Universitatea din Bucuresti Facultatea de psihologie si stiintele educatiei Formarea

Profesorilor

Lector dr. Managementul clasei de elevi

Conduite negative intalnite in sala de clasa –conflictul

Tehnici de rezolvare a conflictelor sau cum a incheiem problemele
inainte ca ele sa apara?
 Utilitatea limitelor in sala de clasa
 Ce inseamna sa fi un profesor ferm, onest dar si continator?

Conduite negative intalnite in sala de clasa – ce este bullingul si

cum il putem evita?
Din punct de vedere etimologic, conflictul semnifică ”lovirea împreună cu forţa” ceea
ce presupune prezenţa a cel puţin două părţi şi a unor stări negative ca frustrare, privare,
suferinţă, nelinişte, etc. Fiind prezent în viaţă cotidiană ca un fapt firesc, problematica
conflictului (indicii, structura, caracteristici, funcţii, prevenire/ diminuare/ rezolvare,
valorificare) constituie preocupare a psihologilor, sociologilor, economiştilor, politicienilor şi
nu în ultimă instanţă a pedagogilor. Abordarea lui se realizează din perspective diferite, ceea
ce generează o diversitate de definiţii, care îi evidenţiază structura şi caracteristicile
definitorii.
Potrivit lui L. A. Coser (1967) „conflictul este o lupta între valori şi revendicări de
statusuri, putere şi resurse în care scopurile oponenţilor sunt de a neutraliza, leza sau elimina
rivalii”; se evidenţiază elementele implicate în conflict.
W. A. Donohue şi R. Kolt (1992) precizează ”Conflictul este o situaţie în care oamenii
interdependenţi prezintă diferenţe (manifeste sau latente) în ceea ce priveşte satisfacerea
nevoilor şi intereselor individuale şi interferează în procesul de îndeplinire a acestor
scopuri”; condiţia apariţiei conflictului este interacţiunea părţilor.
Mihaela Vlăsceanu apreciază: „conflictul este o formă de opoziţie centrată pe adversar,
bazată pe incompatibilitatea scopurilor, intenţiilor şi valorilor părţilor oponente” (2003).
În viziunea lui B. Mayer (2000) conflictul constituie un „fenomen psihosocial care
implică o componentă cognitivă (gândirea, percepţia situaţi ei conflictuale), o componentă
afectivă (emoţiile şi sentimentele) şi o componentă comportamentala”. Se evidenţiază astfel
structura tridimensionala a conflictului.
Acelaşi tip de structura include, după Johan Galtug (1969), alte trei componente:
contradicţia (situaţia conflictuală şi incompatibilitatea scopurilor), atitudinea (reuneşte
elementele cognitive cu cele afective şi volitive) şi comportamentul.
Percepţia conflictului (înţelegerea, evaluarea situaţiei) depinde de experienţele
anterioare, de importanţa scopurilor, de intensitatea şi importanta intereselor, de contextul
spaţio-temporal. Escaladarea conflictului poate fi prevenită doar în condiţiile în care fiecare
parte percepe corect situaţia şi interpretează corect percepţiile celuilalt. Ascultarea activă a
 Universitatea din Bucuresti Facultatea de psihologie si stiintele educatiei Formarea
Profesorilor

Lector dr. Managementul clasei de elevi

părţilor direct şi indirect (de către negociator, mediator, arbitru) reprezintă un mecanism
important pentru rezolvarea conflictului. Pe parcursul conflictului sunt implicate multiple
emoţii, cele mai multe negative: frustrare, tensiune, teama, tristeţe, furie, spaima, ura,
disperare. Exprimarea emoţiilor (aspectul expresiv al conflictului) influenţează desfăşurarea
acestuia.
Într-un conflict, emoţiile pot avea roluri diverse: cauza, resursa energetică care
potentează, susţine conflictul, indicator al intereselor şi scopurilor implicate în declanşarea
conflictului, mecanism al rezolvării/diminuării conflictului. În legătură cu emoţiile părţilor,
managementul conflictelor recomanda şi utilizează tehnici precum: practicarea empatiei,
crearea şi exprimarea respectului pentru celălalt, programarea comunicării paraverbale şi
nonverbale (a poziţiei, gesturilor, tonalităţii vocii, pauzelor care vor interveni în vorbire
pentru a marca cele dorite), practicarea ascultării active, comportamentul curtenitor
(complimente, acordarea întâietăţii), controlul propriilor emoţii negative, exprimarea
emoţiilor pozitive în raport cu partea adversa, umorul fin.
Acţiunea în conflict poate avea un caracter constructiv sau distructiv.
Indiciile conflictului sunt diverse: tensiunea, neînţelegerea, incidentele, disconfortul,
criza.
Cercetătorii conflictelor identifică mai multe tipuri.
După natura efectelor, conflictele se clasifică în
 funcţionale sau constructive şi
 disfuncţionale sau distructive.
După natura lor, conflictele pot fi
 conflicte de interese,
 conflicte de opinii/credinţe,
 conflicte cognitive,
 conflicte afective.,
 conflicte instrumentare sau procedurale,
 conflicte comportamentale.
După sfera de cuprindere sau specificul părţilor, conflictele se clasifică în
 conflicte intrapersonale,
 conflicte interpersonale,
 conflicte între grupuri.
Cauzele conflictelor sunt diverse: incompatibilitatea scopurilor, diferenţe de valori,
percepţiile eronate asupra situaţi ei, diferenţe între stările şi stilurile cognitive ale părţilor,
competiţia exagerată şi neloială, diferenţele de statut, comunicarea defectuoasă, prejudecăţi
personale.
Conflictul presupune mai multe etape: interacţiunea, dezacordul, confruntarea,
escaladarea, dezescaladarea, rezolvarea (adaptarea realizata de I. O. Pânişoară după ciclul
circular al lui Forsyth).
 Universitatea din Bucuresti Facultatea de psihologie si stiintele educatiei Formarea
Profesorilor

Lector dr. Managementul clasei de elevi

Strategiile de prevenire/diminuare/rezolvare a conflictului presupun diverse forme

de intervenţie pe care Ana Stoica Constantin le sintetizează astfel:
 Prevenirea conflictului, a incompatibilităţii şi a comportamentelor opozante se poate
realiza prin gestionarea corecta a propriilor relaţii, prin iniţiative luate la nivelul organizaţiei
precum şi prin ombudsemen;
 Transformarea conflictului urmăreşte asigurarea înţelegerii reciproce
 Reducerea conflictului
 Negocierea
 Medierea („negociere asistată”) presupune intervenţia unei terţe părţi care creează
condiţiile pentru realizarea consensului, îndrumă părţile să-şi găsească ele insele soluţia
corectă sau chiar sugerează soluţii fără le impune;
 Arbitrarea: rezolvarea conflictului se realizează prin intervenţia unei terţe părţi,
arbitrul care după ce ascultă părţile, adoptând o atitudine echidistanta impune soluţia;
 Concilierea („diplomaţie naveta”) seamănă cu medierea dar părţile implicate în
conflict sunt ascultate/asistate separat; conciliatorul transportă informaţia către părţi care deşi
doresc să ajungă la un acord nu reuşesc din diferite motive (în general tensiunea motivaţională
şi emoţională);
 Reconcilierea intervine după rezolvarea conflictului pentru „vindecarea părţilor”; se
realizează prin tabere de vacanţă, întâlniri în cadrul cărora se explorează împreună teme
dureroase şi se clădesc „punţi de încredere” (Ana Stoica Constantin), prin utilizarea religiei şi
a produselor culturale) ca mijloace ale înţelegerii/apropierii;
 Consensul apare la încheierea conflictului şi constă în adoptarea pe baza unui
fundament conceptual şi emoţional a unui punct de vedere comun;
Cu privire la conflictul cognitiv, sintetizam opiniile specialiştilor referitoare la valenţele
rezolvării lui: activism psihic şi relaţional, motivaţia cunoaşterii integrale şi profunde,
coparticipare, capacităţi intelectuale şi capacităţi rezolutive dezvoltate prin valorificarea lor
optimă, creativitate. I. O. Pânişoară recomanda (2006) nu numai prevenirea, reducerea şi
rezolvarea conflictului cognitiv ci şi provocarea, stimularea lui în vederea determinării, prin
rezolvare, a dezvoltării cognitive şi emoţionale.
În prevenirea conflictului si, în general, în managementul conflictului, autorul, specialist
în comunicare organizaţională şi educaţională, sugerează următoarele elemente strategice:
 elaborarea unor situaţii de instruire cu sarcini cognitive precise, bine definite,
structurate şi acceptate de elevi;
 focalizarea pe obiective;
 ascultarea activă exercitata nu numai de către profesor, ci şi de către elevi;
 argumentarea opiniilor şi verificarea soluţiilor;
 monitorizarea discuţiilor contradictorii dintre elevi şi prevenirea situaţiilor de
acaparare a comunicării de către anumiţi elevi;
 instrumentarea elevilor cu tehnici de negociere şi de mediere;
 Universitatea din Bucuresti Facultatea de psihologie si stiintele educatiei Formarea
Profesorilor

Lector dr. Managementul clasei de elevi

 instalareaunui climat pozitiv, stimulativ, centrat pe respect necondiţionat;

 provocarea/stimularea conflictului cognitiv se realizează prin abordări precum:
 elaborarea unor situaţii de instruire cu sarcini cognitive complexe, slab definite şi slab
structurate;
 promovarea stilului de învăţare inovativ;
 utilizarea metodelor de instruire provenite din cercetarea ştiinţifică şi din creativitate;
 promovarea conflictului de rol centrat pe relaţie (jocul de rol)
 introducerea intenţionată a oponentului;
 promovarea unei comunicări centrate pe comprehensiune şi empatie;
 aşezarea mobilierului în contexte spaţiale care să stimuleze opoziţia;
 valorificarea, în rezolvarea problemelor, a intuiţiei şi a emoţiilor.

Exercițiu de conștientizare

Pentru a vă schimba comportamentele, trebuie mai întâi să vă familiarizați cu "punctele fierbinți" și cu

„declanșatoarele emoționale”.

Punctele fierbinți sunt acele momente ale zilei în care suntem mai vulnerabili și mai puțin disponibili din
punct de vedere emoțional. S-ar putea să ne simțim stresați, obosiți, copleșiți sau neajutorați, sau ne simțim
preocupați de muncă sau de căsătorie.
Declanșatoarele emoționale sunt sentimente sau judecăți din propria noastă copilărie, care pot apărea atunci
când copilul vostru poate sa manifeste conduite așa zise, neacceptate, aruncă cu mancare, țipă în magazinul de
jucării, manifestă conduite ostile față de propriul frățior. Sau, copilul vostru nu se ridică la nivelul academic dorit
de voi, ia note mici, ramane repetent, pică examenul de admitere. În astfel de situații simți ca tu ai eșuat ca
părinte. Sunt multe exemple de acest gen, pe care le întâlnim în experiențele noastre cotidiene
Pentru a avea control asupra propriilor tale emoțiilor, mai întâi trebuie să fii capabil să recunoști și să anticipezi ce tipuri de
situații sunt susceptibile de a declanșa acele puncte fierbinți și răspunsuri emoționale în tine.

Tehnici de rezolvare a conflictelor sau cum a incheiem

problemele inainte ca ele sa apara?
 Utilitatea limitelor in sala de clasa
 Ce inseamna sa fi un profesor ferm, onest dar si continator?
 Universitatea din Bucuresti Facultatea de psihologie si stiintele educatiei Formarea
Profesorilor

Lector dr. Managementul clasei de elevi

Ca profesor este foarte important sa oferi timp de calitate elevilor tai, sa fii prezent fizic
dar si emotional, sa il asculti, sa incerci sa il intelegi, sa fi empatic. Prezent in relatia cu elevii
inseamna sa fii atent cu adevarat la ei, sa observi constient ceea ce se intampla cu tine dar si
cu ei.
Pentru elevi este extrem de important sa se simta conectat cu profesorul din fata lor. Sa
se simta in siguranta din punct de vedere fizic, moral, psihic, sa se simta valoros, apreciat, ca
apartine clasei din care face parte si ca ii sunt respectate nevoile.

Exercitiu:
Observati cu atentie comportamentul unuia din colegii vostri. Timp de o saptamana. Notati
ce ati observat. Va surprinde?

Ce inseamna sa te conectezi la clasa de elevi? Asculta-ti elevii si fii atent la ei!

Observa cu atentie comportamentele elevilor, nu doar ceea ce spun ei, ci si sa fi atent la
tonul vocii, la expresiile fetei, la gesturille lor. Astfel pot creste sansele de a identifica mai
bine nevoile lor. Capacitatea de a observa cu atentie semnalele transmise de elevi, poate
reduce conflictele, dezacordurile si in acelasi timp, ii incurajeaza pe acestia sa fie deschisi fata
de profesor, clasa – colegi, fata de activitatea de invatare chiar.

Exercitiu
La exercitiul anterior va invitam sa observati comportamentele unui coleg. Acum va
propunem sa analizati care au fost judecatile dvs. in legatura cu acele comportamente si
care este de fapt nevoia colegului in raport cu comportamentele desfasurate. Cum credeti
ca ar vrea colegul dvs sa reactionati fata de acele comportamente?

Fii atent la emotiile elevilor tai, dar si la emotiile tale!

A fi capabil sa asculti cu atentie, sa observi ceea ce exprima elevul din fata ta si sa interpretezi
in mod realist nevoile lui, presupune sa ai si capacitatea de a indentifica ceea ce simti tu. In
relatia cu cei din fata noastra, simtim emotii diferite (bucurie, furie, frica, teama, tristete,
incantare) care ne influenteaza reactiile fata de ei. Daca identificam corect ceea ce simtim,
vom putea lua decizii constient privind reactia cea mai potrivita la comportamentele elevilor.

Exercitiu
NotatiRegleaza-ti
atent timp de oemotiile!
saptamana care sunt cele mai frecvente emotii pe care le-ati trait fata de
comportamentul unui coleg/prieten.
Notati cele mai frecvente reactii emotionale ale colegului/prietenului dvs exprimate in acest interval.
A-ti regla emotiile in relatia cu elevii tai nu inseamna sa nu mai simti niciodata furie,
tristete sau frustrare, ci sa faci o pauza inainte de a reactiona, care sa-ti permita alegerea celui
 Universitatea din Bucuresti Facultatea de psihologie si stiintele educatiei Formarea
Profesorilor

Lector dr. Managementul clasei de elevi

mai potrivit raspuns. De modul in care raspundem in astfel de situatii emotionale depinde
relatia noastra cu elevii. Un profesor care gaseste reactiile potrivite in situatiile conflictuale,
poate sa il invate si pe elev cum sa reactioneze la randul sau, formandu-i astfel abilitati sociale
si emotionale foarte importante pentru viitor.
In acelasi timp, pentru a-i respecta nevoile, pentru a-i reduce starile de disconfort este
indicat sa oferim elevilor suport si stabilitate emotionala.

Intelege nevoile elevilor tai!

Profesorul atent la evolutia, performanta, dezvoltarea emotionala si cognitiva a elevilor sai,

este interesat de nevoile acestora. Cand stim, identificam corect si obiectiv care sunt nevoile
reale ale elevilor, stim mai bine sa gestionam atat solicitarile lor, cat si reactiile sau
comportamentele lor. Intelegerea nevoilor elevilor ne ghideaza sa ne modificam
comportamentul ca sa ne putem adapta la ceea ce este important pentru performanta lor
scolara, starea de bine in sala de clasa si deschiderea gustului pentru cunoastere. A-l considera
pe elevul din fata noastra o persoana diferita si valoroasa inseamna a-i identifica, a-i respecta
si a-i satisface nevoile.
O nevoie de baza a noastra, a oamenilor, a tuturor fiintelor vii, este una de nivel
emotional – atasamentul in sala de clasa. Atasamentul este baza pe care putem construi mai
departe. Increderea elevului in sine, relatia buna cu profesorii, cu colegii starea de bine in sala
de clasa, reusitele scolare se bazeaza pe temelia pe care am format-o din timp, relatia de
atasament in sala de clasa.
Nevoia de siguranta poate fi asigurata atunci cand avem:

• reguli si limite clare pentru ce inseamna comportament adecvat si neadecvat;

• activitati rutiniere,iar daca intervin activitati inpredictibile, se cer a fi explicate dinainte
(unde mergem, ce vom face acolo, cu cine ne vom intalni, ce reguli de comportament se
aplica in aceasta situatie)
• sprijinul, suportul emotional, esafodajul in invatare contribuie, de asemenea, la
satisfacerea nevoii de siguranta
• si nu in ultimul rand, monitorizarea comportamentelor copilului si performantelor elevului
cu scopul de a-l sprijini din timp, de a interveni, atunci cand este cazul, cu planuri
personalizate de interventie psihopedagogica.
In paralel cu nevoia de atasament si siguranta, elevul are si nevoie de autonomie. Sa il
incurajam sa exploreze alternative, sa ia decizii privind activitatile preferate, sa rezolve
probleme, sa gaseasca noi strategi de rezolvare, noi metode de invatare, etc. si in acelasi timp,
il provocam sa-si asume responsabilitati. Prin metode corecte de gestionare a
comportamentelor, putem educa asumarea responsabilitatilor prin intelegerea si asumarea
consecintelor faptelor sale. Practic il inzestram pe copil cu o abilitate foarte necesara in viata:
de a lua decizii prin explorarea alternativelor. Abilitatea de a lua decizii independent este doar
una din cele mai importante achizitiii care il vor ajuta in viitor. Copilul are nevoie de
stimulare si de situatii de invatare cat mai variate, prin care sa isi dezvolte abilitati.
 Universitatea din Bucuresti Facultatea de psihologie si stiintele educatiei Formarea
Profesorilor

Lector dr. Managementul clasei de elevi