Constantin Brâncuşi (n. 19 februarie/3 martie 1876, Hobiţa, Gorj – d.

16 martie 1957, Paris),

personalitate marcantă a artei secolului XX.
Termenii de artă europeană și artă occidentală se referă la istoria artelor
vizuale în Europa.
Constantin Brâncuşi a fost un sculptor român cu contribuţii covârşitoare la înnoirea
limbajului şi viziunii plastice în sculptura contemporană.
Marele artist îşi începe cursurile primare la Hobiţa şi le încheie la Brădiceni. Temperament
iscoditor şi neliniştit, stăpânit de o puternică dorinţă de independenţă, pleacă foarte de
timpuriu de acasă. Având doar 7 ani, părinţii l-au găsit „fugit în lume“, la Târgu Jiu, unde se
angajase la o boiangerie şi ca ucenic la o tâmplărie. La numai 13 ani (1893), vine la Craiova,
angajându-se la prăvălia vestitului negustor Ion Zamfirescu, în a cărui casă este găzduit pe
perioada studiilor. Aici, în puţinele clipe de răgaz pe care le avea la dispoziţie, reuşeste să
cioplească, dintr-o lădiţă de portocale, o vioară, la care, după ce-i pune cele patru strune, cântă
cu îndemânare. La prăvălia lui Zamfirescu îşi câştigă primii admiratori, la îndemnul cărora, în
toamna anului 1894, se înscrie la Şcoala de Arte şi Meserii din oraş. Domeniul pe care se
specializează este sculptura lemnului.
Ştiind că „nimic nu creşte la umbra marilor copaci“, Brâncuşi părăseşte atelierul maestrului
său la data de 27 martie 1907, pentru a-şi deschide propriul atelier. Este momentul în care
artistul român trăieşte întoarcerea cu faţa către izvoarele folclorice. De acum înainte va începe
cascada marilor realizări artistice: „Ansamblul de la Buzău“, „Rugăciunea“, „Sărutul“,
„Cuminţenia Pământului“. Toate aceste lucrări îl vor impune pe Constantin Brâncuşi pe
piedestalul lumii artistice. Figură centrală în mișcarea artistică modernă, Brâncuși
este considerat unul din cei mai mari sculptori ai secolului al XX-lea.
Sculpturile sale se remarcă prin eleganța formei și utilizarea sensibilă a
materialelor, combinând simplitatea artei populare românești cu rafinamentul
avangardei pariziene. Verticalitatea, orizontalitatea, greutatea, densitatea cât și
importanța acordată luminii și spațiului sunt trăsăturile caracteristice ale creației
lui Brâncuși. Opera sa a influențat profund conceptul modern de formă în
sculptură, pictură și desen.
Din 1910 renunţă la modelaj şi pictură, pentru a practica cioplitul direct. Una
dintre operele lucrate acum este „Sărutul“(„La Baiser“). Printre lucrările de
mare valoare ale artistului mai amintim: „Muza adormită“(1909), „Pasărea
măiastră“ (1910), „Prometeu“ (1911). În 1918, marele artist realizează, în
memoria eroilor căzuţi în timpul primului război mondial, prima versiune în
lemn a „Coloanei fără şfârşit“.
Muzeul Național de Artă Modernă din Paris :Centrul Cultural „Georges-Pompidou(Centre
Pompidou) are un număr important de lucrări ale lui Brâncuși.
Menirea artei sale, manifestul său artistic poate fi rezumat de următorul citat: „Nu căutaţi
formule obscure sau mister în lucrările mele. Ceea ce vă dăruiesc eu este bucurie pură. Uitaţi-
vă la sculpturile mele până le vedeţi cu adevărat. Cei care sunt mai aproape de Dumnezeu le-
au văzut deja”.
Constantin Brâncuși a fost ales membru postum al Academiei Române. Francezii și
americanii îl desemnează, cel mai adesea, doar prin numele de familie, pe care îl scriu fără
semne diacritice, Brancusi, pronunțându-l după regulile de pronunțare ale limbii franceze.