Transportul aerian

Oamenii au fost in cautarea puterii de a zbura inca din timpuri

preistorice. De multe secole, ei au incercat sa zboare precum pasarile si
au studiat zborul pasarilor. Aripi facute din pene, lemn usor, ceasuri
innabusite sau alte dispositive au fost atasate mainilor pentru a-si testa
abilitatea de a zbura. Rezultatele au fost, deseori, dezastruoase
deoarece muschii bratelor oamenilor nu sunt precum cele ale pasarilor
si nu se pot misca cu o putere precum cea a pasarilor.
Visul omului de a se avanta printre ceruri a patruns cele mai multe
mituri si religii. Povestea lui Daedalus si Icarus este una dintre cele mai
faimoase exemple ale zborului timpuriu.Potrivit legendei, tatal si fiul,
amandoi au mers catre cer cu aripi construite din lemn, ceara, sfoara si
pene de pasare. Daedalus a supravietuit zborului, pe cand Icarus a
plonjat catre moarte cand Soarele a topit ceara care ii tinea aripile
impreuna. Istoricii dateaza povestea de acum 1400 B.C.
Povesti asemanatoare ale unor zboruri esuate cu aripi contrafacute
apar pe neasteptate de-a lungul ultimilor 2000 de ani. In jurul anilor 60,
dupa Hristos, un actor zburator a incercat sa animeze o petrecere tinuta
de regele roman Nero, doar ca sa-l conduca la moarte. Revoltator,
aceasta nici macar nu a fost considerata o aparitie ciudata in acel
moment. Alte episoade au urmat sa apara, cu aviatorii sarind din
moschei, catedrale, zidurile castelelor si alte cladiri din lume, deseori, in
bratele mortii.
In jurul anilor 400 B.C., descoperirea de catre chinezi a zmeului care
ar putea zbura in aer i-au facut pe oameni sa se gandeasca la zburat.
Zmeiele erau folosite de catre chinezi la ceremoniile religioase. Ei au
facut, de asemenea, multe zmeie colorate doar din distractie. Zmeiele
mai sophisticate erau folosite pentru a testa conditiile meteo. Zmeiele
au fost importante pentru inventia zborului deoarece erau
predecesoarele baloanelor si glinders.
Stravechiul inginer grec, Heron al Alexandriei, a lucrat cu presiunea
aerului si a aburului pentru a crea surse de putere. Un experiment pe
care el l-a dezvoltat a fost aeolipile care a folosit jeturi de aburi pentru a
crea miscare rotative. Heron a montat o sfera pe varful unui ceainic cu
apa. Un foc dedesubtul ceainicului a transformat apa in aburi iar gazul a
traversat prin tevi in atmosfera. Doua tuburi in forma de L cu fetele
opuse fata de cea a sferei a permis gazului sa scape care a dat o lovitura
sferei facanad-o sa se miste. Importanta aeolipilelor este aceea ca a
marcat inventiilor ingineresti(motorul care a creat miscarea isi va arata,
mai tarziu, esentialul in istoria zborului).
In Europa medievala, cel mai timpuriu zbor de pe o cladire inregistrat
dateaza din 852 AD, cand Armen Firman a facut o saritura in Cordoba,
Spania, se presupune ca si-a acoperit corpul cu pene de vulture si si-a
atasat 2 aripi mainilor.
Leonardo da Vinci a facut primele studii reale ale zborului in anii
1840. El a avut peste 100 de desene care i-au ilustrat teoriile asupra
zborului pasarilor si zborului mecanicc. Desenele au ilustrat aripile si
cozile pasarilor, idei pentru masini care transporta oameni, si
dispositive pentru testarea aripilor. Aparatul de zbor Ornithopther nu a
fost, defapt, niciodata creat. A fost un proiect pe care Leonardo da Vinci
l-a creat pentru a arata ca omul poate zbura. Elicopterul din zilele
noastre se bazeaza pe acest concept. Notitele lui Leonardo da Vinci
despre zbor au fost reexaminate de catre pionierii aviatiei.
In 1783, fratii Joseph Michel si Jacques Etienne Montgolfier au fost
inventatorii primului baol cu aer cald. Ei au folosit fumul dintr-un foc
pentru a sulfa aerul cald intr-o geanta de matase. Geanta de matase era
atasata unui cos. Aerul cald a sporit si a permis balonului sa fie mai usor
decat aerul. In 1783, primii calatori ai balonului colorat a fost o oaie, un
cocos si o rata. A urcat la o distanta de aproximativ 6000 de metri
lungime si a parcurs mai mult de o mila. Dupa acest prim success, fratii
au inceput sa trimita barbati in baloanele cu aer cald. Primul zbor cu
oameni a fost in noiembrie 21, 1783 iar calatorii au fost Jean-Francois
Pilatre de Rozier si Francois Laurent.
Considerat ‘’Parintele aviaonului”(1846), domnul George Cayley
experimentat cu zborul cu aripi, a remarcat diferenta intre ridicare si
tractiune, a formulat conceptele suprafetelor verticale ale cozii, directia
carmelor, ascensoarele pe spate, si elicele. George Cayley a muncit ca
sa descopere o cale prin care omul ar putea zbura. Cayley a proiectat
diferite versiuni ale planoarelor care folosesc miscarile corpului ca sa fie
controlat. Un baiat tanar, al carui nume nu se stie inca, a fost primul
care a zburat cu planor de-al lui Cayley, primul planor capabil sa
transporte un om. Pentru mai mult de 50 de ani, George Cayley a facut
imbunatatiri planoarelor sale. Cayley a schimbat forma aripilor in asa fel
incat aerul ar trece peste aripi corect. Cayley a proiectat o coada
pentru planoare pentru a ajuta la stabilitate. El a incercat un design
biplane pentru ca planorul sa capete mai multa putere. George Cayley a
recunoscut, de asemenea, ca ar fi nevoie de un motor daca ar fi vorba
de un zbor mai lung.
Otto Lilienthal al Germaniei, cunoscut ca Regele Planoarelor, a fost
prima persoana care a facut zboruri bine documentate, repetate si de
success cu planorul (primul zbor de success cu planorul in 1890).
Doi frati americano- Wilbur si Orville Wright – le este incredintata
inventarea si construirea celui mai de success avion din lume si
producerea primului zbor uman controlat, puternic in decembrie 17,
1903, 4 mile in sudul Kitty Hawk, Carolina de Nord. Primul zbor de catre
Orville Wright, de 37 metri in 12 secunde, a fost inregistrat intr-o
fotografie faimoasa; in al patrulea zbor din acea zi, Wilbur Wright a
zburat 260 metri in 59 de secunde. Zborurile au fost asistate de catre 3
echipaje de salvare ale coastei, un om de afaceri din zona, si un baiat
din sat, facand acestea primul zbor public si primul zbor bine
documentat. In 1904-1905 fratii si-au dezvoltat masinaria zburatoare
intr-o prima aeronaval practica cu aripi fixe.
Zborurile cu motor scurt au fost imbunatatite in Franta de catre
inginerul roman Traian Vuia in martie 18 si august 19, 1906 cand a
zburat 12 si 24 de metri, respectiv, într-un avion proiectat, cu
autopropulsie, cu aripi fixe, autopropulsat, care avea un sasiu de
automobil cu roți.
Aurel Vlaicu a construit un planor care a zburat pentru prima data in
vara anului 1909 si in noiembrie 1, 1909 a inceput constructia primul
sau avion cu motor, A. Vlaicu nr. 1 la Army Arsenal in Bucuresti; A.
Vlaicu nr. I a zburat pentru prima data in iunie 17, 1910 deasupra
Cotroceniului. In septembrie 28, 1910, ca o parte a retragerii
exercitiului military, Vlaicu a zburat cu avionul din Slatina pana in Piatra
Olt purtand un mesaj, o dovada rapida a unui avion folosit in scopuri
militare.
Henri Coanda a construit primul avion cu jet din lume – Coanda
1910.
In martie 28, 1910, Henri Fabre a construit si a zburat cu success
pentru prima data cu un avion pe mare, care a decolat din apa la
Martinique, Franta.
Igor Sikorsky a proiectat si zburat cu primul avion cu aripi fixe si mai
multe motoare – Russky Vityaz(1913), si primul avion de pasageri – Ilya
Muromets (1914). In 1939, Sikorsky a proiectat si zburat cu Vought-
Sikorsky VS-300 – primul elicopter american viabil, care a fost pionier in
configuratia rotorului folosit de catre majoritatea elicopterelor din ziua
de azi. Sikorsky a modificat design-ul in Sikorsky R-4, care a devenit
primul elicopter produs in masa in 1942.