1. Aproximativ 200.

000 de zbori au loc în fiecare zi în toată lumea

2. Dunga albă pe care o lasă avioanele pe cer poate fi folosită pentru a
prezice vremea. 
3. Zborul cu avionul este a doua cea mai sigură formă de a călători din
lume. Prima este liftul, dar nu e ca și cum poți ajunge prea departe. 
4. Rândunica se spală în zbor, la nivelul apei. De parcă n-ar fi suficient,
rândunica se spală şi seara, la o oră fixă.
5. Presura sură este singura pasăre care cântă şi în zbor. 
Din cele mai vechi timpuri, oamenii au încercat să-și depășească limitele și să
atingă imposibilul. Și cum priveau strămoșii noștri în sus, au dat de înălțimile
cerului, care, la vremea aceea erau stăpânite de păsări, singurele ființe dotate
cu aripi din naștere. Însă asta nu le-a tăiat elanul, ba din contră, omul a
încercat cu tot dinadinsul să sfideze gravitația și, până la umă, a reușit, într-
un fel sau altul.
Lumea a evoluat și acum beneficiem de o mulțime de metode prin care putem
„zbura”, de la salturi cu parașuta până la călătorii cu avionul, numai curaj să
avem și dorința de a face o nebunie.
La lecția de astăzi ve-ți face cunoștință cu:
ZBORUL - MODALITATE DE A EXPLORA UNIVERSUL

Motto: „Daţi-mi,daţi-mi aripioare

Să mă duc în depărtare,
Peste munţi şi peste mare...”
(Alecsandri)

Zborul este procesul prin care un obiect se deplasează într-un mediu gazos,

precum atmosfera, sau în afara acesteia, în spațiul cosmic, folosind drept
sustentație și propulsie unul sau mai multe din procedeele următoare,
suspensie fluido-dinamică, portanță, reacție sau deplasarea unei anumite
mase gazoase.
Zborul poate fi:
- zbor mecanic;
-zbor animal;

Zborul mecanic este principiul folosit de aerodine pentru realizarea zborului.

Zborul mecanic este efectuat de aparate mai grele decât aerul, care trebuie să
consume energie pentru a se ridica și a se menține în aer. În acest scop se
generează o forță care este opusă greutății aparatelor respective-Forță care
asigură sustentația unui corp în zbor. Acest principiu este diferit de
principiul plutirii corpurilor, folosit de aparate zburătoare aerostatice.
În realizarea zborului mecanic al unei aerodine, energia necesară poate
proveni fie din exteriorul ei (tractare, la planoare), fie din echiparea sa cu un
grup motopropulsor (cazul avioanelor). Aportul energetic poate fi combinat în
unele faze ale zborului; spre exemplu, unele avioanele
pot decola prin catapultare, sau unele planoare, care sunt dotate cu motor
folosit de regulă la decolare, îl pot folosi și în condiții extreme ale evoluției lor
ulterioare .
Aparate de zbor

Avionul- este un mijloc de transport aerian, de dimensiuni mari ce transportă

pasageri și marfă într-un timp foarte scurt.

Elicopterul –este mai mic decît avionul, are o viteză de zbor mai mică, transportă
mai puțini pasageri.

Balonul cu aer cald- poate fi utilizat în scop decorativ, pentru reclamă, pentru
odihnă  ș.a.

Parașuta- cu ajutorul ei persoanele cobor pe pămînt fără ca avionul să aterizeze.

Racheta- ea se folosește în scopuri științifice, cu ajutorul ei oamenii pot ajunge pe
alte planete, pe lună.

Zbor animal
Aproape oriunde vom colinda pe globul pământesc, vom întâlni mişcarea
elegantă , în aer , a păsărilor care-şi vestesc prezenţa.
Natura a fost darnică cu păsările.Dintre toate vieţuitoarele, ele sunt înzestrate
cu mijloace perfecte şi variate pentru mişcare.Aproape toate zboară, unele înoată,
altele aleargă,se scufundă, se pot căţăra.Trăind o viaţă intensă, ele stăpânesc spaţiul
aerian de deasupra apelor şi a uscatului.
Zborul este un mod prin care unele vieţuitoare îşi caută hrana, se
împerechează sau scapă de prădători !
Probabil, primele animale care s-au înălţat în aer au fost insectele… există,
însă şi peşti, broaşte şi reptile care pot plana.
Cert este faptul că adevăraţii aşi ai zborului sunt păsările.
Zborul păsărilor a intrigat lumea ştiinţei din cele mai vechi timpuri. Omul
mereu a tânjit spre această abilitate extraordinară a înaripatelor. Leonardo Da Vinci
a studiat atent păsările în zbor şi a schiţat numeroase maşinării de zbor. Cu toate
acestea, cel mai mare regret al său înainte de a muri a fost acela că nu a reuşit să se
înalţe în aer.
 Experimentul 1
- ,,Balonul umflat”/ ,,Balonul dezumflat” (dilatarea și condensarea
aerului)
Material necesar:
sticlă de plastic, balon dezumflat, vas cu apă caldă/ sticlă de plastic, balon
umflat, vas cu apă rece;
Mod de lucru:
1.Se fixează balonul pe gâtul sticlei.
2.Se introduce sticla în vasul cu apă caldă şi se ţine câteva secunde/ Se
introduce apoi sticla în vasul cu apă rece. Ce se observă?

În urma introducerii sticlei în apă caldă, balonul se umflă/ După

introducerea sticlei în apă rece, balonul se dezumflă.

Explicație:
Atunci când se încălzeşte, aerul se dilată. El devine mai uşor, pentru că
moleculele sale sunt mai depărtate unele de altele. Aerul rece din jur este
însă mai greu. El coboară şi ia locul aerului cald, care se înalţă ca un balon.
Astfel se produc curenţii de aer. Aerul este într-o continuă mişcare. Uneori
mişcările sale sunt abia perceptibile, alteori însă mişcarea ia forma unor
vânturi puternice, violente, furtuni şi uragane ce pustiesc tot ce întâlnesc în
cale. Prin încălzire, aerul din sticlă şi din balon se dilată şi ocupă un volum
mai mare. Prin răcire, aerul îşi micşorează volumul (spunem că se
contractă).
Cunoaşterea faptului că aerul cald este mai uşor decât cel rece şi că el se
ridică, a permis omului să facă prima ascensiune atmosferică cu ajutorul
balonului. Acest memorabil fapt s- a produs la 5 iunie 1783, când doi
francezi, fraţii Montgolfier, s-au înălţat în aer cu ajutorul unui balon din
hârtie şi pânză de ambalaj construit de ei. Balonul era umplut cu aer cald.
Experimentul nr.2: Racheta dintr-un balon
Da, chiar poti face o racheta cu ajutorul unui balon. Un experiment simplu si
distractiv, care ii va uimi pe cei mici. Aici combustibilul va fi nimeni altul decat
aerul.

De ce aveti nevoie:
 Un balon – incercati s agasiti un balon de dimensiuni cat mai mari, deoarece
cu cat este mai mare acesta, cu atat va fi mai lunga traiectoria sa;
 O sfoara lunga;
 Un pai de plastic;
  Banda adeziva.        

       
Procedura in sine este una foarte simpla, dupa cum urmeaza:
 Agatati un capat al sforii de un perete – puteti lipi sfoara cu banda adeziva
sau, daca dispuneti de un carlig, o puteti lega.
 Prin celalalt capat al sforii, bagati paiul de plastic.
 Intindeti sfoara bine de tot si agatati-o in cealalta parte a camerei.
 Umflati balonul, dar nu-l innodati. Tineti strans de capatul prin care ati
umflat balonul si lipiti-l pe acesta de paiul amplasat pe sfoara, cu banda
adeziva. Aveti grija sa nu lipiti si sfoara, astfel racheta nu va mai zbura.
 Dati drumul balonului si veti putea observa cum zboara racheta realizata.     
Cum este posibil acest lucru? Odata ce ati lansat balonul, aerul a fost  eliberat, ceea
ce a dus la propulsarea rachetei (ca un fel de combustibil).