UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI

Facultatea de Geografie
Specializarea: Geografia Turismului

Determinarea intensității
fluxurilor radiative din
atmosferă, a efectului
luminos al radiațiilor
solare și a duratei de
strălucire a Soarelui
-portofoliu la disciplina Meteorologie-

Autor,
Student LAZĂR Andrei-Sabin
București
Grupa 107 2020
 03 Definiții 09 Instrumente utile
în determinarea

05
elementelor

Cuprins Unitățile de
măsură a
elementelor
meteorologice
14
meteorologice

Particularități ale
instalării
instrumentelor

06 Metode utile
în
determinarea
elementelor
meteorologice

intensității
fluxurilor
radiative
16 Complexul de
observații

07
19
Locul determinării
elementelor Bibliografie
meteorologice
Definiții:
Atmosfera:
1. Înveliș gazos care înconjoară Pământul;
2. Masă de gaze și de vapori aflată într-un spațiu în care au loc reacții chimice..
3. Unitate de măsură a presiunii gazelor.

Determinarea:
Stabilire a limitelor între care se situează un lucru, un fenomen, un fapt etc.

Intensitatea:
Însușirea de a fi intens; grad de tărie, de putere, de forță.

Fluxul:
1. Creșterea periodică a nivelului apei mărilor și oceanelor sub influența mișcării de rotație a Pământului și a
atracției Lunii și a Soarelui.
2.Revărsare puternică, val, năvală.
Fluxul radiativ:
Cantitatea de energie radiată printr-o anumită zonă, sub forma de fotoni sau alte particule
elementare, de obicei măsurată în W / m 2 . Se folosește în astronomie pentru a determina
magnitudinea și clasa spectrală a unei stele și în meteorologie pentru a determina intensitatea
convecției în stratul limită planetară . Fluxul radiativ acționează, de asemenea, ca o generalizare
a fluxului de căldură , care este egal cu fluxul radiativ atunci când este limitat la spectrul
infraroșu.

Radiația solarală:
Radiația electromagnetică emisă de Soare având lungimi de undă din întregul spectru al
undelor electromagnetice.

Efectul luminos:
Măsura puterii percepute de radiația solară.

Durata de strălucire a Soarelui:

Intervalul de timp, din cursul unei zile, când Soarele strălucește și se exprimă în ore și
zecimi de oră.
Unităţile de măsură a elementelor meteorologice
Pentru determinarea intensității fluxurilor radiative
din atmosferă, unităţile de măsură calorice sunt atât
caloria (cal) cât şi kilocaloria (kcal).
1 cal = 4.18400 joules
1kcal = 1000 calorii

Radiaţia solară se măsoară în megajoule pe metru

pătrat (MJ/m2) dar şi în kilowatt pe oră (kW/h).
1 MJ/m2 = 0,277 kW/h
1 kW/h = 3,6 MJ/m2
Metode utile în determinarea intensității
fluxurilor radiative
Printre metodele de determinare a intensităţii radiaţiei
prin mijlocirea efectelor sale termice se numără:
• Metoda calorimetrică care se bazează pe efectul de
încălzire a unui corp masiv cu suprafață neagră,
supus acțiunii unui flux radiativ oarecare.
• Metoda termometrică care se bazează pe faptul că
pierderile de căldură suferite de receptorul
instrumentului radiometric, expus timp îndelungat
acțiunii radiației, sporesc paralel cu creșterea lui,
diminuând astfel această creștere.
• Metoda cu curent de apă rezidă în măsurarea
diferenței de temperatură a receptorului cu regim
staționar, astfel, in timpul operațiunii, căldura ce
vine de la receptor este înlăturată printr-un curent de
apă care îl udă neîncetat.
• Metoda compensării constă în măsurarea intensității
radiației cu ajutorul a 2 receptoare absolut identice.
 Locul determinării
elementelor
meteorologice
Amplasarea platformei meteorologice se face
în condiții reprezentative, cât mai deschise,
expuse circulației maselor de aer, care să
redea caracteristicile dinamicii atmosferei,
tipice regiunii în care funcționează stația.
Este necesar ca platforma meteorologică să
fie cât mai degajată, pentru a evita influența
indusă de obstacole (indiferent dacă au
dimensiuni minore sau majore) care ar putea
determina modificări cantitative ale valorii
elementelor meteorologice.
Suprafața platformei trebuie să fie perfect
orizontală, fără denivelări, astfel încât să se
asigure o distribuție uniformă pe sol a
radiației solare și în sol a umidității în regim
natural.

Dimensiunile platformei meteorologice variaza în funcție

de volumul de observații efectuate astfel:
• Platforma meteorologică standard are forma unui pătrat
cu latura de 26/26 m și este orientată pe direcția N-S și
E-V.
• Când în perimetrul său este inclus complexul de
instrumente actinometrice ( pentru măsurarea
intensității fluxurilor radiative ), platforma are forma
unui dreptunghi cu latura de 36/26 m ( latura de 36 m,
orientată N-S, iar cea de 26 m, E-V ).
 Instrumente utile în determinarea
elementelor meteorologice
Determinarea intensității fluxurilor radiative

Pirheliometrul cu
compensație electrică
tip Angstrom se
compune dintr-un tub
metalic cu diametrul
de 15-45 mm și
lungimea de 100-120
mm, în interiorul
căruia se găsesc 3-4
diafragme, destinate
limitării fascicolului
de raze solare directe
ce pătrund până la Pirheliometrul calorimetric tip Michelson
piesa receptoare a reprezintă unul dintre cele mai vechi
instrumentului. tipuri de pirheliometre. Acesta este
alcătuit dintr-un tub metalic de forma
literei U prin care circulă un curent de
apă.
 Radiometrul
bimetalic tip
Michelson are drept
piesă receptoare o
lamă bimetalică de
0.07 mm grosime,
2mm lățime și 13
mm lungime,
obținută prin
laminarea la cald a
unei plăcuțe de fier
și a uneia din invar.
Pe partea de fier,
Radiometrul termoelectric RT-50 este un lama este acoperită
instrument simplu, a cărui funcționare se bazeză cu fum negru
pe principiul producerii unui curent îmbibat cu alcool.
termoelectric prin încălzirea diferențială a
termosudurilor care alcătuiesc piesa lui
receptoare, expusă parțial acțiunii razelor solare
Piranometrul
Arago-Davy se
compune din 2
termomentre
identice, unul dintre
ele având rezervorul
acoperit cu negru de
fum, iar celălalt cu
alb de magneziu.
Ambele rezervoare
Piranometrul absolut tip Angstrom
sunt protejate
este compus din 4 lame subțiri de
împotriva
manganin dintre care 2 sunt vopsite
precipitațiilor și
cu negru de fum și absorb radiațiile
vântului.
ce cad pe ele, iar 2 sunt vopsite cu
alb de magneziu și reflecctă
radiațiile.
 Luxmetrul tip Bruno Lange

Determinarea efectului luminos al radiațiilor solare

funcționează pe principiul
fotoelectric și este alcătuit din
2 părți mari: fotocelula de
seleniuu si galvanometrul.

Fotocelula are forma unui disc şi poate fi

expusă fără filtru numai cand iluminarea nu
depăşeşte 1000 de lucsi. Când această
valoare este depăşită. Fotocelula se acoperă
cu un filtru care slăbeşte lumina ce ajunge
până la suprafaţa ei, într-un raport cunoscut.
Determinarea duratei de strălucire a Soarelui Heliograful tip R. Fuess are
drept piesă receptoare o sferă
masivă de sticlă care
concentrează într-un focar
razele solare căzute pe
suprafața sa
Heliograful tip Metra
dispune de o nivelă cu bulă
de aer folosită în scopul
orisontalizării basei sale.
Heliograful universal URSS
prezintă o structură mai
complexă, ce se deosebește
prin faptul că partea sa
superioară se poate roti ușor
în jurul unui ax.
Particularități ale instalării
instrumentelor elementelor
meteorologice

Instrumentele meteorologice sunt instalate după un

regulament internaţional, pe mai multe linii paralele de
la nord către sud, fiecare aparat având un loc fix astfel
distribuite pentru a se evita umbrirea lor şi pentru a nu
influenţa indicaţiile celuilalt.
- Linia 1 din nordul
terenului, situată la 4m
distanţă de plasa de protecţie
a terenului este destinată
giruetei cu placă uşoară,
giruetei cu placă grea si
staţie automată dar şi
chiciurometrului. Giruetele
sunt utilizate pentru
determinările asupra
caracteristicilor principale
ale vântului iar
chiciurometrul pentru
determinarea grosimii
depunerilor de gheaţă pe
conductorii aerieni.
- Linia 2 este destinată
adăpostului meteorologic
ce serveşte pentru
protecţia împotriva
radiaţiei solare, a
precipitaţiilor şi a vântului,
a intrumentelor şi
aparatelor cu care se
determină temperatura şi
umezeala aerului.
Adăpostul este alcătuit
dintr-o cuşcă , un suport şi
o scară.
Complexul de observații
A. Observațiile vizuale se efectuează cu ochiul liber,
asupra Soarelui și a diferitelor fenomene atmosferice
precum:nebulozitatea atmosferică, starea solului,
furtuni, uragane, viscole, fenomene orajoase etc.

B. Observațiile instrumentale se efectuează cu ajutorul

instrumentelor sau aparatelor de măsură şi pot fi cu
citire directă şi înregistratoare.
Atât observaţiile instrumentale ,cât şi cele vizuale, se efectuează la
termene standard, pentru staţiile cu program climatologic, orele de
observaţie fiind 01,07,13 şi 19, iar pentru cele cu program sinoptic
02,05,08,11,14,17,20 şi 23(orele principale în cazul staţiilor
sinoptice sunt 02,08,14 şi 20) după timpul oficial.
Întrucât volumul observaţiilor climatologice care se efectuează la
fiecare dintre termenele menţionate este mult prea mare pentru a
putea fi realizat în momentele respective,s-a recus la o eşalonare a
determinărilor care încep cu 20 minute înaintea orei de observaţii şi
se încheie cu 20 minute dupa această oră.
Scopul observațiilor meteorologice este de a informa cu date
Centrele Regionale și implicit Centrul Național de Prevedere a
Vremii, precum și diferite instituții de stat și mass-media, interesate
să cunoască și evoluția timpului.
Vă mulțumesc!
Bibliografie:

● Ciulache S. , Meteorologie, manual practic

● https://ro.qaz.wiki/wiki/Radiative_flux
● https://dexonline.ro/
● https://www.vremea.ro/gt/durata-de-stralucire-a-soarelui/
● https://biblioteca.regielive.ro/proiecte/geografie/platforma-meteorologica-202424.html
● https://www.slideshare.net/AlexandraNiu/staia-meteo