REFERAT

BOTANICA
.

Lucrare de verificare nr. 1

1. Aratati ce asemanari si deosebiri structurale si functionale intre condriozomi si
plastide:
Structura celor doua organite este asemanatoare.
Plastidele:
-au o membrana dubla care inchide o masa fundamentala numita stroma
-foita interna a membranei se prelungeste sub forma unor lamele numite lamele
stromatice
-pe aceste prelungiri se diferentiaza niste formatiuni numite discuri granare (contin
clorofila)
Condriozomii:
-au o membrana dubla care inchide o masa fundamentala numita matrice
-foita interna a membrane se prelungeste sub forma unor lamele numite criste
-pe aceste prelungiri se diferentiaza niste formatiuni numite oxizomi
Functiile celor doua organite sunt complementare si inverse:
-plastidele active fotosintetic sunt responsabile de fotosinteza (se absoarbe dioxid
de carbon si se elibereaza oxigen; transforma energia solara in energie chimica)
-plastidele inactive depoziteaza substante de rezerva si dau culoare tesuturilor
-condriozomii sunt responsabili de respiratie (se absoarbe oxigen si se degaja dioxid
de carbon; se produce energie chimica, termica)
2. Precizati care este semnificatia biologica pe care o are reducerea numarului de
cromozomi in timpul meiozei.
La majoritatea plantelor, organele sunt formate din celule diploide. Asemenea
plante au rezultat dntr-un ou sau un zigot diploid care, la randul sau, a luat nastere in
urma unui proces de fecundatie a 2 gameti de sex diferit care au fost haploizi.
Formarea gametilor are loc in urma unui proces de diviziune prin reducerea
cromatica. Celulele mame ale sporilor, care sunt diploide, in urma sporogenezei vor
forma spori haploizi, iar prin germinarea acestora vor rezulta potale tot haploide pe
care se vor forma gameti. Fiecare gamet haloid contine un anumit numar de
cromozomi numit ,,set gameticcu care va contribui la fecundatie. Fiecare set
gametic haploid se noteaza cu ,,n, iar setul gametic cu ,,2n. In procesul de
fecundatie cei 2 gameti, prin conjugare, vor reface cantitatea de cromatina initiala,
prin urmare oul sau zigotul va contine doua seturi gametice devenind iarasi diploid.
Rezulta deci ca daca in natura nu ar exista acest proces de reducere
cromatica, gametii ar ramane diploizi, prin conjugarea lor ar rezulta un zigot
tetraploid, iar in generatiile urmatoare s-ar dubla de fiecare data cantitatea de
cromatina, lucru care in natura nu este posibil. In urma fecundatiei se reconstituie in
zigot numarul dublu de cromozomi caracteristic speciei.
Din toate astea reiese ca trecerea de la diploidie la haploidie are loc prin
procesul de reducere cromatica, iar trecerea de la haploidie la diploidie se realizeaza
prin fecundatie. Cele doua procese marcheaza momente importante in ciclul de
dezvoltare a plantelor.

Lucrare de verificare nr. 2

1. Identificati functiile indeplinite de diferitele categorii de tesuturi in corpul plantelor.
Tesuturile meristematice au rolul de a da nastere continuu la celule noi din
care se vor forma toate celelalte categorii de tesuturi ale plantelor.
Tesuturile definitive.
Tesuturile de aparare au rolul de a proteja planta impotriva agentilor
daunatoriexterni: temperatura excesiva, insolatie, leziuni mecanice, animale, agenti
microbiologici etc.
Tesuturile trofice indeplinesc functii de nutritie-absorbtia sevei brute, asimilatia
clorofiliana, depozitarea apei, aerului sau substantelor de rezerva.
Tesuturile conducatoare conduc seva bruta si cea elaborata in corpul plantei.
Tesuturile mecanice asigura rezistenta mecanica a organelor plantelor.
Tesuturile excretoare si secretoare produc diferite substante (uleiuri eterice,
rasini, balsamuri, nectar, apa, latexuri, taninuri, mucilagii etc) care raman in interiorul
organelor plantelor sau sunt eliminate in afara.
2. Prezentati schematic structura tesuturilor implicate in nutritia plantelor (absorbtia si
transportul sevei brute; fotosinteza; transportul sevei elaborate) si legatura
functionala dintre acestea.
Tesuturile implicate in nutritia plantelor sunt urmatoarele:
Tesuturile trofice absorbante alcatuite din peri absorbanti si parenchimen
cortical (asigura transmiterea din celula in celula a apei cu substante pana la vasele
lemnoase din cilindrul central al radacinii)
Tesutul conducator lemnos transporta seva bruta (apa si sarurile minerale) de
la radacina la frunze este alcatuit din vase lemnoase, parenchimen lemnos si uneori
fibre lemnoase.
Tesuturile trofice asimilatoare, care au rolul de a realiza fotosinteza, sunt
alcatuite din parenchimen palisadic (celule alungite bogate in cloroplaste si dispuse
perpendicular pe epiderma superioara) si parenchimen lacunos (asezat intre
parenchimenul palisadic si epiderma inferioara, mai sarac in cloroplaste si cu
numeroase lacune pline cu aer intre celule).
Tesutul conducator liberian conduce seva elaborata (rezultata in urma
fotosintezei) de la nivelul frunzelor spre celelalte organe ale plantelor si este alcatuit
din: vase liberiene, parenchimen liberian, celule anexe si uneori fibre liberiene.
3. Aratati ce asemanari si deosebiri exista intre tesutul conducator lemnos si cel
liberian.
Functiile celor doua tesuturi sunt complementare: tesutul lemnos conduce
seva bruta (apa si sarurile minerale) de la radacina la frunze, in timp ce tesutul
liberian conduce seva elaborata (rezultata in urma fotosintezei) de la nivelul frunzelor
la celelalte organe ale plantelor.

Atat tesutul conducator lemnos cat si cel liberian sunt tesuturi conducatoare si
au o structura asemanatoare, dar adaptata functiei indeplinite de fiecare dintre ele in
cadrul plantei.
Tesutul lemnos este alcatuit din vase lemnoase, parenchimen lemnos si
uneori fibre lemnoase.
Tesutul liberian este alcatuit din vase liberiene, parenchimen lemnos si uneori
fibre liberiene. In plus acesta mai contine si celule anexe (doar la angiosperme) din
care se nasc, daca este nevoie, noi vase liberiene prin perforarea peretilor
transversali.
Lucrare de verificare nr. 3
1. Descrieti pe scurt deosebirile dintre radacina si tulpina in privinta structurii primare.
Desi structural radacina si tulpina sunt foarte asemanatoare, totusi functiile lor
diferite le confera specificitate.
Astfel stratul exterior al radacinii este rizoderma. Cele mai multe dintre celulele
sale formeaza perisori absorbanti cu care sunt absorbite substantele din sol.
Stratul exterior al tulpinii este epiderma, un strat de celule lipsit de cloroplaste,
cu pereti ingrosati, menit sa protejeze straturile interioare.
Scoarta radacinii, stratul intermediar, are o structura mai complexa si se
diferentiaza in cutis, mezoderma si endoderma.
In scoarta tulpinii se pot diferentia tesuturi mecanice si cloroplaste.
Cilindrul central este structurat la fel, dar la radacina fasciculele conducatoare
lemnoase si liberiene sunt asezate alternativ, in timp ce la tulpina partea liberiana
este dispusa la exterior, iar cea lemnoasa la interior.
2. Aratati care este originea ontogenetica a organelor vegetative ale plantelor.
Radacina ia nastere din radicula embrionului.
Tulpina ia nastere din tigela si gemula embrionului.
Frunzele iau nastere din primordiile laterale de sub varful vegetativ al tulpinii.
Lucrare de verificare nr. 4
1. Prezentati relatia dintre floare, fruct si samanta.
Floarea, fructul si samanta sunt organele regenerative ale plantei.
Floarea este o ramura scurta, cu crestere limitata, adaptata pnetru indeplinirea
functiei de reproducere.
Fecundarea este procesul de unire a gametilor (n) masculi cu cei femeli,
proces in urma caruia rezulta o celula-ou sau zigot (2n).
Prin polenizare graunciorele de polen ajung de laa anterele staminelor pe
stigmatul gineceului. Polenul ajuns pe stigmat germineaza, dand nastere unui tub
polenic. In acest tub patrunde celula generativa, care prin diviziune formeaza doi
gameti masculi.

Tubul polenic strabate stigmatul si stilul, ajunge in ovar, inainteaza pe peretii

ovulului, trece prin micropil, ajungand la sacul embrionar. Varful tubului polenic se
gelifica pinind in libertate cei 2 gameti. Unul dintre gametii masculi va fecunda
oosfera, rezultind zigotul principal diploid, iar cel de-al doilea va fecunda celula
secundara a sacului embrionar, rezuntind zigotul secundar, triploid.
Fructul rezulta din peretele ovarului (din carpela), in urma procesului de
fecundatie, in paralele cu transformarea ovulului in samanta si are rolul de a proteja
semintele si, la multe specii, de a asigura raspindirea semintelor in natura.
Samanta este organul de inmultire a plantelor evoluate. Zigotul principal (2n),
dupa o perioada de repaus, intra in diviziune, formind spre micropil un organ filiform,
numit suspensor, iar in partea opusa rezulta un masiv de celule din care se va
diferentia embrionul, alcatuit din radicula, tigela, gemula si unul sau doua
cotiledoane. In timpul cresterii embrionului, suspensorul se alungeste si impinge
embrionul in masa albumenului, din care se va hrani. In paralel, nucleul triploid al
zigotul secundar (3n) se divide foarte activ, incat la un moment dat intregul sac
embrionar este plin cu nuclei nedespartiti prin membrane. Sacul embrionar
plurinucleat isi mareste volumul pe seama nucelei care se reduce din ce in ce mai
mult, avind, in acest stadiu, un aspect laptos. La un moment dat, incep sa apara, de
la periferie spre centru, pereti despartitori intre nuclei, formindu-se astfel un tesut
numit albumen sau endosperm secundar, foarte bogat in substante nutritive. Astfel
se formeaza albumenul la plantele din clasa Liliopsida. La majoritatea
Magnoliopsidelor, cariochineza de la nivelul zigotului secundar este urmata imediat
de citochineza, astfel incat albumenul are, de la inceput, o structura celulara. In
paralel cu formarea embrionului si a albumenului, integumentele ovulului cresc, se
sclerifia partial si formeaza invelisul semintei (tegumentul).
2. Intocmiti descrierea morfo-anatomica a unei plente de cultura: radacina, tulpina,
frunza, floare, inflorescenta, fruct, samanta.
Tomate, patlagele rosii
Morfologia
Radacina principala, in conditii naturale, este pivotanta. Pe ea se formeaza
numeroase ramificatii laterale care exploreaza un volum mare de sol. In conditii
favorabile, planta formeaza si radacini adventive de pe tulpina.
Tulpina este la inceput erbacee si erecta, iar spre sfarsitul perioadei de
vegetatie axul principal are tendinta de a se lignifica. La soiurile pitice tulpina este
erecta, inalta de 40-50cm. La soiurile inalte este de pana la 2.5-3m. In sera pot
ajunge pana la 5-7m lungime. Din mugurii axilari se formeaza lastari, copili. Tulpina
este acoperita cu peri scurti, glandulosi, in amestec cu peri tectori simpli, lungi.
Frunza este simpla, petiolata, alterna, cu limbul ovat sau lanceolat, de regula
mai lunga de 20cm. Limbul este intrerupt imparipenat-sectat, de obicei cu segmente
mari, alternind cu altele mai mici, neperechi. Fetele limbului sunt netede sau gofrate.
Pe fata inferioara limbul este verde-albastrui sau verde-cenusiu. Frunzele, ca si

tulpinile, sunt acoperite cu peri simpli, lungi, in amestec cu peri glandulari care
secreta un suc acrisor, cu miros puternic, caracteristic.
Florile sunt actinomorfe, hermafrodite, grupate in inflorescente cimoase,
simple sau compuse, extraaxilare. Pedicelii florali sunt articulati. Numarul florilor intro inflorescenta variaza de la 2 la 20. La o floare deosebim: caliciul format din 5-10
sepale unite, persistente, terminat cu tot atatea lacinii liniar-lancelolate, ascutite;
corola gametopetala, rotata, cu diametru de 1-2.5cm, formata din 5-10 petale
galbene terminata cu tot atatea lacinii; androceul alcatuit din 5-10 stamine cu
filamente foarte scurte, libere dar unite la baza cu tubul corolei, iar anterele ingust
lanceolate, terminate intr-un apendice subtire care se deschid printr-o crapatura
longitudinala spre interior, sunt concrescute intr-un tub staminal de forma tronconica;
gineceul format din 2-7 carpele unite prezinta ovarul superior continuat cu un stil
lung, care strabate tubul staminal si se termina cu un stigmat capitat, putin aparent.
Fructul este o baca de forma, marime si culoare variabile dupa dupa soi.
Froma poate fi mai mult sau mai putin sferica, turtita, ovata, piriforma etc. Culoarea
fructelor crude este verde, la maturitate rosie, roz, galbena, portocalie, uneori alba.
Greutatea variaza de la 30-40g la 300-500g, in functie de soi si de conditiile de
cultura. Fructul prezinta epicarpul membranos, incolor sau galben, elstic, lucios;
mezocarpul foarte zemos, divers colorat, bogat in glucide, vitamine si saruri minerale.
Samanta este mica, de culoare galbuie-cenusie, reniforma, comprimata, de 24mm in diametru, matasos-paroasa. Intr-un fruct se gasesc, dupa soi, 150-300
seminte.
Anatomia
Radacina. Structura primara
Rizoderma este formata dintr-un strat de celule cu toti peretii subtiri, multe
dintre ele fiind transformate in peri absorbanti foarte lungi.
Scoarta este diferentiata in 3 zone distincte-exoderma, unistratificata, alcatuita
din celule mari, cu pereti suberificati; parenchimen cortical reprezentat prin 3-5
straturi de celule mari ce lasa intre ele meaturi; endoderma, unistratificata.
Cilindrul central incepe cu un periciclu parenchimatic unistratificat, de care se
sprijina 2-3 fascicule de lemn, alternind cu 2-3 fascicule de liber, separate de raze
medulare parenchimatice largi. Maduva este inlocuita de timpuriu de cele mai noi
vase de metaxilem.
Structura secundara
Felogenul, diferentiat in pozitie hipodermica, formeaza la exterior 2-5 straturi
de suber, iar la interior 2-3 straturi de feloderm.
Cambiul da nastere la exterior unui inel relativ subtire de liber secundar, iar la
interior unui corp lemnos secundar mai gros.
Liberul secundar este alcatuit din tuburi ciuruite, celule anexe si celule de
parenchimen liberian.
Corpul lemnos secundar cuprinde vase mai multe si de diametru mare,
libriform, putin sclerificat, dar intens lignificat si parenchimen lemnos.

Tulpina. Structura primara

Epiderma este construita dintr-un strat de celule izodiametrice, cu toti peretii
subtiri. Din loc in loc se afla stomate si peri tectori lungi, pluricelulari, cu pereti relativ
subtri, rareori si peri secretori.
Scoarta este relativ groasa, parenchimatica, de tip meatic, formata din 5-7
straturi de celule, cele externe continind cloroplaste, iar unele interne nisip de oxalat
de calciu.
Cilindrul central cuprinde cateva fascicule conducatoare de tip colateral,
separate de raze parenchimatice foarte largi.
Tesutul meristematic, de forma unui inel aproape continuu, chiar in structura
primara, formeaza pe toata circumferinta tulpinii liber primar.
Caracteristic este liberul intern care apare sub forma unor insule in zona
perimedulara.
Maduva prezinta celule foarte mari, parenchimatice, cu meaturi foarte mari
intre ele.
Structura secundara
Epiderma ramane ca in structura primara, la nivelul ei aflandu-se foarte multi
peri tectori, iar scoarta este diferentiata in parenchimen asimilator hipodermic,
colenchim angular si parenchim incolor intern.
Cambiul este foarte gros, inelar, din activitatea lui rezultind spre exterior un inel gros,
discontinuu de liber secundar, iar spre interior un inel gros de lemn secundar.
Frunza
Petiolul si petiolulul au contur aproximativ semicircular si semieliptic in
sectiune transversala, cu 3 creste adaxiale ascutite.
Epiderma este formata din celule izodiametrice, cu toti peretii subtiri, din loc in
loc se afla stomate si peri tectoriali uniseriati, pluricelulari.
Sub epiderma urmeaza o zona de parenchimen asimilator, iar apoi o patura
aproape continua de colenchim angular.
Parenchimenul intern este de tip meatic, format din celule mari.
Tesutul conducator este reprezentat printr-un fascicul foarte mare, central de
forma unui arc larg deschis in sectiune transversala si doua fascicule foarte mici
latero-adaxiale.
La limb, vazut din fata, epiderma este formata din celule de contur neregulat,
cu pereti laterali sinuosi.
Stomatele sunt prevazute mai ales in epderma inferioara.
Epiderma este formata din celule izodiametrice, cu toti peretii subtiri.
Perii tectori sunt numerosi pe ambele fete ale limbului si au structura ca la
tulpina.
Mezofilul este diferentiat palisadic unistratificat si tesut la cunos pluristratificat.
Fructul

Epiderma se invecineaza cu unul sau mai multe straturi de celule hipodermice

impreuna formind exocarpul (pielita).
Mezocarpul este foarte gros, carnos, format din celule parenchimatice, mai
mici la exterior si la interior foarte mari, la mijloc circulare, ovale sau poligonale.
Fasciculele conducatoare sunt subtiri.
Endocarpul este format din celule cu pereti laterali subtiri si foarte ondulati.
Samanta
Celulele epidermice se gelifica in procesul de dezvoltare a semintelor, in
paralel cu ingrosarea peretilor lor intermediari.
Ingrosarile peretilor laterali ai celulelor epidermice sunt libere de partea
gelificata si creeaza impresia unui puf pe samanta.
Celulele de sub epiderma sunt puternic turtite, de culoare maronie, de
epiderma le separa un strat de celule care reprezinta un rest de perisperm.
Endospermul si embrionul contin unlei si mici graunciori de aleurona.