g-mi imprumuli 100 de lei?", i$i intrebtr un brrbat
prietenul.
.Am bani, dar nu tii voi da. Fii recunoscltor pentru ac€asta !".
SupIrat, prietenul rfupunde: ai baaii 9i nu vrei sE-mi dai, pot inlclege.
"Ctr
Dar cI ar trebui sil fiu recunoscltor pentnr aceasta, nu este doar de neinleles, ci
de-a dreptul bizar".
meu prieten", rtrspuns€ celdlalt, .m-ai intrebat de bani. A$ fi purur
"Dragul
si-fi spun: vino maine. Maine a$ fi purut spune : imi pare rtru. incl nu 1i-i pot da,
vino poimaine. Dacd ai fi continuat si-mi ceri, a$ fi purur spune: vino la sfarsirul
slprlmanii. in acest mod, te-as fi puRrt amina mercu, sau cel pulin ped cand
altcineya U-ar fi dat banii. Dar n-ai fi reusit si gtrsesri pe altcine'/a, pentru cl ai fi
fost prea ocupar str vii la mirc si ai fi contat cl vci primi baaii mei. Deci i1i spun
de la inceput cI nu-!i voi da banii. A$a, poti ciuta in alttr parte $i incerca sd ai mai
muk noroc acolo. Fii recunosctrror ! ".
 ANEXA I - POVESTI TEMPEIJTICE 20'1

Economie costisitoare
Un btrrbat a fost adus la judeclror spre a fi judecar pentru mituire. Din momenr ce
totul dovedea viDa bfubarului, tor c.€ea ce [rlai rtrmtrsese de flicur penrru judectrror
era si pronunle sentinF.
Judecitorul era un om rezonabil. El i-a oferit omului trei variante, din care
acesta i$i putea alege pedeapsa. Acuzatul rrebuia ori si phreasctr IOO de lei, ori str
primeascl 50 de bice pe spinare, ori str miDerrce 5 kg de c€apl. str mtuas
"Aleg
ceapa", a spus birbarul cu voc€ tare. ,Ac€st lucru nu poate fi in mod sigur arit de
greu", i$i spunea in gand acesra, in timp ce a muFar din prtDa ceaptr. Dar dupd ce
a mancat Eei sfenuri din caflirate, i se l:lcra greafi numai c6nd se uita la ea. Ochii
ii ltrcrimau de mult si era inir-o stare vrednici de mild.
.lDalttr cune", a srigar el, .cruF-ntr. Mai degrabtr primesc cele 50 de loviruri
de bici decer sI mai bag fie Si o sitrgurl ceapl in gurtr". El se gandea cu Sirerenie
cI ar putea totuii se-$i salveze banii. Aprodul l-a dezbrtrcat $i l-a alezar pe bance-
Privirca purernicului aprod si biciul l-au ,Acut str remure. Cu fiecare lovirutr pe
sparele s.[u, el lipa din ce in ce md tale, peDI c6nd, la a zecea lovirud, a inceput
si se Lerguiasctr: .Judecitorule, ai miltr de mine, crufl-mi de aceste lovituri..
Aprodul nu s-a oprir parttr cAnd b&batul nu l-a implorat: si pltrrcsc cei
100 de lei".
"l:str-mtr

Tfandafirul cu spini

bine, alroiefteJ, incearce si obtii un randafrr ftrtr spini 9i vei fi bine rIspltrtit".
Gridinarul s-a intors in grtrdiDa lui 9i, dupl mai multe iDcrrctrri, a reu$it sA
obirlI ceea ce i se ceruse. Repede a dus tradafirul imptrmmlui. Ac€sta l-a luar in
merg si s-a bucuBt cand a vtrzut car de netedtr ii era lpina, dar, cand l-a dus la nas
penru a se bucua de parfumul lui, a coDstatar cu surprindere ci nu avea nici un
miros. .Ce-ai IEcur cu trandafirul ? ", l-a iDrrcbar imptrratul, din nou furios, pe
gredinar. -Nu mai are parfumul minunat p€ care i-l ftiam-.
.lmpirare", i-a rlspuns grtrdiDarul, .orice lucru se schimbi dactr vrei str-l alto-
iesti. Si nimic pe tumea asta Du este fiirtr cusur, arbori, flori, oameni. Astfel $i acest
trandafir, ori inleaptr gi are miros, ori ru-nfeaptr, dar dmanc fitutr nici un parfum..

Tlansformarea
Trtriau odatl, in fundul une mlastini, carcla larve care erau foarte nedumerite in
legf,turtr cu ceea ce se intampla cu suratele lor dupe ce acestea urcau la suprafa!.i,
deoarece nici una din ele nu mai revenea in locul de unde plecasc. Curioasc 5i chiar
28 ELEMENTE DE PSIHOTERAPIE INTEGRATIVA

ulor speriate, cle s-au sfdtuit $i-au hotfurt ca prima dinrre ele, care va pleca' sl se
intoarctr ti str le povesteasci cum este acolo sus.
Foane curi.rd una dinEe ele a simlil un imbold irezistibil de a Pleca li a incePut
str ulce u$or pe tulpiDa unei flori. Ajungand pe petalele florii, ea s-a odihnit pulin
gi incet, incet a inceput a se schimba, palll s'a transformat intr-o superbl libelul5'
Si-a luat zborul, dar n-a uitat de Promisiune si a incercat filri succes str airagi
atenlia larvelor rtrmase in mlattintr. Si-a dat seama intr-un t6rziu ctr, desi surorile
ei, pc care le vedea acolo jos, ar fi putut s-o vadi, nici una n-ar fi reu$it str
recunoasce in frumoasa libelultr larva care fusese odalr.

Unde trebuie si cauli

Triiau odattr intr-un sat ni$te oameni care erau mereu oemulgun:iti ba de una, ba de
alta. Se canau intruna li tol dtrdeau vina unul pe alru] p€ntru oricr necaz li se
inramph. Degeaba le dldea sfaturi bune o blreni vestiti pentru inlelepciunea sa'
sdtenii mai mult se rtrzboiau intre ei in timp ce relele se tot adutrau in casele lor
inu-o seartr, aceltia au vrzut-o pe bltrad in mijlocul drumului din faF casei,
apleaag se caurc ceva. Au intrebat-o ce face acolo. BlkaDa le-a spus ctr Si-a pierdut
acul. Atunci, strritori, toli s-au pus in genunchi gi au inceput str caute de zor' DupI
o vreme, unul dintre ei i-a spus :,Se lastr seara, in curArd nu vom vedea deloc' poti
", rtrspunse
si vrei sIJ
ci aici este
, chiar daci
ai lumini ahrtr, cum poii grsi acul dactr nu l-ai pierdut aici? Cel mai bun lucru ar
fi si ducem o lamp[ in casd si str c5uttrm acul acolo unde l-ai pierdut". B5uena
incepu a rade : .Cat de intetigenti sutrtef atuDci cand este torba de lucruri simPle.
Cind vI veli folosi aceasd inteligenti peDtru a inFlege ce se indmPltr cu vieiile
loastre ? v-am vtrzut mereu ciudld in exterior explicafii penrru necazurile voastre
cand sunt sigurtr, din propria experienttr, ctr ar rebui sd ciulafi in casele voasue
ridicinile nefericirii voastf,e- De ce cAuhli pacea in lucruri exrerioare ? Acolo a
pierdut-o oare ? ".

in clutarea mirii
Triia odati intr-un mare ac riu un delfin ce era bucuria coPiilor pentru minunatele
spectacole pe care le dldea in fiecare varl Era adt de cuminte si de inteligem incat
dresorul ii permitea adesea sd iasl in larg, deoarece acesta se intorcea de fiecare
dati in acvariul sdu.
intr-o zi instr, delfinul nostru s-a holIral sd plece in ciutarea mtrrii despre care
a ror auzir vorbindu-se. Oamenii care vcneau la spectacolele sale vorbeau intre ei
cat de frumoastr este marea, ce ape limpezi are, cat de pltrcuttr este briza mtuii 5i ce
minuna! slralucegle soarele deasupra ei. Erau unii care povesteau chiar cx por auzi
glasul mdrii $i cI de mulfe ori s-au lusat mangeiali de apele sale.
 ANEXA I POVESTI TEMPEUTICE 2@

DelfiDul a pomit deci, inu-o frumoastr dimineafi de vari, in cdumrea acestui

loc miDunar. Duptr pulin timp a in6lnit o broasci lesroase uria$i pe care o inrrebtr
cum sI ajungi la mare. Accasra ii spusc ci nu esre prea sigure, dar il sfiirui str
meargi inainte. Foane curand ajunse in dreprul unei balene pe care o intrebtr
acela$i lucru. -Am auzit vorbindu-se de ea, dar nu ltiu prea bine unde se afli", ii
rdspunse aceasra- A mai inlelnit gi alte animale in drumul siu, dar nici una nu
cuDolea locul exact unde se glseste marca.
lnrr-un drziu, dupe ce s-a ror invartit la inlamphre, dezamtrgir cI n-a rcu$ir str
ajungtr in acel linut minunar despre care a tot auzir vorbindu-se, a intilnir o superbtr
sirentr cu pdrul de aur. Uimit de frumuselea ei, s-a apropiar incet gi i-a pus aceeasi
innebare: .Po1i s5-mi spui care este drumul pentru a ajunge la mare?..
prietene", ii rispunse sirena, .dar tu te afli deja in mare; noi toli sunrem in"Dragl
mare.
Ea este aici, injurul nostru, cat vezi cu ochii. Apele sale rc mangaie cu blandeie,
!'alurile sale re leagSotr usor. Tu trtrie$ti in accasrtr minune..
Apoi sireDa disptrru, cu surdsul pe buze, v&end srrducirea din ochii delfinului.
Seara t6rziu, ac€sta reusi str ajungtr din nou in acvariul siu- A inleles iDstr ctr
treise irl mare tor rimpul, fdrl sl-li dea seama de toali frumusetea care il inconjura
$i care ii apa4inea.

Cum si pleci in cllitorie

A fost odarA un om ce-$i dorea grozav str plece
inr-o cfltrrorie care, spera el, ar
purea sr-i schimbe ditr remelie viala ce iplrea din ce mai flir5 rost. A incepur str
se
se pregltesci foarte s€rios pcotru aceasg experienli Si a pierdur muh rimp pen[u
a orga.niza totul cat rDai bine. A urmat cursuri de geografie $i a invitat mai multe
limbi. Locul de desrilatie conra mai pulin penrru el; importanr era si plece-
Problemele au inceput atunci c6nd s-a prezenrat la ageDlia de voiaj, pentru a-$i
rezerva biletele de avion. .Nu vreau sI merg in Mexic, nici in Grecia, nici in
Italia", a spus onrul nostru celui care trebuia str-i completeze biletul. .Arunci
unde vreti sd mergeli ? ", l-a intrebat func$oDarul. nu vreau str mcrg in
"Sigur,
Anglia, nici iD Africa, nici in Ausrralia, nici in Germania.' .Asta nu De ajurtr cu
nimic", a qrus func$onarul, din cc in c€ mai nedumerit. .Trebuie str gtiu unde
dorigi sI mergefl."
"Nu mtr intereseazi Spania, Ponugalia, nici Rusia sau India",
a continuar viitorul urisr. Funcdonarul a renuDlat str mai discute cu el Si tru i-a dat
nici un bilet.
Ajuns in acest impas, omul nostru s-a intors dezamegit acastr, iar noaptea a
visat ctr se afla furr-un aeropon imers, privind cum decoleaz; avioanele. L.aDgtr el
a aptrrur deodati vestirul aviator Lindberg care i-a spus: -Avioanele sunt gara str
zboare oriunde. Pilonll esre cel care hodrtrsle aeroporrul uDde acesrea vor areriza..
 ANEXA II

PRESCR!PTII PARADOXALE.
STRATEGII SI CAZURI CLINTCE

I.Intreruperea cercului vicios al ,,solu(iilor care menlin

problema"
1. ObSinerea unui compoftammt compulsiv vohmtar
Aceasti abordare presupune o serie de inrerventii carc vlzealA reetichetarea unui
comportament trtrit intr-un mod compulsiv (pacienEl se phnge ci nu poate co[trola
simptomut) peDtru a-l hc€ .voluntar" : ricuri, compulsii, dureri sau st ri dureroase
ca urmare a unor siEalii sEesante, enurezis, imomnie etc. Watzlawick citszl qzul
unei femei carc, in timput zilei, se compona din purct de vederc profesional
impecabil, in timp ce seara se compromirca .inconEolabil", acosrand blrbali $i
provocind astfel situatii periculoase, cu atAt mai muh cu cet, de$i ii aducea in
apanament, ii dtrdea afartr imediar, inai[te ca acettia sI obdDi .favorurile sale".
Terapeutul recadreazl simptomul ca expresie a unei oevoi inconstiente, care
n-ar putea fi inlelease niciodatl, de autop€depsire; el ii cere deci sI se expuDtr in
mod voluntar unci sinulii degndaate, rusinoase, de fiecare dati ceDd ar mai trEi
din nou aceasttr nevoie ; de exemplu, degi este o persoani care se imbraci irepro-
gabil, ar putea sI iasl ditr castr punand pantofi de culori diferite, sau cu o patl
murdartr pe fap etc. (c/. watzlawick, weakland, Fisch, 1975).

2. Acuzalii inatacabile Si negdi fdrd dovezi

Este vorba aici despre acele situalii, frecvente in activitatea educatorilor $i asis-
tenlilor sociali, in care o persoanl, cunoscutl in trecut pentru "componament
inadecvat", este binuiti mereu de a fi reluat vechile sale obiceiuri : alcoolism,
coEum de droguri, fun, imoralitate sexualtr erc- geseste usor argu-
"Acuzatorul"
menre pentru a crede ci persoana respecrivd a recidivat, cu adt mai mult cu cat cel
in cauztr igi proclami Devinovtrlia.
In aceasttr sirualie, rerapeutul i$i exprimtr pirerea ctr a cunoafte evrct care este
realiratea nu numai ci este imposibil pentru el, ci este pintr Ia urmtr chiar de o
212 ELEMENTE DE PSIHOTEMPIE INTEGRATIVA

imponan!tr secu[dar5. El inviri cele doutr p54i in coDflicr la o inlalnire, isi afirme
inlelegerea pentru .acuzator", dat fiind hptul ce toarl lumea recunoalte ctr in
trecut a exisut un -comportameDt inadecvar", apoi lasi si se inleleagi ctr ,,acuza-
torul" nu este, poate, un observaror destul de bufl pentru a aduna noi indicii $i ii
recomandtr si invele str-si rafioeze capaciutea de perceplie. Pentru aceasta, ar
trebui ca acuzatul sll -ajute", prezentandu-i dife re modalitili de
"simulare".
Unui copil, pe care piringii stri il btrnuiesc de -comportamenr inadecvar", i se
ra lhe mai intei o predictr despre ceea ce inseamni uII comportament responsabil,
care consl[, i rc altele, in a fi propriul ttru sfilruiror. Pentru a pulle in practicl acesr
lucru, copilul va Eebui, in slptlmana urmtrroare, str hci de mai mulre ori cera care
!a face pltrcere ptrrintilor sii, avand insl grijtr sI ascutrdii acesr lucru. Ptrrin1ii, la
randul lor, vor trebui sI incerce str ghiceascl ceea ce le ascunde copilul lor. DacI
acrsta din urmi simte ctr ptuinlii sunt pe cale de a-l face sI vorbeasctr, arunci el va
tlebui, ca ultimtr solutie, si recurgtr la minciuDl, incercand str-i facl sI creadl ctr a
comis o fapl5 rea. A$a duptr cum ne putem imagina, regutilejocului de sistem, care
ifltrelineau simptomul, sutrt complet dezotganizate (qr. Warzlawick, Weakland,
Fisch, 1975).

3. Sabotajul binevoitor
Aceasttr abordarc este rccomandaltr io special pldnlilor cu adolescenfi rebeli.
Copilul, devenit adolesc€nt, incearctr str scape conrolului ercrcitat de ptrrinli, care,
itr schimb, isi inrSrcsc comportamenEl autoritar, totul 'rDtr-o escaladare progresivl,
p6ntr ia forma unor transgresiuni din ce in ce mai grave ti mai periculoase (.mai
mulr din ac€lasi lucru").
Fentru a inversa ciclul (.mai puiin din acelali tucru"), strat€gia saborajului
binevoiror recomandi adoptarea unei pozitii slabe, in care plrintii str mlrturiseasctr
copilului ctr nu mai pot sE-l controleze, in care sl se a(are deplgi$, deprima$ sau
ueputinciogi, scuzindu-se in acela5i timp pentru aceasut situatie. Se poate recurge,
peDrru a convinge ptrrintii si adopre acaasltr atiurdine, la dori4a lor, mereu prezenrS,
de a pltrti copilului cu varf ti iDdesat penuu toate nepltrcerile, Este importanr,
totuti, ca ptrrinlii str aciioneze impreuntr (Ha.ley ar spuDe: ca str resubileascl un
front unit, p€ntru a ie$i din .triuDghiul pervers"). Daci acesr lucru pare riscant, se
poate face .o prescripfie a simptomului in interiorul simptomului", spunandu-le cd
cel mai slab dintre cei doi va face, ftlrtr indoiall, ce\a pentru ca proiecrul str e$ueze,
dar ctr cste imposibil de prevezut care dinrre ei va fi mai slab. Sabotajul binevoitor
dstoarntr siruada tipictr a familiei delincventului: in locul perinlilor ce pedepsesc
la vedere, dar care sunt in secret permisivi $i adcmenitori, avem de-a face cu niste
ptrrinli permisivi in mod deschis, binevoitori $i frrtr aptrrare, dar care pedepsesc in
secret inr-o manicri impotriva ctrreia adolescentul nu se mai poate relolra (c,
\letzlawick, Weakland, Fisch, 1975).
 ANEXA II - PRESCRIPTII PARADOXAI-E 213

4. Pactul diavolului

urma prescrip$a primirl de la terapeur, oricat de ciudar.I sau dificil, ar fi ea.

Tempeutul il t" asigura ci detine mijlocul (singurul de alrfel) de a rezotva
problema, dar ctr acesr lucru implicl un efon deosebit de dificil p€nru clie
$i ce
acesta trebuie str se gandeascl bine inainre de a da un rtrspuDs, in timpul celei de a
doua iedinie. Acest lucru, spune Warzlawick, pune clientul in urmiroarea dilemtr:
sau refuzi, $i inceteaztr terapia, recunos€and astfel ctr cererea sa,
9i deci problcma
sa nu sunt atAr de importante, sau acc€pt5, ti se pregtrteste str efectueze un efon real
ti deci str iastr ditr imobilism.
Halcy dlt drept exemplu nif
de .fobie tcolartr'. inrimpltrtor
Si o bunicl seniltr. Duptr c€ s-a
ci se vor colforlDa prescripliei,
toate telarizoarcle din cas5, atat timp c{t fiica nu se inioarce la Scoall.
CUD c&a.lalE fatl ti bunica iti petrec zilele in faF micului ecran, ptuinlii
refi[5, ameninlaDd sI nu mai puntr niciodattr piciorul in cabinetul terapeutului.
Catqra slpdmeDi mai oirziu totugi, ei sunl pentru a spum ctr s-au conformat
prescripfei Si cI glau iDscris fiica la o tcoaltr unde sunr hodrad s-o ductr cu forp,
daci este Decesar (4 Watdawick, Weaktand, Fisch, 1975).

5. Mai pulin din acelasi lucru

Un cuplu vine la coDsultalie, plangfudu-se in legtrturtr cu del,eDdenF excesivtr a
sofului iaF de ptrrinti: acesria vin la ei, de la celllalt caplr al Shtelor Unite, de
,9i se ocupl de Deoaj,
cu spaimtr pentru aceste
i pemru a preveni inevita-

Invocend ,imensa nevoie a p&intilor" de a se simti niire buni plrinli care fac
Iotul pentru copiii lor, terapeuml le recomandtr ca data viiroare, dio contra, si lase
casa in dezordbe, frigiderul gol li str nu proresteze in nici un fel, str nu incerce si_i
ajute atunci cand ptrri[tii se vor comporta ca dc obicej. Mai rtru: sI nu le
mulfumeasce decar din verful buzelor. Ne putem imagina cum rarIl, la sfarsitul
viitoarei vizite, il va lua pe fiul lui deopane pentru a-i spune, cu amabilirate dar in
mod ferm, ce el Ei sotia Iui sunl prea rlsEtali si ctr vor rrebui str invele, de acum
inaime, se se comporre ca nigte adulli independenli ! (c-t Walzlawick, Weakland,
Fisch, 1975).
214 ELEMENTE DE PSIHOTERAPIE INTEGRATIVA

6. Anunldm in loc sd ascundem

Probl€ma constl in existenla unui sentiment de jentr in legtrnrrtr cu un componament
pe care clientul se teme cI nu-l poarc ascunde, desi acesta ii Pro\oactr un putemic
seDtimellr de rusine: a avea trac, a rDli, a se balbai, a se teme str nu hctr o gaftr etc
Tratamentul va consta in a cere persoanei str arale sau str-;i mtrrturiseasctr jena,
in imprejurtrri pe care le va putea aleSe singurl 9i pe care le 'ra putea controla.
Orabrul va putea anunF in public ctr are trac. TAntrra fatl care roseste u$or va fi
poaie convinstr ctr, in toattr literaura sentimentaltr, ese leudat farmecul eroinei care
se inrogeqte de emolie. Celui care se rcme str nu factr vreo gaflt (5i aici este r,orba
de o interventie foane tipictr a icolii suaregice) i se '/a recomanda si planifice cu
grijl, in timpul strpt&dnii urmtrtoare, doutr ocazii in care igi va propune str factr o
micl gafl jella tr, dar flirtr consecinle deosebire; aceasltr prescriplie va putea li
sus;inuttr de argumentarea c, este vorba de o p€nEu a explora .ce
"experienltr"
simte el tr astfel de imprejurlri" si pentru a descoperi .cum poate dezvolta controlul
voinFi in astfel de imprcjurlri" (c, WaElawick, Weaklard, Fisch, 1975).

7. PrescripYia non-schimbdrii
in acest caz, c.e interes€azI mai ales ierapeulii care lucreazl cu tineri neadaptati,
terapeutul (supervizat dc Cloe MadaDes) adoptl sEalegia care consttr in a prescrie
non-schimbarea.
Este vorba de o adolescenttr care are un componament inacc€Ptabil faF de
mama sa viuegtr, ii rtrspunde grosolan etc. Tattrl mai are doi coPii mai mici (tot de
la prima sa solie) si un b€beluq de la acntala solie-
intr-o priml intAlnire, fiica plinge 9i nu vrea deloc si vorbeasci: mama viregtr
isi manifesrl frustrarea si menia: Etill explice faptul ctr fiica sa a avut o copiltrrie
mizerabiltr cu o mamtr alcoolici, de care si el a reugir cu greu str se separe.
Terapeutul incearctr, mai intai, str sugereze mai multe activitili care vizeazi
impticarea fetei $i a namei vikege, dar acest lucru Du reu;e$te sd irdePlneze
obiecliile mahei.
Madanes, care observtr in spatele oglinzii false (obiect omniprezent in terapiile
familiale), trage corcluzia cI s-a ivit o problemtr de comunicare intre terapeut' care
esre o femeie tenfuI gi neexperimentattr, si mamtr, care refuztr ca aceasE se-i dicteze
comportamentul. Ea convoactr terapeutul in sala de observatie 9i recomardl o
s[ategie de restrictie a componamenrului : aceasta le va spune ctr nu este sigurtr ci
ar fi bine ca fiica str se schimbe, deoarece in sirualia in care fiica si mama viuegtr
ar deveni foane bune prietene, tadl ar purea sI se simtl exclus, cei doi copii mici
ar deveni poate Belosi, $i chiar mama vitregtr s-ar putea, Probabil' str nu accePte
faptul cl a reulit str-si hctr datoria mai bine decat proPria maml etc.
Fiecare din aceste profelii in legtrturl cu eventualele nenorociri cc s-ar putea ivi
a fost respinstr cu forti de divergi membri ai familiei, dar la urmtrtoarea SedinF s'a
aflar ci malna viregtr a fost la cumplrlruri cu Iiica $i cI i-a cumptuat o fusti scurtl
 ANEXA II - PRESCRIPTII PARADOXALE 215

a fecur curelenie in castr gi a

observl cl majDa vitregi se
cune, Si ci s-a intamplat exact
tolereze o astfel de schimbare.
Thril o asigurd ctr nu este r ci o problemtr.Terapeutul i$i exprimtr indoielile privitor
la Eloarea schimbtrrii obseryarc, este de ptrrere ctr mama Si fiica a" d"
"ahittr
obligaliile familiale, dar c5, in mod sigur, nu le fac€ plicere str munceascl impreuntr,
gi le sugereazi str reflecreze mai mulr asupra consecinlelor ncfaste ale unei
scirimblri
intelltoare.
ctr latfl a fost plecar cereya zile de acastr, iar
ceEva seri impreuni, jucand diferire jocuri Si
q, Haley, J., 1976).

8. Conotatria pozitivd a sinptonului Si prescipSia lui

hcientul este cu diagno
Murismul era i luni, in
Pror'ocatde ulr ui; acesta

St-ategia rerapeutici a consot in corptalia pozirivi a evenimenrului care a

provocat pcul psihologic $i a simpromului, urmate de prcscriplia (paradoxall)
a
acestuia (in prezenla sorei 9i cumnatului).

faptul cl simpromul !"a dispfuea p€ste rei strpdLnani, ceea ce s-a $ iDramplar. (lo[
Dafinoiu)
216 ELEMENTE DE PSIHOTERAPIE INTEGRATIVA

II.Prescrip(ia simptomului qi introducerea unor elemente

voluntare in desfigurarea acestuia

I . O Sansd egaw pentru toate degetele

Dis?emt, intr-o seartr, un tati i-a telefonar lui M. Erickson $i l-a rugat sI-i facl o
vizit[ ta domiciliu, deoarece avea un bdielel care i$i sugea de mult timp si intr-un
mod foarte neplicut degetul- Cind a ajuns, JiJruny, beiatul lor de lase ani, se
plimba, sugendu-ti degeml mare 5i impingind cu el dintii din fati.
i-a spus M. Erickson, plrinfii t.f,i m-au rugat se mi ocup de tine. Tu
"Jimmy,
e$ti acum pacientul mcu $i nimeni nu are voie se inrcrvinl in legtrhrrtr cu ceea ce
\om stabili impreuni, nici mlcar pirinlii lii. Si acum si vorbim deschis Acest
deget, de la maJla sdngl, este degehrl ttru; aceasti guri este a ta; acegti di4i din
faF sunt di4ii tii. Cred cd ai tot drep$l sd faci ce vrei tu cu degetul ttru mare, cu
gura 5i cu dinlii tii. Sunt ai tii, 9i vreau ca acesr lucru sI fie foarte limpede pentru
rine. As dori str faci cu ei tot ceea ce doresti
Mai am insA ceva de adiugat. Unul din primele lucruri pe care le-ai invilat cafld
ci trebuie strli astepti randul. I-a fel ai procedat 9i acastr'
ini rindul sI hi servit la mastr. Dar nu cred ctr ai drepnre'
ci este birc sA sugi mereu degeml mare de la mena stangl
si str nu te gandesti ctr trebuie s5-i vinl r6ndul 9i degeolui mare de la mina
&eapti'. Apoi a continuat: -Ai supt doar degetul mare de h mana sdngi, nici
unui alt deget nu i-a venit randul. Tu $ti acum un blielel mic' nu cred ci ai flcut
lucrul acesta in mod delibemt. Cred ce ai vrea ca tuturor degetelor str le vinA randul

sugi pe rand toate cele zece degete ? Vtr pulEli

ea asta? Si Jimmy s-a strtrduit din rf,sputeri str
sugtr toate degetele la fcl.
Terapeutut i-a mai spus: .Jimmy, ai acum Peste Sase ani 9i vei fi in cur5nd un
bU iat mare de sapte ani : stii, n-am vizur niciodartr un bliai mare sau
un blrbat cale
str-$i sugi degerul, a$a ctr ar trebui mai bine str sugi tot ceea ce poti inainle de a fi
un bliat mare de tapE ani".
Jimmy a incetat str-si mai sugtr degetul inainte de a impliri Fpte ani. Era atunci
un btriat mare | (cf. Erickon, 1990).

2. Dubln legdrurd
Un beiat de doisprezece ani a fost adus de ctrtre pdrinlii sIi la M. Erickson De
doisprezece ani Ecea in pat. A fost bitut' N-a fost sculit de nimic : nu i s-a dat sl
mfui6nce, str bea apl, i s-au frcut e.xamene citoscopice de nu gtiu cite ori, a
consumat canlitEli impresionanre de sulfat de aropinl 5i o mul!ime de alte medica-
mente pe care medicii le prescriu penrru a-i chinui pe enuretici Ptrrinlii lui i-au
 ANEXA II - PRESCRIFIU PARADO)G.LE 211

explicat cum l-au pus cu nasul in patul ud, cum I au btrtut, modul in care l-au lacut
si supone tot felul dc lucruri umiliroare.
M. Erickson a inceput prin a explica pirinlilor ce avea de fiicut fiecare. I_e-a
spus cI beiaul este acum pacienrul siu li ci, prin urmare, trebuie si-l lase in pace,
str nu mai vorbeascl de pat ud, nici de pat uscat, nici str nu mai pomeneascl
cuvanrul pat iII prezenF sa.
L-a chemat pe Joe in cabirct $i i-a explicar : 2 ianuarie gi ti-ai udar patul,
"Este
duptr cum spun plringii r{i, in fiecare noapte timp de doisprezece ani. $tii acest
lucru, il ttiu $i eu, str uitim acum toate acestea. S, vorbim mai curAnd de ceva care
este cu adevfuat imponant.
Acum este 2 ianuarie $i ru cred c, ar fi rezonabil, n-ar fi deloc rezonabil
pentru mine si mi astept ca, peste doul slpt5mani, sI incepi sI ptrstrezi mereu
panrl uscar. Si, precum Stii, atunci luna ianuarie rra fi aproape pe terminate, iar luna
februarie este o luni mai scurti- Vrea cineva sA discute despre acest lucru ? Este o
luni scuni Si nu cred cI ar [ebui sI incepi si ptrsrrezi patul uscar in permanenli
inainte de lulu martie. Nu pare rezonabil str faci acesl lucru iDainte de aceasd Iutrtr,
dar vrEau sr-li spun ctr s-ar puEa str ti se partr imeresant s-o faci. peste doutr
strpgmani (am artrtar un calendar de pe pererc) mi-ar pltrcea str te galldegti la aceasti
intebarc: Dupd doud sdpfinAai, voi pdstrq patul uscat pentru prirna ood, inn-o
zi de mierc:uri saujoi 2 De azi iD doul slptImAnt. Vafi miercui saujoi ziuo in care
wi pds,ro patul Usco, ?
Joe a venir vineri dimineali gi i-a spus : .Sri!i, s-a indmplar in ambele zile ! ..
Ce a ftrcut atunci rerapeutul ? L-a pus in situalia dublei teglruri. El trebuia si
a$tepte una din cele doue nopti pentu a avea primul stru pat uscat- Nu $tia itr ce
noapte \r'a fi uscat Si a fosr chiar el insuii surprins.
M. Ericksotr a contiruat: -Februarie esre o lunl atar de scurl incet, in mod
rczonabil, n-ai purca ptrstra patul uscat mai mult de trei nopli in fiecare diD cele
patru strpdmani diD februarie - Eei nopli consecuriv in fiecare din cele patru
slpdmani. Acum, asta nu iDseamnl ctr nu vei putea ayea patul uscat una sau doutr
nopli, dar nu cred c, ar fi rezoDabil str ne asreptim sI ptrsrrezi patul uscat lllai mulr
de trei nopli in Frecare strprrmid'.
htul lui Joe a incepur si riminl uscat foarre repede li rerapeurul i-a spus, la
sfarsitul lui februarie : .Tor nu $riu cend vei putea pAsra patul uscat iD permaffnli,
dar e$ti irlandez $i sarbebarea de Sfanul Parrick este o zi aEt de Frumoastr: iDsa
c6nd mi gaDdesc la fclul in care s-au purtar ptrrirtii cu rine, cred cI I aprilie ar fi,
de asemenea, o zi foane frumoasl. Ce€a ce aS wea str intelegi, Joe, este ci ziua iD
care vei im€pe sI ai parul uscar io permaneDfi, cA \" fi de Sfantu! htlick sau de
I aprilie sau in orice all.tr zi din acesr inrer\al, aceastd zi ette problena,a. Acasr
lucru nu mtr prive$re. Acest lucru Du priveste, de asemeneir, pe nimeni".
Joe a plstar parul uscar incepand cu o zi intre Sfantul patrick Si I aprilie Ia
vanta de doisprezece ani, firE ca terapeutul si gtie care esre aceasrtr zi.
Copilul [ebuie ltrsat str-$i aleagtr singur, in maniera sa, momenrul in care va
incepe si pesEeze patul uscat in permaDenli. Faprul cI a fos! strucrurar sub forma
2IE ELEMENTE DE PSIHOTERAPIE INTEGRATTVA

dublei leglturi nu schimbl detoc situalia terapeutictr. Este foarte imponant sI se

foloseasctr legtrturile duble penrru a avea sigu.aqa ctr pacientul t€ rtrsPunde intr-un
mod adecvat (EricksoD, 1990).

3. Modificarea contextului
Modihcind contextul in care se desrE$oartr simptomul, modificim simptomul Si,
adesea, acesta dispare brusc sau progresiv.
O pacientil avea Endinp str-$i smulgl ptrrul din caP (ceea c€ in limbaj medical
se numette tricotilomanie) ; i s-a cerut ca, pentm fiecare fir de pfu smuls din zona
din care il smulgea de obicei (o zoni sibatl deasupra frunui), sl-9i smulgl un alt
fir de la ceafd. Pacienta ti-a dat seama ctr avea mai purin tendinp de a-gi smutge
ptrrul de pe frunte, sdind ctr ftebuie str factr acelafi lucru si cu ptrrul de la ceafe, in
mod detiberat. I s-a dat apoi o sarcini dificill, si inI?ttoare in jurut unui btr! de
chibrit fiecare fir de ptrr pe care si l-ar smulge. Aceasttr sarciM s-a dovedit a fi
foarte utiltr deoarece ceea ce nu gda teraPeutul era c[ aceasta avea tendinla de a
iDdeptrrta rtrdlcina firului de pir duptr ce il smulgea; acest lucru IEce3 parte din
riNal. Pacienta 6i-a dat seama ce nu putea sI infd.loare firul de ptrr pe btrlut de
chibrit deoarece ii tipsea rtrdtrciDa firului. A incepur str-si smulgl Illai rar pirul-
Ptrrul a inceput str-i creascl gi pacieuta a inceput sI se arate mai interesatl de
aspectul aceshria: li-a schimbat coafura li a inceput str poane unghii lungi anifi-
ciale. Descoperind ce luryimea unghiilor o impieda str-9i rDai smutgtr ptrruI, a ince-
tat definitiv sl mai faci acest lucru (4 HudsoD O'HaDalon, Weiner-Davis, 1995).

4. Modificarea frecveryei sau rifitalui

UIl pacient avea obiceiul str mhance dutciuri cu frenezie, in timpul unor actese de
bulimie. I s-a cerut s, mtrnAnce bomboane, in mod deliberat, intr-un rirm lent 9i in
afara crizelor de bulimie (c/. Hudson O'Hanalon, Weiner-Davis, 1995).

5. Schimbarea organizdii sin ptomului in timP

deprimati a fost sftrtuiti str-si programeze criza de deprcsie mai degrabl
O pacienti
orl in fiecare noapE decit str astepte ca ea str apari la inlamplare (c/.
la o anumitl
Hudson O'Hanalon, Weiner-Davis, 1995).

6. Schimbarea duratei simptomalui

Unui pacienr care i$i sptrla miinile intr-un mod .compulsiv" i se poate cere sI spele
mena sdngtr timp de cel pulin cinci minute 5i mArn dreaptl nu mai mult de 30 de
secunde, la fiecare sptrlare de maini (c/. Hudson O'Hanalon. Weiner-Davis, 1995).
 ANEXA II - PRESCRIPTI PARADOXALE 219

7. Schimbarea lacului de desfdsurare a simptomului

Un cuplu s€ plangea de hptul cI intre ei a\€au loc, ades€a, cenuri inutile si desml
de violente, lucru pe care cei doi il regreEu in fuEl.
Terapeutul le-a c€rut ca, in momelltu] in care vor irrcepe urmltoarea disputi, str
se ductr imediat in sala de baie. Acolo, soFl ar uEbui str-li scoag toate hainele fi
str inirE in cadtr; so$a trebuia str rlmeru imbrtrcag si str se aseze pe scaunul de la
closet. k cit posibil, ar trebui sl-gi conrinue ceana, in aceste condilii. Cei doi n-au
reugit str continue disputa: au irceput str rAd.ii de absurdul situa$ei. Md 6rziu,
anrnci c,ind ridicau tonul in timpul unei disculii, unul dintre ei arunca o privire spre
cmera de baie 9i incepeau amaDdoi sI ridll, evitind, astfel, earta (c, Hudson
O'Hanalon, Wbiner-Davis, 1995).

8. Introducerea unui element nou tn schemo de desfdsumre

a sinptonului
Urri paciente care avea accrs€ de bulimie i s-a cerut s5-9i puntr pantofii preferali
inaiDte de a incepe str se irdoape cu mencare. Acest lucru a fost suficient pentru a
intrerupe schema de comporurnen gi pemru a face str i.Dceteze crizele de bulimie
(4 Hudson O'Hanalotr, weircr-Davis, 1995).

9. Schimbarea succesiunii elementelor sau a eveninvntelor

tn schema de desfdsurare a sinptofialui
O adolesccnt era sltultr str tot audil rEprogurile Brrlui in leglturl cu comporta-
menrul slu reprobabil. A fost sfllruiE str inregis[eze aceste reproiuri si, la momeo-
rul potrivit, strJ dep4eascl pe tatll stru in viIeztr, d.And rkumul la iEegisFare (4
Hudson O'Hanalon, weiner-Davis, 1995).

/0. Diizarea schemei sitnptottului in elemente ,nai mici

Unui cuplu i s-a propus se nu se mai cene dccat in scris. Btrrbatul trebuia str-9i
rezene cinci minute pentru a scrie propria sa versiune asupra disputei, apoi trebuia
str dea foaia soliei, pentru ca aceasta str 9i-o scrie pe a ei (cl Hudson O'Haralon,
ri,bincr-Davis, 1995).

lI. Izgarea desfdsurdii simptomului de unele activitdsi neplicute

Un cuplu, care se afla pe punctul de a divorta, a venit sI consulte un terapeut. Duptr
spusele celor doi, solul era un .implrimit de muncl" care nu-9i $nea niciodattr
promisiunile de a s€ iDtoarce acastr, seara, devreme- Atunci cird sc intorcea la ora
20 si 30 de minute sau la ora 21, de$i ar fi uebuit sl plece de la s€rviciu la ora 17.
sofia sa il primea, in mod inwariabil, cu reprosuri, dupl carc se pornea c€afia. Soful
2N ELEMENTE DE PSIHOIERAPIE TNTEGMTIVA

a inceput str se intoarctr dill ce in ce mai 6rziu acastr, in speranta cf, solia sa \ra fi
deja adormit $i ctr va putea astfel si evite ceana lor nocturni. Singura lui zi libere
era duminica, pe care $i-o petrecea, de obicei, dormind sau privind la televizor dc
pe canapeaua din salon. Soia se plangea ctr ea nu-ii dorea un astfel de bfubat drept
sot. Ea prefera, in zilele de duminictr, str faci vizite la ptrrintii stri sau la scri, dar
squl slu nu agrea acesE vizite $i Ecea totul pentru a rf,mAne pe canapea.
Sopl a admis cI ar putea, in mod rezonabil, str sc intoarctr acastr in jurul orei
20. S-a convenit ca solia str nu-i mai reprogeze intirzierile, dar ea uebuia, in
schimb, sI-Si noteze toate aceste intirzieri de dupl ora 20. ll sfersiol strpt mAnii,
ea Eebuia sI facl tohlul lor, iar soFl trebuia sI consacre acest timp pentru a face
vizire rudelor, duminica, f5rtr sd se phngtr. in scun dmp, sotul s-a inrors la timp
acasl (c/. Hudson O'Hanalon, Wein€r-Davis, 1995).

12. Modificarea desfd+urdrii sit tptonalui

hcienta este o fetiltr de lase ani si noutr luni cu diagnosdcul de mal
"petit
mioclonic"; mai precis, ori de c5te ori cineva ii atinge picioarele - corpul, capu.l
ti braFle pacieDtei irr€p str Eemure ii sI realizcze mi$clri irrcoDrrolabile.
Terapeutul a iDtErvievat pacie a - Maria - in prezenp mamei:
T.: Etr i1i wi otingc aan pici$nle ti doresc sd vdd dacd corpul du lncepc
sd se contractc... (Ierapeutul
atiige Ltor picioorelc pacientei ,i corpul a rcprdus
controcturile obiinuire)- Foane binc ! E ti o letird Dure ti ti t uquopsc cd nfr
ajuli sd culbsc moi bine pmblemele tale--. Acum te rog sd-li imaginczi cd iti ating
piciure 1e... (dupd cAkva nome e, Ncianto a rcprodas sintprorn le) . Foarte bine !
Ai o inagirulie cfrruordiru ! ifi roi otinge ocum picimrele, dor re mg sdli
irMginqi cd, na fi le ating ! .-. (pocienla fimane finittird $i N reprduce simpo-
,Nt|. fune bine ! Ai in r-adevdr o inugi&lie deosebird !
ln continuare, t€rapeurul lucretztr cu pacienta, itr absenla marnei :
T. : Maria, pesre cAeva luni vei fi o dorn$oard de 7 ani ! Crazi cd o adevdratd
donniSoard de 7 ari arc astlel de probleme ?
P,: Nu cred !
T. : fudne bine ! Te rcg sd prolti de tinpul carc li-a Dai fimas pdnd atunci,
pentru o produce acesre comporuuneQte oi de cAft oi doreiti !--- De cAre oi pe
sdptdrnlnl ti se i anpw sd ai asfel de prcbleme ?
P: Zilaic, de carcw oi pe zi.-.
T: Avand in vedere inuginalisdeosebitd pe care o oi, crezi cd ai putea
concentm,oore aceste pmbleme inn-o singu zi ?
P: Da!
T: PreJe ca aceastd zi sd le la inceputul sdptdrnbnii sou la inceputul ei ?
P: I-o inceputul sdptdnanii... luni... pentru d scdpa mai repede... !
In gedinh urmtrtoare (desnisurartr in spilalul in care era inrernarl) - duptr doutr
zrle - timp in care simptomele nu au mai aperut (n-a fost nici o zi de luni !) am
indus pacientei o transi hipnorictr in care i-am spus o povesre rerapeurici. Conflicrul
 ANEXA II - PRESCRIPTII PARADOXALE 221

metaforic era izomorf conflictului triit de fetili (care avea sentimenrul ctr perintii
il iubesc mai mulr pe fratele ei mai mare) ti sugera solulia ci aba-ndonarea
simptomului esle o do\radi de maturilare ii aduce mai mulri dragoste $i prcFire din
panea plrinlilor $i priete lor decat aduce simptomul. hcienra a evoluar pozitiv,
renunland, in cele din urml - duptr cate\a zile de luni cu .probleme" - la simprom.
(lon Dafinoiu)

1 3. Prescriplia simptonalui
Unui pacieDt, care suferea de fobia cI ori de cate ori iese din casi transpir, li se
iruogegte puternic, rerapeutul i-a prescris - cu scopul
"clarifictrrii" diagnosticului -
ca venind de acistr spre cabinetul de psihoterapie str traDspire Si sI se iDroseasd cat
poate de mult! Cerd a ajuns la cabinet, a rclarat c5, desi s-a $rtrduit se respecre
prescripfa, nu a reugit ! (IoD Dafinoiu)

III. Strategii paredoxele in terapia familiei

Strategia t. l: Pdrinyii cer copilului sd-{i ,nanifeste sinptonwl

UrEori, simpromul unui copil exprimi, in mod analogic, problema unuia din
phriDtii sIi. De exemplu, dactr slujba lattrlui este utra foarte ,solicirantE", copilul
poate avea Eigrene. Simptomul copilului expriml problema parental{ !i, in acela$i
timp, irc€arctr str o rezolve, deoare€e tatll uitl de .problemele sale de le serviciu",
ircercand str facl sI dispad migrena fiului stru. Cu cAt plrinlii se ocupl mai mult
de copil, cu atat ei plsrreazi tuDcfia strybmului. Rela$a dinue ptrriali gi copii se
bazeazi pe aceasttr suslircre binevoitode. Altfel spus, prill simproD, copilul vine
in ajutorul plrinfilor ; iar plringii incearcl, firl succes, str ajute copilul se scape de
simptom. O modalitate de a rezolva problema este de a fac€ ca plrin$i str incuajeze
copitut sd-9i manifeste simptomul. in acest mod, asistenla muruall a piri4ilor 9i a
copilutui este blocad. Simptomul nu mai are furclia de a ajula ptrri{ii Si de a
provoca, in schimb, ajutorul lor; asrfel el poare disp5rea.
Un Miat de doisprezrce ani este adLs Ia terapeul denrece iti udl porul in
rtecarc noapte. Aceastd probleni nu ore couze sorratice. Mana o fost intenatd o
dad pe o depresie. Tatdl lucreozd ,nalte ore pe 7i. Mana se phnge de lap,ul
cd solul ii acordl prea puin interes ti, in schinb, este arras de olte femei.
Tempeutul face ipoteza cd enurezisul este, pe find, erprcsia metaforicll a
comportamentului incorect al tardlui fald de nvmd Si o tentativd de a-i ajula,
ingrijofindu-i destul de mult pentru a-i distraBe de la problemele lor. Din couzo
sifitptomului, narra se concenlreazd nai mult asupra enurezisului fiului decAt
asupra propriei sale depresii sau asupra conflictului conjugal. Tafil ar trebui sd-ti
ajute mai muh ful, ar trebui sd discute cu mama despre problemele acestuia,
uifind $i el de problemele conjugale: astfel bdiatul i$i ajutd pdrintii.
2N. ELEMENTE DE PSIHOIEMPIE INTEGRATIVA

Terapia tncepe prin utiliutea nai muhor ,r@tode obitnuite pentru d se rezolva
problena fului, cu ajulorul tatdlui. Dacd bdiarul udd patul, tardl taf acela - nu
mlrna - care ra trebui sd spele cear$ful. Enutezis rtuhi vo deveni astfel o grijd
s tatdlui , nu q ,tumei . Tatdl va trebui, de asemenea, sd cumpere un ceos deiteptdtor
penrru ca lul sdu sd se scoale noaptea li sd mear$d la baie. $i ,ot tatdl va trebui
sd recompenseze fiul dacd acesta nu tai udd patul. Tatdl nu se ochitd de nici una
din aceste sarcini. El se scuzd si promite mereu cd se vo ocupa de aceastd problenl
sdprdnAM urnhMre.
Dupd nai mulre sdprdmini, terapeutul ii cere tatdlui sd promitd cd w fi de
acord sd indeplineoscd o sorcind mult moi dilcili (solulie la cale s-a recurs
decsrece ocesto a dovedit cd nu este in stdre sd se lind de promisiune). Tatdl tji dA
acordul ti terapeurul ii cere ca, in fiecarc sedrd, timp de o sdp,dnand, sd ded
bdia,ului sd bea un pahar nare de apd, sd-l oblige sd uineze in pat ti apoi sd-l
fo4eze sd se culce in parul ud. Trebuia sd dmAni in camefi pAnA cind copilul o
adomit in patul ud.
fumilia a revenit la teropie dupd opt zile, iar tatdl poveste$e cd a fost torturqt
de dilema de a se supune sau nu prescripliei. A incercot de doud ori, dar fiul sdu
a phns ii l-o ruedt sd nuJ oblige sd ude patul. $i-o dat seamo atunci cd terapeutul
nu a doil cu adevdmt ca el sd aclioneze in acest nod, ci o doit sdJ facd sd
inleleagd faptul cd arc w rol de juca, in rezolvorea problemei.
ln urmfuoorele zile tdtdl a petrecut malt ,rai muh timp cu ful sdu, a lipsit chiar
de l.a semiciu o zi pentru ocest lucru. Fiul n-a nai udat patul in ulrimele zile, alost
recompensat pentru aceosta. Tatdl a spus cd dorelte sd-;i ajute copilul in felul sdu,
pe,recAnd nai mult timp cu el, ceea ce terapeutul a acceptat (cJ. Madanes, l99l).

Strategia n. 2: Pdinlii cer copilului sd se prefacd

a avea si tptorul
in loc str incurajeze copilul str-$i manifeste simptomul, terapeurul ii poare cere str se
prefactr- $i plrinlii pot, de asemenea, str pretindi ce-$i ajut copilul, card acesta se
preFace cI are respective probtemS. in ac€st caz, copilul nu mai are nevoie de
adevkanrl simptom pentru a-Si ajuu plrintii ; mimarea simptomului este suficiend
pentru a mobiliza grija plri4ilor- Dar nelinigtea acestom este, dc asemenea, mimale
$i, astfel, intreaga situalie se transformtr intr'un joc al simullrii.
O randrd fatd de citcisprezece ani este adusd la terapie din couza frecve elor
sale crize de epilepsie, in si,ualio tn care nedicomentele nu-li nai fac efec l.
La prima sedinyd, pdrinlii - nai ales taldl - li, de asemenea, Jralii li suto le
fe,ei pat foane ingrijorui de starea acesteia. Tdnnm fotd este timidd li tdcutd.
Terapeurul presupune cd simptomul are o lunclie protectoare in Jdmilie, dot n-orc
nici un hdiciu in legdturd cu aceastd lunctie - in alard de Jdptul cd le pigmen eazd
vialo. Tempeutul cere fetei sd incerce sd aibd o cizi in sala de contubdlie, iar
Iamiliei sd reoclioneze ata cum o face acasd. Tdndra fatd se o$zfi pe jos, incepe
sd geand Si sd tremure, incercAnd sd-$i provoace o crizd. Familia se apleocd
 ANEXA II - PRESCRIPTII PARADOXALE N3

osupra ei, nai ales rudL incumjdnd-o Si ddndu-i sfatwL Ea n-a reqi sd-{,i
praoace cri7a. Atunci, terapeutul ii cere sd mimeze cd ore o crizd, ior Jamilia sd
mimeze reacliile obi5nuite in ostfel de siualii.
Teropeulul a cerut acest lucru familiei avand urmltorul obiectiv : dacd tAnlra
Jatd rcutette sd-ii controleze declanlarea crizelot (prwocAndu-le in mod voluntar),
eo ar putea, ulerior, sd controleze ne-apatilia lor. Cum ea nu rewette sd declon-
teze voluntar cizo, solulia este sd mimeze uno. Familia trebuie s-o ajute, ata curn
o face de obicei, pentru o da impresia cd este vorba de o cizd adevdratd.
Se prescie pdinlilot sd joace sceastd scend drumaticd in rtecqre sea , in
prezenla intregii Jamilii. Dacd apare o crizd adevdratd in ,inpul noplii, pdinlii
trebuie sd scoale ceilalli copii pentru ca tAndra sd simuleze o s douo cizd. Trebuie
sd focd acest lucru, indiJerent la ce otd din noapte sau cAt de obosili sunt.
Presciplio esre construitd in ata lel inc sd incurujeze menbii familiei sd schinbe
,naniem de a se proteja unii pe alii (c/. Madarcs, l99l).

Strategia n. 3 : Pdrintii cer copilului sd simuleze cd ii ajutd

Cand un copil isi protejeaztr ptrrinlii pri[u-un comportament simptomatic, el ii
ajuti intr-un mod voalat. Acest lucru nu mai cst€ necesar, dacl se clarifictr situaia
si dac[ copilul poarc str-9i ajute ptr nlii pe fap. in mod obignuit, atunci qiod
copitul are o problemtr, ptrrinlii se gtrsesc, aparent, intr-o poziue superioartr
acestuia; indirect iDstr, ei se gtrs€sc intr-o sioalie inferioartr, datoriti purcrii
simptomului. DacI tenpeutul incittr plrinlii s, se puntr, in mod clar, in pozilie
inferioarz, ac€stia, impreuntr cu copilul, se vor impotrivi accstei ierarhii neadecvate,
iar familia se rz reorganiza reddnd ptrrintilor pozitia superioartr.
O abodare similafi consut in a forta ptrrintii str mimeze faptul cI s-ar afla intr-o
pozlie inferioarl $i cI au nevoie de ajutorul copilului. Acesta va fi iDcurajar sI
simuleze ctr iti ajutl p5riDtii. Pentru a-li proteja ptrrinii, copilul nu va mai avea
rrvoie de simptom, deoarece acegtia i-au cerut, pe fa$, ajutorul, pe care l-au
primit, de as€mene!, pe faF. In acest cadru al simullrii, ptrrinlii gi copilul se
angajeaztr in construirca unui raport ludic. Unul din aspectele incompatibile ale
ierarhiei, ac€la in care copilul se gfue$te in pozilie superioartr, va fi doar unjoc;
r.a fi vorba doar de simulare 9i incompatibilitaiea ierarhictr va dispfuea-
O mand. apeleazd lo teropie pentmfiul sd de zece ani care are spaime noctume.
^ familie
In nai sun, doud surori nai nuri ti un Jrate nui mic.
Bdiatul pare tacitum si preocupat. Terapeutul presupune cd este ingrijomt in
legdturd cu trwrno sa, care o pierdut doi toli, nu are bani, nu vorbeile englezo Ji
are o legdturd (care trebuie sd rdnAnd secretd) cu un bdrbat.
Deoarece bdiatul are spaime noclume, terapeutul cere fecdrui membru al
Jamiliei sd-;i povesteascd isele. Doar nana fiul au covarui. Mana viseazd
cd tn cosd tn rd un hol, iar rtd cd este otacdl de o vrdjitoare. Tercpeutul intrcabd
ce se i Ampld atunci cAnd fiul arc coitaruri. Mona^ii spune cd il ia in patul sdu
;i-i cere sd se gAndeascd la Dumtezeu $ sd se ruge. IiJoce semul crucii pe frunte
pentru a-l plotejd imporriva diavolului care ii prowacd cosnaruri.
 ELEMENTE DE PSIHOTEMPIE INTEGRATIVA

Ipoteza se bazeazd pe ideea cd spaimele noclume ale copilului sun, expresia

netafoticd o spaimelot ramei Si, in ocelai timp, o tentativd de a oferi ajutor
mamei- Dacd f.ul este ingrozit, mdrna nebuie pulernicd, pentru q-l prolejq.
sd le
Dar, protejandu-|, ea il ingrozeste nai nak vorbindu-i de Dumnezeu $ diovol.
Mama si ful sunt priryi intr-o situalie in carc se ajutd in mod nepotrivit.
in tinput pinei Sedinle, menbiifomiliei sunt rugali sd se comporte ca acald.
Mana oude 4omotul produs de ho1, una din fiice joacd rolul holului, iar rtul
pimette sarcino de a-i ajum nama. Mama trebuie sd simuleze cd ore nevoie de
ajutorul fului deSi, in realitate, nu este cazul. Bdiatul se preface cd-ii sjutd mana,
ancAnduJ pe hol. Totul nu este decAl un joc.
Familia joocd cu dilcultate aceastd scend, deoqrece narra dore{te sd atace ea
insdsi ho1ul, iMinle ca lul sdu sd-i sard in aju,ot. Aceostd incopacitate a namei
de o-ii juco corect rolul transmite mesdjul cd aceasta esle capabild sd se apere
sin\urd, cd nu are nevoie de ajutorul fiului. Aceastd situoie este un exemplu
pivind rezu atele imprevizibile ale prescipliei de a simula.
,4tunci cand sceno este jucatd corcc7, lul aracd holul li, apoi, toatd lumea se
olazl pentru s comento peionnonple f.ecdruia. Terapeutul citicd nana pentru
greutqreo cu csre aceoslo ili
nanifestd frica, cu core aceasta se abgine sd aclioneTe
penrru a lisa lului tonso a ataca ho1ul. Mana fispunde cd ea este o pers(nni
de
resporlsabiw, petect cdpabild sd se apere- Acesto este naivul pentru core ti este
arAt de ereu sd joace rolul inpus. Acesla esle un mesaj spontdn al rrumei cdtre lul
sdu, erpimiad faptul cd ea nu ore na,oie de pmteclia sa,
Tempeutul cere lamiliei sd se reuneascd in frecare seard acasd, tinp de o
sdpdnand, pentru a rejuca sceno. Dacd, in ,inpul noplii, nwna il aude pe fiul ei
1ip6nd in somn, eo arebuie sd-l scoale, sd scoole ceilolli copii li sd-i oblige sd
repete sceru, la orice ord din n%pre 5i oricit de obosili ar rt- Prescipfa etle
destinatd sd nodifice nodul inadecyat tn care acetrio se ajutd unul pe altul (d.
Madanes, 1991).
 BIBLIOGRAF!E

Atrgelo, C. (1987), .I- emploi de I'objet meraphorique en rherapie familiale., iu

Ackermans, A., Ardolfi, M. (eds.), fu c dation du stsrOnc thdmpeutique,
hris, ESF.
Meldorfer, G. (1994), .Eclectisn€ er ortodoxie en psjclprbdrapie,, in Marb{adirE,
M., Chambon, O, Mqrcr, R. (eds.), Psychorh eropies. L'approche in Cgrarive
et iclecTique, Toulous€, k Coudrier/Somaothcrapies.
Balint, M., Balinr, E. (1976), Teclniques pEchorhdrupeuiqucs et madicine,
hris, Pdyot.
Bardler, R. (1990), lln cemeau pour clanger, hris, InterEdirions.
Belparre, F. (f994), lnt eryenir aapres des jeunes hadoFttis sociaar, fa\ral (eu6bcc),
Ed. M€ridien.
Ber8h, A.E., carfietd , S.L. (ds.> (t9%), H@tM ol psychottvtryy o d Bdaviot
C:lange, N.Y., Chichester, BrisbaDe, Toronto, Singapore, John Wiley and
Sous, Inc.
B€ttelheim, B. (1976), Psychonatyse des contes de Iies, paris, Robert Laffonr.
B€urler L.E., CoDsoli, A.J. (1998),
"k psychor-h€npie eclecrique systdEarique",
in Norcross, J.C., Goldfiied, M.R. (eds.), psychothdrapie inrigrative,
hris, Desclee de Brouwer.
BolraEki, L. (1981), .Un singutier .Colloque' : rappon malade-mddicin er classes
sociales", in frur, mai/juin, pp. 19-24-
Bootr, Ph. (1990), .Fouvons-nous taire confiance e t'iDconscient ? - in phoenix,
Dr. E, pp. 2-10.
Brehm, J.W., Cohen, A.R. (1962), Erylorutions in Cognitive Disso@nce, New
York, Irndon, Jofur Wiley ard Sorls,
Brehm, S.S., Kassio, S.M. (199O), Social Psychology, Boston, Houghtor Mifflin
Comparly.
Cade, B,W. (1985), lographic Metaphor.,
in weeks,G furodoxical Therapy,
Homewood,
Cancrid, L. (1993), la pqchothimpie: Gran nairc e, syruare, paris, ESF
Cayrol, A., Barrere, P- (1994), La progranvnation rcurc-linguistique (pM),pai$
ESF
Chambon, O., Marie-Cardine, M. (1994), ,Int6gration, €clecrisme et fonnarion du
pslahoth€rapeure : urp reflexion necrssairc", in Marie{ardhe, M-, Charnbon,
2:25 ELEMENTE DE PSIHOTERAPIE INTEGRATIVA

OF., Meyer, R. (eds.), PsychothiruPies. L'aPproche inti|rative et

iclectique, Tau'lo|u*, k Coudrier/SorDatoth€rapies.
Clarkson, P, Pokomx M. (eds.). (1994), The Hondbook oJ Psychotherapy' lafion'
N.Y, Routledge.
Coltette, A. (1985), htroduction d lt psychotogie dlnamique' Bruxellcs, Bl- de
I'UniversiE de Bruxelles.
Corigliano, N.A-M. (1987), .Lemploi de la metaphorique en th€rapie famitiale"'
in Ackermans, A., Aadolir, M. (eds.), l-a criation du sJstdme thirc-

Da6no stadiul actual a.l c€rc€tlrilor in domeniul

e Univenitdlii -Al.l. Cuzq", Psihologie-

2., PetroEan, P. (d.), Psihologio azi' Timi0oara' Eurobit'

Dafrmiu, I., C. (1999), .O lecturtr psihoterapeuticl a magiei", in
Puzdriac,
Bogahy,2., Petroman, P (ed.)' Psihologia ai, Timitoara, Euobit'
Dovero, M., Grebot, E. (lgyl), EnseiSnet' Iomer' conseiller avec PNL, Paris,
ESF.
Dufou, M. (193), lt€goies pour gudir e, grundir ' Mofrrcatr., hris' ks Editioos
,{
de I'Homme , L,es Edidons JCL.
Dupotrt, R. (1981). .Fouvoir et reDspoDsabilitd des m€dicios - eDtretien aveE le
docteur Irukakis", in lbrrr, mai/juin' p- 78
Duruz, N. (1994). .Narcissisme des th€ories et plunlit€ des modCles' in Marie-
-Cardine, M., Chambon, O, Meyer, R. (eds.)' PsychotheroPies' L'oPproche
in dgmtive et eclectique, Toulouse, Le Coudricr/Somaoth€rapies'
Enatescu, V. 09aD, Dialogul ncdic-rrhav, Ctuj-Napoca, Edi ra Dacia'
Erickson, M.H. (199O), L'hyPnose thirapeutique, Paris, ESF.
Fiscl, R., weaklard, J.H., Segal, L. O9ffO, Taaiqua du chatSazar, kds' Seuil'
Frrnkl,

Freud,
ietii cotidicne, Bucuretti, EDP
Garfield, L.S. (1998), "Il psychorberapie 6clectique: des facEurs commutrs', in
Norcross, J.C.. Goldfried, M.R. (eds ), PstchotheraPie inEgro'ive, Paris'
Descl6e de Brouwer.
Getso, C.J,, Caner, J-A. (19 ), .Comporcnrs ofthe Pslehoherapy Relatiotrship :
Their Interaction and Unfolding DuriDg TreaEteDt" fi loumal of Counse-
ling Psychology, Vol. 41, nr. 3, pp. 29G306.
Gheorghiu, V.A., Netter, P, Eysenck, H.J., Roseffhal, R. (eds.), (1989)' Sagges-
tion qnd Suigestibitity : Theory and Research, Berlin, SPringer-verlag
Gilieron, E. (1991), Manuel de Psychoth4rapies bives, Paris, Dunod'
 BIBLIOGMFIE 227

Godin, J. (199), La nouvelle lrypnose : vocabulaire, pincipes et ,ruirhode, paljs,

Albin Michel.
Greenberg, S.L.(194), .Wlar is .rsal, in the reladonship ? Commctrt on Gelso
(1994)", n Journal oJ Coutseling psychobgy, 41,30,309.
aDd Carter
Gudjonsson, G-H. (1989), -Theorerical aDd Empirical Aspec$ of Inrerrogarive
Sugestibiliry", in Gheorghiu, V.A., Nener, p, Eysenck, H.J-, Rosenhal,
R. (eds.), SugSesfb, ad Suggestibilit!: Theory ud Research, Bei.lia,
Springer-Verlag, pp. 135-143.
Guyotat, J. (f978), Pslchothdrapies medicales, Paris, New york, BarceloD€. Milan,
MassoD.
Haley, J. (1976), Problem Soling Theropy, SanFrarcisco, Jossey-Bass
Haley, J. (1984), Un th4mpeute hors du conurun, Milron H- Ericl<soz, kris, Epl.
Haley, J. (1991), Leaing home, hris, ESF.
Hawton, K., Salkovskis, PM., Kirk, J., Clark, M.D. (1991), Cognitive Behaior
Therqy for Psychiaric Ptoblens. A Pmctica, C,rr:de, Oxford, N.y., Tokio,
Oxford UDiversiry Press.
Hawlon, K., Kirk, J. (1991), .ProbleE-solving", in HaMotr, K_, Salkoyskis, pM.,
Kirk, J., Clark, M.D. (1991). Co*nitiee Behaior Therqy Jor psyc&atic
Mlerns. A Practi@l cuide, O{ord, N.Y., lbkio, Oxfrrd Uniwrsity prcss.
Holdevici, l. (1996), Elencnte de psihotempie, Bucue$ti, AIL.
HorDer, A.J. (1985>, fieating thc Oedipal tutie in Bief psychotherqy, New
York, l,ondon, Jason Aromon.
Huber, W. (1997), Psihotempiile. Tempia potriitd lecdrui pacient, Brucutrelli ,
StiitrF ri Tehnici.
Hymatr, H.T. (ed.), (1975), Intet'yiewing il Sociat Rcsearth, Chicago 9i l,ordon,
The Udversity of Chicago Press.
Ionescu, G. (1985), actului rerapeutic", in lonescu, c., Bejar, M.,
"Psihologia
Pavelcu, Y. (td.), Psihologia crrnicd, Bucure$d, Editura Acaderuiei.
Ionescu, G. (1990), Psihorerapie, Bucuretri, Editum gtiirlifrci.
Ispirescu, P (1993), Tnercp ldtd b&rAnete, calag, Fono Franco.
Kirsch, I. (1985), ExpectaDcy as a Determiunt of Experience and
"Response
Behavior", irt Ameicqn Psychologis,, 4O(U ), pp. ll89-12t2.
kmben, J.M. (198), recberche sur les r€sulrars", in Norcrcs, J.C., Gold-fried,
"La
M.R. (eds.), Psychorhdrupie inrlgrative, Paris, Descl€e de Brouwer.
lflben, M.J., Bergin, A.E. (19 ), EffecriveDess of pslrchotherapy", in
"The
Bergin, A.E., Garfield, S.L. (eds.) (t994), Hardbook of Psychotheropy
ond Behaior Charye, N.Y., Chichester, BrisbaDe, Toronro, Siogapore,
John Wiley Si SoDs, Ioc.
knkton, S-R., lJnkron, H.C. (19E3\, The Answer lfithin : a Clinicat Framework
of Eickonian Hypnothetqy , New York, BruDrer/M^z el .
Lankton, S.R., I-arkton, C.H. (1985), .Ericksonian Sryles of paradoxical Trear-
ment", in We€ks, G.R., hontoting Chonge Through Poradoxical Thempy,
Homewood, Illinois, Dow Jones-lrwin.
hplarEhe, J,, Fontalis, J.-B. (l99a), Vocabularul psihamliza, Bucurefti, Hutrurilas.
228 ELEMENTE DE PSIHOTEMPIE INTEGRATIVA

Iazarus, A.A. (1998), .b th6rapie multimodale: 6clecrisme m6thodique et

intdgration minimale', in Norcross, J.C., Goldftied, M.R. (ds.), Psycho-
thdrapie imdgrative, Paris, Descl6e de Brouwer.
Madales, C. (1990), ad Metaphors of Brief Therapy" , n7.eig, 1.K.,
"Straegies
Gilligan, S.G. (ds.), Bnef Theropf . Myrhs, Merhods, and Me,aPhors, Nertt
York, BruDtrer/lvlazel.
MadarEs, C- (1991), Snatigies en thcmpie Jamiliale, hris, ESF-
Malarewicz, l.A. $992), Quatoze legons de thdrupie stratiSique, Paris, ESP
Malarewicz, J.A., Godin, J. (1986), M.If. Eickson. De I'htpnose clinique d la
psychothirapie strutigi4ue, hris, ESF.
Marc, E., Picard, D. (19E4), L'icole de tulo AUo, Paris, Rez.
Marie-Cardine, M., Chambon, O. (1994), .Plac€ de I'approche int€grative et
Cclectique cn France", in Marie-CardiDe, M., Chambon, O., Meyer, R.
(ets.), Pslchotherupies. L'approche in dgrutive el iclectique, Toulouse, Le
Coudrier/Somatotherapies.
Marie-Cardine, M., Chambon, O., Mcyer, R. (eds.) (1994), PrychotheraPies.
L'qpftrhc inrigruive el dclectiE/e, Tc/ulottr€, IJ Coudrier/Somatoth€rapies.
Mccuire, w.J. (1989), .A Mediationd Theory of Susceptibitity to Social Influ-
eDce", in Gheorghiu, VA., Nemr, P, EyseDck, H.J., Rosenthal, R. (eds.),
Suggestion and Su&gestibility: Theory and Researcr, Berlin, SpriDger-
-Verlag, pp. 305-322.
Mills, J.C., Crowley, R.J. (1995), Miraphores thdrupeutiques pour enJaats,
Marseille-Caotini, Pads, Hommes gi Perspcctives; Descl€e de Brouwer.
Moutin, E- (l9l), .L furooscient: mode d'emploi", in Proenia, Dr. \-12,W.65-74.
Mucchietli, R. (1974), L'observation psychologique et psychosociologique, Pe,is,
ESF.
Mucchielli, R. (19%), L'e rctien de Jace d face dsns la relation d'aide, Paris,
ESF.
Mugny, G., Perez, J.A. (1996), de influen!, socialtr ti persuasiune:
"Strategii
teoria elaboririi conflictului", in Neculau, A. (cnoi.), Psihologie sociaW,
lagi, Polirom.
Neculau, A. (1996), .O perspectivf, psihologicl asupra schimbtrrii", in A. Neculau
(c@rd.), Psiholoeie sociold. Aspecte con,empor(ue , Ia$i, Polirom.
Norcross, J-C., Goldfried, M.R. (cds.) (1998), Pslchoth€rupie iNigrotive, Patis,
Desclee de Brouwer.
Norcross, J.C., Newman, F.C. (1998), -LiDidgration en pslahoth6rapie : synthose
etlou 6clectisme", in Norcross, J-C., Gotdf.ied, M.R. (eds.), Ptlcrro-
,hitopie intigrative, hris, Desclde de Brouwer.
O'Connor, J., Seymour, l. (1995), lntroduc,ion d lo PNL, hris, Vigol.
Orlinsky, D.E. (199), .Appon de la recherche i la coffEissance des psycho-
therapies- Inroduction", in Gerin, P, Dazord, A, Recherches cliniques
-planifiies" su les psychothCrupies, Pads, INSERM, pp. 7-34.
hrD, A. (1982), Rwestea vorbii, Bucure$ti, Minerva.
 BIBUOGMFIE 229

hnoD, M.J. (1994), .Components of thc CouDs€ling Reladonship - an Evolvhg

model : Com'rent otr Gelso ald Caner' , in loural of Couaseling Psycholog ,
41, pp. 3lG3r2.
Feseschkian, N. (1986), Oriental Stories as Took in Psychotherqy, Berlin,
Heidelberg, New York, Tokyo, SprinBer-Verlag.
Procbaska, J.O. (1984), Sysrenu ol Psychorherq),, Homerryood, Illinois, Dorscy
Press-
Plubaska, OJ., DiclerDenre, C.C. (198), apprwh u"arerlrcoriqE", in Norcrcss,
"L
J.C., Goldfried, M.R. (eds.), Prycrrorrlrapie intigrative,Pais, Desclee de
Brouwer.
Ricoeur, P (1998), Desprc ilrcrpre,arc. Eseu asupru rrr, Frerd, Bucureld, Trei.
Rogers, C.R. (1968), Iz diveloppemenr de la personne, Paris, Dunod.
Rogers, C. (1914), La relorion d'aide et la psrchorhdropre, Paris, ESF.
Rosen, S. (1986), Ma voir. t'scconwgnem... Mibon H. Ericlcson mconre, hris,
Hommes et Groupes Edir.
RoseDhan, D-L. (1988), .Ene sain dans un envirolDement malade-, ill Watzlawick,
P., lnvention de la riarird, Paris, Seuil.
Salem, G, (1987), L'ryprcche thdropeuique de la Ionille, Paris, New York,
Barcelone, Milan, Mexico, Sao hulo, Masson.
Selvini Palazzoli, M., Boscolo, L., Cecchin, G., Prara, G. (1992), Parodoxe et
c on t re- pn mdoxe, Paris, F-SF.
SexloD, L.T., Whiston, S.C. (1994), .The sraus of the counseling relationship;
an empirical review, theoretical implicarioos, and rEsearch direcr.ions", iD
The Counseling Psychologist, Vol. 22, nr. t, lrndon, New Delhi, Sage
kriodicals Press.
Shapno, D.A. (1981), Crcdibiliry of Treatmenr RatioDates: ThreE
"Comparative
Tests of Expectanc. Theory" , in Bitish lounal oJ Clinical Psychology,20,
pp. lll-122.
Shazec S. de (lgES), KeJS to solution in bief therapy, New York, [,oDdon, W.W.
Norton li Company.
Shea, D.J., .Suggestion, Placebo, and ExpeaEtion: Immune Effects ard Orher
Bodly Change", in Schunaker, J.F. (ed.), Huan Suggestibility, New York,
London, Routledge, W. 253-278.
Sinetnikoff, N. (1998), Its Psychothiropies. Dictiotuaire citique, kIis, ESF.
Tenenbaum, S. (1996), L'lqpnose iricksonienne: Un sorluneil qui aveille, Pafis,
InterBlitioDs/M3ssor.
Tennen, H., Eron, J.B-, Rohrbaugh, M., .Paradox iD Conrexr", in Weeks, G.R.
(ed.), Promo,ing C:lmnge Through Paradoxical Therapy, Holl,ewo(d'
Illinois, Dow Jones-Irwiu, pp. 187-215.
Tennen, H., Affleck, G. (1981),
"hrdoxe - Based Treatmen6", in Snider, C.R.,
Forsyth, D.R. (eds.), Handbook oJ Social and Clinical Psychology: The
Hesllh Perspecrive, New York, PergamoD PrEss.
Thierry, M. (1991), "Urc approche communicationnelle de l'hypDose er des
psychothdrapies", in Phoenit, ff- ll-12, pp. 65-70-
230 ELEMENTE DE PSIHOTEMPIE INTEGRATTVA

Vianu, I. (1975), Intrcducerc in psihoterqpre, Cluj-Napoca, Edimra Facla.

\lhllon, Ph. (1991), Lo rela,ion thdrupeutique et le d4veloppement de I'enfant,
Toulouse, Privai.
lhlrord-Skinner, S. (192), A Dictionary oI Psychotherupy,l$nd.o[, New York,
Routledge aIId Kegan Pau[.
walter, J.L., Petter, J.E. (1992), Becoming Solution - Focused in BieI-TherayJ,
New York, Brurmr/Mazel, lnc.
whtson, C. (19E5).
"A Delphi Study of Paradox in Therapy", in
weeks, G.R.
Promotin{ Chntge Through fufttdoical TherqPl, Home\,,ood, Illinois, Dow
JoDes -Irwin.
tzlawick, P. (19E8), .La mouche et la bourei[e e mouchcs", in Watrlawick, P
(ed.), (1988), L1nven ion de la riolit6, Paris, Seuil.
Vlatzlawick, P (ed.), (1988), L'.nvention de la rCarird, Faris, S€uil.
VAtzlawick, P. (1990), .Therapy Is What You Say It Is", in Zeig, J.K., Gilligan,
5.G., Brief therqy. Miths, methods, otd metoplors, New York, BruDner/
Mazel, Inc.
Elawick, P, Weakland, J., Fisch, R. (1975\, Changements. turadoxes et
psychoth€rqie, Paris, Ed. Du Seuil.
U,bek, G.R. (198r, Pronoting Chznge Through tumdoicalTheroPy, Honevffd,
Illinois, Dow roHlrwin.
Widlocher, D. (1970), Fread et le prublime du chaneen e , Pads, PlrF.
WilkiBon, l. Q99Al, dtild si Fonity Assesnen , London, New York, Roudedge.
Wimezaete, J.J., Garcia, T. (1992), A lt rechcrche dc l'Ecole de Palo Alto, htis,
Ed. Du Seuil.
Zasror,, Ch. (\9E9\, The hactice oI Social Vlork, Chicago, The Dorsey Press.
Zeig, 1.K., Gilligan, S.G. (eds.), (1990), Bnef Therqy. Myths, Methds, and
Metqhors, New York, Bruner^,lazel.
Zimbardo, Ph. G., kippe, M.R. (199D, The Psycholog oJ Attitudc Change and
Social Influmce, Ncw York, Mccraw-Hill, IDc.
 COLLEGIUM' Psihologic
au aplrut:
Adrian Neculau (c@rd.) - Psihologic soriob. Atpecta contemPororr.
Andrci Cosmovici - Psiholotie $nemw
Mria, N€culau, Gilfcs Fentol <cootd.) - Minoitai, ,narginoli, .xcltqi
Consbnrin Cuco$ - Minciu,,d, controlac.rc, simrlarc. O obodore PsihoP.dosogicd
Mielu Zlate (c.Fitd.) - Psilologio i.lii coridien
R.Y. Bourhis, J.-P kyens (coo.d.) - Stctcotipai, discrimi@re ti r.lolii ir!.rlruputi
SeEe Moscovici - Ptihologio socio6 tou ,nAtina de Jobicot z.i
Mrian Neculau (cootd.) - Psihologio cAnPubri sqiol. RePrczcntdib sociale
Aodrci Cosmovici, LuminiB lacob (@otd.\ - Psihologie tcol4td
Aru Stoica-ConsEntil, MriaD Ncculau (r{rc,rd., ' Psirrosociolotio r.oledii
confiictului
Mircea Micl.a - Psihologic cognitivd. Mod.L teor.tico'erP.irv aL
Mi.lu Zlate- Psihologio ,n coritfi.lor cognitiv.
Mielu Zl.tc- INrdrlccr. in psiMo e
Era Drozda-Scnkorska - Psihologia sociob aP.rirn nmul
Cortrl HavanEanu - Cunoott.t o psihobgicd a Pcdoort i. fusibiudfi d. uilizt. a
corn?ucrulr.i lt ptihologia oplicold
Slevr Duck - Ptihologia rcl4iilot i .rurnatQ. T.oi., concapte $ noiuii
fundomcnralc
V.lcntin Clocorici, Aull StaD - garis.icd o?lcatd tn psihobgie
Picrrc D. vislchcr, Mda.D Ncculau (c@td.) - Dinanico gn ptttiw. T4r. d. fuzl
Jcan Dclaconr - Iatrduccre in naurostiinlch cogniliva
Ion Dafupiu - tu^,onalilola. M.loda d, abordot clinicd: obscnolia 5i i a,viul
Aurrl Sran - T.stul psihobgic. Ewllti., co&rrvcti.' a?Ucalii
Alcx Mucchiclli - Ana d. o inl!.rtto- Analiu l.tuicilot d. ,runiPularc
Vinclnt Yzcrtyl, Gcorgcs Scba&on - Cur@att.r.a ti iud.coQo c.tuilak
Jc.Dclaudc A&-rc - Psihologia cortu ticdtii. Tcotii ti ,nclod.
Bruoa Zni, Autusro PalmoMri - Manul dc Psilbbgia cornaritdlii
bn Daflmiu, Jeff L{sd6 vugha - HiPr@za clinicd- T.riici d. iidlrqic. Strut.gii
lafopcilica
Mrian Ncculau (coo.d.\ - Maaual dc psihologic sociM
MilEcla vltrsc.anu - Otgoiizntii 5i coriPonarn nt o4otiTotionol
Iolanda Mitrofan (coord.) - CuBd cu obstocol. a dqwlrdii uno . Psihologie,
psihodiagnozl, psihor.rapi. c.n mtl N coPil ti Janili.
Consranrin Enlchcscu Ttdat d. Psilunalizd si Psihot.mPic
-
Jacqucs Mo 2ngcro -Vis Si coSnilic
ConsBntin Entrchcscu -
Tra,at da Ptihos.toloSia
Ro, Schafcr lnLrpramraa psihanalilicn o kslului Rodchoch
-
hnick RaiEau - Matodalc slolisaicila cxParima ole in tliinlale uranc
ti
Ivana Markatr6 - Dialogislica ti
raprqertdrilc sociolc
zol6n Bogfthy (c@td.') - Monuol dc psiholoqia ,nrucii ii oryanizalionolt
Dorina Slltrvtrslru - Psihologio educotiei
Miclu Zlate - l2oda$hiP ti nonog,.rn nt
Constartin Entrchascu - Ttuo! da i8ia4,l mintold
Mielu Zlate - T,aan de psiholoei. orSaniulionol'Danog.riob Ool l)
Ticu Constanlin - Efilaor.o psihologicd o p.Bonobrlui
A,|a Stoica-Constantin - Coniictul ir{arpcrsotal. Ptalcnita, r^olyarc ti diminuaraa
.Jectalor
Alcx Mucchiclli - Ana d. a conanica. Mdd., lorme $i psihologio situatiilot d.
comanicore
Nicolac Miuofin, Lluentiu MiEofin - Tctttao psihologicd. In.ligenlo ti apnrudinile
Ion Daf[piu, Jcn6l6szl6 V.rgla - Psihot.rapii scutL. Strutegii, m.todc, teh ci
\rhsilc CerDat - Psihotogio stcr.otipurilor
Madus Milcu - Psihologio rclaliilot irrrerpcqonab
ConiEnrin Erqchcscu - Trurat dc psihopalobgic
Romco Zeno Crclt - Ewllat a pcnonolitdlii
Tt,jdruri, cot4a, cotJacirya
Dadel David - Ptiholotie cunicd ti psihotarqi.. FuntuJronlc
Mihri Cuclaru - R.pr.untdti socioL
Daniel David - Matodologia c.Eddrii crnica. FuDdorvme
Dcnnis Howin, Duncan Clafi.r - IntrdltccE i4 SPSS pertru psihologi.
Ana Munt!.n - Ptihologia d.ztglrdii umon.
A.lin Gavrcliuc - D. la Ewilc incrpcnonob lo codr,nicana stiotlt. Ptihologia
sociob ti slodiilc ptogrcsiya oL anicuurii $r?rui (cdilia a ll-a)
Danicl David - Truot d. psit@t rapii cogniriv. ti cohportom.ntaL
Constanrin Entrchcscu - Ttotot de ,.orio c.rc.tdrii ttintifice (edilia a ll-a,
Nicolas Cuagurn - Psihologio na ripuutii ti o supun.ii
Mielu Zlare - Tmur de psihologic otgorizalionol-n oiaS.dald (wl. ll)
ZoltAn Bog,IJn (c@td.) - Moruol dc t tuici m.rode in ptihotolio ,hultcii ti
orSonizalionallt
Danicl Da-vid, OarE Bcnge, Alina S. Rxsu - ntndali.nt. dc psiholotie .wttlionis,d ti
consiliere geneticll. Inr.grdi ah psiholoti.i ti bioloti.i'
S.rge Moscovici, Fabrice Buschini (coord.) - Metodologia ttiirtelq sociownale
Adrian Necufau - Ditomico grupulai i o zchip.i
Mihai Anilei - Psihologie ap.im.ntald
Penu Lucian C$*! - GrupuiL in oryonizotii
Gilles Amado, Ard* Guinet - Psihologid contnicdtii in gru?ui
Constanlin Entrchescu - Troror dc psihopatologie (edilia a IV-a)

Eliturr hlirol!, B{ul Carcl I nr. 4 . PO Bor 266

17!0506, Irsi, T"l. & Far : (0232) 2l.4l.mi (oZA2,2r.4t.l i
10232)21.14.& (difll,5rg) ; E-mail : of6c!@potirom.ro
Buqrrcsti, Biul I.C. BrSri.nu Er. 6, cr. 7, ap. 33,
oP 37 . PO. Bor l-728. O30l?4
Tcl. : (021) 313.89.78 : E-rDail : of6c!.bucurqri@potirom. ro

TipoFafia S,C. PRINT MULTICOLOR S.R.L. Iaqi

str. BuciuE Dr. 3,1, Iati, 70026b
Tel.: 0232-21L225, 236388; Far: O232-21t252