Strategie de parteneriat școală-familie-comunitate.

Parteneriatul este o relaţie stabilă între persoane sau instituţii care participă cu
anumite resurse pentru atingerea unui scop comun; este o relaţie de egalitate stabilită în baza
unor acorduri semnate, ambii parteneri având dreptul de a evalua gradul de atingere a
obiectivelor şi modul de gestionare a resurselor: comunicarea este permanentă,
responsabilităţile, succesele riscurile sau eşecurile fiind asumate deopotrivă; presupune
strategii de cooperare pe termen lung cu o flexibilitate scăzută datorită scopului comun.
Parteneriatul are, așadar, drept scop următoarele:
● să ajute profesorii în munca lor;
● să perfecționeze abilitățile școlare ale elevilor;
● să îmbunătățească programele de studiu și climatul școlar;
● să îmbunătățească abilitățile educaționale ale părinților elevilor;
● să dezvolte abilități de lideri ale părinților;
● să faciliteze legătura dintre familii, personalul școlii și al comunității;
● să ofere servicii și suport familiilor;
● să creeze o atmosferă de lucru mai sigură în școală.
Ceea ce este dificil în stabilirea unui parteneriat nu este iniţierea lui ci menţinerea
funcţionării acestuia în timp. Atunci când se doreşte construirea unui parteneriat durabil trebuie
identificate atât scopurile comune cât şi divergenţele. Fiecare organizaţie îşi are pr opria
identitate, iar pentru a derula un proiect împreună cu altă organizaţie trebuie căutate şi
valorificate punctele şi interesele care le leagă.
Există o serie de strategii pedagogice de îmbunătăţire a relaţiei şcoală-familie-
comunitate şi de valorificare a calităţii educaţiei în formarea personalităţii integrale a elevului,
şi anume:
❖ familiarizarea părinţilor /familiei cu finalităţile /standardele de eficienţă a învăţării şi
curriculumul şcolar;
❖ implicarea părinţilor în activităţile şcolare ce urmăresc scopul formării competenţelor
de autoeducaţie la elevi;
❖ educaţia părinţilor în scopul formării şi dezvoltării competenţelor educative parentale
şi a centrării pe autoeducaţie;