23 August 1944

Istoriografia romaneasca in special cea ante-decembrista a acordat un spatiu larg evenimentelor de la 23 august 1944. Acest act, impreuna cu arestarea la palatul regal a maresalului Antonescu si a principalilor sai colaboratori, la ordinul regelui este cel mai controversat din intreaga actiune a razboiului(1)Unii l-au considerat ca un act de salvare nationala mai ales cei care au participat la el sau au fost beneficiarii lui,altii il califica drept inalta tradare, iar altii grava eroare politica sustinand ca Romania nu trebuia sa capitulezeen rase campagne inainte sa fi semnat un armistitiu.(2) Prin negarea prestigiului obtinut de regele Mihai de pincipalele partide in urma loviturii de stat si prin asumarea deplina a aesteia,comunistii au incercat sa legitimeze astfel dominatia lor,amplificandu-si rolul jucat in lovitura de stat.(3) Astfel Partidul Comunisteste principalul promotor al orientarii spre scoaterea tarii din alianta cu Reichul hitlerist prin insurectie armata asumandu-si rolul de catalizator al tuturor fortelor antihitleriste ale natiunii romane si manifestand o deosebita flexibilitate in atitudinea si in relatiile cu partidele burgheze nefasciste si cu palatul regal.(4) Istoriografia comunista va rezerva, regelui Mihai rolul de simplu spectator, sarcina usurata si de suprimarea de catre autoritatile comuniste a tuturor dovezilor care nu se potriveau cu versiunea lor despre lovitura de stat.(5)Relatarile regelui si ale anturajului sau care plecasera in Occident nu au fost cunoscute aproape de nimeni in Romania inainte de rasturnarea regimului comunist .(6) Dupa inlaturarea lui Lucretiu Patrascanu si implicit ale meritelor lui, s-a pus tot mai mult accentul pe rolul conducator jucat de Gheorghe Gheorghiu- Dej, care s-ar fi aflat in spatele intregii operatiuni.(7) Mergand pe aceeasi linie Dennis Deletant (8) explica faptul ca loviturii de stat de la 23 august 1944 ,i s-a acordat un loc sacru in istoria partidului prin faptul ca Dej a aparut la inceput ca lider al acelei aripi a partidului care era cea mai implicata in lovitura de stat. Astazi, relatarile unor personalitati participante la evenimentele din 23 august 1944 si relatarile unora din contemporanii lui Dej si Patrascanu cu privire la activitatea Partidului Comunist Roman in timpul razboiului au determinat pe istorici sa delimiteze cu mai mare precizie rolul jucat de comunisti si sa preceada la o demitizare a loviturii de stat infaptuita din ordinul lui Dej si la regandirea rolului conducator pe care si l-a asumat Partidul Comunist Roman in organizarea ,pregatirea si desfasurarea insurectiei armate din august 1944.(9) Nicolae Baciu (10) afirma insa ca Lucretiu Patrascanu si partidul sau comunist au avut un rol mult mai important in acest act de la 23 august 1944 decat se stia si se credea , cu toata inexistenta Partidului Comunist Roman si a pasivitatii lui totale in timpul razboiului si ca rolul lui s-a concentrat asupra palatului unde de altfel a si avut succes. Constient ca Hitler pierduse initiativa in razboiul cu Uniunea Sovietica dupa batalia de la Stalingrad si in urma contraofensivei sovietice ce a urmat acestei zdrobitoare infrangeri si ca dictatorul nazist nu mai mai poate cistiga razboiul, Antonescu , fortat si de situatia militara care se deteriora cu repeziciune se vede nevoit sa tolereze unele tatonari pentru incheirea pacii, intreprinse de adjunctul sau la conducerea guvernului Mihai Antonescu si de Iuliu Maniu.Conferinta de la Casablanca din ianuarie 1943 si teza

capitularii neconditionateenuntata de Roosvelt vor determina impotmolirea acestor incercari diplomatice de a scoate Romania din razboi.In decembrie 1943 rusii stabilesc contacte cu diplomatii romani la Moscova, un semnal ca rusii doreau sa stabileasca relatii independente cu Maniu si Antonescu, fiind dispusi sa accepte ceva mai putin decat capitularea neconditionata(11). Se ajunge astfel la situatia paradoxala in care guvernul roman si opozitia incearca sa obtina cei mai buni termeni pentru un armistitiu prin intermediul unor negocieri paralele : la Cairo cu toti Aliatii si la Stokholm doar cu rusii, care au dat dovada de mult pragmatism considerand ca era mai realist sa trateze cu Antonescu, de vreme ce el controla armata, iar o intoarcere a acestuia impotriva germanilor ar fi evitat realizarea unei lovituri de stat a opozitiei. Dinu .C.Giurescu aprecia ca liderii partidelor istorice, de comun acord cu suveranul, au considerat solutia incheierii armistitiului de catre Ion Antonescu drept cea mai directa cale pentru iesirea din razboi.(12) Refuzul lui Antonescu de a accepta conditiile Aliatilor, pe care le considera nesatisfacatoare l-au determinat pe rege sa planuiasca impreuna cu liderii opozitiei inlaturarea lui.(13) Pentu pregatirea politica si militara a actiunii de rasturnare prin forta a regimului lui Antonescu au avut loc o serie de sedinte ale reprezentantilor partidelor care alcatuiau Blocul National Democrat . Desii in cadrul Blocului National Democrat se purtasera discutii cu privire la componenta noului guvern, la programul acestuia,la modul cum sa se faca legatura cu Aliatii, nu se stabilise ziua rasturnarii acestuia.(14) In conditiile ofensivei sovietice aceasta hotarare devenise imperativa. Iuliu Maniu si Dinu Bratianu in stransa cooperare cu regele Mihai, principalii organizatori ai loviturii de stat s-au oprit la 26 august ca data a actiunii, insa cand au aflat ca Antonescu urma sa plece din nou pe front la 24 august, au schimbat data pentru ziua de 23 august.(15) La 21 august are loc ultima sedinta a Blocului National Democrat cu participare completa dinainte de lovitura de stat, la care au fost prezenti : regele, Maniu, Bratianu, Patrascanu, Titel Petrescu, Grigore Nicolecsu Buzesti, seful comunicatiilor din Ministerul de Externe, Ion Mocsonyi-Starcea, maresalul palatului, generalul Constantin Sanatescu si Mircea Ioanitiu, secretarul general al regelui,si la care Lucretiu Patrascanu si Titel Petrescu au pledat pentru un guvern de uniune nationala condus de Maniu. Iuliu Maniu a declinat aceasta sarcina, cu motivarea ca nu poate prezida un cabinet caruia i se impune sa consimta amputarea teritoriului national prin acceptarea frontierei romano-sovietice din 1940 care ingloba in granitele Uniunii Sovietice, Basarabia si nordul Bucovinei, socotind de asemenea ca armistitiul este o conventie cu caracter militar, si trebuia sa fie incheiat de catre un guvern militar propunand formula ca reprezentantii partidelor politice care constituie Blocul National Democrat sa participe in calitate de ministri secretari de stat in guvern pentru a oferii opiniei publice din tara si din strainatate garantia politica indispensabila guvernului militar.(16) S-a convenit ca Iuliu Maniu si Lucretiu Patrascanu sa alcatuiasca o lista de ministri pana la data de 23 august.(17) Pe o pozitie radical diferita se situiaza Nicolae Baciu care afirma ca nici Maniu nici Bratianu nu au fost consultati asupra formarii guvernului Sanatescu si nici nu i s-a oferit vreunuia dintre ei sarcina formarii guvernului. (18) In dimineata zilei de 23 august, intr-un ultim efort de a-l convinge pe Ion Antonescu sa incheie un armistitiu, Bratianu si Maniu, liderii partidelor istorice, i-au cerut lui Gheorghe Bratianu, nepotul liderului liberal, sa se foloseasca de prestigiul de care se bucura pe langa maresal, pentru a-l convinge sa se intalneasca cu regele in acea

dupa-masa.(19) Maresalul a conditionat participarea la aceasta intrunire de obtinerea de catre Gheorghe Bratianu a unei scrisori de la Iuliu Maniu si Dinu Bratianu prin care acestia sa confirme ca il sustin in semnarea armistitiului, dar Gheorghe Bratianu nu a reusit sa obtina acesta scrisoare pana la delimitarea temporara pe care o ceruse Antonescu, respectiv ora 15, ca de altfel nici dupa aceasta ora datorita faptului ca nu a putut lua legatura cu nici unul dintre cei doi vizati pentru a-si da acordul. Anterior Ion Antonescu ceruse si primise din partea regelui o audienta fixata pentru ora 16,iar lui Mihai Antonescu i se oferise o audienta separata la ora 15;30 . Regele impreuna cu consilierii sai a hotarat ca maresalul sa fie inlaturat in cursul acestei audiente si au trimis emisari pentru a-i anunta pe Maniu si Patrascanu ,dar liderul taranist nu era acasa iar Patrascanu a conditionat venirea sa si a lui Titel Petrescu la Palat de lasarea intunericului.(20). Maresalul Ion Antonescu pus in fata nereusitei lui Gheorghe Bratianu a hotarat sa nu participe la audienta trimitandu-l doar pe Mihai Antonescu care sa prezinte regelui scuzele sale.(21)Venirea la Palat doar a lui Mihai Antonescu l-a determinat pe generalul Constantin Sanatescu sa-i telefoneze maresalului pentru a-l determina sa vina la Palat.Acesta din urma s-a lasat induplecat de argumentele lui Sanatescu, care ii transmise ca nu are rost sa-l sfideze pe rege intr-un moment atat de critic,si s-a prezentat la Palat..La aceasta intrevedere cu regele la care au mai asistat doar generalul Sanatescu si Mihai Antonescu ,maresalul a conditionat incheierea armistitiului de consimtamantul lui Hitler.Pus in fata acestei situatii si in fata refuzului lui Ion Antonescu de a accepta sa se retraga in favoarea altcuiva care sa intre in legatura cu Aliatii ,regele,care s-a auto-erijat in exponentul dorintelor poporului roman,exprimate prin intermediul celor 4 partide democratice(22),respectiv Partidul National Liberal,Partidul National Taranesc,Partidul Comunist Roman si Partidul Social Democrat,l-a anuntat pe maresal ca scoate tara din razboi,iar in cazul in care nu se conformeaza dorintelor regelui,ceea ce s-a si intamplat de altfel,se poate considera demis. Astfel cei 2 Antonesti au fost arestati de aghiotantul regelui, colonelul Emilian Ionescu si inchisi in camera blindata a regelui. Aceasta versiune asupra evenimentelor din ziua de 23august datorata lui Mircea Ioanitiu,fostulsecretar particular al regelui nu este asumata de toti cercetatorii. Spre exemplu Nicolae Baciu propune o optica diferita asupra evenimentelor din 23 august 1944,conturand ideea ca maresalul Antonescu nu numai ca nu a refuzat sa incheie armistitiul dar ceruse el insusi audienta la Palat tocmai pentru a anunta ca va semna armistitiul.(23) Dupa arestarea lui Antonescu regele a trecut la aplicarea masurilor ce se impuneau acestei stari de fapt, respectiv informarea liderilor principalelor partide politice despre aceste arestari, anuntarea aliatilor si in primul rand numirea unui nou prim-ministru. In legatura cu acest ultim punct s-a hotarat numirea generalului Sanatescu care se bucura de respectul armatei, iar componenta noului guvern a fost alcatuita pe loc din sfetnicii regelui, asta deoarece Maniu si Patrascanu nu reusisera sa se puna de acord asupra unei liste de ministri si oricum nici unul dintre ei nu se afla la Palat. In acest guvern au fost inclusi si reprezentantii celor patru partide din Blocul National Democrat- Maniu, Bratianu, Petrescu si Patrascanu- ca ministu de stat fara portofoliu. Patrascanu, care a venit la Palat dupa ora 20, aducand cu el proclamatia regelui care totusi a fost revizuita de Niculescu-Buzesti, a cerut si a obtinut de la rege postul de ministru al Justitiei insa doar ad interim. La orele 22 s-a difuzat la radio proclamatia regelui adresata natiunii prin

care acesta anunta ruperea relatiilor diplomatice cu Germania si incheierea armistitiului cu Natiunile Unite, precum si mobilizarea tuturor fortelor pentru eliberarea nordului Transilvaniei . Maresalul Ion Antonescu, ca de altfel si Mihai Antonescu, urmati la un interval scurt de timp si de alti ministri din cabinetul demis au fost predati de catre rege in noaptea de 23/24 august unui grup de muncitori inarmati aflati sub conducerea inginerului Ceausu, nume conspirativ al lui Emil Bodnaras. Acestuia i-a revenit aceasta sarcina intrucat, desi se stabilise ca maresalul sa fie predat unei garzi civile formata din reprezentantii ai tuturor partidelor politice, acest lucru nu s-a intamplat intrucat la Palat sa prezentat doar grupul lui Bodnaras. Evenimentele din Romania de la 23 august 1944 s-au impus din primul moment atentiei si pretuirii opiniei publice nationale si internationale, care a intrezarit in cotitura de la Bucuresti inca unul din faptele majore ale celui de-al doilea razboi mondial menit sa apropie si mai mult vicroria Natiunilor Unite asupra statelor fasciste si a ultimilor lor sateliti.(24) Actul de la 23 august 1944 a reinstaurat regimul monarhiei constitutionale, caracterizat si prin existenta mai multor partide politice. Prin consecinta sa imediata, desprinderea Romaniei de Axa, actul de la 23 august 1944 a determinat un salt de 600 de kilometri al armatelor sovietice in mai putin de trei saptamani si dezintegrarea intregului dispozitiv rasaritean al Wermacht-ului obligat sa evacueze in cateva saptamani : Bulgaria, Grecia,Creta, Macedonia, Albania si Serbia.(25) Pe plan intern acest act a constituit pentru Partidul Comunist Roman o dubla victorie :terminarea epocii de clandestinitate si simultan intrarea in coalitia guvernamentala ca un prim si necesar pas spre preluarea puterii.(26) Istoricul american Dennis Deletant (27) considera ca o adevarata tragedie a istoriei romanilor s-a consumat atunci cand principalii arhitecti ai loviturii de stat de la 23 august 1944, regele Mihai si liderii democratici, au inlaturat o dictatura militara doar pentru a fi ei insusi inlaturati la scurt timp de un regim totalitar incipient.