Pocket Teacher Limba Romana Gramatica Domnita Tomescu PDF

Limba românã
Gramaticã
Morfologie
POCKET TEACHER
1
Aceastã carte în format digital (e-book) intrã sub incidenþa drepturilor de autor ºi
a fost creatã exclusiv pentru a fi cititã utilizând dispozitivul personal pe care
a fost descãrcatã. Oricare alte metode de utilizare, dintre care fac parte
împrumutul sau schimbul, reproducerea integralã sau parþialã a textului,
punerea acestuia la dispoziþia publicului, inclusiv prin intermediul Internetului
sau a reþelelor de calculatoare, stocarea permanentã sau temporarã pe dispozitive
sau sisteme – altele decât cele pe care a fost descãrcatã – care permit recuperarea
informaþiilor, revânzarea sau comercializarea sub orice formã a acestui text,
precum ºi alte fapte similare, sãvârºite fãrã acordul scris al persoanei
care deþine drepturile de autor, sunt o încãlcare a legislaþiei referitoare la
proprietatea intelectualã ºi vor fi pedepsite penal ºi/sau civil în conformitate
cu legile în vigoare.
POCKET TEACHER
LIMBA ROMÂNÃ – GRAMATICÃ
Domniþa Tomescu
Copyright © 2013 Editura ALL EDUCATIONAL
ISBN 978-973-684-866-7
Redactare: Mioara Popescu Copertã: Stelian Stanciu
Editura ALL
Bd. Constructorilor nr. 20A, et. 3,
sector 6, cod 060512, Bucureºti
Tel.: 021 402 26 00
Fax: 021 402 26 10
Distribuþie:
021 402 26 30; 021 402 26 33
Comenzi:
comenzi@all.ro
www.all.ro
Domniþa Tomescu
Limba românã
Gramaticã
Morfologia
POCKET TEACHER
2003
4
I. Introducere
Noþiuni de gramaticã
1. Gramatica este un ansamblu de reguli privitoare la forma

cuvintelor ºi la îmbinarea lor în propoziþii ºi fraze, prin care se
realizeazã comunicarea.
Gramatica are douã pãrþi:
morfologia, studiul cuvântului ca formã;
sintaxa, studiul enunþului ca îmbinare de cuvinte.
Cele douã pãrþi ale gramaticii se aflã într-o strânsã legãturã,
privind din unghiuri diferite acelaºi obiect de studiu: cuvântul.
2. Morfologia este partea gramaticii care cuprinde regulile

privitoare la forma cuvintelor grupate în clase numite pãrþi de
vorbire.
În limba românã sunt zece pãrþi de vorbire: substantivul,
articolul, adjectivul, pronumele, numeralul, verbul, adverbul,
prepoziþia, conjuncþia, interjecþia.
3. Pãrþile de vorbire se definesc ºi se clasificã dupã particula-

ritãþi privitoare la:
a) conþinut (trãsãturi lexico-semantice);
b) formã (trãsãturi morfologice);
c) rolul în enunþ (trãsãturi sintactice).
a) Dupã conþinut, se deosebesc pãrþile de vorbire:
cu sens de sine stãtãtor: substantivul, articolul, adjectivul,
numeralul, verbul, adverbul, interjecþia;
fãrã sens de sine stãtãtor, servind ca instrumente/unelte
gramaticale: prepoziþia, conjuncþia, articolul, verbele auxiliare ºi
verbele copulative.
5
Fiecare parte de vorbire se distinge de cealaltã dupã ceea ce
exprimã:
substantivul denumirea obiectelor (în sens larg);
adjectivul însuºirea obiectelor;
pronumele persoana vorbitorului, a ascultãtorului, a
participantului la o acþiune, a posesorului;
numeralul numãrul ºi ordinea obiectelor;
verbul acþiunea vãzutã ca proces;
adverbul împrejurarea în care se desfãºoarã acþiunea;
prepoziþia, conjuncþia relaþii/raporturi între cuvinte;
interjecþia sentimente, senzaþii, sunete ºi zgomote din
naturã etc.
b) Dupã formã, pãrþile de vorbire se împart în:
flexibile (care îºi pot modifica forma în comunicare):
substantivul, articolul, adjectivul, numeralul, verbul;
neflexibile (care nu îºi pot modifica forma în comunicare):
adverbul, prepoziþia, conjuncþia, interjecþia.
c) Dupã rolul lor în enunþ, se deosebesc pãrþile de vorbire:
care îndeplinesc funcþii sintactice, alcãtuind pãrþi de
propoziþie principale (subiect, predicat) ºi secundare (atribut, com-
plement): substantivul, adjectivul, pronumele, numeralul, verbul,
adverbul, interjecþia;
care nu îndeplinesc funcþii sintactice ºi care nu alcãtuiesc
pãrþi de propoziþie: articolul, prepoziþia, conjuncþia.
4. Între pãrþile de vorbire nu existã limite stricte: unele cuvinte

trec de la o parte de vorbire la alta, modificându-ºi valoarea
gramaticalã. Schimbarea încadrãrii morfologice a unui cuvânt
se numeºte conversiune.
Exemple:
Pot deveni substantive:
adjectivele: albul, bogatul etc.;
pronumele: eul, sinele etc.;
numeralele: doiul, zecele etc.;
verbele: pornire, citit etc.;
adverbele: aproapele, binele etc.;
interjecþiile: oful etc.
6
Unele cuvinte îºi modificã forma pe parcursul comunicãrii
pentru a exprima elemente esenþiale ale conþinutului (sensuri
logico-gramaticale), numite categorii gramaticale.
Pãrþile de vorbire se deosebesc prin categoriile gramaticale
pe care le pot exprima:
substantivul gen, numãr, caz, determinare.
adjectivul gen, numãr, caz, grad de comparaþie.
pronumele persoanã, numãr, gen, caz.
verbul diatezã, mod, timp, persoanã, numãr.
Schimbarea formei unui cuvânt dupã categoriile gramaticale

se numeºte flexiune. Trecerea substantivului ºi a adjectivului prin
toate categoriile gramaticale se numeºte declinare, iar a verbului,
conjugare.
Categoriile gramaticale se exprimã prin mijloace specifice:

a) pãrþi de cuvânt (afixe) care se ataºeazã formei cuvântului:
desinenþe, sufixe gramaticale ºi articole hotãrâte (cu rol de
desinenþã).
Desinenþele indicã:
numãrul ºi cazul la substantive: elev/elevi; casã/case;
sarma/sarmale, animal/animale; drum/drumuri, (aceastã) casã/
(acestei) case, (aceastã) mare/(acestei) mãri;
genul, numãrul ºi cazul la adjective: bun/bunã/buni/bune;
prietenã bunã/prietenei bune;
persoana ºi numãrul la verbe: cântãm, cântaþi; veneam,
veneai.
b) cuvinte independente aºezate de obicei înaintea formei
cuvântului:
articole:
articolul hotãrât proclitic lui indicã cazul genitiv-dativ
al numelor proprii: lui Ion, ºi al unor substantive comune: lui
tanti;
articolul posesiv al, a, ai, ale distinge cazul genitiv de
cazul dativ: al fratelui/fratelui;
7
articolul demonstrativ adjectival cel, cea, cei, cele
formeazã superlativul absolut al adjectivelor ºi al adverbelor: omul
cel mai harnic, fata cea mai frumoasã;
verbele auxiliare a fi, a avea, a vrea exprimã diateza pasivã,
timpurile compuse, perfect ºi viitor: a fi certat, am citit, voi cânta;
adverbele exprimã gradele de comparaþie ale adjectivelor
ºi ale adverbelor: mai frumos, mai puþin bine, foarte repede;
prepoziþiile exprimã cazurile genitiv: puterea a trei
(voinici), dativ: a da premii la doi (elevi), acuzativ: îl vãd pe Ion;
conjuncþia sã indicã modul conjunctiv: sã plece, sã
citeascã etc.;
c) modificãri ale sunetelor care alcãtuiesc cuvintele (alternan-
þele fonetice), accentul ºi intonaþia.
Schimbãrile sunetelor (alternanþele fonetice) se produc la
adãugarea unor desinenþe sau sufixe prin care se exprimã
categoriile gramaticale. Dupã felul sunetelor care se modificã, se
disting:
alternanþele vocalice: pãr/peri, fatã/fete, spãl/speli;
poartã/porþi, izvor/izvoare, negru/neagrã, rog/roagã/rugãm;
alternanþele consonantice: brad/brazi, obraz/obraji, des/
deºi, cred /crezi; muscã/muºte, românesc/româneºti, cresc/creºti,
albastru/albaºtri.
Accentul (rostirea mai apãsatã a unei vocale dintr-o silabã sau
alta) poate deosebi douã dintre timpurile verbului: prezent ºi trecut
(perfect simplu): cununã/cununã, mãturã/mãturã.
Intonaþia (tonul rostirii unui cuvânt) este deosebitã la inter-
jecþii: of!, ah!, poc!; la vocativ (cazul chemãrii): frate!, Maria!,
oameni buni!, tu!; ºi la modul imperativ al verbelor (exprimarea
unei porunci, a unui îndemn): mãnâncã!, taci!, bate!, dormi!,
coboarã!, daþi!, faceþi!, citiþi!
8
II. Substantivul
1. Substantivul este partea de vorbire flexibilã care denumeºte
obiecte (în sens foarte larg): fiinþe, lucruri, fenomene ale naturii,
acþiuni, stãri, însuºiri, relaþii.
Exemple: om, bãrbat, femeie; urs, vulpe; scaun, masã; fulger,
ploaie; citit, scriere; curaj, bunãtate; alianþã, cãsãtorie.
2. Substantivele se clasificã:
a) dupã felul denumirii, în:
substantive comune;
substantive proprii;
b) dupã formã, în:
substantive simple;
substantive compuse;
locuþiuni substantivale.
3. Clasele substantivului
3.1. Clase dupã felul denumirii
3.1.1. Substantivele comune denumesc clase de obiecte de
acelaºi fel.
Exemple: om, casã, ploaie, plimbare, obosealã, frumuseþe etc.
3.1.2. Substantivele proprii denumesc anumite obiecte (luate
izolat), pentru a le deosebi de altele din aceeaºi clasã de obiecte.
Substantivele proprii sunt de mai multe feluri:
nume de persoane (prenume, nume de familie, porecle):
Ion, Maria, Popescu, Birlic;
nume de animale: Grivei, Murgu, Joiana;
nume de locuri: Bucureºti, Dunãre, Ceahlãu;
nume de corpuri cereºti: Marte, Carul Mare;
nume de întreprinderi ºi instituþii: Academia Românã,
ªantierul Naval Constanþa, Editurile ALL;
9
nume de evenimente istorice: Unirea Principatelor,
Revoluþia din Decembrie;
nume de produse industriale (mãrci): (cafea) Elita,
(automobil) Dacia;
nume de sãrbãtori: Crãciun, Paºti, Boboteazã;
titluri de opere ºtiinþifice ºi literare: Dicþionarul enci-
clopedic, Amintiri din copilãrie.
Atenþie!
Substantivele proprii se scriu întotdeauna cu literã mare
(majusculã). Substantivele comune se scriu cu literã mare numai
la începutul unei propoziþii sau al unei fraze.
Substantivele comune ºi cele proprii nu alcãtuiesc clase închise,
existând numeroase treceri de la o subclasã la alta:
substantivele comune devin nume proprii: Brânduºa,
Domniþa, Lupu, Croitoru, Omul, Roºia etc.;
substantivele proprii devin nume comune: havanã,
astrahan, volt, watt, savarinã etc.
3.2. Clase dupã formã
3.2.1. Substantivele simple sunt alcãtuite dintr-un singur
cuvânt. Ele pot fi:
cuvinte nederivate: frate, fatã, ac, mânã, Ion, Maria etc.;
cuvinte derivate cu prefixe ºi sufixe: strãbunic, arcaº,
copiliþã, Ionicã, Ancuþa etc.
3.2.2. Substantivele compuse sunt alcãtuite din douã sau trei
cuvinte. Ele sunt formate prin:
contopire: untdelemn, Þarãlungã, Câmpulung etc.;
alãturare (cu/fãrã cratimã): câine-lup, floarea soarelui,
Curtea de Argeº, Râmnicul-Sãrat etc.;
izolare: (un) pierde-varã, Sfarmã Piatrã etc.;
prescurtare: CFR, aprozar (aprovizionare-zarzavaturi),
Plafar (plante farmaceutice) etc.
3.2.3. Locuþiunile substantivale sunt grupuri de cuvinte cu
înþeles unitar, care se comportã ca un substantiv: bãgare de seamã,
pãrere de rãu, bãtaie de cap, punct de vedere.
10
4. Substantivul are patru categorii gramaticale: genul, numãrul,
cazul, determinarea (articularea).
4.1. Genul
În limba românã, substantivele se grupeazã în trei genuri:
masculin (M.), feminin (F.), neutru (N.).
Fiecare substantiv (comun, propriu; simplu, compus, locuþiune)
are genul sãu (masculin/feminin/neutru). Genul substantivului
nu se schimbã, este fix.
Genul substantivelor se poate recunoaºte cu ajutorul adjec-

tivelor care stau pe lângã substantiv (determinã substantivul) ºi a
cãror formã se acordã cu cea a substantivului în gen, numãr ºi
caz. De obicei se folosesc numeralele adjectivale: un, o, doi, douã.
Substantivele care primesc numeralele: un, la singular, ºi doi,
la plural, sunt de genul masculin: un bãiat/doi bãieþi, un brad/
doi brazi.
Substantivele care primesc numeralele: o, la singular, ºi douã,
la plural, sunt de genul feminin: o fatã/douã fete, o floare/douã
flori.
Substantivele care primesc numeralele: un, la singular, ºi douã,
la plural, sunt de genul neutru: un dulap/douã dulapuri, un
creion/douã creioane.
Genul substantivelor se stabileºte atât dupã înþeles, cât ºi dupã

formã.
a) Dupã înþeles, genul substantivelor corespunde caracterului

însufleþit (animat) sau neînsufleþit (nonanimat) al obiectului
denumit: genul masculin ºi cel feminin caracterizeazã mai ales
numele de fiinþe, iar genul neutru, numele de lucruri.
La cele mai multe nume de fiinþe, comune sau proprii, genul
gramatical corespunde genului natural, indicând, prin distincþia
între masculin ºi feminin, deosebirile de sex.
11
Exemple:
Genul masculin cuprinde numele fiinþelor de sex bãrbãtesc:
persoane: bãrbat, fiu, frate, nepot, Ion, Vasile, Gheorghe etc.;
animale/pãsãri: cal, câine, lup, gânsac, curcan, Duman,
Grivei, Pintenogu etc.
Genul feminin cuprinde numele fiinþelor de sex femeiesc:
persoane: femeie, fatã, sorã, Ioana, Maria etc.;
animale/pãsãri: oaie, caprã, vulpe, gâscã, bibilicã, Joiana,
Negruþa etc.
Numele de fiinþe alcãtuiesc, de obicei, perechi de substantive

de gen opus masculin/feminin, exprimate:
prin cuvinte diferite: bãrbat/femeie, bãiat/fatã, berbec/
oaie, cocoº/gãinã etc.;
prin cuvinte înrudite, formate prin derivare:
a femininului de la masculin, cu sufixele: -ã: elev/elevã;
-cã: þãran/þãrancã, român/româncã; -easã: preot/preoteasã,
împãrat/împãrãteasã; -iþã: doctor/doctoriþã, pictor/pictoriþã;
-oaicã: lup/lupoaicã, zmeu/zmeoaicã etc.;
a masculinului de la feminin, cu sufixele: -an: gâscã/
gâscan, curcã/curcan; -oi: broascã/broscoi, vulpe /vulpoi etc.;
a ambelor forme cu perechi de sufixe: -tor/-toare:
învãþãtor/învãþãtoare, scriitor/scriitoare etc.
Substantivele care alcãtuiesc perechi de gen prin derivarea cu

sufixe se numesc mobile. Sufixele care formeazã un substantiv
feminin de la unul masculin ºi un substantiv masculin de la unul
feminin se numesc sufixe moþionale.
Unele nume de fiinþe, în special nume de persoane, au o singurã

formã, care poate exprima, dupã împrejurãri, genul masculin sau
feminin: un complice, o complice; un Popescu, o Popescu. Aceste
substantive sunt grupate în subgenul comun.
La unele nume de fiinþe (animale, pãsãri, insecte), genul

gramatical nu corespunde genului natural, nu indicã deosebirile
12
de sex. Substantivele de acest fel, numite epicene, fie masculine,
fie feminine, pot indica ambele sexe.
Exemple: Substantive epicene:
cu formã de masculin: elefant, zimbru, hipopotam, jder,
ºobolan, papagal, struþ, vultur, fluture, greier, purice etc.;
cu formã de feminin: cãmilã, girafã, veveriþã, prepeliþã,
privighetoare, rândunicã, furnicã, molie etc.
Atenþie!
Substantivele masculine ºi feminine cuprind, în afara numelor de
fiinþe, ºi nume de neînsufleþite: lucruri, acþiuni, stãri, însuºiri.
Exemple:
Masculine
nume de lucruri: sac, perete, ban, leu etc.;
nume de arbori: mãr, pãr, brad, fag etc.;
nume de plante: morcov, crin, trandafir etc.;
numele lunilor anului: ianuarie, februarie etc.;
numele notelor muzicale: do, re, mi etc.;
numele cifrelor ºi ale numerelor: unu, doi, trei etc.;
numele literelor alfabetului: a, b, c, d, e etc.;
nume de munþi: Carpaþi, Bucegi, Ceahlãu etc.;
nume de localitãþi: Bucureºti, Buºteni, Ploieºti etc.
Feminine:
nume de lucruri: masã, canapea, oglindã etc.;
nume de fructe: cireaºã, parã, piersicã, nucã etc.;
nume de flori: crizantemã, garoafã, lalea etc.;
numele zilelor sãptãmânii, ale pãrþilor zilei ºi ale ano-
timpurilor: luni, marþi, dimineaþã, searã, iarnã etc.;
nume de acþiuni: citire, plecare, venire etc.;
nume de stãri ºi sentimente: fricã, iubire etc.;
nume de însuºiri: bunãtate, frumuseþe, prostie etc.;
nume de þãri ºi continente: România, Europa etc.
Atenþie!
Substantivele neutre includ, mai rar, în afara numelor de
lucruri, ºi nume de fiinþe: animal, mamifer, macrou etc., sau nume
colective referitoare la însufleþite: cârd, popor, stol etc.
13
b) Dupã formã (dupã terminaþia la numãrul singular, cazul
nominativ, nearticulat), substantivele se încadreazã în trei clase
de gen: masculin, feminin, neutru.
Masculin
Terminaþie Exemple
-consoanã copil, elev, Ion, Cãtãlin etc.;

-u codru, ministru, Alexandru, Doru etc.;
-u (semivocalic) flãcãu, leu, Bartolomeu etc.;
-i (semivocalic) ardei, pui, Andrei, Mihai etc.;
-e câine, frate, Petre, Vasile etc.;
-ã popã, tatã, Gavrilã, Nicoarã etc.
Feminin
Terminaþie Exemple
-ã casã, sorã etc.;

-e curte, parte, Zoe etc.;
-a basma, cazma, Alina, Ioana etc.;
-ea mãrgea, stea, Floarea etc.;
-i zi, Caliopi, Mimi, Lili etc.;
-i (semivocalic) joi
Neutru
Terminaþie Exemple
-consoanã pat, scaun, Braºov, Cluj etc.;

-u lucru, tabu, Horezu, Peru etc.;
-u (semivocalic) cadou, rulou, Bacãu, Buzãu etc.;
-i (semivocalic) cui, Bahlui, Uruguay etc.;
-e nume, Sinoe, Chile etc.;
-i safari, taxi, Adamclisi, Tahiti etc.;
-o radio, chimono, Congo etc.
14
Atenþie!
Unele substantive au douã forme de gen:
numai la singular (neutru/feminin): cãtun/cãtunã, pl.
cãtune; colind/colindã, pl. colinde; fruct/fructã, pl. fructe;
numai la plural (masculin/neutru): colþ, pl. colþi/colþuri;
pas, pl. paºi/pasuri; timp, pl. timpi/timpuri;
la singular ºi la plural (masculin/feminin): bob/boabã,
pl. bobi/boabe; grãunþ/grãunte/grãunþã, pl. grãunþi/grãunþe.
Genul substantivelor compuse ºi al locuþiunilor substantivale

se stabileºte:
a) dupã genul substantivului care este centrul grupului de
cuvinte:
masculin: câine-lup, cal de mare, liber-cugetãtor,
Harap-Alb; deschizãtor de drumuri, purtãtor de cuvânt etc.;
feminin: bunãstare, floarea soarelui, primãvarã, Curtea
de Argeº, Vatra Dornei; þinere de minte, luare aminte etc.;
neutru: untdelemn, radiojurnal, preaplin, Câmpulung,
Târgul-Frumos; nod în papurã, punct de vedere etc.;
b) dupã genul natural al obiectului denumit:
masculin: (un) botgros, (un) Ailenei, (un) Barbã
Albastrã etc.;
feminin: (o) nu-mã-uita etc.;
neutru: (un) miazã-noapte etc.
4.2. Numãrul
Numãrul este o categorie gramaticalã care aratã, prin distincþia
dintre singular ºi plural, cã substantivul denumeºte un singur
obiect/exemplar (numãrul singular) sau mai multe obiecte/
exemplare dintr-o clasã de obiecte (numãrul plural).
Potrivit particularitãþilor obiectului denumit, substantivele

pot avea:
ambele numere, singular ºi plural (cele mai multe sub-
stantive);
15
numai un singur numãr (substantive defective de numãr).
Substantivele defective de numãr au:
numai singular (singularia tantum);
numai plural (pluralia tantum).
Substantivele singularia tantum sunt:

nume de materie: aur, cearã, fier, mazãre, mei, miere,
nea, orez, piper, secarã, sânge, unt etc.;
nume de însuºiri ºi stãri: cinste, curaj, înþelepciune, foame,
lene, sete, teamã etc.;
nume de acþiuni: alungat, citit, povestit etc.;
nume de sporturi: baschet, box, fotbal, oinã, ºah, tenis,
volei etc.;
unele nume de persoane: vodã, bade, taicã, muicã etc.
Substantivele pluralia tantum sunt:

nume de materie: bale, câlþi, icre, zoaie etc.;
pãrþi ale corpului: mãruntaie, ºale etc.;
nume de obiecte alcãtuite din douã pãrþi identice: ochelari,
iþari, foarfece etc.;
nume de locuri (lanþuri muntoase, arhipelaguri): Alpi,
Carpaþi, Antile, Caraibe etc.
Atenþie!
Numele proprii nu sunt întotdeauna substantive defective de
numãr, dar au unele particularitãþi cu privire la aceastã categorie
gramaticalã:
Cele mai multe nume proprii se folosesc de obicei la
singular, în concordanþã cu funcþia lor de a denumi un anumit
obiect, de a-l individualiza.
Înþelesul de singular priveºte atât numele proprii cu formã
de singular: Vasile, Ana, Dunãre, Ceahlãu, Cluj etc., cât ºi pe
cele cu formã de plural: Bucureºti, Galaþi, Videle etc., al cãror
acord gramatical se poate face atât dupã conþinut, cât ºi dupã
formã: Bucureºtiul nou, Bucureºtii Noi etc.
16
Spre deosebire de substantivele defective de numãr,
numele proprii pot avea plural dacã douã sau mai multe obiecte
de acelaºi fel primesc acelaºi nume: un Ion/doi Ioni, o Ancuþã/
douã Ancuþe, un Criº/douã Criºuri, o Moldovã/douã Moldove
etc.
Numãrul substantivelor se exprimã prin:

a) forme diferite:
una de singular/una de plural: elev/elevi, carte/cãrþi,
cuvânt/cuvinte etc.;
una de singular/douã sau mai multe de plural: timp/timpi,
timpuri; cot/coþi, coate, coturi etc.;
douã de singular/una de plural: beret, beretã /berete etc.;
douã sau mai multe de singular/douã de plural: grãunte,
grãunþ, grãunþã /grãunþi, grãunþe etc.;
b) aceeaºi formã: arici/arici, unchi/unchi, pui/pui; luntre/
luntre, joi/joi, nume/nume etc.
Pluralul substantivelor se formeazã cu ajutorul desinenþelor

de plural (pãrþi de cuvânt/morfeme): -i (la masculine), -e, -le (la
feminine), -uri, -e (la neutre).
Pluralul se formeazã prin douã procedee:
a) adãugarea (adjoncþiunea) desinenþei de plural la forma
de singular:
fãrã modificarea formei de singular:
Exemple:
Masculin Feminin Neutru
elev/elevi basma/basmale drum/drumuri
zi/zile studio/studiouri
atu/atuuri
taxi/taxiuri
animal/animale
cui/cuie
17
cu modificarea formei de singular (alternanþe fonetice):
Exemple:
urs/urºi stea/stele convoi/convoaie
brad/brazi contor/contoare
b) înlocuirea terminaþiei de singular cu desinenþa de plural:

fãrã modificarea formei de singular:
Exemple:
codru/codri casã/case lucru/lucruri
bou/boi lânã/lânuri cadou/cadouri
popã/popi pãdure/pãduri obicei/obiceiuri
hârtie/hârtii muzeu/muzee
alee/alei
cu modificarea formei de singular (alternanþe fonetice):

Exemple:
ministru/miniºtri masã/mese bãþ/beþe
tatã/taþi poartã/porþi popor/popoare
odaie/odãi
vrabie/vrãbii
Substantivele compuse ºi locuþiunile substantivale, ca ºi substan-

tivele simple, pot avea:
ambele numere, singular ºi plural: copil-minune/copii-
minune, primãvarã/primãveri; bloc-turn/blocuri-turn; aducere-
aminte/aduceri-aminte, pãrere de rãu/pãreri de rãu etc.;
numai un singur numãr (defective de numãr):
numai singular (singularia tantum): coada-ºoricelului, nu-
mã-uita; bãtaie de joc, învãþãturã de minte, tragere de inimã etc.;
numai plural (pluralia tantum): cai verzi pe pereþi, vrute
ºi nevrute etc.
18
Pluralul unui substantiv compus sau al unei locuþiuni substan-
tivale se exprimã prin schimbarea formei substantivului care este
centrul grupului de cuvinte: cãluþ-de-mare/cãluþi-de-mare, bãtaie
de cap/bãtãi de cap etc.
4.3. Cazul
Este o categorie gramaticalã care exprimã relaþiile dintre
substantiv ºi alte cuvinte în cadrul unei îmbinãri de cuvinte. Prin
forma pe care o are la diferite cazuri, substantivul poate îndeplini
o anumitã funcþie sintacticã în propoziþie.
Limba românã are cinci cazuri: nominativ (N.), acuzativ (Ac.),
genitiv (G.), dativ (D.), vocativ (V.), cu forme comune: N.-Ac.-
V. ºi G.-D.
Cazurile substantivului au înþelesuri, forme ºi funcþii diferite.
4.3.1. Nominativul (N.) este cazul denumirii (forma de bazã a

cuvântului), la care se raporteazã toate celelalte cazuri. Nu se
foloseºte cu prepoziþii sau locuþiuni prepoziþionale.
Un substantiv în N. poate îndeplini una dintre urmãtoarele

funcþii sintactice:
subiect: Elevul învaþã. Maria este harnicã. Cartea a fost
cititã de elev. Este frig. Îi este foame.
nume predicativ (dupã un verb copulativ): Ion este stu-
dent. El va deveni vecinul meu.
atribut substantival apoziþional: Ioana, colega mea,
citeºte. Colega mea Ioana învaþã bine.
element predicativ suplimentar (însoþeºte un verb, dar
caracterizeazã un substantiv/pronume/numeral, care este
subiect sau complement al verbului): Profesorul vine di-
rector la ºcoala noastrã. Mama îl vede student. Pe al
doilea îl cheamã în acte Ion.
4.3.2. Acuzativul (Ac.) este cazul care exprimã relaþia de

dependenþã a substantivului faþã de un verb (sau de o interjecþie
cu valoare verbalã), de un adjectiv, de un adverb sau faþã de un
substantiv.
19
Cazul Ac. exprimã:
obiectul unei acþiuni: Vãd pe mama. Aud un strigãt.
autorul/agentul unei acþiuni: Temele sunt rezolvate de elevi.
împrejurãrile unei acþiuni (locul, timpul, modul, cauza,
scopul, condiþia etc.): Cabana se aflã în sat. Vine dupã sosirea
trenului. Seamãnã cu o floare. Se îmbolnãveºte de fricã. Învaþã
pentru examen. Se pregãteºte de vacanþã. Nu este pregãtit pentru
concurs. Vom acþiona la nevoie.
calitatea unui obiect: carte de literaturã, muncã de sudor;
greºealã de tipar; listã de cumpãrãturi etc.;
posesia: om cu bani, vecin cu casã de vânzare etc.;
înrudirea: frate cu mama, nepot de sorã etc.;
distribuþia: câte cinci la hectar, echipe a patru oameni
etc.
Cazul Ac. are aceeaºi formã cu N., folosind, în plus, ca mijloace

de exprimare:
prepoziþii simple: a, cãtre, cu, de, din, dintre, dintru,
dupã, fãrã, în, între, întru, la, lângã, pe, pentru, peste, pânã,
prin, printre, printru, spre, sub, ºi compuse: de cãtre, de dupã,
de la, de lângã, de pe, de peste, de pânã, de prin, de printre,
despre, dinspre, de sub, fãrã de, înspre, pe la, pe lângã, pe sub,
de pe la, de pe lângã, de pe sub etc.;
locuþiuni prepoziþionale: alãturi de, aproape de,
dincoace de, dincolo de, înainte de, o datã cu, în timp de, în
vreme de, din cauzã de, împreunã cu, laolaltã cu, la un loc cu, cu
privire la, cât despre, relativ la, în materie de, în caz de, în loc
de, în afarã de etc.;
adverbe cu rol de prepoziþie: ca, decât, drept, precum.
Cazul Ac. se foloseºte:

fãrã prepoziþii: Citesc lecþia.
cu prepoziþii ºi locuþiuni prepoziþionale (vezi paragraful
precedent): Munceºte alãturi de colegi.
20
Un substantiv în Ac. poate îndeplini una dintre urmãtoarele
a) fãrã prepoziþii:
complement direct: Scrie scrisori. Cumpãrã fructe.
atribut substantival apoziþional (acordat): A cheltuit
mulþi bani, adicã o sumã importantã.
complement circumstanþial:
de loc: Umblã toatã þara. Strãbate kilometri.
de timp: Aºteaptã ore întregi.
b) cu prepoziþii ºi locuþiuni prepoziþionale:
atribut substantival prepoziþional: pãdure de brad,
carte cu ilustraþii;
atribut substantival apoziþional (acordat): Se temea
de el, adicã de puterea lui.
nume predicativ: Romanul este despre prietenie. Floarea
pãrea de piatrã.
element predicativ suplimentar: El vine la noi ca di-
rector.
complement direct: L-am vãzut pe prietenul tãu.
complement indirect: Mã gândesc la absenþe.
complement de agent: Covorul este þesut de bunica.
de loc: Locuieºte lângã ºcoalã.
de timp: Soseºte dupã anunþarea rezultatelor.
de mod: Miroase a fum. Scrie cu talent.
de cauzã: Se îmbolnãveºte de obosealã.
de scop: Se pregãteºte pentru concurs.
condiþional: În caz de ploaie ne adãpostim.
concesiv: Cu toatã boala, s-a prezentat la ore.
instrumental: Scrie cu stiloul. Cântã la pian.
sociativ: Am plecat cu pãrinþii.
de relaþie: Este bun la matematicã.
cumulativ: Pe lângã studii trebuie ºi talent.
de excepþie: În afarã de pãrinþi nu-i ºtie nimeni suferinþa.
opoziþional: În loc de aplauze s-a lãsat o tãcere.
21
Atenþie!
Substantivul în Ac. îndeplineºte aparent rolul de subiect al
propoziþiei în douã situaþii:
într-o propoziþie elipticã (din care lipseºte subiectul): Au
venit dintre copii mai devreme. (în exprimãri neliterare) = Au
venit (unii/câþiva) dintre copii mai devreme.
precedat de prepoziþia la cu înþeles superlativ privitor la
cantitate: Au venit la copii! = Au venit foarte mulþi copii!
În prima situaþie, este bine sã se reconstituie subiectul absent,
acordând substantivului în Ac. adevãrata sa funcþie de atribut
substantival prepoziþional pe lângã partea de vorbire prin care
se exprimã subiectul subînþeles.
În a doua situaþie, este posibilã schimbarea valorii gramaticale
a prepoziþiei la, care se comportã gramatical ca un determinant
adjectival/adverbial al substantivului.
4.3.3. Genitivul (G.) este cazul care exprimã relaþia de depen-

denþã a substantivului faþã de un alt substantiv, pronume sau nu-
meral.
Cazul G. aratã:
posesorul unui obiect (G. posesiv): cartea elevului;
apartenenþa unui obiect: elevul ºcolii;
denumirea unui obiect: Râul Lotrului, Vârful Curmãturii,
luna lui mai;
originea: bãiatul mamei;
autorul unei acþiuni denumite (G. subiectiv): venirea
elevilor;
obiectul unei acþiuni denumite (G. obiectiv): citirea cãrþii.
Atenþie!
Folosit cu un verb copulativ, G. unui substantiv poate exprima
aceleaºi caracteristici ale obiectului:
posesorul: Cartea este a elevului.
apartenenþa: Elevul este al ºcolii.
denumirea: Muntele este al Curmãturii.
originea: Bãiatul este al mamei.
22
Atenþie!
Folosit cu prepoziþii sau locuþiuni prepoziþionale, cazul G. al
substantivului poate exprima ºi unele înþelesuri circumstanþiale
privitoare la obiect:
loc: camera de deasupra terasei;
timp: petrecerea de dinaintea plecãrii;
cauzã: boala din cauza fumatului;
scop: plecarea în vederea concursului;
condiþie: întoarcerea în cazul nereuºitei.
Precedat de prepoziþii sau locuþiuni prepoziþionale, cazul G. al

substantivului poate exprima ºi dependenþa faþã de verb, adjectiv,
adverb, arãtând:
obiectul cãruia i se opune acþiunea: Luptã împotriva
sãrãciei.
împrejurãrile în care se desfãºoarã acþiunea:
locul: Se plimbã în lungul râului.
timpul: S-a petrecut înaintea rãzboiului.
modul: Apare sub chipul unui erou.
cauza: Se clatinã din cauza poverii.
scopul: Se pregãteºte în vederea concursului.
condiþia: Se opreºte în cazul unei defecþiuni.
Cazul G. are mijloace de exprimare specifice:

desinenþa de G.-D. -e, -i (numai la substantivele femi-
nine, singular): aceastã fatã/a acestei fete; o curte/a unei curþi;
articolul posesiv-genitival al, a, ai, ale (înainte ºi dupã
substantivele nearticulate): al mamei copil/copil al mamei, a
elevului notã/notã a elevului, ai ºcolii profesori/profesori ai ºcolii,
ale oraºului grãdini/grãdini ale oraºului;
articolul hotãrât:
enclitic (cu rol de desinenþã) -lui, -i, -lor: începutul
anului, fereastra clasei, glasurile copiilor;
proclitic lui: casa lui Ion, porunca lui vodã;
articolul nehotãrât unui, unei, unor: rostirea unui
cuvânt, scrierea unei litere; citirea unor lecþii;
23
prepoziþiile: asupra, contra, împotriva, deasupra,
dedesubtul, înaintea, înãuntrul etc. ºi locuþiunile prepoziþionale:
din/în/prin faþa, din/în/prin spatele, de/pe deasupra, de/pe
dedesubtul, în jurul, de jur împrejurul, în locul, din/în josul, din/în
susul, în/de-a lungul, din cauza, din pricina, în scopul, în vederea,
în cazul, în ciuda, în pofida, în privinþa, cu excepþia, în afara etc.
Un substantiv în cazul G. poate îndeplini una dintre urmã-

toarele funcþii sintactice:
atribut substantival genitival: clasele ºcolii, numele lui
Ion;
atribut substantival apoziþional acordat: povestea
omului, a copilului de altãdatã;
nume predicativ: Caietul este al ºcolarului.
element predicativ suplimentar: Îl socotea al casei.
b) cu prepoziþii ºi locuþiuni prepoziþionale:
atribut substantival prepoziþional: lupta împotriva
corupþiei, locul din jurul casei;
atribut substantival apoziþional acordat: povestea
despre sat, adicã despre locul naºterii sale;
nume predicativ: El este împotriva necinstei.
element predicativ suplimentar: Te ºtiam împotriva
minciunii.
complement indirect: Luptãm contra violenþei.
de loc: Luna strãluceºte deasupra casei.
de timp: Pleacã înaintea sosirii trenului.
de cauzã: Suferã din cauza cãldurii.
de scop: Citeºte mult în vederea examenului.
condiþional: În cazul unei întârzieri, te aºtept.
concesiv: În ciuda eforturilor, nu a reuºit.
de relaþie: În privinþa succesului nu am îndoieli.
cumulativ: În afara felicitãrilor primeºte ºi cadouri.
de excepþie: În afara notelor nu-l intereseazã nimic.
opoziþional: În locul învãþãturii a ales distracþia.
24
Atenþie!
Ca ºi cazul Ac., G. unor substantive poate îndeplini, în propo-
ziþii eliptice, funcþia sintacticã de:
subiect: Ai casei lucreazã. (Cei ai casei lucreazã.) Florile
mele sunt frumoase, ale mamei s-au uscat. (...cele ale mamei
s-au uscat.);
complement direct: Pe ai casei nu i-am vãzut. (Pe cei ai
casei nu i-am vãzut.) Nu-i ajutã pe ai lui, ci pe ai vecinului.
(...pe cei ai vecinului.)
Se recomandã ºi în acest caz reconstituirea pãrþilor de propoziþie
absente, mai ales pentru a explica corect folosirea unei forme de
G. cu o prepoziþie de Ac.
4.4. Dativul (D.) este cazul care exprimã relaþia de dependenþã

a substantivului faþã de un verb (/interjecþie), un adjectiv, dar ºi
faþã de un substantiv.
Cazul D. aratã:
destinaþia/destinatarul acþiunii/însuºirii: Dau o notã
elevului; om deschis iniþiativei; bravo câºtigãtorilor!;
locul acþiunii (D. locativ): El stã locului pentru o clipã.
instrumentul acþiunii/însuºirii: Reuºeºte graþie talentului
sãu.; om fericit mulþumitã împrejurãrilor.
modul: Se comportã asemenea pãrinþilor lui.
cauza: Primeºte laude mulþumitã muncii sale.
descendenþa unei persoane: nepot bunicului; cumnat
mamei mele.
Cazul D. are mijloace de exprimare comune cu genitivul, cu

urmãtoarele deosebiri:
absenþa articolului posesiv-genitival;
absenþa locuþiunilor prepoziþionale;
prezenþa unor prepoziþii specifice: datoritã, graþie, mulþu-
mitã, potrivit, conform, contrar, aidoma, asemenea.
Un substantiv în cazul D. poate îndeplini una dintre urmãtoarele

25
complement indirect: Donez bibliotecii cãrþile mele.
complement circumstanþial de loc: Calul se aºterne
drumului.
atribut substantival în dativ: un demn urmaº pãrinþilor
sãi, acordarea de ajutoare sãracilor;
atribut substantival apoziþional acordat: Rãspund
numai prietenilor, adicã colegilor din liceu.
b) cu prepoziþii:
complement circumstanþial de mod: Se comportã
asemenea pãrinþilor sãi.
complement circumstanþial de cauzã: Primeºte laude
mulþumitã muncii sale.
complement circumstanþial concesiv: Contrar aºtep-
tãrilor pãrinþilor, nu a ajuns pianist.
complement circumstanþial de instrument: Reuºeºte
mulþumitã talentului sãu.
atribut substantival prepoziþional: reuºita datoritã
împrejurãrilor; organizarea conform principiilor sale;
nume predicativ: Acþiunea este conform planului.
element predicativ suplimentar: Îl vedeam aidoma
bunicului sãu.
4.5. Vocativul (V.) este cazul independenþei substantivului faþã

de celelalte elemente ale enunþului.
Cazul V. exprimã o chemare din partea vorbitorului, adresatã
unei fiinþe, de obicei, unei persoane. Spre deosebire de alte cazuri,
V. are o intonaþie specialã ºi nu are funcþie sintacticã.
Cazul V. poate alcãtui o propoziþie exclamativã: Ioane!!!, strigã
tata.
Cazul V. este cel mai adesea exprimat prin nume comune ºi

proprii de persoane. Numele de neînsufleþite apar în cazul V. ca
urmare a unei personificãri a obiectelor denumite.
26
Substantivele în V. se folosesc, de obicei, împreunã cu:
pronumele personale: tu, voi;
pronumele de politeþe: dumneata, dumneavoastrã;
termeni de adresare: domnule, doamnã, domniºoarã,
pãrinte;
interjecþii apelative populare: mã!, bã!, fã!, bre!;
verbe la modul imperativ: stai!, plecaþi!, du-te!
Cazul V. are:
forme identice cu N.: am un frate; frate, vino!
mijloace de exprimare proprii:
desinenþe de V.:
-e, la substantivele masculine, singular, nearticulate:
bãiete!, bãrbate!, Doamne!, Ioane! etc.;
-ule, la substantivele masculine ºi neutre, singular,
incluzând forma articolului hotãrât: omule!, domnule!,
animalule!, Radule! etc.;
-o, la substantivele feminine, singular: fato!, mândro!,
Ano!, Mario!, ºi la substantivele proprii masculine (cu
terminaþia -a): Predo!, Tomo! etc.;
-lor, la substantivele comune, masculine, feminine ºi neutre,
plural, articulate: fraþilor!, fetelor!, animalelor! etc.
Atenþie!
Substantivul în cazul V. poate alcãtui un grup sintactic împreunã
cu alte pãrþi de vorbire care îl lãmuresc:
substantive în V. cu funcþie de atribut substantival
apoziþional acordat: domnule profesor!, frate Ioane!;
adjective calificative ºi adjective pronominale posesive
acordate în V. cu substantivul, cu funcþia de atribute adjectivale:
Copii dragi!, Copiii mei dragi!, Dragi copii!, Dragii mei copii!
Substantivele în cazul V., singure sau cu tot grupul pe care îl

formeazã, sunt separate de celelalte cuvinte din text prin virgulã
sau prin semnul exclamãrii, care îi marcheazã intonaþia.
27
Substantivele compuse ºi locuþiunile substantivale exprimã,
în general, toate cazurile, cu aceleaºi sensuri ºi aceleaºi funcþii
sintactice ca substantivele simple, prin modificarea
corespunzãtoare a formei substantivului comun care alcãtuieºte
grupul de cuvinte: N.-Ac. câine-lup, pasãrea-colibri, pãrere de
rãu, aducere-aminte; G.-D. câinelui-lup, pãsãrii-colibri, pãrerii
de rãu, aducerii-aminte.
5. Determinarea/articularea
Este o categorie gramaticalã specificã substantivului: orice altã
parte de vorbire, prin articulare, devine substantiv. Aceastã
categorie aratã gradul de cunoaºtere de cãtre vorbitor a obiectului
denumit, cu referire la trei aspecte:
a) nearticularea substantivului, care nu dã nici o indicaþie cu
privire la cunoaºterea obiectului de cãtre vorbitor;
b) articularea cu articol nehotãrât, care indicã un grad redus
de cunoaºtere a obiectului de cãtre vorbitor;
c) articularea cu articol hotãrât, care corespunde unei bune
cunoaºteri a obiectului de cãtre vorbitor.
Categoria determinãrii/articulãrii la substantiv se exprimã cu

ajutorul unor instrumente gramaticale:
articolul nehotãrât;
articolul hotãrât propriu-zis.
Determinarea cu articol nehotãrât, cuvânt independent, lasã
forma substantivului nemodificatã, aceeaºi cu forma nearticulatã:
copil, un copil, colegã, o colegã, manual, un manual / copii,
niºte copii, colege, niºte colege, manuale, niºte manuale.
Determinarea cu articolul hotãrât, particulã (morfem) alipitã
formei nearticulate, modificã forma substantivului: copil/copilul,
colegã/colega, manual/manualul, copii/copiii, colege/colegele,
manuale/manualele.
Formele diferite de gen, numãr ºi caz ale articolului nehotãrât

ºi ale articolului hotãrât ajutã la exprimarea categoriilor de gen,
numãr ºi caz ale substantivului articulat.
28
6. Declinarea substantivului
Substantivele care au acelaºi particulariãþi ale flexiunii de numãr
ºi caz se grupeazã în clase numite declinãri.
Clasele de declinare (declinãrile) se deosebesc:
dupã terminaþia cazului N., singular, nearticulat:
Declinarea I Declinarea a II-a Declinarea a III-a

-ã (F.): casã; -cons. (M.): lup, Dan; -e
(M.): tatã; (N.): pat; (M.): câine;
-a (F.): cazma; -u (M.): codru, Dinu; (F.): vulpe;
(M.): Toma; (N.): lucru, atú; (N.): nume
-ea (F.): mãrgea; -u (semivoc.)
(M.): Oprea; (M.): leu, Bartolomeu;
-i (F.): zi(ziuã) (N.): cadou;
-i (N.): taxi;
-i (semivoc.)
(M.): ardei, Andrei;
(N.): cui;
-i scurt (cons. palatalizatã)
(M.): unchi;
(N.): unghi;
-o (N.): radio, caró
dupã genul substantivelor:

declinarea substantivelor masculine;
declinarea substantivelor feminine;
declinarea substantivelor neutre;
dupã determinarea/articularea substantivelor:
declinarea nearticulatã;
declinarea articulatã nehotãrât;
declinarea articulatã hotãrât.
29
III. Articolul
1. Articolul este partea de vorbire flexibilã care stã pe lângã un
substantiv, arãtând cã obiectul denumit este cunoscut vorbitorilor.
Este un instrument gramatical care:
exprimã categoriile de gen, numãr, caz ºi determinare la
substantiv;
intrã în componenþa unor pãrþi de vorbire compuse, ca
pronumele posesiv ºi numeralul ordinal.
Nu are înþeles de sine stãtãtor, uneori nefiind cuvânt indepen-
dent (articolul hotãrât enclitic).
Nu are funcþie sintacticã.
Se analizeazã împreunã cu substantivul determinat sau cu partea
de vorbire compusã pe care o formeazã (pronume posesiv, nu-
meral ordinal).
2. Articolul se clasificã:
a) dupã gradul de cunoaºtere a obiectului denumit:
articol nehotãrât;
articol hotãrât:
articol hotãrât propriu-zis;
articol hotãrât posesiv-genitival;
articol hotãrât demonstrativ-adjectival;
b) dupã poziþia faþã de substantiv:
articol proclitic (aºezat înaintea substantivului):
articolul nehotãrât;
articolul hotãrât posesiv-genitival;
articolul hotãrât demonstrativ-adjectival;
articolul hotãrât lui;
articol enclitic (aºezat dupã substantiv):
articolul hotãrât propriu-zis.
30
3. Clasele articolului
3.1. Articolul nehotãrât
Stã pe lângã un substantiv, arãtând cã obiectul denumit este
puþin cunoscut vorbitorului.
Este un cuvânt independent, aºezat întotdeauna înaintea
substantivului determinat, adicã este proclitic.
Este flexibil, având forme diferite de gen (masculin = neutru,
feminin) la numãrul singular ºi o singurã formã de gen (mascu-
lin = neutru = feminin) la numãrul plural, precum ºi forme
diferite de caz.
Formele articolului nehotãrât
Caz Singular Plural
M.-N. F. M.-F.-N.
N.-Ac. un o niºte
G.-D. unui unei unor
V.
Atenþie!
Formele de singular ale articolului nehotãrât: un, o pot fi
confundate cu cele identice ale adjectivului nehotãrât: un, o ºi
cu cele ale numeralului cardinal cu valoare adjectivalã: un, o.
Deosebirea dintre acestea se face fie prin schimbarea numãrului,
formele de plural fiind diferite: niºte (articol nehotãrât), unii/unele
(adjectiv nehotãrât), doi, douã etc. (numeral cardinal cu valoare
adjectivalã), fie prin corespondenþa cu forme similare din context.
Exemple:
Un bãiat (o fatã) se întâlneºte cu niºte colegi. (articol nehotãrât)
Un bãiat (o fatã) continuã cursa, altul (alta) renunþã. (adjectiv
nehotãrât/pronume nehotãrât)
Un bãiat (o fatã) pleacã, doi au rãmas. (numeral cardinal cu
valoare adjectivalã/numeral cardinal cu valoare pronominalã)
Forma de plural a articolului nehotãrât niºte apare ca adjectiv
nehotãrât, la singular, pe lângã nume de materii: niºte apã, niºte
sare, niºte vin etc.
31
Folosirea articolului nehotãrât la numele proprii indicã, în gene-
ral, trecerea sa în clasa numelor comune: un Grigorescu (tablou),
un harpagon (zgârcit) etc.
3.2. Articolul hotãrât propriu-zis

Stã pe lângã un substantiv, arãtând cã obiectul denumit este
bine cunoscut vorbitorului.
Nu este un cuvânt independent (cu excepþia formei de G.-D.:
lui, aºezatã înaintea substantivului: lui Radu), ci o parte de cuvânt
(particulã, morfem) alipitã la sfârºitul formei substantivului
(encliticã). Prin poziþie, articolul hotãrât enclitic se deosebeºte
de toate celelalte forme ale articolului, care sunt proclitice.
Este flexibil, cu forme diferite de gen, numãr ºi caz, indicând
categoriile gramaticale similare ale substantivului (are rol de
desinenþã).
Formele articolului hotãrât
Caz Singular Plural

M. F. N. M. F. N.
N.-Ac. -l, -a -l, -i -le -le
-le, -le
-a
G.-D. -lui, -i lui -lor -lor -lor
-i,
lui
V. -ule -ule -lor -lor -lor
-a
32
Exemple:
Singular
M. F. N.
N.-Ac. elevul mama animalul
fiul firea firul
fratele ziua numele
tata
G.-D. elevului mamei animalului
fiului firii firului
fratelui zilei numelui
lui fra-
te-meu
tatei
V. fiule mama animalule
tata
Plural
M. F. N.
N.-Ac. fiii mamele animalele
fraþii firile firele
taþii numele
G.-D. fiilor mamelor animalelor
fraþilor firilor firelor
taþilor numelor
V. fiilor
fraþilor mamelor amimalelor
taþilor
Articolul hotãrât proclitic se foloseºte înainte de:

nume proprii de persoanã la G. sau D.:
masculine: lui Ion, lui Popescu etc.;
feminine: lui Carmen, lui Iris etc.;
nume comune de persoanã (grade de rudenie) la G. sau
D.:
masculine: lui frate-meu, lui fiu-meu etc.;
feminine: lui tanti etc.;
numele lunilor anului: zilele lui august, iarna lui 1997 etc.
33
Atenþie!
Dacã un substantiv articulat cu articolul hotãrât enclitic este
precedat de un adjectiv propriu-zis, articolul se adaugã formei
adjectivului, la toate cazurile, deºi exprimã determinarea
substantivului.
Exemple:
N.-Ac.: frumosul bãiat/frumoºii bãieþi, harnica fatã/harnicele
fete; necesarul lucru /necesarele lucruri; G.-D.: frumosului bãiat/
frumoºilor bãieþi; harnicei fete/ harnicelor fete; necesarului lucru/
necesarelor lucruri;
V.: dragul meu prieten!, draga mea prietenã!, dragii noºtri
pãrinþi!, dragele noastre colege!
Din punctul de vedere al articulãrii, substantivele proprii se

prezintã la N. singular ca:
forme nearticulate: Ion, Vlad, Cluj, Bacãu;
forme aparent articulate prin terminaþie: Alexandru, Radu,
Ioana, Maria, Craiova, Tulcea;
forme cu articol hotãrât în componenþa denumirii
(articolul marcheazã trecerea unor substantive comune la numele
proprii): Doru, Luminiþa, Croitoru, Turnu;
forme propriu-zis articulate, deosebite de o formã nearti-
culatã corespunzãtoare: Vlad/Vladul, Buzãu/Buzãul, Sibiu/Sibiul.
La toate numele proprii, articolul hotãrât, proclitic sau enclitic,

îndeplineºte rolul de a exprima cazurile N./G.-D./V.
Exemple:
N. G.-D. V.
Radu(l) lui Radu, Radului Radule
Clujul Clujului Clujule
Maria Mariei Maria, Mario
Craiova Craiovei Craiova
Bucureºtiul/ Bucureºtiului/ Bucureºtiule/
Bucureºtii Bucureºtilor Bucureºtilor
34
La substantivele compuse, articolul hotãrât enclitic este folosit
în douã feluri, potrivit gradului de sudurã a elementelor compo-
nente:
se articuleazã numai substantivul care formeazã centrul
grupului de cuvinte: calul-de-mare, floarea-soarelui, procesul
verbal etc.;
se articuleazã întreaga formã: untdelemnul, primãvara,
preaplinul etc.
Unele substantive compuse, mai ales cele formate cu verbe:
pierde-varã, zgârie-brânzã, gurã-cascã etc., nu pot primi articol
hotãrât.
Locuþiunile substantivale se articuleazã prin adãugarea

articolului hotãrât enclitic la forma substantivului care este centrul
grupului de cuvinte: pãrerea de rãu, pãrerii de rãu/pãrerile de
rãu, pãrerilor de rãu etc.
3.3. Articolul hotãrât posesiv-genitival

Ajutã la formarea cazului G. al substantivelor: elev al ºcolii
etc.; al pronumelor: pãrere a lui/ a ei/ a lor; a acestuia; a cãruia,
a altuia etc.; al numeralelor: a amândurora etc., deosebindu-l de
D., care are aceleaºi forme.
Intrã ºi în componenþa altor pãrþi de vorbire decât substantivul:
pronumele posesiv: al meu, a mea, ai mei, ale mele etc.;
adjectivul posesiv: al meu pãrinte, (un) pãrinte al meu; a
mea casã, (o) casã a mea etc.;
numeralul ordinal: al doilea, a doua etc.
Cu excepþia numeralului ordinal, articolul posesiv-genitival
intrã în alcãtuirea unor forme gramaticale care exprimã raporturi
de posesie.
Este un cuvânt independent, aºezat întotdeauna înaintea pãrþii
de vorbire pe care o exprimã, adicã este proclitic.
Este flexibil, având forme diferite de gen, numãr ºi caz.
35
Formele articolului posesiv-genitival
Singular Plural
M.-N. F. M. F.-N.
N.-Ac. al a ai ale
G.-D. alor alor
V.
Articolul posesiv-genitival intrã în componenþa unor pãrþi de

vorbire care:
a) determinã un substantiv exprimat sau subînþeles;
b) substituie un substantiv.
a) În situaþia determinãrii unui substantiv, prezenþa articolului

posesiv-genitival este legatã de articularea substantivului
determinat. Dacã substantivul determinat este articulat hotãrât,
articolul posesiv-genitival nu se mai foloseºte: omul casei/omul
lui/omul acestuia/omul altuia/omul meu.
Articolul posesiv-genitival se acordã în gen ºi numãr cu

substantivul determinat, indicând, în raportul de posesie, genul
ºi numãrul obiectului posedat/obiectelor posedate.
Atenþie!
În situaþia determinãrii unui substantiv subînþeles: Copiii altora
sunt aºteptaþi, ai fraþilor lui nu vin niciodatã., acordul în gen ºi
numãr al articolului posesiv-genitival se face cu substantivul
subînþeles sau cu un înlocuitor al acestuia (pronume demonstrativ)
subînþeles: (copiii/cei) ai prietenilor lui.
b) În situaþia substituirii unui substantiv (pronumele posesiv:
al meu, al tãu, al sãu etc.; numeralul ordinal cu valoare
pronominalã: al doilea, a doua etc.), acordul în gen ºi numãr
al articolului posesiv component se face cu substantivul
substituit: Al meu (copil) este cuminte. Al doilea (concurent)
câºtigã.
36
3.4. Articolul hotãrât demonstrativ-adjectival
Leagã un substantiv (de obicei articulat cu articol hotãrât) de
determinantul sãu:
adjectival:
adjectiv: omul cel bun, fata cea frumoasã, Vlad cel
obraznic, Parisul cel vestit etc.;
locuþiune adjectivalã: eroul cel fãrã de prihanã, viaþa
cea fãrã de moarte etc.;
numeral cardinal sau ordinal cu valoare adjectivalã: cei
trei copaci/copacii cei trei; cele trei fete/fetele cele trei, cel de-al
doilea rãspuns/rãspunsul cel de-al doilea, cea de-a doua
întâmplare/întâmplarea cea de-a doua etc.;
nominal:
substantiv în Ac./G. cu prepoziþie: râul cel de foc, casa
cea de piatrã/terasa cea de deasupra blocului, ora cea de
dinaintea plecãrii etc.;
pronominal (mai rar):
pronume în Ac./G. cu prepoziþie: fata cea de lângã tine/
oamenii cei din jurul lui etc.;
adverbial:
locuþiune adverbialã (adverb cu prepoziþie): ramul cel
de sus, treapta cea de-afarã, ziua cea de mâine etc.
Are rolul de a individualiza obiectul denumit de substantiv
prin însuºirea sau calitatea exprimatã de determinant.
Ajutã la formarea gradului superlativ relativ:
al adjectivelor: cel mai bun, cel mai puþin bun, cea mai
frumoasã, cea mai puþin frumoasã etc.;
al locuþiunilor adjectivale: bunul cel mai de preþ, omul
cel mai de treabã etc.;
al adverbelor (cel, formã unicã): munceºte cel mai bine,
fuge cel mai repede etc.
Intrã în componenþa unor nume proprii compuse: Mircea cel
Bãtrân, ªtefan cel Mare, Ecaterina cea Mare, Vasile cel Mare etc.
Este un cuvânt independent, aºezat întotdeauna înaintea pãrþii
de vorbire pe care o exprimã, adicã este proclitic.
Este flexibil, având forme diferite de gen, numãr ºi caz.
37
Formele articolului demonstrativ-adjectival
M.-N. F. M. F.-N.
N.-Ac. cel (pop. ãl) cea (a) cei (ãi) cele (ale)
G.-D. celui celei celor celor
(ãlui) (alei) (ãlor) (alor)
V.
În absenþa substantivului determinat, articolul demonstrativ-

adjectival tinde sã ia locul substantivului prin:
substantivizarea adjectivului (inclusiv a adjectivului la
superlativ relativ), a locuþiunii adjectivale, a numeralului cu
valoare adjectivalã, prin care era exprimat determinantul
substantivului: cel viteaz/viteazul; cei bogaþi/bogaþii; cel fãrã
noroc/nenorocosul, cei de pe urmã/ultimii, cei trei, cel de al doilea
etc.;
prin reluarea funcþiei sale iniþiale de pronume demonstrativ,
în cazul determinanþilor:
nominali în Ac./G.: cea de lemn, cea de peste drum, cea
de dupã casã/cei ai ºcolii, cei din jurul oraºului etc.;
pronominali: cel de lângã tine, cea din mine etc.;
adverbiali: cea de sus, cea de dinainte, cea de ieri etc.;
propoziþionali (propoziþie atributivã): cel care este
frumos, cea care vine, cea pe care o vãd etc.
Articolul demonstrativ-adjectival se acordã în gen ºi numãr cu

substantivul determinat sau substituit (în cazul substantivizãrii
adjectivului sau al pronominalizãrii articolului demonstrativ-ad-
jectival).
38
IV. Adjectivul
1. Adjectivul este partea de vorbire flexibilã care exprimã o
însuºire a obiectului denumit de un substantiv, pe care îl determinã
ºi cu care se acordã în gen, numãr ºi caz.
2. Adjectivele se clasificã:
a) dupã conþinut, în:
adjective calificative (care exprimã calitatea obiectu-
lui): om bun, rãu, frumos, urât, mic etc.;
adjective determinative (care exprimã alte determinãri
ale obiectului: cantitatea: doi cai, calul al doilea, amândoi caii
etc.; posesorul: calul meu etc.; apropierea sau depãrtarea în spaþiu:
acest/acel cal, calul acesta/acela etc.; identitatea: acelaºi cal etc.;
b) dupã clasa morfologicã din care provin, în:
adjective propriu-zise: înalt, scund, slab, gras, vesel,
trist etc.;
adjective pronominale (provenite din pronume):
de întãrire: însuºi elevul/elevul însuºi, însãºi prietena/
prietena însãºi etc.;
posesive: copilul meu, tãu, sãu etc.;
demonstrative: acest munte/aceastã vale, acel oraº/
acea casã, acelaºi om/aceeaºi elevã etc.;
interogative: care pãrinte? ce problemã? etc.;
relative: Nu ºtiu care elev vine.
nehotãrâte: alt/fiecare/oricare an etc.;
negative: nici un pas, nici o stea etc.;
adjective-numerale sau numerale cu valoare
adjectivalã:
cardinale: doi cerbi, douã vulpi etc.;
ordinale: al doilea semnal/semnalul al doilea, a doua
oprire/oprirea a doua etc.;
39
colective: amândoi fraþii, amândouã surorile, tustrei
copii etc.;
multiplicative: câºtig înzecit, putere însutitã etc.;
distributive: câte trei jucãtori, câte douã perechi etc.;
adjective verbale:
participiale: om chinuit, vreme pierdutã etc.;
gerunziale: coº fumegând, ranã sângerândã etc.;
adjective adverbiale: haine gata, asemenea aspecte etc.
Adjectivele propriu-zise, adjectivele verbale ºi adjectivele
adverbiale sunt calificative, adjectivele pronominale ºi
adjectivele-numerale sunt determinative.
3. Clasele adjectivului
3.1. Adjectivul calificativ
Adjectivele calificative se subîmpart:
a) dupã structurã, în:
adjective simple (alcãtuite dintr-un singur cuvânt):
lung, lat, roºu etc.;
adjective compuse (alcãtuite din douã cuvinte, uneori
sudate): cuminte, galben-verzui, politico-economic etc.;
locuþiuni adjectivale (grupuri de cuvinte mai mult sau
mai puþin sudate, cu înþeles unitar ºi comportament gramatical
de adjectiv): bãtãtor la ochi, fãrã cãpãtâi, de ispravã, în floarea
vârstei, tras ca prin inel, slab de înger, cu scaun la cap etc.;
b) dupã flexibilitate (capacitatea de a-ºi schimba forma), în:
adjective variabile (care îºi schimbã forma dupã gen,
numãr ºi caz):
cu douã terminaþii de gen (masculin ºi feminin), la
N. singular, prezentând, la ambele numere, fie 4 forme: alb, albã,
albi, albe etc., fie 3 forme: roºu, roºie, roºii;
cu o terminaþie de gen la N. singular, respectiv 2
forme la ambele numere: cuminte, dulce, fierbinte, iute, limpede,
mare, rece, repede, subþire etc.;
adjective invariabile (care nu au gen, numãr ºi caz):
gri, bleu, maro, kaki; atroce, eficace, perspicace, propice;
asemenea, cumsecade, ditamai, otova, sadea etc.
40
Adjectivele calificative se acordã în gen, numãr ºi caz cu
substantivul determinat.
3.1.1. Genul
Adjectivul calificativ are douã forme de gen, masculin ºi
feminin, distincte prin terminaþie ºi uneori prin alternanþã foneticã,
prin care se face acordul cu substantivul determinat (masculin
sau feminin).
Acordul de gen al adjectivului cu un substantiv neutru se face
prin forma de masculin la singular ºi prin forma de feminin la
plural: ghiozdan frumos, ghiozdane frumoase, caiet curat, caiete
curate etc.
Terminaþii
Masculin Feminin Exemple
-cons. -ã bun/bunã
-cons. -e dator/datoare
-u -ã acru/acrã
-u -ie roºu/roºie
-u (semivoc.) -ã nou/nouã
-u (semivoc.) -ea rãu/rea
-iu -ie cenuºiu/cenuºie
-i (semivoc.) -e greoi/greoaie
-i (cons. palat.) -e vechi/veche,
dibaci/dibace
3.1.2. Numãrul
Adjectivul are forme de singular ºi de plural pentru acordul
în numãr cu substantivul determinat.
Ca ºi substantivele, adjectivele formeazã pluralul prin:
desinenþe, adãugate formei de singular sau care substituie
terminaþia de singular;
alternanþe fonetice.
41
Exemple:
MASCULIN
Singular Plural Exemple
Terminaþii Desinenþe
-cons. -i, -i (semivoc.) bun/buni, gol/goi
-u -i, -(i)i (semivoc.) acru/acri, roºu/roºii
-u (semivoc.) -i (semivoc.) nou/noi
-(i)u (semivoc.) -(i)i (semivoc.) cenuºiu/cenuºii
-i (semivoc.) -i (semivoc.) greoi/greoi
-i (cons. palat.) -i (cons. palat.) vechi/vechi,
dibaci/dibaci
FEMININ
-ã -e bunã/bune
-ã -i (semivoc.) nouã/noi
-(e)a -(e)le grea/grele
-ie -(i)i (semivoc.) cenuºie/cenuºii
-(i)e -(i)e greoaie/greoaie
-e -i (cons. palat.) veche/vechi,
dibace/dibaci
NEUTRU
-cons. -e bun/bune
-u -e, -(i)i (semivoc.) acru/acre, roºu/roºii
-u (semivoc.) -i (semivoc.) nou/noi
-u (semivoc.) -le greu/grele
-(i)u (semivoc.) -(i)i (semivoc) cenuºiu/cenuºii
-i (semivoc.) -(i)e greoi/greoaie
-i (cons. palat.) -i (cons. palat.) vechi/vechi
dibaci/dibaci
42
3.1.3. Cazul
Adjectivul are, ca ºi substantivul determinat cu care se acordã,
cinci cazuri (N., Ac., G., D., V.). Formele cazurilor la adjectiv
depind de poziþia faþã de substantivul determinat, precum ºi de
articularea acestuia.
a) În poziþia cea mai obiºnuitã, dupã substantivul determinat,
adjectivele masculine au aceeaºi formã la toate cazurile, la sin-
gular ºi la plural (N. = Ac. = G. = D. = V.).
Exemple:
N.-Ac.: (un) om/omul bun; G.-D.: (unui)om/omului bun;
V.: om/omule bun.
Adjectivele feminine au douã forme de caz la singular (N. =
Ac. = V., G. = D.), forma de G.-D. deosebindu-se prin desinenþa
-e ºi uneori prin alternanþã foneticã.
Exemple:
N.-Ac.-V.: (o) colegã/colega bunã, (o) fatã/fata harnicã; G.-
D.: (unei) colege/colegei bune; (unei) fete/fetei harnice.
Dacã substantivul determinat este articulat cu articol hotãrât,
adjectivul poate fi însoþit de articolul demonstrativ-adjectival:
omul cel bun, fata cea harnicã.
b) Aºezat înaintea unui substantiv nearticulat sau articulat
cu articol nehotãrât (intercalat dupã forma articolului), adjectivul
are aceleaºi forme cu cel plasat dupã substantivul determinat.
Exemple:
N.-Ac.: (un) bun om; (o) bunã colegã; G.-D.: (unui) bun om;
(unei) bune colege.
Unele adjective masculine alcãtuiesc, în aceastã poziþie, o formã
specificã de V. cu desinenþa -e: scumpe prieten, iubite coleg.
c) Aºezat înaintea unui substantiv articulat cu articol hotãrât,
adjectivul îºi schimbã forma, primind articolul substantivului:
bunul prieten/prietenul bun, buna prietenã/prietena bunã.
Adjectivul cãruia i se ataºeazã articolul hotãrât are forme diferite
de caz (N.-Ac., G.-D., V.).
Exemple:
N.-Ac.: bunul prieten/buna prietenã; G.-D.: bunului prieten/
bunei prietene; V.: bunule prieten.
43
Funcþiile sintactice ale cazurilor adjectivului diferã de cele
ale cazurilor substantivului.
a) Pe lângã un substantiv, adjectivul are funcþia de atribut
adjectival, indiferent de cazul impus prin acordul cu substantivul
determinat:
N. Elevul harnic/harnicul elev are note bune.
Ac. Profesorul îl laudã pe elevul harnic/pe harnicul elev.
G. Rezultatele elevului harnic/harnicului elev sunt bune.
D. Se acordã premiu elevului harnic/harnicului elev.
V. Elevule harnic/harnicule elev, bravo þie!
b) Pe lângã un verb copulativ, adjectivul la cazul N. are
funcþia sintacticã de nume predicativ, intrând în componenþa
unor pãrþi de propoziþie diferite, în funcþie de modul predicativ/
nepredicativ al verbului copulativ (predicat nominal: Copilul este
bolnav.; subiect: A fi bolnav este neplãcut.; atribut verbal: El
are scuza de a fi bolnav.; complement direct: El nu poate fi
bolnav.; complement indirect: Mã tem de a fi bolnav. etc.).
c) Pe lângã un verb predicativ, adjectivul are funcþii
sintactice diferite:
la cazul N.:
element predicativ suplimentar: El vine supãrat.
la cazul Ac. cu prepoziþie:
complement indirect: Din roºu s-a fãcut negru.
circumstanþial de timp: A crescut-o de micã.
circumstanþial de mod comparativ: Este mai mult
supãrat decât vesel.
circumstanþial de cauzã: De flãmând, ar fi mâncat
ºi pietre.
circumstanþial de relaþie: De talentat este talentat.
element predicativ suplimentar: A luat-o drept
talentatã.
3.1.4. Gradele de comparaþie

Aratã cã o însuºire poate avea grade de intensitate diferite la
douã sau mai multe obiecte sau la acelaºi obiect în momente
diferite.
44
Adjectivele se manifestã diferit faþã de aceastã categorie,
deosebindu-se:
adjectivele care au grade de comparaþie (adjective
comparabile);
adjectivele care nu pot avea grade de comparaþie (adjec-
tive necomparabile).
Adjectivele comparabile au trei grade de comparaþie:

a) pozitiv;
b) comparativ;
c) superlativ.
a) Gradul pozitiv exprimã o însuºire fãrã o comparaþie sub
raportul intensitãþii ei: copil frumos/fatã frumoasã. Este forma
de bazã pentru alcãtuirea celorlalte douã grade de comparaþie.
b) Gradul comparativ aratã cã însuºirea exprimatã de adjectiv
are grade diferite sau acelaºi grad de intensitate la douã obiecte
diferite sau la acelaºi obiect în momente diferite. Are douã valori:
comparativul de inegalitate, la care se disting:
comparativul de superioritate, alcãtuit cu ajutorul
adverbului de cantitate mai aºezat înaintea formei de pozitiv a
adjectivului: mai frumos/frumoasã etc.;
comparativul de inferioritate, alcãtuit cu ajutorul
adverbului de cantitate puþin la gradul comparativ de superioritate,
aºezat înaintea formei de pozitiv a adjectivului: mai puþin frumos/
frumoasã etc.;
comparativ de egalitate, alcãtuit cu ajutorul locuþiunilor
adverbiale: la fel, tot aºa, tot atât, legate de forma de pozitiv a
adjectivului prin prepoziþia de: la fel/tot aºa/tot atât de frumos/
frumoasã etc.
Formele de comparativ ale adjectivului reprezintã primul
termen al unei comparaþii. Al doilea termen al comparaþiei poate
lipsi, fiind subînþeles: Doreºte o viaþã mai frumoasã., sau se
exprimã prin diferite pãrþi de vorbire (substantiv, pronume, nu-
meral) precedate de adverbele de comparaþie ca, decât: fatã mai
frumoasã decât (ca) soarele, decât (ca) alta, decât (ca) a doua
etc.
45
c) Gradul superlativ aratã cã însuºirea exprimatã de adjectiv
are gradul de intensitate cel mai ridicat sau cel mai scãzut. Are
douã valori, dupã cum gradul de intensitate al însuºirii este
comparat sau nu cu cel al altor obiecte sau cu cel al aceluiaºi
obiect în momente diferite:
superlativul relativ (gradul de intensitate comparat);
superlativul absolut (gradul de intensitate necomparat).
Superlativul relativ are douã forme:
superlativul relativ de superioritate, alcãtuit din
comparativul de superioritate al adjectivului: mai frumos/
frumoasã/frumoºi/frumoase, precedat de articolul demonstrativ-
adjectival: cel, cea, cei, cele, acordat în gen, numãr ºi caz cu
substantivul determinat de adjectiv: cel mai frumos/cea mai
frumoasã/cei mai frumoºi/cele mai frumoase;
superlativul relativ de inferioritate, alcãtuit din
comparativul de inferioritate al adjectivului: mai puþin frumos/
frumoasã etc., precedat de articolul demonstrativ-adjectival: cel,
cea, cei, cele, acordat în gen, numãr ºi caz cu substantivul
determinat de adjectiv: cel mai puþin frumos/cea mai puþin
frumoasã etc.
Ca ºi la comparativ, ambele forme ale superlativului relativ
reprezintã primul termen al unei comparaþii. Al doilea termen al
comparaþiei poate lipsi, fiind subînþeles: Doreºte viaþa cea mai
frumoasã., sau se exprimã prin diferite pãrþi de vorbire
(substantiv, pronume, numeral) la cazul Ac., precedate de
prepoziþiile dintre, între, printre, din: cel mai frumos dintre actori,
între aceºtia, printre ei, din zece etc.
Superlativul absolut are douã forme:
superlativul absolut de superioritate, alcãtuit cu
ajutorul adverbului foarte, aºezat înaintea formei de pozitiv a
adjectivului: foarte frumos/frumoasã etc.;
superlativul absolut de inferioritate, alcãtuit din
superlativul absolut al adverbului puþin: foarte puþin, tare puþin
etc., aºezat înaintea formei de pozitiv a adjectivului: foarte puþin
frumos/frumoasã etc.
46
Atenþie!
Superlativul absolut de superioritate se formeazã prin
numeroase mijloace: a) gramaticale; b) fonetice; c) lexicale.
a) Mijloace gramaticale:
construcþii sintactice în care forma gradului pozitiv al
adjectivului este precedatã sau urmatã de:
adverb de mod: foarte, tare, bine, mult, unele populare
ºi familiare (tare, bine), altele învechite (mult): foarte /tare/ mult
frumos, frumos bine;
locuþiuni adverbiale de mod: deosebit de, grozav de,
teribil de, excesiv de, extraordinar de, fantastic de, formidabil
de, uimitor de, neînchipuit de, nemaipomenit de, nespus de,
atât de, aºa de, cât de frumos; frumos fãrã seamãn, fãrã pereche,
din cale-afarã, peste mãsurã, nevoie mare etc.;
substantive cu valoare adverbialã: frumoasã foc, foc
de frumoasã, sãnãtos tun, plin ochi etc.;
pronumele relativ ce cu valoare adverbialã excla-
mativã: ce (frumos)! etc.;
schimbarea valorii gramaticale a adjectivului (substan-
tivarea): o frumuseþe de fatã, o mândreþe de flãcãu, o pocitanie
de om, frumoasa frumoaselor, voinicul voinicilor etc.;
repetarea adjectivului: fatã frumoasã, frumoasã etc.
b) Mijloace fonetice: lungirea ºi repetarea unor sunete:
buuun, rrrrãu etc.
c) Mijloace lexicale:
derivarea cu prefixe: prea-: preabun, preaînãlþat etc.;
rãs-/rãz-: rãscunoscut, rãzbucuros etc.; strã-: strãvechi,
strãlimpede etc.;
derivarea (compunerea) cu prefixoide: arhi-: arhicu-
noscut, arhiplin etc.; extra-: extrafin, extraplat etc.; hiper-:
hipersensibil, hiperacidulat etc.; super-: supermobilat, superfin
etc.; supra-: suprasolicitat, supraîncãlzit etc.; ultra-: ultracentral,
ultramodern etc.;
derivarea cu sufixul -isim: rarisim, simplisim etc.
47
Absenþa categoriei gradelor de comparaþie la unele adjective
(necomparabile) se explicã prin înþelesul lor, exprimând:
o însuºire care nu poate fi comparatã: mort, viu, întreg,
complet, total, unic, etern, veºnic etc.;
o însuºire comparatã, provenind din formele de comparativ
de superioritate ºi de inferioritate ale adjectivelor din limba latinã:
anterior, posterior, major, minor, superior, inferior etc.;
o însuºire la cel mai înalt grad de intensitate: mãreþ, gi-
gantic, desãvârºit, grozav, nemaipomenit, extraordinar etc., multe
provenind din formele de superlativ ale adjectivelor din limba
latinã: maxim, minim, optim, suprem etc.
Atenþie!
Unele dintre adjectivele care exprimã o însuºire care nu poate fi
comparatã au sensuri care permit gradele de comparaþie: privire
mai vie, mai puþin vie; discuþie mai vie, mai puþin vie; culoare
mai vie, mai puþin vie; luminã mai vie, mai puþin vie etc.
Adjectivele compuse, alcãtuite, în general, din douã sau mai

multe adjective: roºu-închis, galben-roºietic etc., sau din alte pãrþi
de vorbire (adverb ºi adjectiv: binefãcãtor, nou nãscut, nemaiîn-
tâlnit, nemaivãzut, prepoziþie, pronume nehotãrât, adjectiv:
atotputernic, atotºtiutor etc.), ca ºi adjectivele simple, se împart
în:
adjective variabile: nemaiîntâlnit, galben-verzui etc.;
adjective invariabile: cumsecade etc.
Adjectivele compuse variabile se acordã în gen, numãr ºi caz
cu substantivul determinat, prin adjectivul component: atotºtiutor,
atotºtiutoare, atotºtiutori, atotºtiutoare etc., sau printr-unul dintre
adjectivele componente: roºu-închis, roºie-închis, roºii-închis etc.
Unele adjective compuse variabile sau invariabile au grade de
comparaþie: mai cumsecade, mai cuminte, altele nu au grade de
comparaþie, pentru cã exprimã un superlativ: nemaivãzut,
atotputernic etc.
48
Locuþiunile adjectivale se împart, dupã elementele compo-
nente ºi gradul lor de sudurã, în:
variabile;
invariabile.
Locuþiunile variabile: slab de înger, scump la vorbã, bãtut în
cap, bãtãtor la ochi etc., au în structura lor un adjectiv care îºi
schimbã forma dupã gen, numãr ºi caz, acordându-se cu
substantivul determinat ºi care poate avea ºi grad de comparaþie:
mai slab de înger, foarte slab de înger etc.
Locuþiunile invariabile sunt cele exprimate, în general, prin
substantive care ºi-au pierdut înþelesul iniþial: de ispravã, pe cinste,
de frunte, fel de fel, în etate etc. Locuþiunile invariabile se acordã
în gen, numãr ºi caz cu substantivul determinat: om pe cinste,
fatã pe cinste, oameni pe cinste, fãrã a avea forme diferite de gen
ºi numãr. Unele pot avea grade de comparaþie: mai de ispravã,
foarte de ispravã.
3.2. Adjectivul determinativ

Adjectivele determinative sunt de douã feluri:
adjective pronominale;
adjective-numerale.
Adjectivele pronominale ºi adjectivele-numerale se raporteazã
la pãrþile de vorbire din care provin: pronume, numerale, de care
se apropie prin inventarul de forme ºi prin flexiune.
Se deosebesc de pãrþile de vorbire din care provin prin:
poziþia faþã de substantiv: adjectivele determinative
însoþesc un substantiv pe care îl determinã; pronumele ºi
numeralele þin locul substantivului;
acordul în gen, numãr ºi caz cu substantivul determinat;
pronumele ºi numeralele au categorii gramaticale proprii;
formele diferite ale adjectivelor determinative în funcþie
de poziþia faþã de substantiv:
absenþa articolului posesiv la adjectivele posesive, dupã
un substantiv articulat cu articolul hotãrât: fiul meu, casa mea;
49
absenþa particulei finale -a la adjectivele demonstrative,
aºezate înaintea substantivului: acest tânãr, aceastã clasã, aceºti
arbori, aceste flori, acel colþ, acei pãrinþi, acele mame etc.;
absenþa particulei finale la adjectivele nehotãrâte: alt câine,
altã blanã, alþi pomi, alte strãzi, nici un munte, nici o vale etc.;
funcþia sintacticã: atribut adjectival la adjectivele deter-
minative; orice funcþie sintacticã a substantivului pe care îl
înlocuiesc la pronume ºi numerale.
50
V. Pronumele
1. Pronumele este partea de vorbire flexibilã care þine locul
unui substantiv (nume de obiect, fiinþã, lucru etc.).
Alcãtuieºte împreunã cu numeralul clasa substitutelor
substantivului (pãrþi de vorbire care se substituie substantivului).
2. Pronumele se împart, dupã rolul lor gramatical ºi dupã

forme, în mai multe clase pronominale:
pronumele personale (care au categoria persoanei):
pronumele personal propriu-zis;
pronumele personal de politeþe sau de reverenþã;
pronumele personal reflexiv;
pronumele personal de întãrire (de identificare);
pronumele personal posesiv;
pronumele nepersonale (care nu au categoria persoanei):
pronumele demonstrativ;
pronumele interogativ;
pronumele relativ;
pronumele nehotãrât;
pronumele negativ.
3. Clasele pronumelui
3.1. Pronumele personal propriu-zis
Este pronumele care indicã, la singular, persoana care vorbeºte
(persoana I), persoana cu care se vorbeºte (persoana a II-a) ºi
persoana despre care se vorbeºte (persoana a III-a), iar la plu-
ral, mai multe persoane, între care se aflã persoana care vorbeºte
(persoana I), persoana cu care se vorbeºte (persoana a II-a) sau
mai multe persoane despre care se vorbeºte (persoana a III-a).
Pronumele personal îºi schimbã forma dupã persoanã,
numãr, gen ºi caz, categorii gramaticale ale flexiunii pro-
nominale.
51
Formele pronumelui personal propriu-zis
SINGULAR
Caz Pers. I Pers. a II-a Persoana a III-a
M./N./F. M./N./F. M./N. F.
Accent./ Accent./ Accent./ Accent./
neaccent. neaccent. neaccent. neaccent.
N. eu tu el ea
Ac. (pe) mine (pe) tine (pe) el (pe) ea
mã te îl o
-mã; mã-; -mã-; -te; te-; -l; l-; -l- -o; o-;
m-; -m- -te- -o-
G. (al, a, ai, (al, a, ai,
ale) lui ale) ei
D. mie þie lui ei
îmi; mi; îþi; îi; i; îi; i;
-mi; mi-; -mi- -þi; þi-; -þi- -i; i-; -i- -i; i-; -i-
V. tu
PLURAL
N. noi voi ei ele
Ac. (pe) noi (pe) voi (pe) ei (pe) ele
ne vã îi; i le
-ne; ne-; -ne- -vã; vã-; -i; i-; -i- -le; le-;
-vã-; v-; -le-
-v-
ale) lui ale) ei
D. nouã vouã lor lor
ne; ni; vã; vi; le; li; le; li;
-ne; ne-;-ne-; -vã; vã-; -le; le-; -le; le-;
ni-; -ni- -vã-; -le-; -li; -le-; -li;
v-; -v- li-; -lili-; -li-
V. voi
Atenþie!
Pronumele personal nu are forme la:
cazul G. la persoanele I ºi a II-a singular ºi plural;
cazul V. la persoanele I ºi a III-a singular ºi plural.
52
La persoana a III-a, pronumele personal are:
douã forme de gen, masculin ºi feminin, la ambele numere:
el, ea, ei, ele;
forme paralele (sinonimice): N.-Ac. el/dânsul; ea/ dânsa;
ei/dânºii; ele/dânsele; G.-D. lui/dânsului; ei/dânsei; lor/
dânºilor; lor/dânselor.
La cazurile D. ºi Ac., pronumele personal prezintã forme duble:

accentuate ºi neaccentuate.
Folosirea formelor accentuate ºi neaccentuate ale pronumelor
personale se face dupã urmãtoarele reguli:
a) în enunþuri, formele accentuate ale pronumelor personale
sunt dublate de formele lor neaccentuate: Pe mine mã cheamã
Ioana., Mie îmi dã mama dreptate.
b) forma neaccentuatã a unui pronume personal stã:
înaintea formei accentuate (anticipare): Eu te cunosc
bine pe tine.
dupã forma accentuatã (reluare): Pe tine nu te cunosc.
c) folosirea formelor pronominale duble (accentuate ºi
neaccentuate; neaccentuate ºi accentuate) este:
obligatorie pentru formele accentuate;
facultativã pentru formele neaccentuate;
imposibilã pentru formele accentuate precedate de
prepoziþii, cu excepþia prepoziþiei pe.
d) Uneori formele neaccentuate ale pronumelor personale
se pronunþã împreunã cu o silabã din cuvântul care le precedã
sau care le urmeazã, fiind legate prin cratimã de acest cuvânt. În
aceastã situaþie, poziþia cratimei este:
înaintea formei neaccentuate a pronumelui: Priveºte-ne
învãþând. Greºeºti dându-i un cadou.
dupã forma neaccentuatã a pronumelui: El ne-a
premiat. Ea mi-a dat un sfat bun.
înainte ºi dupã forma neaccentuatã a pronumelui (în
exprimãri populare ºi arhaice): Vãzutu-l-ai pe zmeu? Datu-þi-a
poruncã?
53
Atenþie!
Formele neaccentuate ale pronumelui personal în D. au unele
valori specifice care indicã:
participarea afectivã a vorbitorului la comunicare (dativul
etic): Unde-mi umbli? Mi þi-l luã ºi mi þi-l aruncã în nori.,
caracteristicã vorbirii populare;
posesia unui obiect prin persoana posesorului sãu (dativul
posesiv): El þi-a luat creionul., îndeplinind funcþia sintacticã de
atribut pronominal în dativ. (În acest exemplu, posesorul este
persoana cu care se vorbeºte, interlocutorul.)
Ca substitut (înlocuitor) al substantivului, pronumele personal

îndeplineºte aceleaºi funcþii sintactice ca substantivul cãruia îi
þine locul.
3.2. Pronumele personal de politeþe (de reverenþã)

Este pronumele personal care exprimã respectul sau politeþea
faþã de persoana cu care se vorbeºte sau despre care se vorbeºte.
Atenþie!
Pronumele personal propriu-zis ºi pronumele de politeþe se pot
înlocui unul pe celãlãlalt, dacã situaþia de comunicare o cere.
Formele pronumelui personal de politeþe

Sunt cuvinte compuse, formate prin contopirea substantivului
domnia cu adjectivele posesive: ta, sa, noastrã, voastrã sau cu
pronumele personale: lui, ei, lor.
54
SINGULAR
Caz Pers. a II-a Pers. a III-a
M.-F. M. F.
N. dumneata dumnealui dumneaei
Ac. (pe) dumneata (pe) dumnealui (pe) dumneaei
G. (al, a, ai, ale) (al, a, ai, ale) (al, a, ai, ale)
dumitale dumnealui/ dumneaei/
dumisale dumisale
D. dumitale dumnealui/ dumneaei/
dumisale dumisale
V. dumneata!
PLURAL
N. dumneavoastrã dumnealor dumnealor
Ac. (pe) dumneavoastrã (pe) dumnealor (pe) dumnealor
G. (al, a, ai, ale) (al, a, ai, ale) (al, a, ai, ale)
dumneavoastrã dumnealor dumnealor
D. dumneavoastrã dumnealor dumnealor
V. dumneavoastrã!
Pronumele de politeþe prezintã urmãtoarele particularitãþi:

nu are forme pentru persoana I;
are forme diferite pentru genul masculin ºi feminin numai
la persoana a III-a singular;
la cazurile Ac. ºi D., este dublat de formele neaccentuate
ale pronumelui personal.
Exemple:
Ac.: Pe dumneata te cheamã tot Ion.
D.: Dumnealui /dumneaei i se dã premiul.
Atenþie!
Pronumele de politeþe de persoana a II-a singular ºi plural sunt
folosite uneori pentru a exprima douã grade diferite de politeþe
faþã de o persoanã: forma dumneata este mai familiarã, în timp ce
forma dumneavoastrã este mai reverenþioasã, oficialã.
55
Pronumele de politeþe mata, matale, mãtãlicã, mãtãluþã
(provenite din pronumele de politeþe: dumneata, dumitale) sunt
forme familiare ºi afective, folosite regional, mai ales în Moldova.
În adresarea oralã sau scrisã cãtre o persoanã oficialã de înalt

rang sau într-un mesaj privitor la aceasta, se folosesc grupuri de
cuvinte ca: Excelenþa voastrã/Excelenþa sa, Eminenþa voastrã/...
sa, Sanctitatea voastrã/... sa, Preafericirea voastrã/... sa,
Maiestatea voastrã/... sa, considerate locuþiuni pronominale.
Grupurile de cuvinte Mãria-ta (Mãria-voastrã, Mãria-sa),
Înãlþimea-ta (Înãlþimea-voastrã, Înãlþimea-sa) sunt forme vechi
(arhaice) ale pronumelui de politeþe.
Pronumele de politeþe nu se scriu cu literã mare, cu excepþia
grupurilor de cuvinte care aratã un grad înalt de respect. Forma
dumneavoastrã se poate scrie ºi prescurtat: d-voastrã, dvs, dv.
Pronumele de politeþe îndeplineºte aceleaºi funcþii sintactice

ca pronumele personal propriu-zis corespunzãtor.
3.3. Pronumele reflexiv

Este pronumele care aratã identitatea (=) dintre subiectul ºi
obiectul unei acþiuni.
Exemple:
Acolo eu te vãd pe tine. (subiect ≠ obiect) // Eu mã vãd în
oglindã. (subiect = obiect)
Tu îmi rãspunzi la scrisoare. (subiect ≠ obiect) // Tu îþi
rãspunzi în gând la unele întrebãri. (subiect = obiect)
El îmi face o masã. (subiect ≠ obiect) // El îºi face o casã.
(subiect = obiect).
Uneori pronumele reflexiv îºi pierde valoarea pronominalã (nu
mai þine locul unui nume), fãcând parte din forma verbului
reflexiv: a se teme, a se mândri, a se bizui etc. În acest caz,
pronumele reflexiv nu poate lipsi din forma verbului, mai ales
dacã forma reflexivã are alt sens decât forma activã: el se roagã
faþã de el roagã, el se strecoarã faþã de el strecoarã.
56
Formele pronumelui reflexiv
Caz Forme accentuate Forme neaccentuate
Ac. sie; sieºi îºi, ºi, -ºi, ºi-, -ºi-
D. (pe) sine se; -se; se-; -se-; s-;-s-
Pronumele reflexiv are forme proprii, accentuate ºi neaccen-

tuate, numai la persoana a III-a ºi numai la cazurile Ac. ºi D. La
persoana I ºi a II-a se împrumutã formele accentuate ºi
neaccentuate ale pronumelui personal. Formele pronumelui
reflexiv nu se deosebesc dupã gen ºi numãr.
Regulile de folosire a formelor accentuate ºi neaccentuate ale

pronumelui personal privitoare la poziþia lor în enunþ ºi la folosirea
cratimei (-) se aplicã ºi pronumelor reflexive.
Formele neaccentuate ale pronumelui reflexiv, ca ºi cele ale

pronumelui personal cu valoare reflexivã în cazul D. pot indica
persoana posesoare a unui obiect (dativ posesiv) ºi identitatea ei
cu subiectul unei acþiuni.
Exemple: El îºi îmbracã haina. Eu îmi deschid sufletul. Tu îþi
schimbi pãrerile.
Pronumele reflexive au funcþii sintactice diferite, dupã forma
lor accentuatã sau neaccentuatã.
a) Formele accentuate însoþite de formele neaccentuate
îndeplinesc, ca ºi substantivele sau pronumele personale, funcþiile
sintactice de:
complement direct;
complement indirect.
Exemple:
Ac.: El se cunoaºte pe sine, nu pe colegii sãi sau pe mine.
D.: El îºi acordã sieºi încredere, nu colegilor sãi sau mie.
b) Formele accentuate însoþite de prepoziþii îndeplinesc
funcþiile sintactice specifice formelor substantivale sau prono-
minale prepoziþionale:
57
atribut pronominal prepoziþional: Pãrerea despre
sine nu este rea.
complement indirect: Vorbeºte despre sine (însuºi).
de loc: El îi cheamã la sine (însuºi).
de mod: Nu aratã decât ca sine însuºi.
c) Formele neaccentuate:
nu au funcþie sintacticã dacã fac parte din structura
verbului reflexiv: El se teme de întuneric.
au funcþie sintacticã dacã au valoare pronominalã
(substituie un substantiv) de:
complement direct;
complement indirect.
Exemple:
El se spalã. El îºi atribuie multe merite.
3.4. Pronumele de întãrire
Este pronumele personal care þine locul unui substantiv sau al
unui înlocuitor al acestuia (pronume), punând în evidenþã
obiectul denumit.
Formele pronumelui de întãrire
Pronumele de întãrire este compus din vechile pronume personale:
însu, însã, înºi, înse (pãstrate în forme cu prepoziþie: dintr-însul,
într-însul, printr-însul etc.) ºi din formele neaccentuate de D. ale
pronumelui personal (persoana I, a II-a ºi a III-a plural) sau reflexiv
(persoana a III-a, singular ): -mi, -þi, -ºi, -ne, -vã -le.
Pers. Singular Plural

M.-N. F. M.-N. F.
I însumi însãmi înºine însene
a II-a însuþi însãþi înºivã însevã
a III-a însuºi însãºi înºiºi înseºi,
însele
Pronumele de întãrire are forme diferite de persoanã, gen ºi numãr.
La feminin singular are forme distincte la D. ºi G. (numai persoana
a III-a): mie însemi, þie înseþi, ei/sie înseºi; a ei înseºi.
58
Folosirea sa ca pronume este rarã ºi învechitã: Însumi mã ocup
de toate.
Însoþesc ºi determinã, ca adjective pronominale de întãrire:
un substantiv, cu care se acordã în gen, numãr ºi caz (numai
formele de persoana a III-a: însuºi/însãºi/înºiºi/înseºi/însele):
Elevul însuºi/eleva însãºi a renunþat. Elevii înºiºi/elevele înseºi
discutã acest subiect.
un pronume personal (propriu-zis/de politeþe, reflexiv/
posesiv), cu care se acordã în persoanã, gen, numãr ºi caz (toate
formele pronumelui de întãrire): El însuºi/ea însãºi nu ºtie.
Dumneata însuþi ai plecat. Se cunoaºte pe sine însuºi.
un pronume nepersonal (demonstrativ), cu care se acordã
în gen, numãr ºi caz (numai formele de persoana a III-a: însuºi/
însãºi/înºiºi/înseºi/însele): Acesta însuºi/aceasta însãºi s-a
schimbat.
un adjectiv pronominal posesiv, cu care se acordã în
persoanã, gen, numãr ºi caz (toate formele pronumelui de întãrire
în formulãri arhaice, nefolosite azi): Fiul meu însumi greºeºte.
În faþa noastrã înºine ºi-a recunoscut vina.
Funcþia sintacticã a adjectivului pronominal de întãrire este

cea de atribut adjectival.
Ca pronume, îndeplineºte funcþia sintacticã de subiect (rar).
3.5. Pronumele posesiv

Este pronumele care exprimã un raport de posesie, înlocuind
atât numele obiectului posedat, cât ºi pe cel al posesorului.
Pronumele posesiv este o formã compusã cu ajutorul artico-

lului posesiv genitival al, a, ai, ale.
Forma pronumelui posesiv indicã:

genul ºi numãrul obiectului posedat;
persoana ºi numãrul posesorilor.
59
Formele pronumelui posesiv:
a) un obiect posedat/un posesor
GEN Persoana I Persoana a II-a Persoana a III-a

M./N. al meu al tãu al sãu
F. a mea a ta a sa
b) mai multe obiecte posedate/un posesor

M./N. ai mei ai tãi ai sãi
F. ale mele ale tale ale sale
c) un obiect posedat/mai mulþi posesori

M./N. al nostru al vostru
F. a noastrã a voastrã
d) mai multe obiecte posedate/mai mulþi posesori

M./N. ai noºtri ai voºtri
F. ale noastre ale voastre
Pronumele posesiv nu are forme proprii pentru toate persoanele.

În locul formelor care lipsesc, se folosesc formele de G. plural
ale pronumelui personal de persoana a III-a: (al, a, ai, ale) lor.
La persoana a III-a singular, formele pronumelui posesiv: al

sãu, a sa, se folosesc paralel cu formele de G. singular ale
pronumelor personale: al lui/a ei, care prezintã avantajul de a
deosebi ºi genul posesorului (M./F.).
Exemple:
Casa este a sa. Casa este a lui. Casa este a ei.
60
Pronumele posesive se folosesc, în general, la cazurile N. ºi
Ac. La G.-D., pronumele posesive apar rar, având numai forme
de plural: alor mei, alor tãi, alor sãi, alor noºtri, alor voºtri.
Ca înlocuitor al substantivului, ca ºi celelalte pronume,

pronumele posesiv îndeplineºte toate funcþiile sintactice ale
cazurilor N., Ac., G., D.
Ca determinant al unui substantiv, pronumele posesiv devine

adjectiv pronominal posesiv, acordându-se în gen, numãr ºi caz
cu substantivul determinat.
3.6. Pronumele demonstrativ

Este pronumele care indicã poziþia (apropierea /depãrtarea)
în spaþiu sau în timp a obiectului denumit de substantivul înlocuit,
identitatea/diferenþierea faþã de sine însuºi sau faþã de alt obiect.
Exemple:
Vã rog, vreau un penar. Daþi-mi-l pe acela verde.
Pe acesta roºu nu-l doriþi?
Nu, îl cumpãr pe celãlalt.
Bine, dar este acelaºi.
Nu este la fel, are altã culoare.
Pronumele demonstrativ se clasificã, dupã indicaþiile pe care

le poate da despre fiinþa sau obiectul respectiv, în:
pronume demonstrativ de apropiere;
pronume demonstrativ de depãrtare;
pronume demonstrativ de identitate.
61
Formele pronumelui demonstrativ
De apropiere De depãrtare
Caz Numãr M. F. M. F.
N. singular acesta aceasta acela aceea
plural aceºtia acestea aceia acelea
Ac. singular (pe) acesta (pe) aceasta (pe) acela (pe) aceea
plural (pe) aceºtia (pe) acestea (pe) aceia (pe) acelea
G. singular acestuia acesteia aceluia aceleia
plural acestora acestora acelora acelora
D. singular acestuia acesteia aceluia aceleia
plural acestora acestora acelora acelora
V.
De identitate
Caz Numãr M. F.
N. singular acelaºi aceeaºi
plural aceiaºi aceleaºi
Ac. singular (pe) acelaºi (pe) aceeaºi
plural (pe) aceiaºi (pe) aceleaºi
G. singular aceluiaºi aceleiaºi
plural aceloraºi aceloraºi
D. singular aceluiaºi aceleiaºi
plural aceloraºi aceloraºi
V.
Pronumele demonstrative au forme diferite de gen, numãr ºi caz.
Pronumele demonstrativ are numeroase variante populare ºi

regionale:
de apropiere: ãsta (asta, ãºtia, astea), ista (iasta, iºtia,
iestea), aista (aiasta, aiºtia, aiestea);
de depãrtare: ãla (aia, ãia, alea), cela (ceea, ceia, celea).
62
Pronumele demonstrativ (de apropiere ºi de depãrtare) au forme
compuse care indicã diferenþierea obiectului denumit de
substantivul înlocuit faþã de alte obiecte (pronume demonstra-
tive de diferenþiere).
Exemple:
de apropiere: (a)cestãlalt, (a)ceastãlaltã, (a)ceºtialalþi,
(a)cestelalte, cu variante populare ºi regionale: ãstãlalt, ãstlalt,
cestalalt, istalalt etc.;
de depãrtare: celãlalt, cealaltã, ceilalþi, celelalte, cu variante
populare ºi regionale: ãlãlalt, ãllalt, celalalt, istalalt etc.
Atenþie!
Pronumele demonstrativ are ºi forme scurte: cel, cea, cei, cele,
care pot fi confundate cu articolele demonstrativ-adjectivale.
Deosebirea constã în poziþia acestor forme faþã de substantiv:
pronumele demonstrativ þine locul unui substantiv, având
determinanþi proprii: Nu mai eºti cea de altãdatã. Ei sunt cei
despre care þi-am vorbit., articolul demonstrativ-adjectival
determinã un substantiv, legându-l de un alt determinant adjec-
tival: omul cel bun, fata cea frumoasã.
Pronumele demonstrative îndeplinesc toate funcþiile sintactice

ale cazurilor N., Ac., G., D. ale substantivelor înlocuite.
Când nu þine locul unui substantiv, ci îl însoþeºte determinându-l,
pronumele demonstrativ îºi schimbã valoarea morfologicã,
devenind adjectiv pronominal demonstrativ.
3.7. Pronumele interogativ

Este pronumele care introduce o propoziþie interogativã, þinând
locul unui substantiv (sau al unui substitut al sãu: pronume, nu-
meral) aºteptat ca rãspuns la întrebare.
Exemple:
Cine vine? (profesorul, el/dumnealui/acesta etc.)
Câþi vin? (doi)
63
Formele pronumelui interogativ:
a) care înlocuiesc substantivul/pronumele:
Singular/Plural
M./N. F. M./F./N. M./F./N.
N. care care cine ce
Ac. (pe) care (pe) care (pe) cine ce
G. (al, a, ai, ale) (al, a, ai, ale) (al, a, ai, (a) ce
cãrui(a) cãrei(a) ale) cui
D. cãrui(a) cãrei(a) cui (la) ce
b) care înlocuiesc numerale sau pronume:

Singular/Plural
M./N. F. M./F./N. M./F./N.
N. cât câtã câþi câte
Ac. (pe) cât (pe) câtã (pe) câþi (pe) câte
ale) câtor ale) câtor
D. câtor câtor
Atenþie!
Pronumele interogative al câtelea (masculin) ºi a câta (feminin)
þin locul unui numeral ordinal:
Exemple: Al câtelea a fost eliminat? (al patrulea). A câta a
reuºit? (a doua)
Pronumele interogative pot înlocui:

numai nume de fiinþe: cine;
numai nume de lucruri: ce;
atât nume de persoane, cât ºi nume de lucruri: care, cât
(câtã, câþi, câte), al câtelea (a câta).
Pronumele interogative sunt:

variabile, schimbându-ºi forma:
dupã gen, numãr ºi caz: care, cât;
dupã caz: cine;
64
invariabile, neschimbându-ºi forma dupã categoriile
gramaticale de gen, numãr ºi caz: ce, al câtelea, a câta.
Pronumele interogative îndeplinesc toate funcþiile sintactice

ale cazurilor N., Ac., G., D., ca ºi substantivele cãrora le þin locul.
Pronumele interogative care, ce, cât (câtã, câþi, câte), al câtelea

(a câta) pot însoþi un substantiv, pe care îl determinã ºi cu care se
acordã în gen, numãr ºi caz, devenind adjective pronominale
interogative.
Exemple: care om?, ce carte?, cât efort?, câtã muncã?, câþi
copii?, câte eleve?, al câtelea examen?, a câta persoanã?
3.8. Pronumele relativ

Este pronumele care leagã o propoziþie subordonatã de regenta ei.
Exemple: Elevul care a învãþat ºtie. Nu ºtiu cine vorbeºte. El
vede ce a greºit. Câþi vor veni vor fi bine primiþi. Socotesc al
câtelea sunt la rând.
Pronumele relativ îndeplineºte un dublu rol:

element de relaþie în frazã (asemenea conjuncþiei): Cine
nu munceºte nu mãnâncã (leagã propoziþia subordonatã
subiectivã: Cine nu munceºte, de propoziþia de care depinde: nu
mãnâncã);
parte de propoziþie în structura propoziþiei pe care o in-
troduce (propoziþia subordonatã): cine este subiect al propoziþiei
Cine nu munceºte.
Pronumele relativ are:

forme simple, identice cu cele ale pronumelui interogativ:
care, cine, ce, cât (câtã, câþi, câte), al câtelea (a câta), cu aceeaºi
flexiune, dar deosebite prin rolul lor;
forme compuse (cu ajutorul pronumelui demonstrativ):
ceea ce. (Pronumele relative cel ce, cei ce, cele ce sunt în curs de
formare, alcãtuind încã grupuri de cuvinte analizabile.)
65
Atenþie!
Pronumele relativ pune numeroase probleme de acord gramatical,
în special când forma sa de G. introduce o propoziþie atributivã. În
aceastã situaþie, pronumele relativ se acordã în gen ºi numãr cu
substantivul din regentã, determinat de propoziþia atributivã (nu
cu propriul regent din propoziþia subordonatã).
Exemple: Elevul, în lucrarea (lucrãrile) cãruia nu erau greºeli,
a luat notã mare. Elevii, în strãdania cãrora eu cred, vor reuºi
la examen.
Dacã forma de G. a pronumelui relativ stã înaintea regentului
ei substantival, acordul gramatical se complicã (acord gramatical
încruciºat): pronumele relativ se acordã în gen ºi numãr tot cu
regentul propoziþiei atributive, iar articolul posesiv-genitival care
îl însoþeºte obligatoriu în aceastã poziþie se acordã în gen ºi numãr
cu regentul pronumelui relativ.
Exemple: Elevul în a cãrui lucrare nu erau greºeli, a luat notã
mare. Elevii, în a cãror strãdanie eu cred, vor reuºi la examen.
Pronumele relative îndeplinesc, în propoziþia subordonatã pe

care o introduc, funcþiile sintactice ale cazurilor N., Ac., G., D.
Pronumele relative, cu excepþia formei cine, pot însoþi un

substantiv pe care îl determinã ºi cu care se acordã în gen, numãr
ºi caz, devenind adjective pronominale relative.
Exemple: Observ care elev este indisciplinat. ªtie ce carte
cumpãrã. Notez câte ore lucrezi.
3.9. Pronumele nehotãrât (nedefinit)

Este pronumele care þine locul unui substantiv, fãrã sã dea vreo
indicaþie precisã asupra obiectului denumit.
Exemple: Cineva bate la uºã. Fiecare lucreazã.
Pronumele nehotãrât (nedefinit) are forme:
simple: unul, altul, cutare;
compuse cu:
pronume nehotãrât: vreunul;
66
pronume relativ: cineva, ceva, careva, câtva (câtãva,
câþiva); fiecare, fiecine, fiece; oarecare, ori(ºi)care, ori(ºi)cine,
ori(ºi)ce, ori(ºi)câþi, ori(ºi)câte, altcineva, altceva.
Formele pronumelui nehotãrât (nedefinit) simplu

Singular Plural
M./N. F. M./N. F.
N. unul una unii unele
altul alta alþii altele
Ac. pe unul pe una pe unii pe unele
pe altul pe alta pe alþii pe altele
G. (al, a, ai, ale) (al, a, ai, ale) (al, a, ai, ale) (al, a, ai,
unuia uneia unora ale) unora
altuia alteia altora altora
D. unuia uneia unora unora
altuia alteia altora altora
Formele pronumelui nehotãrât (nedefinit) compus

Pronumele nehotãrâte compuse îºi modificã formele dupã gen,
numãr ºi caz, prin schimbarea pronumelui nehotãrât sau relativ
component.
Singular Plural
M./N. F. M./N. F.
N. vreunul vreuna vreunii vreunele
fiecare fiecare fiecare fiecare
cineva cineva cineva cineva
Ac. (pe) vreunul (pe) vreuna (pe) vreunii (pe) vreunele
(pe) fiecare (pe) fiecare (pe) fiecare (pe) fiecare
(pe) cineva (pe) cineva (pe) cineva (pe) cineva
G. (al, a, ai, ale) (al, a, ai, ale) (al, a, ai, ale) (al, a, ai, ale)
vreunuia vreuneia vreunora vreunora
fiecãruia fiecãreia fiecãrora fiecãrora
cuiva cuiva cuiva cuiva
D. vreunuia vreuneia vreunora vreunora
fiecãruia fiecãreia fiecãrora fiecãrora
cuiva cuiva cuiva cuiva
67
Atenþie!
Formele pronumelui nehotãrât compuse cu pronumele relativ
ce: ceva, orice, sunt invariabile (nu îºi schimbã forma dupã gen,
numãr ºi caz).
Pronumele nehotãrâte îndeplinesc funcþiile sintactice ale

cazurilor N., Ac., G., D., ca ºi substantivele înlocuite.
Pronumele nehotãrâte, cu excepþia celor compuse cu pronumele

relativ cine: cineva, altcineva, fiecine, oricine etc., pot însoþi un
substantiv, pe care îl determinã ºi cu care se acordã în gen, numãr
ºi caz, devenind adjective pronominale nehotãrâte.
3.10. Pronumele negativ

Este pronumele care þine locul, într-o propoziþie negativã, unor
substantive (pronume, numerale) din propoziþia afirmativã
corespunzãtoare, indicând inexistenþa obiectelor denumite de
substantivele înlocuite.
Exemple:
Vine un om, vine cineva sau nu vine nimeni. Vãd o casã, vãd
ceva sau nu vãd nimic. Câºtigã unul sau nu câºtigã niciunul.
Pronumele negativ are:

forme simple: nimeni, nimenea (pentru persoane), nimic
(pentru lucruri);
forme compuse: nici unul, nici una.
Pronumele negativ nimeni, nimenea nu are gen ºi numãr,

schimbându-ºi forma numai dupã caz:
N.-Ac.: nimeni, nimenea;
G.-D.: nimãnui, nimãnuia.
Pronumele nimic este invariabil în gen, numãr ºi caz.
Pronumele nici unul are forme diferite de gen: nici unul, nici
una, nu are forme de plural ºi îºi schimbã forma de caz ca ºi
pronumele nehotãrât component.
68
Exemple:
N.-Ac.: nici unul, nici una, nici unii, nici unele;
G.-D.: nici unuia, nici uneia, nici unora, nici unora.
Pronumele negativ îndeplineºte, în propoziþia negativã,

funcþiile sintactice ale cazurilor N., Ac., G., D., specifice tuturor
pronumelor.
Numai pronumele negative niciunul, nici una pot sta pe lângã

un substantiv, cu care se acordã în gen, numãr ºi caz, devenind
adjective pronominale negative: nici un, nici o.
69
VI. Numeralul
1. Este partea de vorbire flexibilã care exprimã numãrul
(cantitatea numericã) ºi ordinea prin numãrare a obiectelor.
2. Numeralele se împart, dupã ceea ce exprimã, în:

numerale cardinale:
propriu-zise;
colective;
fracþionare;
multiplicative;
distributive;
adverbiale;
numerale ordinale:
propriu-zise;
adverbiale.
Numeralele pot avea valori morfologice diferite, comportându-se

ca alte pãrþi de vorbire:
valoare substantivalã, dacã se comportã ca un substantiv
(numerale fracþionare);
pronominalã, dacã þin locul unui substantiv (pronume-
numerale: numeralul cardinal propriu-zis, colectiv, ordinal
propriu-zis);
adjectivalã, dacã însoþesc ºi determinã un substantiv,
acordându-se cu acesta în gen, numãr ºi caz (adjective-numerale:
numeralul cardinal propriu-zis, colectiv, multiplicativ, distributiv,
ordinal propriu-zis);
adverbialã, dacã determinã un verb, arãtând împrejurarea
în care se desfãºoarã acþiunea (numeralul multiplicativ, adver-
bial).
70
3. Clasele numeralului
3. 1. Numeralul cardinal propriu-zis
Este numeralul care exprimã un numãr sau cantitatea numericã
a obiectelor.
Exemple: unu, doi, trei...(numere matematice); doi (oameni) etc.
Numeralele cardinale propriu-zise se împart, dupã structurã, în:

simple (de la zero pânã la zece);
compuse:
cu prepoziþia spre (de la unsprezece pânã la nouãsprezece);
cu conjuncþia ºi (numerele cu zeci ºi unitãþi: douãzeci ºi
unu, douãzeci ºi doi etc.;
prin alãturare (numerele care exprimã zecile, sutele, miile:
douãzeci, treizeci, patruzeci, o sutã, douã mii, un milion etc.).
Numeralele cardinale propriu-zise pot avea valoare:

substantivalã: (o) sutã, (o) mie, (un) milion etc.;
pronominalã: Doi trec pe stradã.
adjectivalã: Doi elevi participã la concurs.
Atenþie! Numele cifrelor ºi notele (calificativele) sunt substan-

tive: Am scris un doi pe tablã. Ai luat un trei. Doiul de la
matematicã îmi stricã media.
Numeralele cardinale propriu-zise exprimã categoriile

gramaticale de gen, numãr ºi caz cu urmãtoarele particularitãþi:
au o singurã formã pentru diferitele genuri: trei, patru etc.
(elevi, eleve), cu excepþia numeralelor: unu/una, doi/douã ºi
compusele lor: doisprezece/douãsprezece, douãzeci ºi doi/douãzeci
ºi douã etc., care au forme diferite de gen (masculin, feminin);
au o singurã formã de singular: unu, ºi un ºir nelimitat de
forme de plural: doi, trei etc.;
formeazã cazul G. cu prepoziþia a: Aceasta este situaþia a
trei (copii) din clasã., iar cazul D. cu prepoziþia la: S-au dat
premii la trei (copii).
71
Numeralele cardinale propriu-zise (cu excepþia formei unu) pot
fi precedate de articolul demonstrativ-adjectival la plural: cei/
cele, care se schimbã dupã genul ºi cazul numeralului.
Exemple:
(M.): Cei trei (elevi, oameni) sunt harnici. (F.-N.) Cele trei
(rochii, animale) erau frumoase.
(G.) Casa celor doi nu este mare. (D.) Dãruiesc celor doi o carte.
Numeralele cardinale propriu-zise îndeplinesc toate funcþiile

sintactice ale substantivului pe care îl înlocuiesc sau funcþia de
atribut adjectival, dacã determinã un substantiv.
3.2. Numeralul colectiv

Este numeralul cardinal care exprimã gruparea numericã a unor
obiecte.
Exemplu: Amândoi (copiii) lucreazã la un referat.
Numeralul colectiv are forme:
pentru grupul de doi/douã (obiecte): amândoi/amândouã,
ambii/ambele;
pentru grupuri mai mari decât doi/douã (obiecte):
forme populare compuse cu particulele tus- (provenit din
toþi), câteºi-, aºezate înaintea numeralului cardinal propriu-zis:
tustrei/câteºitrei, tuspatru/câteºipatru etc.;
forme literare compuse cu adjectivele pronominale
nehotãrâte: toþi/toate, aºezate înaintea numeralului cardinal
propriu-zis: toþi trei, toate trei, toþi patru, toate patru etc.
Numeralele colective au dublã valoare morfologicã:

pronominalã: Amândoi sunt elevi buni.
adjectivalã: Amândoi elevii sunt buni.
Numeralele colective exprimã categoriile gramaticale de gen,

numãr ºi caz cu urmãtoarele particularitãþi:
au forme diferite de gen numeralele: amândoi/amândouã,
ambii/ambele, tustrei/tustrele, câteºitrei/câteºitrele ºi compusele
72
cu toþi/toate: toþi patru/toate patru etc.; celelalte au o singurã
formã pentru diferitele genuri: tuspatru, tuscinci etc.;
au forme numai de plural;
au forme diferite de caz numai numeralele: amândoi/
amândouã, ambii/ambele: G.-D. amânduror(a), ambilor, ambelor.
Celelalte numerale exprimã cazul G. cu prepoziþia a, iar cazul D.
cu prepoziþia la.
Exemple: Rezultatele amândurora/ambilor (elevi) sunt bune.
Rãspund amândurora/ambilor (elevi). Supãrarea a tuspatru/a
toþi patru a fost mare. Dau la tuspatru/la toþi patru note bune.
Numeralele colective îndeplinesc funcþiile sintactice corespun-

zãtoare valorii lor pronominale (cele ale substantivului înlocuit)
sau adjectivale (atribut adjectival).
3.3. Numeralul fracþionar

Este numeralul cardinal care exprimã o parte dintr-un întreg
(fracþie): doime, cincime etc., sfert, jumãtate.
Cu excepþia numeralelor: jumãtate ºi sfert, se formeazã de la

numeralele cardinale, cãrora li se adaugã sufixul -ime: doime,
zecime, sutime, miime etc.
Numeralul fracþionar are valoare morfologicã substantivalã (nu

înlocuieºte ºi nu determinã un substantiv), fiind numit ºi numeral
substantival.
Numeralul fracþionar are categoriile gramaticale ale substan-

tivului:
formã fixã de gen, feminin: jumãtate, doime, treime etc.
sau neutru: sfert;
forme diferite de numãr ale aceluiaºi numeral: jumãtate/
jumãtãþi, doime/doimi etc.;
forme diferite de caz (se declinã): G.-D. (unui) sfert, (unei)
jumãtãþi, (unei) doimi etc.;
73
forme articulate cu articol nehotãrât/hotãrât:
N.-Ac. un sfert/sfertul, o jumãtate/jumãtatea; treime/
treimea etc.;
G.-D. unui sfert/sfertului, unei jumãtãþi/jumãtãþii, o
treime/treimii etc.
Numeralele fracþionare se exprimã ºi prin grupuri de cuvinte:

unu pe doi/unu supra doi, (un procent de) cincizeci la sutã,
cincizeci de procente (pentru doime, jumãtate) etc.
Atenþie!
Numeralele fracþionare sunt legate de obicei prin prepoziþiile
de, din de un substantiv, care exprimã întregul (din care sunt luate
pãrþile): o jumãtate, un sfert de pâine, o treime dintre locuitori etc.
Numeralele fracþionare pot intra în alcãtuirea unor locuþiuni
adverbiale: pe sfert, pe jumãtate, mai rar a unor locuþiuni
adjectivale: lucrul pe jumãtate etc.
Numeralele fracþionare îndeplinesc toate funcþiile sintactice

ale substantivului.
3.4. Numeralul multiplicativ

Este numeralul cardinal care aratã creºterea (într-o proporþie
numericã) a unei cantitãþi sau a unei calitãþi.
Numeralul multiplicativ are:

forme derivate de la un numeral cardinal propriu-zis, cu
prefixul în- ºi sufixul de participiu -it: îndoit, întreit, înzecit,
însutit, înmiit (sau participii ale unor verbe derivate asemãnãtor:
a îndoi, a întrei, a înzeci, a însuti etc.);
forme împrumutate (culte): dublu, triplu, cvadruplu,
cvintuplu etc., folosite fiind numeralele pânã la opt inclusiv, apoi
zece, sutã ºi mie.
Numeralele multiplicative pot avea dublã valoare morfologicã:

adverbialã, pe lângã un verb: Munceºte înzecit.
74
adjectivalã, pe lângã un substantiv, acordându-se în gen,
numãr ºi caz cu acesta:
Exemple:
N.-Ac. efort însutit, putere însutitã, bani însutiþi, forþe însutite
etc.;
G.-D. efortului însutit/însutitului efort, puterii însutite/însutitei
puteri, banilor însutiþi/însutiþilor bani, forþelor însutite/
însutitelor forþe.
Funcþiile sintactice îndeplinite de numeralele fracþionare sunt

corespunzãtoare valorii lor adverbiale (complement circum-
stanþial) sau adjectivale (atribut adjectival, nume predicativ sau
element predicativ suplimentar).
3.5. Numeralul distributiv

Este numeralul cardinal care exprimã repartizarea numericã
egalã a obiectelor.
Exemplu: Profesorul ascultã câte doi (elevi).
Numeralele distributive sunt forme compuse din adverbul câte,

care precedã numeralele cardinale propriu-zise corespunzãtoare:
câte unul/una, câte doi/douã, câte trei etc., sau care însoþeºte
numeralele cardinale propriu-zise repetate: câte doi, doi; doi câte
doi etc.
Numeralele distributive au dublã valoare morfologicã:

pronominalã: Câte doi se scoalã mai devreme. Mã
întâlnesc cu câte doi.
adjectivalã: Spalã câte douã rufe. Ei vin câte doi.
Numeralele distributive au urmãtoarele particularitãþi ale

categoriilor gramaticale:
au forme diferite de gen numai cele alcãtuite cu numeralele
cardinale propriu-zise: unu/una, doi/douã, sau compusele acestora:
doisprezece/douãsprezece, douãzeci ºi doi/douãzeci ºi douã etc.
75
exprimã cazul G. cu prepoziþia a: Formeazã echipe a
câte doi (copii)., iar cazul D. cu prepoziþia la: Ofer flori la câte
doi (profesori).
Funcþiile sintactice ale numeralelor distributive corespund

valorii lor morfologice pronominale sau adjectivale.
3.6. Numeralul adverbial (de repetiþie)

Este numeralul care aratã de câte ori se repetã o acþiune, precum
ºi raportul numeric dintre gradele de intensitate a unei însuºiri a
unui obiect (în împrejurãri diferite) sau a unor obiecte diferite.
Exemple: Elevul vine de douã ori la ºcoalã. Ea este de zece
ori mai bogatã.
Numeralele adverbiale sunt forme compuse din:

substantivul datã precedat de numeralul cardinal cu valoare
adjectivalã o: o datã;
substantivul ori la Ac. cu prepoziþia de, precedat de un nu-
meral cardinal cu valoare adjectivalã: de douã ori, de ºapte ori.
Atenþie!
Numeralelor adverbiale le corespund locuþiunile adverbiale:
de multe ori, de puþine ori, de câteva ori, de nenumãrate ori etc.
Numeralele adverbiale au o unicã valoare morfologicã de ad-

verb.
Funcþia sintacticã a numeralelor adverbiale de complement

circumstanþial de mod corespunde valorilor sale morfologice.
3.7. Numeralul ordinal

Sunt numeralele care exprimã ordinea numericã a obiectelor.
Exemple: Elevul este primul sau al doilea din clasã. Al treilea
coleg nu a luat premiu.
76
Numeralul ordinal are:
forme simple: întâi(ul)/întãi(a), prim(ul)/prim(a), secund/
secundã, terþ/terþã etc.;
forme compuse din numerale cardinale precedate de
articolul posesiv al, a ºi urmate, la masculin ºi neutru, de articolul
hotãrât enclitic -le ºi particula -a: al doilea, al ºaselea, al nouãlea,
al o sutãlea etc., iar, la feminin, de articolul enclitic -a: a ºaptea,
a zecea, a suta etc.
Atenþie!
Pentru uºurinþa pronunþãrii, la numeralele opt ºi milion se
intercaleazã vocala de legãturã -u- înainte de formele articolului
hotãrât: al optulea, al milionulea.
La numeralele compuse, marca numeralului ordinal o primeºte
numai ultimul numeral, indiferent dacã e unitate, zece, sutã, mie:
al o sutã unulea, al o sutã douãzecilea, al trei sutelea, al o mie
cinci sute douãzeci ºi treilea, al douã miilea.
Ca ºi numeralele cardinale propriu-zise, numeralele ordinale

apar uneori însoþite de articolul demonstrativ-adjectival: cel/cea,
urmat de prepoziþia de: cel de-al doilea, cea de-a cincea. În cazul
numeralului întâi, prepoziþia de s-a contopit cu numeralul,
rezultând formele cel/cea dintâi.
Numeralele ordinale au dublã valoare morfologicã:

pronominalã, dacã înlocuiesc substantivul: Al treilea
merge greu.
adjectivalã, dacã însoþesc ºi determinã substantivul: Al
doilea elev nu a rãspuns corect.
Numeralele ordinale au urmãtoarele particularitãþi ale catego-

riilor gramaticale:
forme diferite de gen (masculin-neutru/ feminin): întâiul/
întâia, primul/prima, al doilea/a doua etc.;
forme numai de singular, cu excepþia numeralelor ordinale:
întâiul, primul;
77
unele forme articulate hotãrât: întâi/întâiul, prim/primul;
forme cazuale diferite (se declinã), numai dacã au articol
hotãrât sau articol demonstrativ adjectival.
Exemple:
SINGULAR PLURAL
M.-N. F. M. F.-N.
N.-Ac. întâiul întâia întâii întâile
G.-D. întâiului întâii întâilor întâilor
SINGULAR
M.-N. F.
N.-Ac. cel de-al treilea cea de-a treia
G.-D. celui de-al treilea celei de-a treia
PLURAL
M. F.-N.
N.-Ac. cei de-al treilea cele de-al treilea
G.-D. celor de-al treilea celor de-al treilea
Atenþie!
În limba actualã, existã tendinþa de a se înlocui numeralele
ordinale cu numeralele cardinale:
la indicarea capitolului unei cãrþi, a unui paragraf sau
articol: capitolul al doilea sau capitolul doi, capitolul al cincilea
sau capitolul cinci etc.;
a unor date: anul doi, secolul ºaisprezece, în loc de anul
al doilea, secolul al ºaisprezecelea etc.
Numeralele ordinale au funcþii sintactice corespunzãtoare

valorii lor pronominale sau adjectivale.
Atenþie!
Numeralele ordinale compuse pot avea valoare adverbialã:
prima oarã, întâia oarã, a doua oarã, a treia oarã etc.
78
VII. Verbul
1. Este partea de vorbire flexibilã care exprimã acþiuni, în sensul
larg al acestui termen: acþiuni, procese, stãri.
Exemple: a învãþa, a lucra, a pleca, a îmbãtrâni, a sta, a
adormi.
2. Verbele se clasificã dupã:

a) criterii sintactice:
funcþia în propoziþie:
verbe predicative;
verbe nepredicative:
auxiliare (ajutãtoare);
copulative (de relaþie);
relaþia cu subiectul:
verbe personale;
verbe impersonale;
relaþia cu complementul direct:
verbe tranzitive;
verbe intranzitive;
b) criterii morfologice:
dupã formã (structurã):
verbe simple;
verbe compuse;
locuþiuni verbale;
dupã prezenþa flexiunii/conjugãrii:
verbe cu flexiune completã;
verbe defective (cu flexiune incompletã);
dupã tipul (particularitãþile) flexiunii/conjugãrii:
verbe de conjugarea I (terminate la modul infinitiv
în -a): a cânta, a da, a mânca etc.;
verbe de conjugarea a II-a (terminate la modul infinitiv
în -ea): a avea, a apãrea, a pãrea, a plãcea etc.;
79
verbe de conjugarea a III-a (terminate la modul
infinitiv în -e): a crede, a duce, a merge, a zice etc.;
verbe de conjugarea a IV-a (terminate la modul
infinitiv în -i sau -î): a citi, a porni, a coborî, a doborî, a hotãrî etc.
2. a) Verbele predicative pot forma singure (numai la un mod

personal) predicatul verbal al unei propoziþii: a merge, a dormi,
a mânca, a citi, a învãþa etc. Exprimã acþiuni (în sens larg),
grupând majoritatea verbelor din limba românã.
Verbele nepredicative nu pot forma singure predicatul unei
propoziþii. Nu exprimã acþiuni, devenind instrumente gramaticale:
în plan morfologic (verbele auxiliare);
în plan sintactic (verbele copulative).
Verbele auxiliare (ajutãtoare): a fi, a avea, a vrea, sunt
elemente de exprimare a unor categorii gramaticale verbale
(diateza pasivã, modurile ºi timpurile compuse).
Verbele copulative (de relaþie) formeazã, împreunã cu numele
predicativ, predicatul nominal al unei propoziþii: a fi, a deveni, a
însemna, a ajunge, a ieºi, a pãrea, a se face, a rãmâne etc.
Atenþie!
Încadrarea verbelor în aceastã clasificare depinde de înþelesul
verbelor ºi de folosirea lor în anumite contexte gramaticale: a fi
se manifestã ca predicativ/auxiliar/copulativ, verbele copulative
(cu excepþia verbului a deveni) pot fi ºi predicative.
Verbele personale au subiect gramatical (autorul acþiunii),

exprimat sau neexprimat. Relaþia cu subiectul se manifestã prin
acordul gramatical în persoanã ºi numãr. Grupeazã majoritatea
verbelor predicative ºi verbele copulative.
Verbele impersonale nu pot avea subiect gramatical, prin înþelesul
lor (verbe impersonale proprii): a ploua, a ninge, a fulgera etc.
sau prin nedeterminarea/generalizarea subiectului (verbe
impersonale improprii): a se auzi, a se crede, a se putea etc.
Verbele tranzitive pot avea complement direct: a face (ceva),

a zice (ceva), a vedea (ceva), a auzi (ceva), a simþi (ceva) etc.
80
Unele verbe tranzitive pot fi folosite fãrã complement direct
(folosite absolut), exprimând acþiunea în sine.
Exemple: El lucreazã. Mama citeºte. Pacientul vede ºi aude.
Verbele intranzitive nu pot avea complement direct: a merge,
a fugi, a sta, a aluneca, a patina etc.
Atenþie!
Unele verbe sunt tranzitive sau intranzitive în funcþie de sensul
pe care îl au.
Exemple: a alerga cu sensul a fugi se manifestã ca verb
intranzitiv, a alerga cu sensul a fugãri (pe cineva), ca verb tranzitiv.
Numeroase verbe intranzitive devin tranzitive, primind un com-
plement intern/complement direct.
Exemple: a visa a visa un vis (complement intern), a visa o
persoanã, a visa un copac, o apã etc. (complement direct).
2. b) Verbele simple sunt alcãtuite dintr-un singur cuvânt. Ele pot fi:
cuvinte de bazã, nederivate: a alerga, a merge, a cãuta, a
mânca etc.;
cuvinte derivate cu prefixe ºi sufixe: a rãscumpãra, a
îndrãgi, a prescurta etc.
Verbele compuse sunt alcãtuite din douã cuvinte. Ele sunt
formate, în general, prin contopire: a binecuvânta, a binevoi, a
se autocaracteriza, a se automutila etc.
Locuþiunile verbale sunt grupuri de cuvinte mai mult sau mai
puþin sudate, cu înþeles unitar ºi comportament gramatical de verb:
a bãga de seamã, a da seamã, a þine minte, a lua aminte, a bate
câmpii etc.
Verbele cu flexiune completã au forme diferite pentru toate

categoriile gramaticale (mod, timp, persoanã, numãr): a lucra, a
pãrea, a bate, a citi, a hotãrî etc.
Verbele defective (cu flexiune incompletã) nu au forme pentru
toate categoriile gramaticale, lipsindu-le:
modul imperativ: a putea, a voi, a vrea, a plãcea;
81
timpurile compuse: a discerne, a desfide etc.;
persoana I ºi a II-a (verbele unipersonale, folosite numai
la persoana a III-a):
personale: a mãcãi, a gâgâi, a rãsuna, a râncezi, a rugini etc.;
impersonale: a ploua, a ninge, a pãsa etc.
3. Verbul are cinci categorii gramaticale: diateza, modul, timpul,

persoana ºi numãrul, dintre care diateza, modul ºi timpul sunt
specifice pentru verb, persoana apare ºi la pronumele personal,
iar numãrul, la toate pãrþile de vorbire flexibile. Trecerea unui
verb prin toate categoriile gramaticale se numeºte conjugare.
3.1. Diateza
Este forma pe care o ia verbul pentru a arãta raportul dintre
acþiunea exprimatã ºi subiectul gramatical.
Verbul are trei diateze:

diateza activã;
diateza pasivã;
diateza reflexivã.
Diateza activã aratã cã acþiunea este sãvârºitã de subiectul

gramatical (subiectul gramatical coincide cu subiectul acþiunii
sau subiectul logic).
Exemple: Elevul învaþã. Profesorul explicã lecþia.
Diateza activã caracterizeazã toate verbele care exprimã acþiuni
(verbele predicative), care pot avea subiect (verbele personale) ºi
verbele care pot/nu pot avea complement direct (tranzitive/
intranzitive).
Atenþie!
Verbele nepredicative, ca instrumente gramaticale care nu
exprimã acþiuni, nu au categoria diatezei.
Verbele impersonale, deºi nu pot avea subiect gramatical, au
forma diatezei active: a fulgera, a fulgui, a pãsa etc., sau a diatezei
82
reflexive: a se zice, a se pãrea, a se auzi etc., prin forma lor
unipersonalã (persoana a III-a).
Diateza pasivã aratã cã subiectul gramatical suferã acþiunea

sãvârºitã de un autor (persoanã/obiect) desemnat prin comple-
mentul de agent (subiectul gramatical nu coincide cu subiectul
acþiunii sau subiectul logic).
Diateza pasivã se întâlneºte numai la verbele tranzitive, însã
existã verbe tranzitive care nu au diateza pasivã: a avea, a durea,
a comporta etc.
Se exprimã prin:
formele (conjugate) ale verbului auxiliar a fi care precedã
participiul verbului de conjugat: eu sunt cãutat (de cineva), el
era persecutat (de cineva), el va fi cumpãrat (de cineva);
forma reflexivã/pronominalã a verbului de conjugat, cu
pronumele reflexiv la cazul Ac.: Cartea se citeºte repede (de
cineva).
Diateza pasivã a unui verb tranzitiv se poate forma de la diateza

activã, prin transformarea complementului direct în subiect
gramatical ºi a subiectului în complement de agent.
Exemple:
Elevul citeºte cartea. (diateza activã)
Cartea este cititã de elev. (diateza pasivã)
Diateza reflexivã aratã cã subiectul gramatical sãvârºeºte ºi

suferã, în acelaºi timp, acþiunea (subiectul gramatical coincide
cu obiectul acþiunii).
Se exprimã cu ajutorul pronumelui reflexiv (formele neaccen-
tuate de Ac.: se, sau D.: -ºi (îºi)), care precedã formele conjugate
ale verbului: a se încrunta, a se teme, a se mândri, a-ºi imagina, a-ºi
aminti etc. Verbele însoþite obligatoriu de pronumele reflexiv se
numesc verbe reflexive sau pronominale.
Prezenþa pronumelui reflexiv înaintea verbului nu indicã

întodeauna diateza reflexivã a verbului:
83
verbele însoþite de pronume reflexive care nu pot fi dublate
de forma lor accentuatã ºi nici înlocuite cu pronume personale
sau cu substantive în acelaºi caz aparþin diatezei reflexive: a se
gândi (a se gândi pe sine/a-l gândi pe el, pe copil sunt exprimãri
imposibile);
verbele însoþite de pronume reflexive care pot fi dublate
de forma lor accentuatã, înlocuite cu pronumele personale sau cu
substantive în acelaºi caz, aparþin diatezei active pronominale: a
se spãla, a se spãla pe sine, a-l spãla, a-l spãla pe copil;
verbele însoþite de pronume reflexive care pot fi înlocuite
cu forme ale diatezei pasive (cu auxiliarul a fi) sau care admit un
complement de agent aparþin diatezei pasive: a se convoca, a fi
convocat de cineva etc.
3.2. Modul
Este forma pe care o ia verbul pentru a arãta felul cum vorbitorul
considerã acþiunea.
Ca ºi verbele, modurile verbale se clasificã dupã:

funcþia sintacticã, în:
moduri predicative, care pot forma predicatul;
moduri nepredicative, care nu pot forma predicatul;
relaþia cu subiectul, în:
moduri personale, care au subiect;
moduri nepersonale, care nu au subiect.
Modurile predicative ºi personale ale verbului sunt:

indicativ (exprimã o acþiune consideratã de vorbitor ca
realã); nu are semn distinctiv (indice);
conjunctiv (exprimã o acþiune consideratã de vorbitor ca
realizabilã, posibilã); are ca semn distinctiv (indice) conjuncþia sã;
condiþional-optativ (exprimã o acþiune consideratã de
vorbitor ca realã sau irealã, condiþionatã sau doritã de vorbitor);
are ca semn distinctiv (indice) forme specifice ale verbului auxiliar
a avea;
84
imperativ (exprimã o acþiune consideratã de vorbitor ca
o poruncã sau un îndemn/o rugãminte); are ca semn distinctiv
(indice) intonaþia;
prezumtiv (exprimã o acþiune consideratã de vorbitor ca
presupusã, bãnuitã); are ca semn distinctiv prezenþa gerunziului.
Modurile nepredicative ºi nepersonale ale verbului sunt:

infinitiv (exprimã o acþiune consideratã de vorbitor ca
nume); are ca semn distinctiv (indice) prepoziþia a;
participiu (exprimã o acþiune consideratã de vorbitor ca
terminatã ºi prezentatã ca o însuºire a unui obiect-adjectiv); are
ca semn distinctiv (indice) sufixe gramaticale (participiale): -t (-at,
-ut, -it, -ât) ºi -s;
gerunziu (exprimã o acþiune consideratã de vorbitor în
desfãºurare, fãrã referire precisã la momentul vorbirii); are ca
semn distinctiv (indice) sufixe gramaticale (gerunziale): -ând
ºi -ind;
supin (exprimã o acþiune denumitã); are ca semn distinctiv
(indice) prepoziþiile simple ale cazului Ac.: de, la, cu etc.
3.3. Timpul
Este forma pe care o ia verbul pentru a arãta momentul în care
se sãvârºeºte acþiunea.
Categoria timpului are trei valori de bazã (timpuri), corespun-
zãtoare momentelor acþiunii:
prezent: citesc;
trecut: am citit;
viitor: voi citi.
În afara timpurilor de bazã, verbul mai poate exprima ºi unele
nuanþe legate de timpul desfãºurãrii acþiunii. Astfel, pentru trecut
deosebim: imperfectul, perfectul ºi mai mult ca perfectul, iar
pentru viitor, viitorul ºi viitorul anterior.
În limba românã, modul cu cele mai multe timpuri (toate cele
enumerate mai sus) este indicativul.
85
Timpurile se clasificã dupã:
raportul dintre timpul acþiunii ºi timpul vorbirii, în:
timpuri absolute, care exprimã o acþiune raportatã numai
la momentul vorbirii: prezentul, perfectul simplu, perfectul
compus, viitorul;
timpuri relative, care exprimã o acþiune raportatã la timpul
altor acþiuni: imperfectul, mai mult ca perfectul, viitorul anterior;
formã, în:
timpuri simple: prezentul, imperfectul, perfectul simplu,
mai mult ca perfectul;
timpuri compuse: perfectul compus, viitorul, viitorul
anterior.
Timpurile modului indicativ

Prezentul
Exprimã, în general, o acþiune care se petrece în momentul
vorbirii.
Forme
Pers. Conj. I Conj. II Conj. III

eu cânt lucrez par merg
tu cânþi lucrezi pari mergi
el/ea cântã lucreazã pare merge
noi cântãm lucrãm pãrem mergem
voi cântaþi lucraþi pãreþi mergeþi
ei/ele cântã lucreazã par merg
Conj. IV
eu fug reuºesc dobor urãsc
tu fugi reuºeºti dobori urãºti
el/ea fuge reuºeºte doboarã urãºte
noi fugim reuºim doborâm urâm
voi fugiþi reuºiþi doborâþi urâþi
ei/ele fug reuºesc doboarã urãsc
86
Imperfectul
Exprimã o acþiune care se situeazã în trecut (faþã de momentul
vorbirii), neterminatã în momentul vorbirii.
Forme
eu cântam lucram pãream mergeam
tu cântai lucrai pãreai mergeai
el/ea cânta lucra pãrea mergea
noi cântam lucram pãream mergeam
voi cântaþi lucraþi pãreaþi mergeaþi
ei/ele cântau lucrau pãreau mergeau
Conj. IV
eu fugeam reuºeam doboram uram
tu fugeai reuºeai doborai urai
el/ea fugea reuºea dobora ura
noi fugeam reuºeam doboram uram
voi fugeaþi reuºeaþi doboraþi uraþi
ei/ele fugeau reuºeau doborau urau
Perfectul simplu
Exprimã o acþiune terminatã de curând (chiar în ziua în care se
vorbeºte). Este folosit regional (Oltenia, Banat, Munþii Apuseni,
vestul Munteniei); în restul þãrii el a dispãrut, fiind înlocuit cu
perfectul compus.
Forme

eu cântai lucrai pãrui mersei fãcui
tu cântaºi lucraºi pãruºi merseºi fãcuºi
el/ea cântã lucrã pãru merse fãcu
noi cântarãm lucrarãm pãrurãm merserãm fãcurãm
voi cântarãþi lucrarãþi pãrurãþi merserãþi fãcurãþi
ei/ele cântarã lucrarã pãrurã merserã fãcurã
87
Conj. IV
eu fugii reuºii doborâi urâi
tu fugiºi reuºiºi doborâºi urâºi
el/ea fugi reuºi doborî urî
noi fugirãm reuºirãm doborârãm urârãm
voi fugirãþi reuºirãþi doborârãþi urârãþi
ei/ele fugirã reuºirã doborârã urârã
Perfectul compus
Exprimã o acþiune care s-a terminat mai de mult.
Este un timp compus format din verbul auxiliar a fi ºi participiul
verbului de conjugat.
Forme
eu am cântat am lucrat am pãrut am mers
tu ai cântat ai lucrat ai pãrut ai mers
el/ea a cântat a lucrat a pãrut a mers
noi am cântat am lucrat am pãrut am mers
voi aþi cântat aþi lucrat aþi pãrut aþi mers
ei/ele au cântat au lucrat au pãrut au mers
Conj. IV
eu am fugit am reuºit am doborât am urât
tu ai fugit ai reuºit ai doborât ai urât
el/ea a fugit a reuºit a doborât a urât
noi am fugit am reuºit am doborât am urât
voi aþi fugit aþi reuºit aþi doborât aþi urât
ei/ele au fugit au reuºit au doborât au urât
Mai mult ca perfectul

Este un timp de relaþie, folosit pentru exprimarea unei acþiuni
încheiate înaintea altei acþiuni din trecut.
88
Forme
eu cântasem lucrasem pãrusem mersesem
tu cântaseºi lucraseºi pãruseºi merseseºi
el/ea cântase lucrase pãruse mersese
noi cântaserãm lucraserãm pãruserãm merseserãm
voi cântaserãþi lucraserãþi pãruserãþi merseserãþi
ei/ele cântaserã lucraserã pãruserã merseserã
Conj. IV
eu fugisem reuºisem doborâsem urâsem
tu fugiseºi reuºiseºi doborâseºi urâseºi
el/ea fugise reuºise doborâse urâse
noi fugiserãm reuºiserãm doborâserãm urâserãm
voi fugiserãþi reuºiserãþi doborâserãþi urâserãþi
ei/ele fugiserã reuºiserã doborâserã urâserã
Viitorul
Exprimã o acþiune care se va petrece dupã momentul vorbirii.
Este un timp verbal compus din verbul auxiliar a vrea ºi modul
infinitiv al verbului de conjugat.
Forme
eu voi cânta voi lucra voi pãrea voi merge
tu vei cânta vei lucra vei pãrea vei merge
el/ea va cânta va lucra va pãrea va merge
noi vom cânta vom lucra vom pãrea vom merge
voi veþi cânta veþi lucra veþi pãrea veþi merge
ei/ele vor cânta vor lucra vor pãrea vor merge
89
Conj. IV
eu voi fugi voi reuºi voi doborî voi urî
tu vei fugi vei reuºi vei doborî vei urî
el/ea va fugi va reuºi va doborî va urî
noi vom fugi vom reuºi vom doborî vom urî
voi veþi fugi veþi reuºi veþi doborî veþi urî
ei/ele vor fugi vor reuºi vor doborî vor urî
Viitorul anterior (viitorul al II-lea)

Este un timp relativ, care exprimã o acþiune care se va petrece
dupã momentul vorbirii, fiind încheiatã înaintea altei acþiuni
viitoare. În limba vorbitã, acest timp se foloseºte foarte rar.
Este un timp verbal compus din verbele auxiliare a vrea ºi a fi,
care precedã participiul verbului de conjugat.
Forme
eu voi fi cântat voi fi lucrat voi fi pãrut voi fi mers
tu vei fi cântat vei fi lucrat vei fi pãrut vei fi mers
el/ea va fi cântat va fi lucrat va fi pãrut va fi mers
noi vom fi cântat vom fi lucrat vom fi pãrut vom fi mers
voi veþi fi cântat veþi fi lucrat veþi fi pãrut veþi fi mers
ei/ele vor fi cântat vor fi lucrat vor fi pãrut vor fi mers
Pers. Conj. IV
eu voi fi fugit voi fi reuºit voi fi doborât voi fi urât
tu vei fi fugit vei fi reuºit vei fi doborât vei fi urât
el/ea va fi fugit va fi reuºit va fi doborât va fi urât
noi vom fi fugit vom fi reuºit vom fi doborât vom fi urât
voi veþi fi fugit veþi fi reuºit veþi fi doborât veþi fi urât
ei/ele vor fi fugit vor fi reuºit vor fi doborât vor fi urât
90
Timpurile modului conjunctiv
Prezentul
Exprimã o acþiune realizabilã, posibilã, care se petrece dupã
momentul vorbirii.
Atenþie!
Prezentul conjunctivului are uneori valoare de:
imperativ, exprimând o poruncã, un îndemn, un sfat: Sã
facem mâine curãþenie! Sã nu pierzi timpul!
optativ, exprimând o urare sau un blestem: Sã trãiþi mulþi
ani fericiþi! Sã nu ai parte de noroc!
Forme
eu sã cânt sã lucrez sã par sã merg
tu sã cânþi sã lucrezi sã pari sã mergi
el/ea sã cânte sã lucreze sã parã sã meargã
noi sã cântãm sã lucrãm sã pãrem sã mergem
voi sã cântaþi sã lucraþi sã pãreþi sã mergeþi
ei/ele sã cânte sã lucreze sã parã sã meargã
Conj. IV
eu sã fug sã reuºesc sã dobor sã urãsc
tu sã fugi sã reuºeºti sã dobori sã urãºti
el/ea sã fugã sã reuºeascã sã doboare sã urascã
noi sã fugim sã reuºim sã doborâm sã urâm
voi sã fugiþi sã reuºiþi sã doborâþi sã urâþi
ei/ele sã fugã sã reuºeascã sã doboare sã urascã
Perfectul
Exprimã o acþiune realizabilã înainte de momentul vorbirii.
Este un timp compus din conjuncþia sã, verbul auxiliar a fi ºi
participiul verbului de conjugat.
91
Forme
eu sã fi cântat sã fi lucrat sã fi pãrut sã fi mers
tu sã fi cântat sã fi lucrat sã fi pãrut sã fi mers
el/ea sã fi cântat sã fi lucrat sã fi pãrut sã fi mers
noi sã fi cântat sã fi lucrat sã fi pãrut sã fi mers
voi sã fi cântat sã fi lucrat sã fi pãrut sã fi mers
ei/ele sã fi cântat sã fi lucrat sã fi pãrut sã fi mers
Pers. Conj. IV
eu sã fi fugit sã fi reuºit sã fi doborât sã fi urât
tu sã fi fugit sã fi reuºit sã fi doborât sã fi urât
el/ea sã fi fugit sã fi reuºit sã fi doborât sã fi urât
noi sã fi fugit sã fi reuºit sã fi doborât sã fi urât
voi sã fi fugit sã fi reuºit sã fi doborât sã fi urât
ei/ele sã fi fugit sã fi reuºit sã fi doborât sã fi urât
Timpurile modului condiþional-optativ

Prezentul
Exprimã o acþiune condiþionatã sau doritã, realizabilã în prezent
sau viitor.
Este un timp compus din verbul auxiliar a fi ºi modul infinitiv
al verbului de conjugat.
Forme

eu aº cânta aº lucra aº pãrea aº merge
tu ai cânta ai lucra ai pãrea ai merge
el/ea ar cânta ar lucra ar pãrea ar merge
noi am cânta am lucra am pãrea am merge
voi aþi cânta aþi lucra aþi pãrea aþi merge
ei/ele ar cânta ar lucra ar pãrea ar merge
92
Pers. Conj. IV
eu aº fugi aº reuºi aº doborî aº urî
tu ai fugi ai reuºi ai doborî ai urî
el/ea ar fugi ar reuºi ar doborî ar urî
noi am fugi am reuºi am doborî am urî
voi aþi fugi aþi reuºi aþi doborî aþi urî
ei/ele ar fugi ar reuºi ar doborî ar urî
Perfectul
Exprimã o acþiune condiþionatã sau doritã, care nu s-a realizat
în trecut.
Este un timp compus din verbele auxiliare a avea ºi a fi, care
precedã participiul verbului de conjugat.
Forme
eu aº fi cântat aº fi lucrat aº fi pãrut aº fi mers
tu ai fi cântat ai fi lucrat ai fi pãrut ai fi mers
el/ea ar fi cântat ar fi lucrat ar fi pãrut ar fi mers
noi am fi cântat am fi lucrat am fi pãrut am fi mers
voi aþi fi cântat aþi fi lucrat aþi fi pãrut aþi fi mers
ei/ele ar fi cântat ar fi lucrat ar fi pãrut ar fi mers
Conj. IV
eu aº fi fugit aº fi reuºit aº fi doborât aº fi urât
tu ai fi fugit ai fi reuºit ai fi doborât ai fi urât
el/ea ar fi fugit ar fi reuºit ar fi doborât ar fi urât
noi am fi fugit am fi reuºit am fi doborât am fi urât
voi aþi fi fugit aþi fi reuºit aþi fi doborât aþi fi urât
ei/ele ar fi fugit ar fi reuºit ar fi doborât ar fi urât
Timpurile modului prezumtiv

Prezent
Exprimã o acþiune presupusã, bãnuitã, care se desfãºoarã în
momentul vorbirii.
93
Este un timp compus din verbele auxiliare a avea ºi a fi, care
precedã modul gerunziu al verbului de conjugat.
Forme
eu voi fi cântând voi fi lucrând voi fi pãrând voi fi mergând
tu vei fi cântând vei fi lucrând vei fi pãrând vei fi mergând
el/ea va fi cântând va fi lucrând va fi pãrând va fi mergând
noi vom fi cântând vom fi lucrând vom fi pãrând vom fi mergând
voi veþi fi cântând veþi fi lucrând veþi fi pãrând veþi fi mergând
ei/ele vor fi cântând vor fi lucrând vor fi pãrând vor fi mergând
Pers. Conj. IV
eu voi fi fugind voi fi reuºind voi fi doborând voi fi urând
tu vei fi fugind vei fi reuºind vei fi doborând vei fi urând
el/ea va fi fugind va fi reuºind va fi doborând va fi urând
noi vom fi fugind vom fi reuºind vom fi doborând vom fi urând
voi veþi fi fugind veþi fi reuºind veþi fi doborând veþi fi urând
ei/ele vor fi fugind vor fi reuºind vor fi doborând vor fi urând
Perfectul modului prezumtiv are aceeaºi formã cu viitorul

anterior al modului indicativ: voi fi cântat, voi fi lucrat etc.
Imperativ
Prezent
Exprimã o acþiune poruncitã sau recomandatã, care se desfã-
ºoarã în momentul vorbirii sau începând cu momentul vorbirii.
Se foloseºte numai la persoana a II-a singular ºi plural.
Forme
tu cântã lucreazã pari mergi
voi cântaþi lucraþi pãreþi mergeþi
Conj. IV
tu fugi reuºeºte doboarã urãºte
voi fugiþi reuºiþi doborâþi urâþi
94
Atenþie!
Formele negative ale modului imperativ se construiesc la sin-
gular cu forma de infinitiv a verbului de conjugat.
tu nu cânta nu lucra nu pãrea nu merge
voi nu cântaþi nu lucraþi nu pãreþi nu mergeþi
Conj. IV
tu nu fugi nu reuºi nu doborî nu urî
voi nu fugiþi nu reuºiþi nu doborâþi nu urâþi
Modurile nepersonale nu au timpuri, cu excepþia modului

infinitiv, care a avut forme de prezent ºi de perfect.
Infinitiv
Infinitiv prezent
Conj. I Conj. II Conj. III
a cânta a lucra a pãrea a merge
Conj. IV
a fugi a reuºi a doborî a urî
Infinitiv perfect
a fi cântat a fi lucrat a fi pãrut a fi mers
Conj. IV
a fi fugit a fi reuºit a fi doborât a fi urât
Gerunziu
cântând lucrând pãrând mergând
Conj. IV
fugind reuºind doborând urând
95
Participiu
cântat lucrat pãrut mers
Conj. IV
fugit reuºit doborât urât
Supin
(de) cântat (de) lucrat (de) pãrut (de) mers
Conj. IV
(de) fugit (de) reuºit (de) doborât (de) urât
3.4. Persoana
La verb, persoana este o categorie prin care se face acordul
gramatical cu subiectul, fiind forma pe care o ia verbul pentru a
arãta cã acþiunea are ca autor pe cel care vorbeºte (persoana I),
pe cel cu care se vorbeºte (persoana a II-a) sau despre cine se
vorbeºte (persoana a III-a).
Verbele au forme diferite pentru fiecare persoanã (a se vedea
tabelele de mai sus).
Exemple: Eu citesc o carte. Tu citeºti o carte. El citeºte o
carte.
Atenþie!
Existã verbe care se conjugã numai la persoana a III-a (verbe
unipersonale): a lãtra, a adia, a rage etc.
3.5. Numãrul
Este o categorie prin care se face acordul gramatical cu
subiectul, arãtând cã acþiunea poate fi sãvârºitã de un singur autor
sau de mai mulþi autori.
Verbele au forme diferite pentru numãrul singular ºi plural
(a se vedea tabelele de mai sus).
Exemple: Elevul scrie lecþia. Elevii scriu lecþia.
Eu merg la ºcoalã. Noi mergem la ºcoalã.
96
VIII. Adverbul
1. Este partea de vorbire neflexibilã care aratã o caracteristicã
sau o împrejurare (circumstanþã) de manifestare a unei acþiuni,
stãri sau însuºiri (mai rar a unui obiect).
Însoþeºte ºi determinã de obicei un verb sau o interjecþie, un
adjectiv, un adverb (mai rar un substantiv sau pronume, numeral).
Exemple:
Lucreazã bine. Hai mâine la film! Era un om trecut bine de
vârsta tinereþii. Seara târziu vine obosit. Sarcinile de acum sunt
mai grele. Nu le vreau pe acestea de astãzi. Îi vede pe cei doi din
dreapta.
Unele adverbe nu însoþesc ºi nu determinã alte pãrþi de vorbire,

îndeplinind funcþia sintacticã de predicat (adverbele predicative).
Exemplu: Da, am citit cartea.
Adverbele pot primi, la rândul lor, determinanþi, fiind elemente

regente fie ale unui adverb: Picteazã destul de bine., fie ale unei
propoziþii subordonate (subiective sau completive circumstan-
þiale): Desigur cã a greºit. Acolo este casa lui, unde þi-am spus.
2. Adverbele se clasificã:
dupã formã (structurã):
adverbe simple;
adverbe compuse;
locuþiuni adverbiale;
dupã înþeles:
adverbe de mod (modale);
adverbe de loc (spaþiale);
adverbe de timp (temporale);
97
dupã modul de exprimare a înþelesului (direct sau indirect):
adverbe nepronominale;
adverbe pronominale;
dupã origine:
adverbe primare;
adverbe provenite din alte pãrþi de vorbire (prin
conversiune);
dupã comportamentul sintactic:
cu funcþie sintacticã:
adverbe predicative (independente, incidente, regente);
adverbe nepredicative (subordonate);
fãrã funcþie sintacticã (semiadverbe).
3. Clasele adverbului
3.1. Clase adverbiale dupã formã
3.1.1. Adverbele simple sunt alcãtuite dintr-un singur cuvânt.
Ele pot fi:
cuvinte de bazã, nederivate: bine, aºa, aici, acolo, mâine,
ieri etc.;
cuvinte derivate cu sufixe adverbiale: -eºte: sufleteºte,
creºtineºte etc.; -iº: furiº, pieziº etc.; -âº: chiorâº, târâº etc.;
-(a)mente: absolutamente, completamente, realmente etc.
3.1.2. Adverbele compuse sunt alcãtuite din douã sau trei
cuvinte. Sunt formate:
prin contopire: astfel, deseori, dinainte, dis-de-dimineaþã,
întocmai, niciodatã, oriunde, totdeauna etc.;
prin alãturare: ici-colo, nitam-nisam, târâº-grãpiº etc.
Atenþie!
Multe dintre adverbele compuse formate prin contopire ale
cãror elemente componente prezintã un grad mai mare de sudurã
sunt considerate adverbe simple: dinadins, dinainte, laolaltã,
odinioarã etc.
98
3.1.3. Locuþiunile adverbiale sunt grupuri de cuvinte mai mult
sau mai puþin sudate, cu înþeles unitar ºi comportament gramatical
de adverb.
Sunt alcãtuite din:
a) douã cuvinte: o prepoziþie: cu, de, de-a, din, dupã, fãrã,
în, la, pe, pentru etc., ºi o parte de vorbire: substantiv, pronume,
numeral, verb etc.
Exemple:
cu amãnuntul, cu biniºorul, cu grãmada, cu încetul, cu putinþã,
cu rândul etc.,
de bunãvoie, de mântuialã, de pomanã, de preferinþã, de regulã etc.,
de-a berbeleacul, de-a binelea, de-a gata, de-a pururi, de-a
valma etc.,
din belºug, din pãcate, din principiu, din rãsputeri, din timp etc.,
dupã nas, dupã ochi, dupã plac, dupã voie, dupã ureche etc.,
fãrã îndoialã, fãrã motiv, fãrã rezervã, fãrã rost, fãrã voie etc.,
în ansamblu, în aparenþã, în bloc, în esenþã, în fond, în neºtire etc.,
la alegere, la culme, la întâmplare, la nimerealã, la perfecþie,
la vedere etc.,
pe brânci, pe capete, pe dos, pe loc, pe moment, pe rând, pe
rupte etc.,
peste aºteptãri, peste fire, peste mãsurã, peste putinþã, peste
tot etc.;
b) mai multe cuvinte:
în corelaþie: de sus în jos, din cap pânã-n picioare, de
azi pe mâine, din una-n alta etc.;
cu repetiþie: aºa ºi aºa, braþ la braþ, cât de cât, cuvânt
cu cuvânt, de la egal la egal, faþã-n faþã, încetul cu încetul, din
loc în loc, pas cu pas, rând pe rând, zi de zi etc.;
cu rimã: de silã, de milã, de voie, de nevoie, cu ºoºele,
cu momele, cum-necum etc.;
c) construcþii propoziþionale (false propoziþii): nu ºtiu unde,
nu ºtiu când, nu ºtiu cum, nu ºtiu cât, te miri unde, te miri când,
te miri cum, te miri cât, cine ºtie unde, cine ºtie când, cine ºtie
cum, cine ºtie cât, de nu se mai poate, pe cât se poate etc.
99
3.2. Clase adverbiale dupã înþeles
3.2.1. Adverbele de mod (modale) aratã cum se desfãºoarã o
acþiune, cum se manifestã o stare sau o însuºire.
Se împart în:
a) adverbe cu înþeles de sine stãtãtor:
adverbe de mod propriu-zise, care exprimã felul
acþiunii, al stãrii sau al însuºirii (rãspund la întrebarea cum...?):
nepronominale, care exprimã direct înþelesul modal:
aievea, anevoie, bine, degeaba, frumos, iute, repede, bãrbãteºte,
pãrinteºte, prieteneºte, chiorâº, cruciº, fãþiº, pieziº, realmente,
socialmente, totalmente, mort-copt, harcea-parcea, târâº-grãpiº etc.;
pronominale, care exprimã indirect înþelesul modal
(þinând locul altor cuvinte cu acelaºi sens):
demonstrative: aºa, astfel, altfel;
interogativ-relative: cum;
nehotãrâte: cumva, altcumva, oarecum, oricum etc.;
negative: nicicum etc.;
adverbe de cantitate (cantitative), care exprimã canti-
tatea sau gradul unei acþiuni, al unei însuºiri (rãspund la întrebarea
cât...?):
nepronominale, care exprimã direct cantitatea: destul,
suficient, mult, substanþial, foarte, puþin etc.;
pronominale, care exprimã indirect cantitatea:
demonstrative: atât;
interogativ-relative: cât;
nehotãrâte: câtva, oricât etc.;
negative: de fel, deloc etc.;
adverbe de aspect (aspectuale), care exprimã aspectul
enunþului (propoziþiei) sau aspectul verbal:
de afirmaþie: da, ba da;
de negaþie: nu, ba, nici, nicidecum, deloc, defel etc.;
de certitudine: sigur, desigur, fireºte, negreºit, cert etc.;
de incertitudine (probabilitate): oare, poate, pesemne,
parcã, probabil, posibil etc.;
100
de continuitate: mereu, necontenit, încã, tot etc.;
de repetabilitate: iar, iarãºi etc.;
de frecvenþã: adesea, adeseori, des, rar, rareori,
frecvent etc.;
b) adverbe fãrã înþeles de sine stãtãtor (semiadverbe),
care nuanþeazã înþelesul unei pãrþi de vorbire (acþiunea, starea,
însuºirea, circumstanþa exprimatã, obiectul denumit) sau al unei
propoziþii:
de precizare (întãrire): chiar, tocmai, taman, anume,
curat etc.;
de restricþie: mãcar, încaltea, barem, batâr etc.;
de exclusivitate: doar, numai etc.;
de proximitate: aproape, mai, mai-mai, gata, gata-gata
etc.;
de explicaþie (explicative): adicã, bunãoarã etc.;
de comparaþie: ca, asemenea, precum, decât etc.;
corelative concesive: totuºi, tot etc.
3.2.2. Adverbele de loc (spaþiale) aratã locul de desfãºurare a
unei acþiuni, de manifestare a unei stãri sau a unei însuºiri (circum-
stanþa de loc).
Se împart în:
adverbe nepronominale, care exprimã direct circumstanþa
de loc:
de loc propriu-zise: aproape, departe, acasã, afarã,
înãuntru, alãturi, împrejur, sus, jos, deasupra, dedesubt,
pretutindeni etc.;
de direcþie: stânga, dreapta, înainte, înapoi etc.;
adverbe pronominale, care exprimã indirect circumstanþa
de loc, þinând locul unor cuvinte care exprimã locul/direcþia
acþiunii, stãrii, însuºirii:
demonstrative: aici, acolo; încoace, încolo;
interogativ-relative: unde, încotro;
nehotãrâte: undeva, altundeva, oriunde, oriºiunde,
oriîncotro etc.;
negative: niciunde, nicãieri etc.
101
3.2.3. Adverbele de timp (temporale) aratã timpul de desfã-
ºurare a unei acþiuni, de manifestare a unei stãri sau a unei însuºiri
(circumstanþa temporalã).
Se împart în:
adverbe nepronominale sau propriu-zise, care exprimã
direct circumstanþa de timp: apoi, curând, târziu, câteodatã,
astãzi, ieri, alaltãieri, mâine, poimâine, dimineaþa, ziua, seara,
noaptea, iarna, primãvara, vara, toamna etc.;
adverbe pronominale, care exprimã indirect circumstanþa
de timp, þinând locul unor cuvinte care exprimã timpul acþiunii,
stãrii, însuºirii (circumstanþa de timp):
demonstrative: acum, atunci etc.;
interogativ-relative: când etc.;
nehotãrâte: cândva, oricând, oriºicând, odatã, totdeauna
etc.;
negative: nicicând, niciodatã etc.
Atenþie!
Câteva adverbe ºi locuþiuni adverbiale exprimã ºi alte circum-
stanþe ale acþiunii, stãrii sau însuºirii:
locuþiuni adverbiale de cauzã (cauzale): de aceea, de asta;
adverbe (locuþiuni adverbiale) de scop (finale): înadins,
întradins, anume, pentru aceea, pentru asta etc.;
adverbe de condiþie (condiþionale): altminteri, altfel;
adverbe (locuþiuni adverbiale) de concesie (concesive):
totuºi, tot, cu toate acestea, cu toate astea etc.
Atenþie!
Unele adverbe pot avea valori multiple, manifestându-se diferit
în funcþie de contextul în care sunt folosite.
Exemple:
El vede înainte o casã. (adverb de loc)
Aici a fost înainte o ºcoalã. (adverb de timp)
Ceasul merge înainte. (adverb de mod)
102
3.3. Clase adverbiale dupã origine sau provenienþã
3.3.1. Adverbele primare sunt:
moºtenite din limba latinã: afarã, agale, aidoma, apoi,
aproape, foarte, ieri etc.;
împrumutate din alte limbi: mãcar, taman, tocmai etc.
3.3.2. Adverbele formate prin conversiune (schimbarea va-
lorii morfologice) de la alte pãrþi de vorbire se împart în:
adverbe provenite de la substantive (postsubstantivale):
dimineaþa, seara, iarna, vara etc.;
adverbe provenite de la adjective (postadjectivale): adânc,
ascuþit, frumos, rãu etc.;
adverbe provenite de la pronume (postpronominale): ce,
cât (exclamative);
adverbe provenite de la numerale (postnumerale): (a fi, a
o þine) una, una-douã etc.;
adverbe provenite de la verb: poate.
3.4. Clase adverbiale dupã funcþia sintacticã (sintactice)

3.4.1. Adverbele predicative pot îndeplini funcþia sintacticã
de predicat. Se împart în:
adverbe predicative independente, care pot forma
predicatul unei propoziþii principale independente: da, nu, ba;
adverbe predicative regente, care pot forma predicatul
unei propoziþii regente (pentru o propoziþie subiectivã): desigur,
bineînþeles, fireºte, negreºit, poate, probabil, pesemne etc.
3.4.2. Adverbele nepredicative nu pot forma predicatul unei
propoziþii. Se împart în:
adverbe care au funcþia sintacticã de parte de propoziþie
secundarã (atribut sau complement): aici, acolo, aproape, departe,
pretutindeni, acum, atunci, azi, mâine, totdeauna, aºa, bine,
repede etc.;
adverbe fãrã funcþie sintacticã: mai, ºi, doar, numai, chiar,
tocmai, cam, ca etc.
103
4. Adverbul este o parte de vorbire care nu îºi schimbã forma
(neflexibilã).
Cele mai multe adverbe nu au categorii gramaticale. Unele
adverbe de mod, de timp ºi de loc au, ca ºi adjectivele calificative,
categoria gramaticalã a gradelor de comparaþie.
La adverb, valorile gradelor de comparaþie: pozitiv, compa-
rativ de inegalitate (de superioritate, de inferioritate) ºi de
egalitate, superlativ relativ (de inferioritate ºi de superioritate)
ºi absolut au mijloace de exprimare comune cu ale adjectivului,
cu deosebirea cã, la superlativ relativ, articolul demonstrativ adjec-
tival cel este invariabil (nu-ºi schimbã forma dupã gen ºi numãr).
Exemple:
Gradul:
pozitiv: El munceºte bine.
comparativ:
de inegalitate:
de superioritate: El munceºte mai bine.
de inferioritate: El munceºte mai puþin bine.
de egalitate: El munceºte la fel (tot aºa, tot atât) de bine.
superlativ:
relativ:
de inferioritate: El munceºte cel mai puþin bine.
de superioritate: El munceºte cel mai bine.
absolut: El munceºte foarte bine.
Atenþie!
Gradele de comparaþie adverbiale se exprimã prin forme
compuse, în structura cãrora adverbul este invariabil (neflexibil).
104
IX. Prepoziþia
1. Este partea de vorbire neflexibilã care leagã pãrþile de
propoziþie secundare (atribut, complement) de elementele lor
regente.
Exemple:
Profesorul de matematicã intrã în clasã.
↑ ↑ ↑ ↑
(regent) ↔ (atribut) (regent) ↔ (complement).
Este un instrument gramatical, atât în plan sintactic, expri-

mând raporturi (relaþii) de dependenþã (subordonare) în propoziþie,
cât ºi în plan morfologic, exprimând categorii gramaticale: cazul
(Ac., G., D.), modul verbal (infinitiv, supin).
Nu are înþeles de sine stãtãtor, dar poate exprima, în legãturã

cu partea de propoziþie pusã în relaþie, sensuri diferite:
Exemple:
El pleacã cãtre sora sa (direcþia). El pleacã de la sora sa (locul).
El pleacã cu sora sa (asocierea). El pleacã dupã sora sa (timpul).
El pleacã pentru sora sa (scopul).
Nu are funcþie sintacticã, dar intrã în componenþa pãrþii de

propoziþie puse în relaþie (atribut, complement).
2. Prepoziþiile se clasificã:
dupã formã:
prepoziþii simple;
prepoziþii compuse;
locuþiuni prepoziþionale;
dupã uzul gramatical:
105
prepoziþii necazuale (cu uz verbal);
prepoziþii cazuale:
(cu regim) de acuzativ;
(cu regim) de genitiv;
(cu regim) de dativ;
dupã înþelesul exprimat:
prepoziþii monovalente;
prepoziþii plurivalente;
dupã origine:
prepoziþii primare:
moºtenite;
împrumutate;
prepoziþii formate de la alte pãrþi de propoziþie prin
conversiune.
3. Clasele prepoziþionale
3.1. Clase dupã formã (structurã)
3.1.1. Prepoziþiile simple sunt alcãtuite dintr-un singur cuvânt:
cu, cãtre, de, din, în, la, lângã, pe, pentru, peste, prin, spre, sub,
contra, împotriva, înaintea, datoritã, graþie etc.
3.1.2. Prepoziþiile compuse sunt alcãtuite din douã sau trei
prepoziþii. Sunt formate:
prin contopire: despre, dinspre etc.;
prin alãturare: de cãtre, de dupã, de la, de lângã, de pe, de
peste, de prin, de sub, pe dupã, pe la, pe lângã, pe sub, de pe la, de
pe lângã, de pe sub, pânã pe la, pânã pe lângã, pânã pe sub etc.
3.1.3. Locuþiunile prepoziþionale sunt grupuri de cuvinte mai
mult sau mai puþin sudate care au comportament gramatical de
prepoziþie. Au în componenþa lor:
o prepoziþie care precedã:
un substantiv: de-a latul, de-a lungul, din cauza, din
pricina, din dreptul, din faþa, din josul, din susul, în faþa, în
dreptul, în josul, în jurul, în latul, în lungul, în susul, în timpul,
în vremea, în urma etc.;
un adverb: în afara, pe dinaintea, pe deasupra, pe
dedesubtul etc.;
106
o prepoziþie care urmeazã:
unui substantiv: timp de, vreme de etc.;
unui adverb: afarã de, alãturi de, alãturi cu, dinainte
de, dincoace de, dincolo de, împreunã cu, înainte de, laolaltã cu,
cât despre, cât pentru etc.;
douã prepoziþii plasate înainte ºi dupã:
un substantiv: din cauzã de, în conformitate cu, în caz
de, în loc de, în timp de, în vreme de etc.;
un adverb: în afarã de, de dincoace de, de dincolo de, în
jos de, în sus de etc.
3.2. Clase dupã uzul gramatical

3.2.1. Prepoziþiile necazuale nu exprimã cazuri, au uz verbal
denumind:
categorii gramaticale ale verbului, ca modul infinitiv: a
mânca, a bea etc., sau modul supin: de citit, în scris, la cules,
pentru desenat etc.;
relaþii sintactice ale verbului (ca atribut sau complement):
dorinþa de a munci, a se teme de a pleca etc.
3.2.2. Prepoziþiile cazuale exprimã diferite cazuri ale substan-
tivului, adjectivului, pronumelui, numãrului. Se împart în:
prepoziþii (cu regim/cu restricþie) de Ac., folosite numai
în exprimarea acestui caz (cu formã comunã cu N.): (simple) cu,
cãtre, de, din, în, la, lângã, pe, pentru, peste, prin, spre, sub etc.,
(compuse) de cãtre, de dupã, de la, de lângã, de pe, de peste, de
prin, de sub, pe dupã, pe la, pe lângã, pe sub, de pe la, de pe
lângã, de pe sub, pânã pe la, pânã pe lângã, pânã pe sub etc.,
(locuþiuni) afarã de, alãturi de, alãturi cu, dinainte de, dincoace
de, dincolo de, împreunã cu, înainte de, laolaltã cu, cât despre,
cât pentru, din cauzã de, în conformitate cu, în caz de, în loc de,
în timp de, în vreme de etc.
Atenþie!
Prepoziþia distinge forma cazului Ac. de cea a cazului N.,
ambele având aceeaºi formã.
107
Exemple:
Aceasta este o carte (N.). Aceasta este pentru o carte (Ac.).
prepoziþii (cu regim/cu restricþie) de G., folosite numai
în combinaþie cu acest caz (cu formã specificã): (simple) asupra,
contra, deasupra, dedesubtul, împotriva, împrejurul, înaintea,
înapoia, îndãrãtul, (compuse) deasupra, dedesubtul, dinapoia,
dindãrãtul, (locuþiuni) de-a latul, de-a lungul, din cauza, din
pricina, din dreptul, din faþa, din josul, din susul, în cazul, în
ciuda, în faþa, în dreptul, în josul, în jurul, în latul, în lungul, în
pofida, în susul, în timpul, în vremea, în urma, în vederea etc.
Atenþie!
Prepoziþiile (cu regim) de G. se folosesc uneori în combinaþie
cu adjectivul posesiv la Ac.: înaintea mea, deasupra ta, împotriva
sa, înaintea noastrã, contra voastrã etc., sau cu pronumele per-
sonal la D.: asuprã-mi, deasuprã-þi, înainte-i, în juru-i etc.
prepoziþii (cu regim/cu restricþie) de D. sunt folosite
numai în combinaþie cu acest caz (cu formã specificã): datoritã,
graþie, mulþumitã, asemenea, aidoma, conform, potrivit, contrar.
Atenþie!
La numerale ºi la unele pronume (adjective pronominale)
invariabile: ce, ceea ce, orice, cazul G. se exprimã cu ajutorul
prepoziþiei a: casa a trei (oameni), dorinþa a tuspatru, înfãþiºarea
a orice (lucru), exprimarea a ce crede, a ceea ce gândeºte etc.,
iar cazul D., cu prepoziþia la: Dau la doi (copii), la tuspatru.
Rãspund la orice.
3.3. Clase dupã înþeles

3.3.1. Prepoziþiile monovalente pot exprima, împreunã cu
partea de propoziþie pusã în relaþie, numai un singur înþeles:
prepoziþii locale sau spaþiale, care exprimã locul: (sim-
ple) în, între, la, lângã, printre, sub, îndãrãtul etc., (compuse)
108
deasupra, dedesubtul, dinaintea, dinapoia etc., (locuþiuni) alãturi
de, dincolo de, dincoace de, de-a latul, de-a lungul, din dreptul,
din faþa, din josul, din susul, în faþa, în dreptul, în josul, în jurul,
în latul, în lungul, în susul, pe dinaintea, pe deasupra, pe
dedesubtul etc.;
prepoziþii de direcþie, care exprimã direcþia: (simple) cãtre
etc.;
prepoziþii temporale, care exprimã timpul: (locuþiuni)
vreme de, timp de, în timp de, în vreme de etc.;
prepoziþii modale, care exprimã asemãnarea: asemenea,
aidoma, ca etc., sau adecvarea: conform, potrivit etc.;
prepoziþii cauzale, care exprimã cauza: (locuþiuni) din
cauza, din pricina etc.;
prepoziþii finale, care exprimã scopul: (locuþiuni) în
vederea, cu scopul, în scopul etc.;
prepoziþii condiþionale, care exprimã o condiþie: (locuþiuni)
în cazul, în caz de etc.;
prepoziþii sociative, care exprimã asocierea: (locuþiuni)
împreunã cu, laolaltã cu, cu tot cu etc.;
prepoziþii instrumentale, care exprimã instrumentul,
mijlocul: graþie, mulþumitã, datoritã etc.;
prepoziþii concesive, care exprimã concesia: (locuþiuni)
în ciuda, în pofida, cu tot, cu toatã, cu toate etc.;
prepoziþii care exprimã excepþia: (locuþiuni) cu excepþia,
în afarã de etc.;
prepoziþii care exprimã relaþia: cu privire la, relativ la, în
privinþa, sub raportul, din punctul de vedere, cât despre etc.
3.3.2. Prepoziþiile polivalente pot exprima, împreunã cu partea

de propoziþie pusã în relaþie, mai multe sensuri: a, de, din, pe etc.
Exemple:
Vine de joi (timpul). Moare de frig (cauza). Se pregãteºte de
examen (scopul).
109
3.4. Clase dupã origine
3.4.1. Prepoziþiile primare sunt:
moºtenite din limba latinã: a, asupra, cãtre, cu, de, fãrã,
în, la, lângã, pe, pentru etc.;
împrumutate din alte limbi: contra, împotriva, per etc.
3.4.2. Prepoziþiile formate de la alte pãrþi de vorbire prin
conversiune (schimbarea valorii morfologice) se împart în:
prepoziþii provenite de la substantive (postsubstantivale):
graþie etc.;
prepoziþii provenite de la adjective (postadjectivale): con-
form, contrar, drept, potrivit etc.;
prepoziþii provenite de la verbe la participiu (participiale):
datoritã, mulþumitã etc.;
prepoziþii provenite de la adverbe: asemenea, aidoma,
deasupra, dedesubtul, înaintea, înapoia, împotriva, împrejurul,
îndãrãtul etc.
110
X. Conjuncþia
1. Este partea de vorbire neflexibilã care leagã, în propoziþie,
pãrþi de propoziþie (de acelaºi fel) ºi, în frazã, propoziþii sau o
parte de propoziþie ºi o propoziþie.
Este un instrument gramatical de exprimare a raporturilor

(relaþiilor) sintactice (funcþie relaþionalã sau conectivã), fãrã
înþeles de sine stãtãtor, care nu îndeplineºte o funcþie sintacticã
în propoziþie (de parte de propoziþie).
Conjuncþia exprimã:
în frazã:
raporturi sintactice de coordonare:
între propoziþii (principale sau secundare) de acelaºi
fel: Elevul scrie ºi citeºte lecþia. El nu ºtie sã scrie ºi sã citeascã.
între o propoziþie ºi o parte de propoziþie de acelaºi
fel: El citeºte notiþele ºi ce mai gãseºte în manual despre acest
subiect.
raporturi sintactice de subordonare:
între o propoziþie (subordonatã), dependentã de o
altã propoziþie (regentã): El spune cã nu e vinovat.
în propoziþie:
raporturi sintactice de coordonare între pãrþi de propoziþie
de acelaºi fel: Omul deºtept ºi harnic ajunge departe (douã atribute).
El cumpãrã o carte ºi un caiet (douã complemente directe).
Atenþie!
Conjuncþiile coordonatoare leagã în mod excepþional pãrþi de
propoziþie, o parte de propoziþie ºi o propoziþie, propoziþii diferite.
Exemple:
un complement/o propoziþie completivã de loc ºi un
complement/o propoziþie completivã de timp, ambele fiind
111
circumstanþiale: El ne însoþeºte oriunde ºi oricând. Vino oriunde
ºi când vrei. Vino unde vrei ºi când vrei.
un complement/o propoziþie completivã circumstanþialã
de mod ºi un complement/o propoziþie completivã indirectã: El
lucreazã mult ºi pentru toþi. El lucreazã mult ºi pentru cine
vrea. El lucreazã cât vrea ºi pentru cine vrea.
Conjuncþia se aseamãnã, prin rolul ei gramatical, cu alte pãrþi
de vorbire relaþionale: prepoziþia, pronumele ºi adjectivul relativ,
pronumele ºi adjectivul nehotãrât, adverbul relativ ºi nehotãrât.
Conjuncþia se deosebeºte:
de prepoziþie, prin exprimarea raporturilor sintactice în
frazã (de coordonare ºi de subordonare) ºi a raporturilor de
coordonare în propoziþie;
de pronumele ºi adjectivele relative ºi nehotãrâte, precum
ºi de adverbele relative, prin exprimarea raporturilor sintactice
în propoziþie ºi prin absenþa unui dublu rol sintactic (element de
relaþie ºi parte de propoziþie).
2. Conjuncþiile se clasificã:
dupã formã (structurã), în:
conjuncþii simple;
conjuncþii compuse;
locuþiuni conjuncþionale;
dupã raporturile sintactice exprimate, în:
conjuncþii coordonatoare;
conjuncþii subordonatoare;
dupã origine, în:
conjuncþii primare:
moºtenite;
împrumutate;
conjuncþii formate de la alte pãrþi de propoziþie prin
conversiune.
3. Clasele conjuncþionale
3.1.1. Conjuncþiile simple sunt alcãtuite dintr-un singur
cuvânt: ºi, dar, iar, însã, ci, ori, sau, cã, sã, de etc.
112
3.1.2. Prepoziþiile compuse sunt alcãtuite din douã sau mai
multe cuvinte. Sunt formate:
prin contopire: cãci, deºi, dacã etc. (deplin sudate, sunt
considerate conjuncþii simple), fiindcã, deoarece, încât etc.;
prin alãturare: ca sã, cã sã etc.
3.1.3. Locuþiunile conjuncþionale sunt grupuri de cuvinte mai
mult sau mai puþin sudate care au comportament gramatical de
conjuncþie. Au în componenþa lor:
o conjuncþie precedatã de:
o prepoziþie: pentru cã, pentru ca sã, fãrã sã, fãrã ca sã,
pânã sã etc.;
un adverb: aºa cã, astfel cã, chiar dacã, chiar de, chiar
sã, înainte sã, mãcar cã, mãcar sã etc.;
un substantiv la Ac. cu prepoziþie: din cauzã cã, din
pricinã cã, în caz cã, în loc sã etc.;
un verb: lasã cã, las cã etc.;
un pronume relativ precedat de:
un substantiv la Ac. cu prepoziþie: de vreme ce, din mo-
ment ce, în vreme ce, în timp ce, pe mãsurã ce etc.;
un adverb: abia ce, imediat ce, îndatã ce etc.;
un adjectiv relativ însoþind un substantiv: câtã vreme, cât
timp etc.;
un adverb relativ precedat de:
prepoziþie: de cum, de cât, de când, de unde, dupã cum,
pe cât, pe când, pe unde, pânã unde etc.;
adverb: chiar când, doar când, numai când, tocmai când,
chiar unde, doar unde, numai unde, tocmai unde, aºa cum, atunci
când, acolo unde etc.;
adverb: afarã de, alãturi de, alãturi cu, dinainte de,
dincoace de, dincolo de, împreunã cu, înainte de, laolaltã cu,
cât despre, cât pentru etc.;
douã prepoziþii plasate înainte ºi dupã un:
substantiv: din cauzã de, în conformitate cu, în caz de,
în loc de, în timp de, în vreme de etc.;
adverb: în afarã de, de dincoace de, de dincolo de, în jos
de, în sus de etc.
113
3.2. Clase dupã raporturile sintactice exprimate
3.2.1. Conjuncþiile coordonatoare exprimã raporturi de
coordonare. Se împart dupã felul raportului de coordonare în:
conjuncþii coordonatoare copulative (simple): ºi, nici;
conjuncþii coordonatoare adversative: dar, iar, însã, ci, or;
conjuncþii coordonatoare disjunctive: sau, fie, ori;
conjuncþii coordonatoare conclusive: deci, aºadar.
3.2.2. Conjuncþiile subordonatoare exprimã raporturi de
subordonare. Se împart dupã gradul de specializare în exprimarea
raportului de subordonare în:
conjuncþii subordonatoare monovalente (tipice sau
specializate):
conjuncþiile cauzale: cãci, deoarece, fiindcã, întrucât;
concesive: deºi;
consecutive: încât;
conjuncþii subordonatoare plurivalente (atipice sau
nespecializate), care pot exprima diferite tipuri de raporturi: cã,
sã, ca...sã, dacã, de.
Atenþie!
Locuþiunile conjuncþionale se distribuie în aceleaºi clase
conjuncþionale:
locuþiuni conjuncþionale coordonatoare:
copulative: ca ºi, cât ºi, precum ºi, dupã cum ºi etc.;
adversative: numai cã, decât cã, doar cã etc.;
conclusive: prin urmare, în concluzie, în consecinþã, ca
atare, (care) vasãzicã, aºa cã, drept aceea, drept care etc.;
locuþiuni conjuncþionale subordonatoare monovalente
(tipice sau specializate). Sunt circumstanþiale:
de loc: de unde, de pe unde, pe unde, pânã unde, de
oriunde, pe oriunde etc.;
temporale: cât timp, câtã vreme, de cum, înainte sã, mai
înainte ca sã, îndatã ce, în timp ce, în vreme ce, în timp cât, pe
când, pânã când, pânã când sã, de pe când, pânã sã, de câte ori,
ori de câte ori etc.;
modale: ca ºi cum, ca ºi când, de cum, dupã cum, dupã
cât, faþã de cum, faþã de cât, fãrã sã, fãrã ca sã, pe mãsurã ce, de
cât, de parcã, aºa cum, atât cât etc.;
114
cauzale: din cauzã cã, din pricinã cã, de vreme ce, din
moment ce, o datã ce, pentru cã etc.;
finale: cu chip sã, pentru ca sã, nu cumva sã, ca nu
cumva sã, pentru ca nu cumva sã, sã nu cumva sã, nu care cumva
sã, ca nu care cumva sã, pentru ca nu care cumva sã, sã nu care
cumva sã etc.;
condiþionale: în caz cã, la caz cã, numai dacã, numai
de, numai sã etc.;
concesive: chiar dacã, chiar de, chiar sã, chiar ºi când,
chit cã, cu toate cã, mãcar cã, mãcar dacã, mãcar de, mãcar sã,
nici dacã, nici de, nici sã, ºi dacã, ºi de, ºi sã, indiferent dacã,
indiferent de etc.;
consecutive: cât sã, încât sã, de sã, aºa încât, asfel cã etc.;
cumulative: pe lângã cã, dupã ce cã, în afarã cã, lasã
cã, lascã, plus cã, necum sã etc.;
de excepþie: în afarã cã, decât sã etc.;
opoziþionale: în loc sã, de unde, pe câtã vreme etc.

3.3.1. Conjuncþiile primare sunt:
moºtenite din limba latinã: ºi, dar, iar, ci, sau, ori, cã, sã etc.;
create în limba românã: cãci, deºi, dacã etc.
3.3.2. Conjuncþiile formate de la alte pãrþi de vorbire prin
conversiune (schimbarea valorii morfologice) se împart în:
conjuncþii provenite de la verbe: fie;
conjuncþii provenite de la adverbe: parcã, decât, cum (tempo-
ral, cauzal), unde (cauzal), când (condiþional), cât (consecutiv) etc.;
conjuncþii provenite de la prepoziþii: de, pânã.
115
XI. Interjecþia
1. Este partea de vorbire neflexibilã care exprimã senzaþii, stãri
afective, manifestãri de voinþã sau care reproduce sunete ºi zgomote
din naturã.
Se deosebeºte de celelalte pãrþi de vorbire prin caracterul afectiv,

prin intonaþia caracteristicã (exclamativã sau imperativã).
Interjecþiile pot fi alcãtuite dintr-un sunet, dintr-un grup de

sunete, din silabe repetate, care alcãtuiesc un cuvânt.
Sunt specifice limbii vorbite, stilului familiar.
2. Interjecþiile se clasificã:
dupã formã (structurã), în:
interjecþii simple;
interjecþii compuse;
locuþiuni interjecþionale;
dupã înþeles, în:
interjecþii afective;
interjecþii apelative;
interjecþii onomatopeice;
dupã origine, în:
interjecþii primare:
moºtenite;
împrumutate;
create în limba românã;
interjecþii provenite din alte pãrþi de vorbire;
dupã funcþia sintacticã, în:
interjecþii predicative;
interjecþii nepredicative.
116
3. Clase interjecþionale
3.1.1. Interjecþiile simple sunt alcãtuite dintr-un singur cuvânt
(un sunet sau un grup de sunete): o!, aa!, of!, ah!, na!, bã!, mã!,
fa!, bre!, brr!, poc!
3.1.2. Interjecþiile compuse sunt alcãtuite din douã sau mai
multe cuvinte:
prin sudare: iatã!, iacãtã!, haide!, tralala! (considerate
simple datoritã gradului mare de sudurã);
prin alãturare: cuþu-cuþu!, ding-dang!, haida-de!, hei-rup!,
nani-nani!, tic-tac!, trosc-pleosc! etc.
3.1.3. Locuþiunile interjecþionale (considerate expresii în unele
lucrãri) sunt grupuri de cuvinte mai mult sau mai puþin sudate,
cu înþeles unitar ºi comportament gramatical de interjecþie: apoi
de!, auzi colo!, ca sã vezi!, þi-ai gãsit!, na-þi-o bunã!, nu zãu!,
Doamne fereºte!, Doamne iartã-mã!, pãcatele mele! etc.
3.2. Clase dupã înþeles

3.2.1. Interjecþiile afective exprimã:
senzaþii (durere: ah!, of!, oh!, uf!, vai!, vãleu!; frig: brr!)
sau stãri sufleteºti (entuziasm: bravo!, ura!; îndoialã: de!, hm!;
dispreþ: ptiu!, ptii!, halal!; fricã: aoleu!, hait! etc.);
manifestãri ale voinþei sau ale dorinþei (îndemn sau o
poruncã: hai!, ho!, na!, st!, þst! etc.).
3.2.2. Interjecþiile apelative exprimã o chemare, un îndemn
pentru oameni ºi animale: mã!, mãi!, fa!, fã!, bre!, hei!, alo!, ia!,
bâr!, hãis!, cea!, ho!, prr!, ºo!, cuþu-cuþu!, pis-pis!, þa-þa! etc.
3.2.3. Interjecþiile onomatopeice sau imitative reproduc
sunete ºi zgomote din naturã: bang!, balang!, boc!, buf!, dang!,
fâl!, jap!, poc!, sforr!, toc!, tranc!, zbrr!, zdup! etc.

3.3.1. Interjecþiile primare sunt:
moºtenite din latinã: vai!, zãu! etc.;
împrumutate din alte limbi: aleluia!, alo!, amin!, bre!,
haide!, halal!, ura! etc.;
117
create în limba românã: câr!, fâº!, jap!, pac!, poc!, pleosc!,
scârþ!, sst!, vâj! etc.
3.3.2. Interjecþiile provenite din alte pãrþi de vorbire prin
conversiune (schimbarea clasei gramaticale):
provenite din substantive: pãcat!, Dumnezeule!, draci! etc.;
provenite din verbe: poftim!, pãzea!, uite! etc.;
provenite din adverbe: aº!, pãi! etc.
3.4. Clase dupã funcþia sintacticã

3.4.1. Interjecþiile predicative constituie predicatul unei
propoziþii (exclamative sau imperative). Se împart în:
interjecþii predicative independente, care nu au legãturã
cu restul comunicãrii, constituind predicatul unei propoziþii
principale independente: Aha! Ai ºtiut lecþia! Musca bâz! pe la
urechile mele.
interjecþii predicative regente (tranzitive), care alcãtuiesc
elementul regent al unui complement direct sau al unei propoziþii
subordonate completive directe: iatã, iacã, iacãtã, uite.
Exemple: Iatã-l! Iat-o! Iatã cã vine profesorul!
3.4.2. Interjecþiile nepredicative nu pot alcãtui predicatul unei
propoziþii. Ele fac parte din structura unei propoziþii:
ca parte de propoziþie (atribut, complement): Strigãtul
hei! a fost rostit clar. Se aude poc! în stradã.
fãrã funcþie sintacticã: Mãi omule, nu e bine ce faci.
Ia vezi cine e la uºã.
118
Indice de materii
accent, mijloc de exprimare a categoriilor gramaticale 8.
acord, ~ al adjectivului calificativ 41-43, ~ al adjectivului pronomi-
nal 49, ~ al adjectivului pronominal de întãrire 59, ~ al adjectivului
pronominal posesiv 61, ~ al adjectivului pronominal demonstrativ
63, ~ al adjectivului pronominal interogativ 65, ~ al adjectivului
pronominal relativ 66, ~ al adjectivului pronominal nehotãrât 68,
~ al adjectivului pronominal negativ 69, ~ al adjectivului-nu-
meral 70, 75, 77-78, ~ al verbului 96.
adjectiv, definiþie 39, clasificare 39, gen 41, numãr 41-42, caz 43,
grade de comparaþie 47-48, ~ compus 48, ~ determinativ 49, ~
pronominal 49, ~-numeral 49.
adverb, definiþie 97, clasificare 97-98, ~ simplu 98, ~ compus 98, ~
de mod (modal) 100-101, ~ de loc (spaþial) 101, ~ de timp (tem-
poral) 102, ~ primar 103, ~e formate prin conversiune 103, ~
nepredicativ 103, ~ predicativ 103, grade de comparaþie 104.
alternanþe fonetice, ~ vocalice 8, ~ consonantice 8.
articol, definiþie 30, clasificare 30, ~ nehotãrât 31, ~ hotãrât propriu-zis
32-35, ~ hotãrât posesiv-genitival 35-36, ~ hotãrât demonstrativ-
adjectival 37-38.
articulare, ~ a substantivului 28, ~ cu articol nehotãrât 28, ~ cu
articol hotãrât 28.
categorii gramaticale, definiþie 7, ~ ale substantivului 7, ~ ale
adjectivului 7, ~ ale pronumelui 7, ~ ale verbului 7.
caz, definiþie 19, ~ al substantivelor 19, ~ nominativ 19, ~ acuzativ
19-22, ~ genitiv 22-25, ~ dativ 25-26, ~ vocativ 28, ~ al
substantivelor compuse 28, ~ al locuþiunilor substantivale 28, ~
al adjectivelor 43, ~ al pronumelui personal propriu-zis 52-53, ~
al pronumelui personal de politeþe 54-56, ~ al pronumelui posesiv
61, ~ al pronumelui demonstrativ 62, ~ al pronumelui interogativ
64, ~ al pronumelui relativ 66, ~ al pronumelui nehotãrât (nedefinit)
67, ~ al pronumelui negativ 68-69, ~ al numeralului cardinal
119
propriu-zis 71, ~ al numeralului colectiv 72-73, ~ al numeralului
fracþionar 73-74, ~ al numeralului distributiv 75-76, ~ al
numeralului ordinal 77-78.
conjugare, definiþie 7, clase de ~ (I, a II-a, a III-a, a IV-a) 79, 80.
conjuncþie, definiþie 111, clasificare 111-112, ~ simplã 112, ~
compusã 113, ~ coordonatoare 114, ~ subordonatoare 114, ~
primarã 115, ~ formatã de la alte pãrþi de vorbire 115.
conversiune, definiþie 6, formarea pãrþilor de vorbire prin ~ 110,
115, 118.
declinare, definiþie 7, ~ a substantivului 29, clase de ~ 29.
desinenþã, mijloc de exprimare a categoriilor gramaticale 7, ~ de
numãr (de plural) 17, ~ de caz (cazualã) 19-28.
determinare, definiþie 28.
diatezã, definiþie 82, ~ activã 82, ~ pasivã 83, ~ reflexivã 83-84.
flexiune, definiþie 7.
forme accentuate, ~ ale pronumelui personal propriu-zis 53, ~ ale
pronumelui reflexiv 57.
forme neaccentuate, ~ ale pronumelui personal propriu-zis 53, ~
ale pronumelui reflexiv 57.
funcþii sintactice, ~ ale substantivului 19, 21-22, 24-25, ~ ale
adjectivului 44, ~ ale pronumelui personal propriu-zis 53, ~ ale
pronumelui personal de politeþe 56, ~ ale pronumelui reflexiv
57-58, ~ ale pronumelui de întãrire 59, ~ ale pronumelui posesiv
61, ~ ale pronumelui demonstrativ 63, ~ ale pronumelui
interogativ 65, ~ ale pronumelui relativ 66, ~ ale pronumelui
nehotãrât (nedefinit) 68, ~ ale pronumelui negativ 69, ale
numeralului cardinal propriu-zis 72, ~ ale numeralului colectiv
73, ~ ale numeralului fracþionar 74, ~ ale numeralului multiplicativ
75, ~ ale numeralului distributiv 76, ~ ale numeralului adver-
bial 76, ~ ale numeralului ordinal 78, ~ ale verbului 80, ~ ale
adverbului 103, ~ ale interjecþiei 118.
gen, ~ al substantivelor 11, ~ masculin 12-14, ~ feminin 12-14, ~
neutru 12-14, sub~ comun 12, ~ al substantivelor compuse 15, ~
al locuþiunilor substantivale 15, ~ al adjectivelor 41, ~ al
pronumelui personal propriu-zis 52-53, ~ al pronumelui personal
de politeþe 54-56, ~ al pronumelui de întãrire 58, ~ al pronumelui
120
posesiv 59-60, ~ al pronumelui demonstrativ 62, ~ al pronumelui
interogativ 64, ~ al pronumelui relativ 66, ~ al pronumelui
nehotãrât (nedefinit) 67, ~ al pronumelui negativ 68-69, al
numeralului cardinal propriu-zis 71, ~ al numeralului colectiv
72-73, ~ al numeralului fracþionar 73-74, ~ al numeralului
distributiv 75-76, ~ al numeralului ordinal 77-78.
grade de comparaþie, definiþie 44, ~ ale adjectivelor 45-48, ~ ale
adverbelor 104.
gramaticã, definiþie 5.
interjecþie, definiþie 116, clasificare 116, ~ simplã 117, ~ compusã
117, ~ afectivã 117, ~ apelativã 117, ~ onomatopeicã (imitativã),
~ primarã 117, ~ provenitã din alte pãrþi de vorbire 118, ~
nepredicativã 118, ~ predicativã 118.
intonaþie, mijloc de exprimare a categoriilor gramaticale 8.
locuþiune, ~ substantivalã 10, ~ adjectivalã 40, 49, ~ pronominalã
56, ~ verbalã 79, ~ adverbialã 99, ~ prepoziþionalã 106-109, ~
conjuncþionalã 113-115 ~ interjecþionalã 117.
mod, definiþie 84, clasificare 84, ~ nepredicativ 84, ~ predicativ 84,
~ nepersonal 84, ~ personal 84, ~ indicativ 84, 86-90, ~ conjunctiv
84, 91-92, ~ condiþional-optativ 84, 93, ~ imperativ 85, 94-95,
prezumtiv 85, 94, ~ infinitiv 85, 95, ~ gerunziu 85, 95, ~ participiu
85, 95, ~ supin 85, 95.
morfologie, definiþie 5.
numãr, definiþie 15, ~ al substantivului 15, ~ singular 15, ~ plural 15,
procedee de formare a pluralului 17-18, ~ al substantivelor
compuse, ~ al locuþiunilor substantivale, ~ al adjectivului 41, ~ al
pronumelui personal propriu-zis 52-53, ~ al pronumelui personal
de politeþe 54-56, ~ al pronumelui de întãrire 58, ~ al pronumelui
posesiv 59-60, ~ al pronumelui demonstrativ 62, ~ al pronumelui
interogativ 64, ~ al pronumelui relativ 66, ~ al pronumelui nehotãrât
(nedefinit) 67, ~ al pronumelui negativ 68-69, ~ al numeralului
cardinal propriu-zis 71, ~ al numeralului colectiv 72-73, ~ al
numeralului fracþionar 73-74, ~ al numeralului distributiv 75-76,
~ al numeralului ordinal 77-78, ~ al verbului 96.
numeral, definiþie 70, clasificare 70, ~ cardinal propriu-zis 71-72, ~
colectiv 72-73, ~ fracþionar 73-74, ~ multiplicativ 74-75, ~
121
distributiv 75-76, ~ adverbial (de repetiþie) 76, ~ ordinal 76-
78, ~ ordinal adverbial 78.
parte de vorbire, definiþie 5, clasificare 5, 6, ~ flexibilã 6, ~
neflexibilã 6.
persoanã, ~ a pronumelui personal propriu-zis 51, ~ a pronumelui
personal de politeþe 54-56, ~ a pronumelui reflexiv 57, ~ a
pronumelui de întãrire 58, ~ a pronumelui posesiv 59-60, ~ a
verbului 96.
prepoziþie, definiþie 105, clasificare 105-106, ~ simplã 106, ~
compusã 106, ~ile cazului acuzativ 107, ~ile cazului genitiv 108,
~ile cazului dativ 108, ~ monovalentã 108-109, ~ polivalentã
109-110, ~ primarã 110, ~ formatã de la alte pãrþi de vorbire 110.
pronume, definiþie 51, clasificare 51, ~ personal propriu-zis 51-54, ~
personal de politeþe (de reverenþã) 54-56, ~ reflexiv 56-57, ~ de
întãrire 58-59, ~ posesiv 59-60, ~ demonstrativ 61-63, ~ interogativ
63-64, ~ relativ 65-66, ~ nehotãrât (nedefinit) 66-68, ~ negativ 69.
sintaxã, definiþie 5.
substantiv, definiþie 9, clasificare 9-10, ~ comun 9, ~ propriu 9-10, ~
simplu 10, ~ compus 10, gen 11, ~ mobil 12, ~ epicen 13, numãr
15, ~ defectiv de numãr (singularia et pluralia tantum) 16, caz 19.
sufixele gramaticale, mijloc de exprimare a categoriilor gramaticale
7, ~ moþionale 12.
timp, definiþie 85, clasificare 85, ~ prezent (indicativ) 86, ~ imper-
fect 87, ~ perfect simplu 87-88, ~ perfect compus 88, ~ mai mult
ca perfect 88-89, ~ viitor 89-90, ~ viitor anterior (viitor al II-lea)
90, ~ prezent (conjunctiv) 91, perfect (conjunctiv) 91-92, ~
prezent (condiþional-optativ) 92-93, ~ perfect (condiþional-
optativ) 93, prezent (prezumtiv) 94, perfect (prezumtiv) 94,
prezent (infinitiv) 95, perfect (infinitiv) 95.
verb, definiþie 79, clasificare 79, ~ nepredicativ 80, ~ predicativ 80,
~ auxiliar (ajutãtor) 80, ~ copulativ (de relaþie) 80, ~ impersonal
80, ~ personal 80, ~ intranzitiv 80-81, ~ tranzitiv 80-81, ~ simplu
81, ~ compus 81, ~ cu flexiune completã 81, ~ defectiv 81, ~
unipersonal 82, ~ reflexiv (pronominal) 83, diatezã 82-84, mod
84-85, timp 85-96, persoanã 96, numãr 96.
122
Cuprins
I. Introducere. Noþiuni de gramaticã .................................. 5

II. Substantivul .................................................................... 9
III. Articolul ........................................................................ 30
IV. Adjectivul ..................................................................... 39
V. Pronumele ..................................................................... 51
VI. Numeralul ..................................................................... 70
VII. Verbul ........................................................................... 79
VIII. Adverbul ....................................................................... 97
IX. Prepoziþia .................................................................... 105
X. Conjuncþia ................................................................... 111
XI. Interjecþia .................................................................... 116
Indice de materii ......................................................... 119
123

Pocket Teacher Limba Romana Gramatica Domnita Tomescu PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Pocket Teacher Limba Romana Gramatica Domnita Tomescu PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Limba românã

Redactare: Mioara Popescu Copertã: Stelian Stanciu

1. Gramatica este un ansamblu de reguli privitoare la forma

2. Morfologia este partea gramaticii care cuprinde regulile

3. Pãrþile de vorbire se definesc ºi se clasificã dupã particula-

4. Între pãrþile de vorbire nu existã limite stricte: unele cuvinte

Schimbarea formei unui cuvânt dupã categoriile gramaticale

Categoriile gramaticale se exprimã prin mijloace specifice:

Genul substantivelor se poate recunoaºte cu ajutorul adjec-

Genul substantivelor se stabileºte atât dupã înþeles, cât ºi dupã

a) Dupã înþeles, genul substantivelor corespunde caracterului

Numele de fiinþe alcãtuiesc, de obicei, perechi de substantive

Substantivele care alcãtuiesc perechi de gen prin derivarea cu

Unele nume de fiinþe, în special nume de persoane, au o singurã

La unele nume de fiinþe (animale, pãsãri, insecte), genul

-consoanã copil, elev, Ion, Cãtãlin etc.;

-ã casã, sorã etc.;

-consoanã pat, scaun, Braºov, Cluj etc.;

Genul substantivelor compuse ºi al locuþiunilor substantivale

Potrivit particularitãþilor obiectului denumit, substantivele

Substantivele singularia tantum sunt:

Substantivele pluralia tantum sunt:

Numãrul substantivelor se exprimã prin:

Pluralul substantivelor se formeazã cu ajutorul desinenþelor

b) înlocuirea terminaþiei de singular cu desinenþa de plural:

 cu modificarea formei de singular (alternanþe fonetice):

Substantivele compuse ºi locuþiunile substantivale, ca ºi substan-

4.3.1. Nominativul (N.) este cazul denumirii (forma de bazã a

Un substantiv în N. poate îndeplini una dintre urmãtoarele

4.3.2. Acuzativul (Ac.) este cazul care exprimã relaþia de

Cazul Ac. are aceeaºi formã cu N., folosind, în plus, ca mijloace

Cazul Ac. se foloseºte:

4.3.3. Genitivul (G.) este cazul care exprimã relaþia de depen-

Precedat de prepoziþii sau locuþiuni prepoziþionale, cazul G. al

Cazul G. are mijloace de exprimare specifice:

Un substantiv în cazul G. poate îndeplini una dintre urmã-

4.4. Dativul (D.) este cazul care exprimã relaþia de dependenþã

Cazul D. are mijloace de exprimare comune cu genitivul, cu

Un substantiv în cazul D. poate îndeplini una dintre urmãtoarele

4.5. Vocativul (V.) este cazul independenþei substantivului faþã

Cazul V. este cel mai adesea exprimat prin nume comune ºi

Substantivele în cazul V., singure sau cu tot grupul pe care îl

Categoria determinãrii/articulãrii la substantiv se exprimã cu

Formele diferite de gen, numãr ºi caz ale articolului nehotãrât

Declinarea I Declinarea a II-a Declinarea a III-a

 dupã genul substantivelor:

3.2. Articolul hotãrât propriu-zis

Formele articolului hotãrât

Caz Singular Plural

Articolul hotãrât proclitic se foloseºte înainte de:

Din punctul de vedere al articulãrii, substantivele proprii se

La toate numele proprii, articolul hotãrât, proclitic sau enclitic,

Locuþiunile substantivale se articuleazã prin adãugarea

3.3. Articolul hotãrât posesiv-genitival

Articolul posesiv-genitival intrã în componenþa unor pãrþi de

a) În situaþia determinãrii unui substantiv, prezenþa articolului

Articolul posesiv-genitival se acordã în gen ºi numãr cu

În absenþa substantivului determinat, articolul demonstrativ-

Articolul demonstrativ-adjectival se acordã în gen ºi numãr cu

3.1.4. Gradele de comparaþie

Adjectivele comparabile au trei grade de comparaþie:

Adjectivele compuse, alcãtuite, în general, din douã sau mai

3.2. Adjectivul determinativ

cu modificarea formei de singular (alternanþe fonetice):

dupã genul substantivelor: