ARGUMENTE ŞI DIALOGURI

INTRODUCERE

Teoria argumentă rii are trei scopuri principale: identificarea, analiza şi evaluarea argumentelor. Un
argument presupune oferirea de motive în sprijinul unei teze sau pentru a o critica. A spune că ceva
este un argument satisfă că tor înseamnă a spune că el oferă unul sau mai multe motive pentru a
sprijini sau critica o teză sau afirmaţie.
Dar de ce ar trebui ca cineva să ofere un motiv pentru a susţine o afirmaţie? Această observaţie
presupune că există întotdeauna două pă rţi implicate într-un dialog. Una din pă rţi propune un
argument atunci câ nd formulează un motiv pentru a susţine o afirmaţie sau teză. Cealaltă parte
consideră teza sau afirmaţia ca fiind criticabilă. Cu alte cuvinte, oferirea unui argument presupune
un dialog între două pă rţi.
Termenul de “argumentare” denotă procesul dinamic în care argumentele sunt conectate formâ nd
lanţuri de argumentare subordonate scopului unui dialog. Ceea ce caracterizează în mod esenţial un
argument este motivul sau setul de motive oferite pentru a susţine o teză , numită concluzia
argumentului.

DIALOGURI
Un dialog este un tip de conversaţie în jurul unui anumit scop între doi (sau mai mulţi) participanţi.
La fiecare mişcare în cadrul dialogului, unul dintre participanţi ră spunde la mişcarea celuilalt.
Astfel, fiecare dialog este o secvenţă conectată de mişcă ri (acte de vorbire) care are o anumită
direcţie (scopul dialogului). Dialogurile sunt cadre convenţionale care fac posibilă argumentarea
raţională . Dialogurile nu conţin numai argumente. Ele pot conţine şi explicaţii, instrucţiuni sau
sugestii în legă tură cu ceea ce urmează să fie fă cut, etc. Dar adesea conţin argumente. Atunci câ nd
conţin argumente, argumentarea este reuşită sau satisfă că toare dacă participanţii oferă celorlalţi
posibilitatea de a formula propriile argumente. Dacă un participant foloseşte, spre exemplu, forţa
pentru a-i convinge pe ceilalţi, atunci aceasta constituie obstrucţionarea dialogului.
Pentru a prezenta un exemplu tipic de argumentare să consideră m o situaţie în care două
persoane, Elena şi Bogdan, discută la o petrecere. Elena se opune practicii des întâ lnite a oferirii de
bacşişuri. Ea a avut unele dificultă ţi în a oferi bacşişuri şi crede că această practică ar trebui
întreruptă . Pe de altă parte, Bogdan crede că practica oferirii de bacşişuri este bună şi trebuie
menţinută. Grupul din care fac parte le sugerează să poarte o discuţie după petrecere în scopul
rezolvă rii diferenţei de opinii. Iată discuţia (mişcă rile în cadrul dialogului sunt numerotate):

Elena (1)  : O problemă cu oferirea de bacşişuri este că uneori este foarte dificil de ştiut cît de
consistente ar trebui să fie atunci câ nd sunt oferite taximetriştilor, portarilor de hotel sau
ospă tarilor .
Bogdan (1): Nu e chiar aşa de dificil. Dacă ai beneficiat de un serviciu bun, oferă un bacşiş. Altfel, nu-
l oferi.
Elena (2): Dar câ t ar trebui oferit? Şi cum poţi evalua câ t de bun este serviciul fă cut?
Bogdan (2): Bazează -te pe simţul comun.
Elena (3): Bogdan, ă sta nu este tocmai un ră spuns! Simţul comun este adesea greşit. Ce fel de
criteriu pentru o bună evaluare este acesta?
Bogdan (3): Asemenea altor lucruri, în viaţă dacă vrei să faci ceva bun, cum ar fi să ră splă teşti
calitatea, trebuie să faci apel la simţul comun.
Elena (4): În privinţa bacşişului, simţul comun înseamnă prea multă incertitudine. Datorită acestei
incertitudini, persoanele implicate se pot simţi jignite. Dacă cel care oferă oferă prea puţin, cel care
primeşte nu se va simţi deloc bine. Dacă cel care oferă oferă prea mult, el însuşi se va simţi frustrat.
Astfel, practica oferirii de bacşişuri duce la frustră ri şi sentimente neplăcute.
 Bogdan (4): Mulţi studenţi îşi plă tesc taxele de studii din banii obţinuţi din bacşişuri. Iar educaţia
universitară este un lucru bun. Dacă practica bacşişului ar dispă rea, atunci unii studenţi nu şi-ar
mai permite să facă studii universitare.
Elena (5): Asta nu este o problemă. Tot ceea ce trebuie fă cut este creşterea salariului minim pe
economie.
Bogdan (5): Asta ar putea duce la închiderea multor restaurante şi mulţi studenţi şi alte categorii nu
ar mai avea slujbe.

În aceste secvenţe ale dialogului pot fi identificate:

1.      Problema dezbătută. Aceasta este reprezentată de o pereche centrală de propoziţii. În dialogul
nostru problema este dacă practica oferirii de bacşişuri este o practică care ar trebui continuată .
Problema cuprinde două enunţuri numite teze. O teză este enunţul că oferirea de bacşişuri este o
practică bună, celă lalt este că oferirea de bacşiş nu este o practică bună şi nu ar trebui continuată . În
cadrul dialogului nu s-a stabilit care este adevă rată sau falsă.
2.      Punctele de vedere ale participanţilor. Dialogul are loc între participanţi: preoponent şi respondent.
Fiecare are un punct de vedere asupra problemei discutate. Bogdan susţine practica bacşişului,
punctul său de vedere poate fi numit pro, în timp ce Elena se opune practicii bacşişului, deci punctul
să u de vedere este contra.
3.      Politeţea. Cei doi participanţi îşi formulează punctele de vedere fă ră să-l împiedice pe celă lalt să -şi
formuleze propriile opinii, dominâ nd astfel dialogul verbal sau fizic. Această caracteristică se
numeşte amabilitate sau politeţe în dialog. 
4.      Opoziţia punctelor de vedere: cele două puncte de vedere sunt opuse, ceea ce duce la un conflict de
opinii pe tema discutată. În cadrul dialogului pe tema oferirii de bacşiş, teza lui Bogdan se opune
sau este negaţia tezei pe care o susţine Elena. Aceasta înseamnă că una dintre teze poate fi
adevă rată , dacă cealaltă nu este adevă rată .
5.      Folosirea argumentelor: Cei doi participanţi fac diverse mişcă ri în cadrul dialogului. Spre exemplu,
ei pun întrebă ri, aşteaptă ră spunsuri, ră spund la întrebă rile puse. Dar cea mai important mişcare
sau secvenţă în cadrul unui dialog este formularea de argumente. Scopul formulă rii unui argument
este acela de a-l face pe celă lalt participant să accepte punctul de vedere al celui care argumentează
schimbâ ndu-i acestuia punctul de vedere susţinut anterior.
În dialogul dintre Elena şi Bogdan, niciunul nu avut succes în folosirea argumentă rii pentru a-l face
pe celă lalt să -şi schimbe punctul de vedere. Acesta este scopul ambilor participanţi la dialog. Dar,
deşi niciunul nu şi-a realizat scopul, şi astfel nu există un învingă tor şi un învins, dialogul are totuşi
mult avantaje. Participanţii au învă ţat ceva din punctul de vedere al celuilalt. Fiecare a dobâ ndit o
cunoaştere mai detaliată a propriului punct de vedere prin încercarea de a-l expune şi de a-l susţine
prin formularea de argumente.