Limba Romana Gramatica

5/17/2018 Limba roma na - gra ma tic a - slide pdf.c om

Universitatea „Babeş-Bolyai”
Facultatea de Psihologie şi Ştiine ale Educaiei
Pedagogia Învăământului Primar şi Preşcolar
Forma de învăământ: IDD
LIMBA ROMÂNĂ
Syllabus ID
http://slide pdf.c om/re a de r/full/limba -roma na -gra ma tic a 1/125

I. Informaii generale
Date de contact ale titularului de curs: Date de identificare curs şi contact tutori:
Nume: Tămăian Ioana Limba română contemporană PIE 3502
Anul III, semestrul I
Birou: Facultatea de Litere obligatoriu
Str. Horea 31, cab. 113
Telefon: 0264-53.22.38 (int. cab 113)
(Facultatea de Litere)
0264-59.70.00 (D.P.P.D.)
Fax: 0264-59.70.00 (D.P.P.D.)
E-mail: itamaian@yahoo.com
Consultaii:
CONDIIONĂRI ŞI CUNOŞTINE PRERECHIZITE

Cursul se bazează pe cunoştine elementare de gramatica limbii române
achiziionate de studeni în şcoala primară şi gimnazială.
DESCRIEREA CURSULUI
Cursul de limba română contemporană oferă o imagine de ansamblu asupra
sistemului limbii române şi asupra problemelor lingvistice importante cu care se confruntă
un vorbitor nativ (şi un vorbitor de limba român ă ca limbă a doua – pentru grupele de la
secia maghiară). În alcătuirea suportului de curs am avut în vedere, în primul rând,
prezentarea surselor de informaie accesibile şi necesare oricărui viitor sau actual cadru
didactic (dicionare, lucrări ştiinifice actuale). Din acest punct de vedere cursul dore şte să
le formeze studenilor competena de a opera cu instrumentele necesare pentru în elegerea
fenomenului lingvistic şi, de asemenea, obligatorii pentru pregătirea fundamentală a unui
cadru didactic.
Majoritatea problemelor expuse reflectă caracterul viu al limbii şi situaii
lingvistice concrete de utilizare a limbii române. Exemplele au fost selectate din lucrările
de specialitate care orientează astăzi studiul limbii, în primul rând Gramatica limbii
române, editată de Academia Română şi câteva dicionare în uz; şi, de asemenea, din
lucrări care explică natura fenomenului gramatical, a şa cum îl trăieşte un vorbitor de rând.
ORGANIZAREA TEMELOR ÎN CADRUL CURSULUI
Cursul este structurat în şase unităi de învăare, şi anume: Unitatea de învăare 1.
Studiul limbii române. Chestiuni preliminare; Unitatea de învăare 2. Elemente de fonetica
limbii române; Unitatea de învăare 3. Ortografie şi punctua  ie; Unitatea de învăare 4.
Vocabularul limbii române; Unitatea de învăare 5. Morfologia şi Unitatea de învăare 6.
Elemente de sintaxă.
UNITATEA DE ÎNVĂARE 1. Studiul limbii române. Chestiuni preliminare.

Capitolul descrie instrumentele de lucru necesare în orice activitate consacrat ă studiului
limbii, şi anume dicionarele limbii române. Capitolul se încheie cu o lucrare de
autoverificare.
2

UNITATEA DE ÎNVĂARE 2. Elemente de fonetica limbii române

Capitolul descrie sistemul fonetic al limbii române. Informa ia prezentată reia cunoştine
fundamentale achiziionate de studeni în şcoala gimnazială. Pornind de la acestea,
capitolul ilustrează şi explică, prin recurs la fenomenele de articulare şi coarticulare, câteva
abateri de la pronunarea corectă. Pe aceste din urmă aspecte sunt invitai studenii să î şi
focalizeze atenia. Capitolul se încheie cu o lucrare de verificare.
UNITATEA DE ÎNVĂARE 3. Ortografie şi punctuaie

Capitolul este construit prin recurs la informaia oferită de Dic  ionarul Ortografic Ortoepic
şi Morfologic (DOOM), apărut în 2005, şi prezintă normele actuale de exprimare corect ă
orală şi scrisă. Studenii sunt invitai să consulte DOOM-ul pentru rezolvarea exerciiilor
propuse în acest capitol. În ce priveşte abaterile de la norma scrierii corecte, exemplele
oferite se referă, printre altele, şi la practicile comunicării de tip Messenger , unde se
întâlnesc, mai ales în cazul elevilor, spectaculoase abateri de la normă. Capitolul se încheie
cu o lucrare de verificare.
UNITATEA DE ÎNVĂARE 4. Elemente de lexicologie

Aspectele eseniale tratate în acest capitol se refer ă la abordarea cuvântului din perspectivă
referenială, semantică şi morfologică şi la tipurile de rela ii semantice (câmp lexical,
cuvânt polisemantic, relaiile de hiponimie, de hiperonimie, de sinonimie, de antonimie),
dar şi la relaiile instituite după forma cuvântului (paronimie, omonimie). Pentru a ilustra
raportul dintre normă şi uz (adică relaia dintre modul în care se exprim ă vorbitorii de rând
şi norma gramaticală, de la care ace ştia se abat adesea), capitolul oferă o listă a celor mai
frecvente tipuri de greşeli lexicale. Capitolul se încheie cu o lucrare de verificare.
UNITATEA DE ÎNVĂARE 5. Morfologia

Capitolul este în mare măsură descriptiv: prezintă pările de vorbire în aspectele lor
Dar în
esen ialeacela
(studen ii vor
şi timp se refer ă şi şla
recunoa te situa
multeiidintre cunoştincurent
de exprimare ele peă care
care leseau dindegimnaziu).
abat la norma
gramaticală. Discuiile vor evidenia cauzele acestor greşeli, raionamentul gramatical care
îl face pe vorbitor să producă o greşeală. Pentru a aprofunda acest tip de abordare, de care
se ocupă gramatica normativă, ce urmăreşte relaia uzului cu norma (adic ă relaia dintre
modul în care se exprimă vorbitorii de rând şi norma gramaticală, de la care aceştia se abat
adesea), studenii sunt invitai să consulte lucrarea Gramatica normativă de G. Gruiă.
Capitolul se încheie cu o lucrare de verificare.
UNITATEA DE ÎNVĂARE 6. Elemente de sintaxă

Capitolul nu oferă o descriere exhaustivă a sintaxei limbii române (în cazul în care o
doresc, studenii pot consulta volumul II din Gramatica Academiei), ci selectează, din
aspectele multiple cuprinse în studiul sintaxei, pe acelea referitoare la raporturile sintactice
şi fenomenul acordului (subiect-predicat; atribut-regentul său; acordul gramatical, acordul
prin atracie, acordul după îneles), chestiuni care se regăsesc în zona de interes a cadrelor
didactice din învăământul primar şi preşcolar. Capitolul se încheie cu o lucrare de
verificare.
FORMATUL ŞI TIPUL ACTIVITĂILOR IMPLICATE DE CURS
3

Suportul de curs alternează secvene teoretice cu descrieri şi aplicaii, adesea

întrerupte de exerciii. Rezolvarea corectă a exerciiilor depinde de parcurgerea atentă a
capitolului respectiv şi, în egală măsură, de atenia acordată cerinei exerciiului (în
rezolvarea exerciiilor va trebui să recurgei adesea la utilizarea dic ionarelor şi la lucrările
de specialitate indicate în cerina exerciiului). Rezolvarea exerciiilor este facultativă. La
solicitarea studenilor, verificarea lor va fi f ăcută prin corespondenă electronică, iar
anumite
discutate probleme faă căiitrelefaconsider
pe care studen
în timpul întâlnirilor ă. ă cu grad de dificultate ridicat vor fi
În timpul activităilor tutoriale vor fi prezentate direc iile majore care stau astăzi la
baza studiului limbii române şi vor fi discutate şi analizate câteva probleme de coninut din
suportul de curs. În urma discu iilor, se vor oferi solu ii pentru câteva exerciii din suportul
de curs.
Fiecare unitate de învăare (cu excepia primeia) se încheie cu o lucrare de
verificare. Patru dintre cele cinci lucr ări de verificare vor fi selectate la alegere de c ătre
fiecare student, rezolvate şi predate pentru a fi evaluate. Rezolvarea celor patru lucrări de
verificare este obligatorie şi se realizează pe parcursul semestrului. Ea condi ionează
prezentarea la examen. Nota obinută pe aceste lucrări de verificare constituie 40% din
nota finală. Restul de 50% se ob ine în urma unui examen scris, la care se adaug ă 10% din
oficiu. Subiectele de examen vor fi sensibil asem ănătoare celor propuse în exerciiile
presărate de-a lungul suportului de curs.
MATERIALE BIBLIOGRAFICE OBLIGATORII

*** Dic  ionarul explicativ al limbii române, Bucureşti, Editura Univers Enciclopedic,
1998 (sau orice altă ediie ulterioară).
*** Dic  ionar ortografic, ortoepic şi morfologic (DOOM), 2005.
Gruiă, G., Gramatica normativă, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1996 (sau orice altă ediie).
Primele două titluri indicate sunt lucrări de referină în ceea ce priveşte norma
lingvistică actuală. Ele oferă varianta considerată corectă de către forurile ştiinifice din
ara noastr
cuvânt sau ăsensul
. Ceeaunei expresii,ăcele
ce înseamn că, dou
atunci
ă diccând dorim
ionare să ăgrăăsim
ne ofer varianta corectă a unui
spunsul.
A treia carte indicată pune problema raportului între normă şi uz (modul în care
vorbitorii de rând întrebuinează limba română în diferite contexte: scris, oral, academic,
uzual etc.), prin întrebări de genul: cum e corect [Cartea pe care o citesc e interesant ă. –
sau – Cartea care o citesc e interesant ă]? Am selectat această carte deoarece, pentru a
corecta abaterea de la norma lingvistică, învăătorul sau educatoarea trebuie să îneleagă şi
cauza care generează greşeala (abaterea).
Toate cele trei cări se găsesc atât în librării, cât şi în biblioteci.
MATERIALE FOLOSITE ÎN CADRUL ACTIVITĂILOR TUTORIALE: retroproiector, laptop.
CALENDARUL CURSULUI
Pe parcursul semestrului se vor organiza dou ă întâlniri faă către faă (activităi
tutoriale). Ele vor avea loc în lunile aprilie, respectiv mai, la sediul Facult ăii de Psihologie
şi Ştiinele Educaiei (str. Sindicatelor nr. 7). Data va fi comunicat ă de către Secretariatul
seciei.
Prima întâlnire (4h) este consacrată primelor patru capitole din suportul de curs.
A doua întâlnire (4h) este consacrată ultimelor două capitole din suportul de curs.
Timpul alocat cursului se împarte astfel: activităi tutoriale: 8 ore; teme de
control: 20 ore; activităi aplicative 56 de ore; studiu individual: 28 de ore.
4

E de dorit, dar nu obligatoriu, ca studen ii să parcurgă coninutul capitolelor de

curs înainte de întâlnirea în care acestea vor fi discutate.
Pregătirea pe parcurs a studenilor se realizează prin muncă individuală şi prin
consultaii via poşta electronică.
EVALUARE ŞI NOTARE
Forma de verificare
Evaluarea studenilora cuno ştineloră este
se realizeaz examenul
astfel: scris.
40% nota pe portofoliu şi 50% nota la
examenul scris. Astfel: 4 p. portofoliu+ 5 p. examen scris + 1p. oficiu.
Portofoliul va fi alcătuit din rezolvarea a patru lucr ări de verificare din cele cinci
coninute în suportul de curs (la alegerea liberă a fiecărui student). Examenul scris (2h) va
conine cerine – cu aspect preponderent aplicativ – construite după modelul exerciiilor şi
lucrărilor de evaluare din suportul de curs.
Lucrările de evaluare se vor preda după cum urmează: primele două lucrări de
evaluare se vor preda la a doua întâlnire tutorial ă (mai 2009, data exactă va fi comunicată
de secretariat). Studenii care nu vor fi prezen i la această întâlnire vor trimite lucrările prin
poşta clasică sau poşta electronică până la data de 15 mai (data limit ă); ultimele două se
vor preda, în sesiune, la examenul scris (data va fi comunicată de secretariat) sau vor fi
transmise, până la aceeaşi dată, prin poştă.
Predarea lucrărilor de evaluare condiionează prezentarea la examen. Situaiile
excepionale vor fi tratate după caz.
Lucrările de examen vor putea fi consultate după comunicarea rezultatelor, la o
dată ce va fi comunicat ă la examen.
În cazul în care studenii doresc mărirea notei, se pot prezenta în sesiunea de
restane şi măriri de note. Indiferent de rezultat, nota finală va fi nota mai bun ă.
Notă. La examenul scris este permisă consultarea dicionarelor de limbă română
(DEX, DOOM).
ELEMENTE DE DEONTOLOGIE ACADEMICĂ
În timpul examenului scris, rezolvarea cerinelor de examen se face individual.
Pentru orice nelămurire ivită pe parcursul desf ăşurării examenului, studenii se vor adresa
supraveghetorului.
În cazul unei fraude sau a unei tentative de fraud ă se va întrerupe participarea la
examen a studentului în cauză, iar lucrarea va fi notată cu nota 1. Tentativa de fraud ă se
referă la utilizarea neautorizată a unor surse de informare, comunicarea de informa ii între
candidai, substituirea lucrărilor sau substituirea unui candidat cu un alt candidat.
STUDENI CU DIZABILITĂI
Studenii afectai de dizabilităi pot solicita consultaii, în afara consultaiilor
comune, şi, de asemenea, condiii speciale de desf ăşurare a examenului, fie prin
intermediul secretariatului sau a tutorelui de an, fie direct prin email adresat cadrului
didactic care ine cursul.
STRATEGII DE STUDIU RECOMANDATE
Studenii sunt invitai să studieze capitolele cursului în ordinea în care acestea sunt
prezentate în suportul de curs. Este nevoie de o lectur ă atentă a textului, am putea spune o
lectură „cu creionul în mână” (în care studentul subliniază ideile importante din suportul de
curs, marchează paragrafele pe care nu le-a îneles, rezolvă exerciii etc.). Fixarea
coninutului teoretic se face prin rezolvarea exerci iilor. Dacă studentul doreşte, poate
trimite spre corectare / verificare exerciiile de a căror rezolvare nu se simte sigur.
5

Pentru performană maximă şi economie de timp, este necesară consultarea DEX-

ului şi a DOOM-ului. Parcurgerea integrală a cursului şi rezolvarea exerciiilor asigură, în
principiu, performana maximă la examen.
6

CUPRINSUL CURSULUI
UNITATEA DE ÎNVĂARE 6. Studiul limbii române. Chestiuni preliminare
1. Limba română. Origine şi prezent

2. Dicionarele limbii române
3. Studiul limbii române contemporane
4. Lucrare de autoevaluare
UNITATEA DE ÎNVĂARE 7. Elemente de fonetica limbii române
1. Sistemul limbii române

2. Fonetica şi fonologia
3. Sunetele limbii române: vocale, consoane, semivocale
4. Articularea şi coarticularea
5. Grupurile de sunete: silaba, diftongul, triftongul, hiatul
6. Relaia sunet – literă – alfabet
7. Lucrare de verificare 1
UNITATEA DE ÎNVĂARE 8. Ortografie şi punctuaie
1. Semnele de punctuaie şi de ortografie

2. Reguli de scriere şi pronunare literară
3.
4. Scrierea cu liter
Despărirea ă mică şi scrierea cu literă mare
în silabe
UNITATEA DE ÎNVĂARE 9. Elemente de lexicologie
1. Vocabularul. Lexicologia. Perspectivă de ansamblu asupra vocabularului.

2. Cuvântul. Cuvântul – unitatea de bază a vocabularului. Relaia semnificat - semnificant - referent.
Structura cuvântului. Rădăcina, afixele (lexicale şi gramaticale), desinena
3. Dinamica vocabularului
4. Relaiile semantice
5. Dificultăi în învăarea vocabularului. Paronimele
6. Greşeli lexicale
7.Lucrare de verificare 3
UNITATEA DE ÎNVĂARE 10. Morfologia
1. Substantivul
2. Articolul
3. Pronumele
4. Numeralul
5. Adjectivul
6. Verbul
7. Adverbul
8. Prepoziia
9. Conjuncia
10. Interjecia
11. Greşeli de morfologie
UNITATEA DE ÎNVĂARE 6. Elemente de sintaxă
1.Cuvântul şi enunul
2. Propoziia şi fraza. Raporturile sintactice
3. Clasificarea propoziiilor
4. Aspecte referitoare la sintaxa propozi iei şi a frazei. Funcii sintactice în propoziie

UNITATEA DE ÎNVĂARE 11. Studiul limbii române. Chestiuni preliminare

SCOPUL ŞI OBIECTIVELE
Capitolul introductiv oferă succint informaii elementare despre statutul limbii
române astăzi şi prezintă instrumentele de lucru necesare în studiul acesteia. Este vorba
despre dic  ionare şi gramatici care fixează variantele corecte de exprimare şi pe care le
întrebuinează orice vorbitor conştient şi responsabil, interesat de propria exprimare. În
ansamblul cursului, acest capitol se constituie drept etapă preliminară, în care studenii se
familiarizează cu instrumentele de lucru necesare parcurgerii integrale a cursului.
În acest capitol studenii se vor acomoda cu specificul dicionarelor limbii române,
vor lua cuno
modului ştină
propriu de de
a secâteva
raportaopinii referitoare
la limba pe care la asupra ştipului
studiul limbii
o vorbesc, i vor reflecta asupra
de vorbitor pe
care fiecare dintre ei îl reprezintă.
SCHEMA CAPITOLULUI
Capitolul începe cu prezentarea generală a statutului limbii române, urmată de
prezentarea instrumentelor de lucru (dicionare şi gramatici), pentru ca în final să prezinte
câteva tipuri de vorbitori şi să îi invite pe studeni să reflecteze asupra tipului de vorbitor
pe care fiecare îl reprezintă.
CONINUTUL INFORMAIONAL DETALIAT
1. LIMBA ROMÂNĂ. Origine şi prezent

Limba română este o limbă romanică descendentă directă din limba latină populară pe
care au vorbit-o coloniştii romani în spaiul carpato-dunărean. Limba română are trăsături
de provenienă latină comune cu alte limbi romanice, dar are şi trăsături specifice. Aceste
trăsături, care nu se recunosc în celelalte limbi romanice, au fost puse de lingvişti pe seama
mai multor factori, precum particularităile limbii latine vorbite în spa iul dunărean,
substratul lingvistic geto-dac, evoluia limbii române într-un mediul lingvistic ne-latin
(slav) şi de aceea neprielnic, limba română fiind izolată geografic de spaiul în care se
vorbesc celelalte limbi romanice.
Unii consideră supravieuirea limbii române în spaiul geografic şi lingvistic nelatin

drept un miracol.
Alături de limba română, familia limbilor romanice înregistrează limba italiană, limba
franceză, limba portugheză, limba catalană, limba sardă, limba provensală, limba
retoromană (ladina – vorbită în SE-ul Elveiei şi NE-ul Italiei), limba dalmată (dispărută
astăzi, dar vorbită până în secolul al XIX-lea în Dalmaia).
Limba română este vorbită în toată lumea de aproximativ 28 de milioane de persoane.

Dintre acestea, 20 de milioane se află în România (unde limba română este limbă oficială,

şi, conform referendumului din 2002, este limba maternă pentru 90% din populaia
României. Ca limbă maternă este vorbită de 24 milioane de vorbitori, iar ca limb ă a doua
(limbă a minorităilor naionale din România) de aproximativ 4 milioane de vorbitori.
Româna se vorbeşte în România, Republica Moldova, Voivodina, Rusia, Ucraina,

Israel, Serbia, Ungaria, Spania, Italia, Canada, Statele Unite ale Americii etc.
De modul în care întrebuinează limba română, o vorbeşte şi o scrie, se cuvine să fie

interesat fiecare vorbitor. Dacă nu este vorba de un specialist (filolog, lingvist, profesor de
română sau învăător etc.), ci de un vorbitor de rând, f ără studii de specialitate, sursele de
referină pe care el le poate consulta pentru a se asigura c ă utilizează corect limba română
sunt dicionarele, cu care majoritatea ne-am întâlnit la şcoală. Dacă este vorba de un cadru
didactic (în cazul de faă un învăător sau un viitor învăător, o educatoare sau o viitoare
educatoare), alături de dicionare, sursele de referină sunt gramaticile limbii române.
Utilizarea pluralului, „gramaticile” nu înseamnă că limba română are mai multe gramatici,
în sensul de sisteme gramaticale, ci faptul c ă gramatica limbii române a fost prezentată în
diferite lucrări pe înelesul diferitelor clase de cititori (filologi, elevi, studeni etc.).
Merită să reinem din start că ediiile „oficiale” ale gramaticii sunt acelea editate de
Academia Română şi elaborate de specialişti universitari sau cercetători ai Academiei
Române. Aceste ediii (universitare, academice) impun „imaginea oficială” a gramaticii
limbii române, pe care nu o poate ocoli nicio lucrare de prezentare / popularizare a
gramaticii, pentru elevi, studeni etc. Am numit aici lucr ări de popularizare titluri precum
Gramatica pentru to  i, Gramatica pentru elevi, Manual de gramatic ă pentru clasa a XII-a,
Gramatica de nota zece etc.
2. DICIONARELE LIMBII ROMÂNE

Dicionarele sunt surse de informare pentru vorbitorul obişnuit, iar pentru un învăător
ele constituie instrumente de lucru, cu care, treptat, se cuvine să-şi obişnuiască şi elevii.
Orice nedumerire, nesigurană şi curiozitate lingvistică se lămuresc cu ajutorul
dicionarului.
Dicionarul limbii române cel mai frecvent utilizat este DEX-ul ( Dic  ionarul explicativ
al limbii române), căruia i se adaugă Dic  ionarul de neologisme, Dic  ionarul enciclopedic,
Dic  ionarul ortografic, ortoepic şi morfologic (DOOM) şi alte dicionare ale limbii:
Dic  ionarul de sinonime, Dic  ionarul de antonime, Dic  ionarul de paronime, Dic  ionarul
de argou etc., sau lucrări lexicografice precum Îndreptarul ortografic, ortoepic şi de
punctua  ie.
DICIONARUL EXPLICATIV AL LIMBII

ROMÂNE (DEX), editat de Academia Română,
Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, este cel mai
cuprinzător dicionar de uz general al limbii române.
El se adresează tuturor celor care au nevoie de
informaii în legătură cu vocabularul românesc actual.
Dicionarul înregistrează şi explică peste 60.000 de
9

cuvinte utilizate în limba română contemporană, dar şi un număr mare de regionalisme,

arhaisme şi neologisme, sensuri şi unităi frazeologice noi, apărute în uzul limbii în
ultimele câteva decenii. DEX-ul reine şi originea cuvintelor explicate.
forma virtualşiăalte
DEX-ul câteva importante
pe internet dicde
sau în reele ionare ale limbii
telefonie mobilseă pot
(DEXconsulta
Onlineacum şi în
şi Mobile
DEX)!
DICIONARUL ENCICLOPEDIC
Dicionarul enciclopedic (apărut la Editura Enciclopedică, începând cu anul 1993, în

mai multe volume) şi Micul dicionar enciclopedic (apărut în 1986) răspund nevoii de
informare şi instruire manifestată de publicul larg. Ele înregistreaz ă termeni comuni şi

nume proprii, însoite de ilustraie bogată (poze, scheme, hări etc.) şi reprezintă
instrumente uşor de consultat.
DICIONARUL ORTOGRAFIC, ORTOEPIC ŞI

MORFOLOGIC AL LIMBII ROMÂNE (cea mai recentă
ediie fiind apărută în 2005) este un dicionar adresat
publicului larg. Importana dicionarului stă în faptul că el
este „unica sursă pentru aplicarea corectă a normelor

academice în domeniul ortografiei limbii române.
DOOM-ul actual cuprinde 62.000 de cuvinte, cu 2.500 mai
mult decât prima ediie (1982)”. DOOM-ul este un dic ionar
10

„pentru toi cei interesai să vorbească şi să scrie corect româneşte […] în care pot găsi
normele limbii literare şi formele acceptate în domeniul ortografiei” (Eugen Simion,
Preşedintele Academiei Române în momentul edit ării DOOM-ului).
ALTE DICIONARE ALE LIMBII ROMÂNE

Florin Marcu, MARELE DICIONAR DE NELOGISME
Neologismele sunt cuvinte relativ recent pătrunse într-o limbă
(neo-„nou”, logos- „cuvânt”). „Ceea ce reprezintă, în primul
rând, meritul noului dicionar este masiva augmentare a listei de
cuvinte, care se ridic ă acum la peste 65.000 de termeni, o cifr ă
de-a dreptul impresionantă. Acest lexicon concentrează într-un
singur volum majoritatea cuvintelor noi ale limbii române
actuale, din toate domeniile de activitate.” (Florin Marcu).
Vorbitorii de azi vor fi surprinşi de numărul mare de cuvinte înregistrate în dicionar.
Explicaia vine din faptul că dicionarul înregistrează termenii care, deşi acum nu mai sunt
resimii ca „noi”, atunci când au intrat în limba român ă au fost neologisme (eg. comet ă,
cravat ă, costum etc.).
Luiza Seche, Irina Preda,

DICIONARUL DE SINONIME
în ediii diferite.

Silviu Constantinescu, DICIONAR

EXPLICATIV DE PLEONASME,
Editura Didactică şi Pedagogică, 2006.
Maria Burcă, Onufrie Vineler, DICIONAR

DE ANTONIME AL LIMBII ROMÂNE,
Editura Enciclopedică, 1990.
11

3. ARTICOLUL DE DICIONAR. Cuvântul-titlu

Cuvintele (articolele de dicionar) sunt introduse în dicionar în ordine alfabetică.
Tratarea unui cuvânt se face într-un „articol de dicionar”. Fiecare cuvânt explicat în
dicionar constituie un cuvânt-titlu. Articolul tipic dintr-un dic ionar explicativ are o
structură relativ fixă.
EXERCIIUL 1. Citii următorul articol preluat din DEX şi apoi identificai-i structura.
Fereástră, ferestre, s.f. 1. Deschiz ătură de formă regulată lăsată în peretele unei clădiri, al
unui vehicul etc. pentru a permite să intre aerul şi lumina; ansamblu format dintr-un cadru
fix şi din cercevele în care se fixează geamuri, montat în deschizătura amintită; ansamblu
format din această deschizătură, împreună cu cercevelele care o încadrează şi cu geamul
fixat în cercevele. ◊ Fereastr ă oarbă v. orb. ◊ Expr. A arunca banii pe fereastră = a cheltui
în mod exagerat, a fi risipitor. 2. Loc în care se întâlneşte un pu de mină cu o rampă
subterană. 3. (fig.) oră liberă intercalată între două ore de curs în programul zilnic al unui
profesor sau al unui student .- Lat. fenestra.
Ai constatat că structura articolului este următoarea:

- termenul definit, cu accentul marcat,
- forma de plural,
- categoria gramaticală (s.f.- substantiv feminin),
- sensul cuvântului (dacă este un cuvânt care are mai multe sensuri, acestea
sunt explicate unul după altul 1., 2., 3.),
- expresii care conin cuvântul în discuie introduse prin semnul ◊ şi, în
final,
- etimologia cuvântului (limba şi forma de provenienă).
EXERCIIUL 2. După modelul de mai sus analizai structura articolelor din DEX:
mămăligă şi (a) traduce.
MĂMĂLÍGĂ, mămăligi, s.f. Aliment preparat din f ăină de porumb (mai rar de mei, hrişcă
etc.) fiartă în apă. Expr. (Fam.) A o pune de mămăligă = a se afla sau a ajunge într-o
♢
situaie dificilă, neplăcută; a o păi; a da greş. ♦ Epitet depreciativ dat unui om lipsit de
energie şi de iniiativă. [Var.: (reg.) mălígă s.f.] – Et.nec.
TRADÚCE, tradúc, vb. III. Tranz. 1. A reda, a transpune un text, o frază, un cuvânt
dintr-o limbă în alta; a tălmăci. ♦ Spec. A restabili un text telegrafic pe baza semnalelor
recepionate. 2. Fig. A reprezenta, a exprima (cu ajutorul artei). 3. Fig. A înf ăptui, a pune
în practic ă. ♦ Refl. A se manifesta. 4. (Tehn.) A transforma o m ărime de o anumită natură
într-o m ărime de altă natură. 5. (În expr.) A traduce (pe cineva) în fa  a justi  iei = a aduce
(pe cineva) înaintea unei instane judecătoreşti. (În expr.) A traduce în via ă = a pune în
♢
aplicare (un principiu, un plan); a înf ăptui, a realiza. [Perf. s. tradusei, part. tradus] – Din
lat. traducere, fr. traduire.
Aplicaie. Pentru a vedea modul specific în care diferite dic ionare tratează un cuvânt,
putei urmări, în tabelul de mai jos, articolele consacrate cuvântului cer . Articolele au fost
selectate din Dic  ionarul explicativ, Dic  ionarul de sinonime, Dic  ionarul ortografic,
ortoepic şi morfologic şi Dic  ionarul etimologic.
12

DEX
CER1, ceri, s.m. Arbore mare din familia fagaceelor, înalt până la 30 m, înrudit cu stejarul, cu
scoara negricioasă, cu frunze pieloase, bogate şi cu fructele ghinde, foarte căutat ca lemn de foc
(Quercus cerris). ♦ Lemnul acestui arbore, folosit drept combustibil. – Lat. cerrus.
2
CER , ceruri , s.n. 1. Spaiu cosmic nesfârşit în care se află aştrii; (mai ales) parte din acest spa iu
văzută deasupra orizontului, care are o formă aparent emisferică; boltă cerească, firmament. ♢
Expr. Sub cerul liber = în afara unei locuin e, afară. Până-i cerul = niciodată. Ca cerul de pământ
sau ca de la cer la pământ, se spune despre o deosebire extrem de mare între dou ă lucruri, două
puncte de vedere, două situaii etc. A r ăscoli cerul şi p ământul = a face tot posibilul (pentru a găsi
un lucru pierdut). A se ruga (de cineva) cu cerul ( şi) cu pământul = a se ruga cu cea mai mare
stăruină. A pica (sau a c ădea) din cer = a) a sosi pe neaşteptate; b) a nu putea înelege; a fi străin
de aceea ce se întâmpl ă în jur. Nu pică din cer = nu vine de-a gata. Parcă a picat (sau a că zut)
cerul pe mine (sau pe el etc.), exprimă supărarea, ruşinea, uimirea cuiva în faa unei situaii
neaşteptate (şi neplăcute). Nu s-o face gaur ă (sau bort ă) în cer = n-o să fie cine ştie ce pagubă, n-o
să se întâmple nici un r ău. A f ăgădui (sau a promite) cerul şi pământul = a promite lucruri
nerealizabile. Compus: cerul-gurii = peretele superior al cavităii bucale, palatul bucal. 2. Aer,
♢
văzduh, atmosferă. Păsările cerului = păsările zburătoare. 3. Rai1, eden, paradis. Expr. A fi
♢ ♢
(sau a se crede) în al şaptelea (sau în al nouălea) cer = a fi extrem de bucuros, de fericit, de

mândru. ♦ Putere divină, divinitate, providenă. – Lat. caelum.
DICIONAR DE SINONIME
CER s. 1. boltă, firmament, (rar) arc, boltire, (înv.) crug, crângul cerului, (fig.) tărie. (cerul e plin
de stele.) 2. v. vă zduh. 3. v. rai. 4. (BIS.) divinitate, dumnezeire, pronie, providenă. 5. (ANAT.)
cerul-gurii = palat, bolt ă palatină, (înv.) păra.
DOOM
cer (arbore) s. m., pl. ceri
cer (boltă, firmament) s. n., pl. céruri .
DICIONAR ETIMOLOGIC
cer (-ri), s.m. – Varietate de stejar (Quercus cerri). – Mr.  er, istr. cer. Lat. cerrus (Meyer 220;
Puşcariu 336; REW 1848; DAR); cf. alb. kjar (Philippide, II, 636), it. cerro (it. din sud cerza, cf. şi
toponimul toscan Cerreto). Există şi în bg., sb., cer, slov. č er(a), cuvînt pe care Miklosich, Etym.
Wb., 28 şi Berneker 123 îl consider ă derivat direct din lat. (Cihac, II, 432 crede că rom. provine din
sl.). Este posibil ca din rom. să derive mag. cser (Candrea, Elemente, 406). – Der. ceret , s.n.
(stejăriş); ceroaică , s.f. (stejar de piatră, Quercus ilex).
cer (-ruri), s.n. – 1. Spaiu cosmic, în care se află aştrii. – 2. Palatul gurii. – 3. Baldachin la pat. –
Mr., megl. şer, istr. cer. Lat. coelum (Puşcariu 335; Candrea-Dens., 305; REW 1466; DAR); cf.
alb. kjelj, it., sp. cielo, prov., cat., cel, fr. ciel, port. ceo. – Der. ceresc, adj. (celst, divin). Din rom.
provine ig. č ero (Miklosich, Zig., 189), č eroros (cf. Wlislocki 79), ultima formă pe baza pl. ceruri.
4. STUDIUL LIMBII ROMÂNE CONTEMPORANE

Lingviştii, dar şi vorbitorii nelingvişti, sunt de acord că alături de cuvinte, limba
înseamnă şi un ansamblu de reguli a căror aplicare duce la realizarea comunicării între
vorbitori şi a căror încălcare duce la gre şeli. Nevoia de reguli fixe în realizarea comunicării
este specifică atât pentru sistemul lingvistic uman, dar şi pentru alte „sisteme” sofisticate
de comunicare: spre exemplu, lumea albinelor, unde prin forma zborului, realizând
anumite figuri impuse, albinele ştiu să le indice suratelor lor unde se află florile pe care le-
13

au descoperit; niciodată o albină nu va zbura altfel, nu va încerca o variaie şi nici o altă

figură care să i se pară mai frumoasă sau mai poetică; albina căreia i-ar veni gândul să
adauge o mişcare suplimentară zborului ei, sau cea care rateaz ă o figură şi le orientează pe
celelalte către direcia greşită vor fi imediat eliminate de comunitate. De aceea albinele nu
fac „greşeli de gramatică”, efectele de stil sunt imediat sancionate în cazul lor,
comunicarea lor nu înseamnă o gramatică cu reguli, deoarece regulile lor nu pot fi
transgresate. În cazul
excepii, abateri normă şăi rii
de la comunic umane,
figuri lucrurile
poetice, stau puinfrumoase”
sau „expresii ă regulidin
altfel: exist(acestea şi exist
urm ăă
mult îndrăgite, într-o vreme, de învăători).
Limba poate fi comparată cu orice joc cu reguli stabile şi implică operarea cu mai
multe piese. Limba a fost comparat ă cu un joc de cări, cu un joc de table sau un joc de şah.
Dacă nu cunoşti sau nu respec i regulile jocului, faci greşeli. Dar, de asemenea, poi fi în
culpă şi pierzi dacă nu deii şi nu pui în practică toate posibilităile implicate de aplicarea
unei reguli. Poi pierde, deci, dacă nu găseşti „soluia”, „calea”, „mişcarea”, „combinaia”
cea mai eficace la un moment dat (Valeria Guu Romalo).
Limba este „un joc cu foarte multe reguli şi se deosebeşte de multe jocuri prin
particularitatea că aceste reguli nu sunt imuabile, nu sunt fixate odată pentru totdeauna.
Limba este un fenomen foarte complex şi un fenomen istoric, un fenomen susceptibil de
evoluie, de schimbare” (Valeria Guu Romalo).
Vorbitorul de limbă maternă, vorbitor de rând, deci nelingvist, de ine regulile
eseniale ale comunicării în limba română şi le aplică automat şi inconştient. Este vorba
despre principii precum acordul verbului predicat cu subiectul, acordul adjectivului cu
substantivul pe care îl determină, specificul pronumelui personal, care preia caracteristicile
substantivului pe care îl înlocuieşte etc. Dar toate acestea nu sunt suficiente pentru a
stăpâni complet şi deplin modul de funcionare al limbii, însă constituie un bagaj esenial
în funcie de care ne putem angaja în comunicare, putem să transmitem nuanat intenii,
gânduri şi sentimente şi putem recepta corect mesaje transmise în variate stiluri, maniere
şi tonalităi.
Limba este un sistem complex care înglobează elemente variate care se organizează
pe baza unor reguli, variate şi complicate la rândul lor, care se stabilesc între aceste
elemente. O parte dintre aceste reguli, am văzut înainte, un vorbitor nativ le întrebuin ează
automat şi intuitiv. Însă studiul funcionării limbii implică aspecte complexe şi greu de
abordat dintr-un punct de vedere intuitiv. De aceea, de studiul limbii r ăspund astăzi diverse
discipline lingvistice precum fonetica, fonologia, lexicologia, morfologia, sintaxa.
Fiind utilizată pe întreg teritoriul României, în cadrul unei comunităi largi, limba
română cunoaşte diferite variante, fiecare variantă fiind proprie unui anume grup de
vorbitori. Dacă observăm limba pe plan „orizontal” (ne imaginăm harta României)
variantele despre care vorbim se referă la graiuri şi dialecte – obinute prin diferenieri
regionale. Dacă observăm limba pe plan „vertical” (ne imaginăm o ierarhie a diferitelor
grupuri sociale şi profesionale, un fel de stratificare social ă a limbii), variantele despre care
vorbim se referă la limba literară (limba standard), limba familiară („de toate zilele”),
limbajeLimba
tehnice (specifice diferitelor
literară (limba domenii
standard) arederolul
activitate),
centralargoul, jargonul
în „via etc. ă” a unei
a lingvistic
comunităi, în „sistemul lingvistic al unui stat”. Ea este „ipostaza cea mai îngrijit ă a limbii
întregului popor”. Ea se utilizează în domeniul culturii şi al relaiilor oficiale şi se opune
vorbirii familiare şi variantelor regionale. Specificul limbii literare derivă din caracterul ei
normat , ceea ce înseamnă că limba literară este caracterizată prin anumite norme, care
reprezintă „corectitudinea” în utilizarea limbii respective. Încălcarea acestor norme e
sancionată social de opinia publică, iar la şcoală, prin note.
14

Normele limbii române literare sunt consemnate ast ăzi în lucrări de specialitate
(gramatici, dicionare, îndreptare) care indică regulile admise de limba literară.
Limba literară este un fenomen istoric, apare la un moment dat în istoria unui popor,
pentru ca apoi să se contureze şi să se precizeze treptat, îmbogăindu-şi coninutul,
cuprinzând tot mai multe domenii de activitate, fiind însuşită şi utilizată de un număr
mereu mai mare de vorbitori. (Valeria Guu Romalo)
Lingviştii sunt de acord c ă în momentul în care un popor are o limbă unitară, cu
nome precise, se poate vorbi de faptul că limba literară a ajuns la maturitate. Dar ajunsă la
maturitate, limba nu rămâne fixă, nemişcată, definitiv stabilă; ea se caracterizează
încontinuu prin stabilitate, dar şi prin schimbare.
Dinamica limbii este de dublă natură: vorbim despre o dinamică determinată din
afară (prin contactul cu alte limbi, prin evoluia gândirii, schimbări istorice, economice şi
sociale, care solicită forme de exprimare a unor concepte etc.) şi o dinamică determinată
din interiorul limbii, din mecanismul ei de func ionare (eg.1: în secolul XIX formele
admise pentru persoana I, la indicativ prezent, erau cred şi crez, astăzi e admisă doar
prima; dacă acum câteva decenii era permisă oscilaia personaj/personagiu, pasaj/pasagiu,
azi at la a doua formă; eg.2: limba literară de astăzi permite formele scurte ale
s-a renundemonstrativ
pronumelui asta, ăsta).
Raportate la limba literară şi la normele ei, sunt considerate abateri de la norm ă, de
la regulă, şi deci greşeli, formele, termenii, construciile populare şi regionale, elementele
de argou sau de jargon, regionalismele şi arhaismele, care nu respectă regulile limbii
standard. Se înelege astfel că abaterea de la norma limbii literare vizează atât încălcarea
regulilor gramaticale, cât şi nerespectarea normelor proprii limbii standard.
Valeria Guu Romalo schiează un tablou lingvistic al societăii de astăzi, în funcie

de modul de raportare a vorbitorilor la limba literară. Există astfel mai multe categorii de
vorbitori:
- cei care cunosc limba literară, dar stăpânesc şi o variantă dialectală, fiind capabili
să recurgă, în funcie de context, la oricare dintre cele două variante.
- cei a căror competenă lingvistică se identifică cu o variantă locală, dar recunosc
coexistena în societate a unui mod de exprimare diferit, mai general şi mai oficial.
- cei pentru care varianta literară reprezintă unica modalitate de expresie, chiar dacă
în competena lor lingvistică se includ şi elemente lingvistice neliterare (dialectale,
argotice etc.) şi care recurg la varianta literară în toate situaiile de comunicare,
oficiale şi neoficiale, profesionale şi familiare.
- cei în a căror competenă lingvistică un rol important revine elementului argotic şi
local şi care manifestă o sensibilitate redusă atunci când trebuie să se adecveze
lingvistic la o situaie de comunicare. (Valeria Guu Romalo, Corectitudine şi
gre şeală, p. 226).
MOMENT DE REFLECIE
În care dintre categoriile de vorbitori stabilite de Valeria Guu Romalo vă încadrai?
Cunoaştei persoane care fac parte din celelalte categorii?
15

5. Despre Gramatica limbii române

Studiul limbii române contemporane se realizează prin instrumentele oferite de
câteva discipline: fonetica, lexicologia şi gramatica (morfologie şi sintaxă). Lucrarea de
referină în studiul limbii române contemporane este Gramatica limbii române. Prima
ediie a lucrării a apărut la Editura Academiei în 1954, urmat ă fiind de a doua ediie în
1963. În 2005 modific
aduce anumite Academiaări fa ă de ăediaia
Român editat ă Gramatic
o noujum
de acum ă a limbii române, lucrare ce
ătate de veac. O ediie revizuită a celei
din 2005 a apărut în 2008.
MOMENT DE REFLECIE
La întrebarea pentru ce era nevoie de o altă ediie academică a gramaticii limbii române într-
o lume care are atâtea probleme şi atâtea alte probleme îşi caută
rezolvarea, Eugen Simion, preşedintele Academiei Române a răspuns:
„Pentru că stabileşte normele limbii şi corectitudinea cu care scriem şi
vorbim, care reprezintă semnul unei naiuni culturale. […] La noi [în ară,
spre deosebire de alte ări, precum Frana], lucrurile sunt într-o mare
libertate, totul este lăsat pe seama şcolii, şi când şcoala nu mai
reuşeşte, educaia lingvistică şi corectitudinea limbii sunt lăsate pe
seama străzii şi televiziunii...”. Rostul unei noi gramatici academice este acela că îi „învaă pe cei
care trebuie să învee generaiile tinere să vorbească corect, pentru că primul semn al inteligenei şi
culturii unui om este modul în care se adresează, cum îşi construieşte fraza, cum desfăşoară
discursul, cu câtă abilitate poate folosi melancolia, lirismul, subtilităile şi singularităile unui cuvânt".
EXERCIIUL DE REFLECIE 3.
Pornind de la afirmaiile preşedintelui Academiei transcrise mai sus, exprimai-vă opinia despre
rostul pe care o Gramatică ( oficială ) a limbii române îl are în România de astăzi (aprox. 200 de
cuvinte).
EXERCIIUL DE LECTURĂ 4.
Noua Gramatică a limbii române editată de Academie este o descriere a funcionării limbii,
raportată permanent la enunare, la discurs, la contextul de comunicare. Ea nu cuprinde doar
prezentarea unor forme, reguli de combinare, modele de analiză logică, ci integrează elemente
de semantică şi pragmatică, pentru a explica legătura dintre intenia vorbitorului şi structura
enunului, progresia discursului, coerena înlănuirii frazelor.
Primul volum
aşteptările al noii gramatici
cititorilor: (intitulat Cuvântul
este o gramatică ) are ocare
a cuvântului, structură maiînapropiată
tratează capitole de obişnuinele
separate claseleşi
lexico-gramaticale (pările de vorbire); coninutul capitolelor depăşeşte însă descrierea strict
morfologică, deschizându-se către sintaxă (disponibilităile combinatorii ale cuvintelor) şi
implicând numeroase aspecte semantice şi funcionale.
Al doilea volum (intitulat Enunul ) aduce schimbări mai spectaculoase chiar în modul de
organizare a materiei: nu cuprinde doar sintaxa enunului (privită din mai multe perspective: a
grupurilor, a structurilor şi a funciilor sintactice), ci se deschide, prin ultimele sale capitole, spre
16

discurs şi comunicare. Noua Gramatică a limbii române conine, în partea finală a volumului
al II-lea, capitole mai puin canonice, mai puin „gramaticale”: despre Dialog - forma fundamentală
de manifestare a limbii (tipuri de dialog, relaii între participani, unităi componente ale dialogului,
relaia dintre explicit şi implicit, presupoziii şi implicaii) - , despre Limba română vorbită, despre
Conectorii frastici şi transfrastici (elemente de tipul de altfel, de fapt, de exemplu, aşadar,
marginale în gramatica tradiională, eseniale pentru alcătuirea scheletului argumentativ al
comunicării), despre
tu, aici, acum...), DeixisAnaforă
despre (elementele care realizează
(elementele care reiauancorarea în situaia
un referent de comunicare:
deja menionat, eu,
asigurând
continuitatea tematică a discursului) etc. Este descris în detaliu rolul comunicativ al intonaiei şi
relaia ei cu gramatica (Organizarea prozodică a enunului); se explică modul în care ordinea
cuvintelor stabileşte legătura dintre informaia veche şi cea nouă, reliefând ceea ce este
important din punct de vedere subiectiv, focalizând elementele cele mai relevante în context
(capitolul despre Organizarea informaională a enunului). Sunt tratate fenomenele gramaticale
tipice limbii vorbite - Construcii incidente, Anacolutul, Elipsa, Repetiia, Imbricarea -, deviante
faă de sintaxa standard, reflectând tendinele oralităii spontane. Câteva capitole de sinteză
urmăresc unele fenomene semantice care traversează gramatica, exprimând prin mijloace
diferite universalii ale limbilor: negaia, modalizarea, comparaia, pasivul şi impersonalul etc. O
inovaie - reflectând o schimbare de paradigmă în ştiinele limbajului) - o reprezintă chiar sursa
exemplelor: fenomenele gramaticale sunt ilustrate prin citate din texte actuale - din proza
contemporană, din presă şi chiar din varianta vorbită a românei literare.
(prezentarea oficială a lucrării pe site-ul Academiei Române)
După ce ai citit textul de mai sus, care se referă la Gramatica limbii române, apărută în
2005, menionai trei idei pe care prezentarea le conine.
SARCINI ŞI TEME
Sarcinile de lucru propuse în acest capitol sunt teme de reflec ie care doresc să
sensibilizeze vorbitorii / studenii în ceea ce prive şte modul personal de a se raporta la
fenomenul lingvistic. Aceste teme de reflecie constituie puncte de pornire pentru discu iile
referitoare la modul în care vorbitorul se raportează subiectiv la limba pe care o vorbeşte.
Prin exerciiile propuse, se urmăreşte capacitatea studenilor de a înelege un text
care expune opinii referitoare la studiul limbii române.
În ceea ce priveşte coninuturile prezentate în acest capitol, lectura corect ă a unui
articol de dicionar (tratarea unui cuvânt în dicionar, structură articolului, informaiile
lexicale, gramaticale, semantice, etimologice etc. pe care acesta le ofer ă) poate constitui un
subiect la examenul final scris.
17

LUCRARE DE AUTOEVALUARE 1
1. Numii trei dicionare ale limbii române şi explicai specificul lor.
2. În calitate de vorbitori nativi de română, ar ătai la ce dicionar/e al/e limbii române
ai recurs cel mai frecvent până acum.

3. Selectai din două dicionare ale limbii române, prezentate în această unitate,
articolele referitoare la unul şi acelaşi cuvânt şi arătai/explicai diferenele.
4. Arătai care este structura de dicionar (DEX) a cuvântului a fugi.
FUGÍ, fug, vb. IV. Intranz. 1. A se deplasa cu pa şi repezi, a se mişca iute într-o direcie, a
merge în fugă1; a alerga, a goni. Expr. A-i fugi (cuiva) pământul de sub picioare, se spune
♢
când cineva î şi pierde echilibrul şi este gata să cadă sau, fig., când cineva se simte pierdut, când
î şi pierde cumpătul. ♦ (Despre lapte şi despre alte lichide) A da în foc (când fierbe). ♦ (Urmat
de determinări introduse prin prep. „după“) A urmări în fugă1, a alerga pe urmele cuiva pentru
a-l ajunge, pentru a-l prinde. Expr. A-i fugi (cuiva) ochii după cineva = a nu-şi mai putea lua
♢
ochii de la cineva, a privi insistent, cu admira ie, cu dor; a-i pl ăcea de cineva. A-i fugi (cuiva)
ochii pe ceva = a nu-şi putea fixa privirea pe ceva (din cauza str ălucirii sau a unei îmbin ări de
culori) 3. Fig. (Despre vreme sau despre unit ăi de timp) A trece repede, a se scurge rapid. 4.
Fig. (Despre peisaje din natură) A se perinda prin faa ochilor cuiva care trece în viteză (călare
sau într-un vehicul). 5. A părăsi în grabă (şi pe ascuns) un loc pentru a sc ăpa de o primejdie, de
o constrângere; (despre un deinut) a evada; (despre un ostaş) a dezerta. Expr. A fugi în lume
♢
= a pleca de acasă (f ără să se ştie unde). ♦ (Despre îndrăgostii) A-şi p ărăsi pe ascuns familia,
plecând să trăiască împreună. ♦ A se depărta, a se retrage dintr-un loc. Expr. (Fam.) Fugi de-
♢
aici! = a) pleacă!; b) nu mai spune! Fugi de-acolo! = da' de unde! nici gând să fie aşa! ♦
(Urmat de determinări introduse prin prep. „de“) A se sustrage, a se eschiva, a evita. Expr. A
♢
fugi printre (sau dintre) degete = a) (despre obiecte) a-i aluneca cuiva ceva din mân ă; b)
(despre persoane) a se strecura cu dib ăcie dintr-o împrejurare, a nu se lăsa prins. – Lat. pop.
fugire (=fugere).
REPERE BIBLIOGRAFICE PENTRU CAPITOLUL 1

GUU ROMALO, Valeria, Corectitudine şi gre şeală, Editura Humanitas, 1992.
MARCU, Fl., C. MANECA, Dic  ionarul de neologisme, 1986.
*** DEX, Editura Univers Enciclopedic, 1998.
*** Dic  ionarul ortografic, ortoepic şi morfologic, Editura Academiei, 2005.
*** Gramatica limbii române, Editura Academiei, 2005.
18

UNITATEA DE ÎNVĂARE 12. Elemente de fonetica limbii române

1. Sistemul limbii române
2. Fonetica şi fonologia
3. Sunetele limbii române: vocale, consoane, semivocale
4. Articularea şi coarticularea
5. Grupurile de sunete: silaba, diftongul, triftongul, hiatul
6. Relaia sunet – literă – alfabet
7. Lucrare de verificare
Capitolul î şi propune drept obiective
1. Descrierea limbii române ca un sistem cu mai multe paliere: fonetic, morfologic,
lexical, sintactic, şi prezentarea elementelor fundamentale în studiul foneticii;
2. Sensibilizarea studenilor în ce priveşte câteva aspecte de fonetic ă relevante pentru
orice vorbitor de limba română, conştient şi responsabil, pe de o parte, şi pentru un cadru
didactic, pe de altă parte;
3. Observarea şi înelegerea, prin analiză fonetică, a unor abateri de la exprimarea
corectă pe care le produc preşcolarii şi şcolarii din clasele primare (în relaia sunet-literă,
substituirea consoanelor surde cu perechile lor sonore etc.).
SCURTĂ RECAPITULARE A CONCEPTELOR PREZENTATE ANTERIOR
Dacă în primul capitol studenii au fost invitai să reflecteze asupra modului în care
se raportează subiectiv la fenomenul lingvistic, în acest capitol ei vor fi pu şi în faa unor
situaii concrete de exprimare scrisă sau orală. DOOM-ul, prezentat în capitolul anterior,
va fi acum un instrumentul de lucru în exerciiile de verificare şi control.

SCHEMA CAPITOLULUI
Sistemul limbii române e prezentat pe patru paliere. Nivelul fonetic – fonetica şi
fonologia (disciplinele care studiază acest palier) – Fonemele şi alofonele (elementele
minimale ale foneticii). Sunetele limbii române (consoane, vocale, semivocale) şi grupurile
de sunete (diftong, triftong). Sunetele – articulare şi coarticulare (efectele coarticulării).
Relaia sunet-literă.
1. SISTEMUL LIMBII ROMÂNE

Atunci când producem un enun într-o comunicare, orală sau scrisă, folosim
automat, dintr-o competenă lingvistică nativă, sunete, litere, cuvinte, îmbinări de cuvinte,
care toate împreună sunt purtătoare de sens şi comunică mesajul pe care dorim să-l
transmitem. Pentru un vorbitor nativ acest fapt este firesc şi nu necesită interogaii. Pentru
un lingvist acest fapt se explică prin specificul limbii, care este considerată un sistem cu
mai multe paliere şi legi de funcionare.
În lucrările de specialitate limba română este prezentată ca un sistem, compus din
mai multe nivele, ierarhizate de la simplu la complex. Este vorba despre urm ătoarele patru
nivele: nivelul fonematic, nivelul morfematic, nivelul lexematic, nivelul sintagmatic.
20

Fiecare nivel are în alcătuire unităi minimale specifice: fonemul, morfemul, lexemul,
sintagma.
4. NIVELUL SINTAGMATIC integrează nivelul lexematic şi se integrează la rândul

lui într-un palier care con  ine situa  ii de comunicare concrete.
Este alcă tuit din unită i sintactice (sintagme).
3. NIVELUL LEXEMATIC integrează nivelul morfematic şi se integrează în
nivelul sintagmatic. Este alcătuit din unităi lexematice (lexeme, cuvinte).
2. NIVELUL MORFEMATIC integrează nivelul fonematic şi se integrează în
nivelul lexematic. Este alcătuit din unităi morfematice (morfeme de diferite feluri
– gramaticale, lexicale etc.).
1. NIVELUL FONEMATIC se integrează în nivelul morfematic. Este alcătuit din
unităi fonematice (sunete articulate, foneme).
Exemplu
Pescarul mâncase peş tele repede. (sintagme)
Pescarul +mâncase +peştele +repede. (lexeme / cuvinte)
Pescar+u+l mânc+a+se peşte+le repede. (morfeme – lexicale şi gramaticale)

P+e+s+c+a+r+u+l m+â+n+c+a+s+e p+e+ş+t+e+l+e r+e+p+e+d+e. (sunete,
foneme, litere)
Figura 1
Dacă urmării schema şi observai componena fiecărui nivel, putei sesiza cum,
doar cu ajutorul câtorva zeci de sunete (fonemele din compozi ia nivelului fonematic),
putem să construim cuvinte, sintagme şi enunuri prin care să ne exprimăm.
Nivelul fonematic este alcătuit din sunete articulate. Din punct de vedere fizic,
aceste sunete au calităi acustice şi articulatorii, care se realizează prin vibraiile aerului
eliberat de aparatul fonator şi percepute de aparatul auditiv. Din punctul de vedere al
funciei şi valorii pe care o au în comunicare, deci dintr-un punct de vedere abstract, aceste
sunete se numesc foneme.
Nivelul morfematic, nivelul lexematic şi nivelul sintagmatic sunt alcătuite
fiecare dintr-un plan al expresiei (uşor de sesizat: succesiunea de unităi morfematice,
lexematice şi sintagmatice; succesiunea de sunete, cuvinte rostite) şi un plan al
coninutului (care constituie semnificaia, înelesul). Spre deosebire de nivelele
morfematic, lexematic şi sintagmatic – construite pe două planuri, nivelul fonematic are un
singur plan, al expresiei, lipsindu-i semnifica ia proprie (fonemele nu au în eles propriu).
Vom analiza în continuare nivelul fonematic, pentru a ne opri în capitolele
următoare asupra nivelelor lexematic, morfematic şi sintagmatic.
2. FONETICA ŞI FONOLOGIA
Fonetica (din gr. φωνή, phone : sunet, voce) este studiul sunetelor produse de vocea
umană. Fonetica studiază aspectele fiziologice ale producerii sunetelor, de la articulare
până la percepia sunetului.
21

Lingvistica modernă face deosebirea între fonetică şi fonologie. Fonetica studiază

articularea sunetelor şi procesele de percepie a sunetelor, fiind mai aproape de nivelul fizic
al vorbirii. Fonologia (numită şi fonetică func  ională) se ocupă de sistemul de sunete al
unei limbi şi de funciile lor în diferenierea dintre cuvinte, în determinarea sensului şi a
categoriei gramaticale a cuvintelor.

Fonetica studiază sunetele ca fenomene Fonologia studiază sunetul ca unitate
fizice, inventariază sunetele limbii, le sonoră funcională.
analizează şi le clasifică în funcie de
anumite caracteristici.
Fonetica studiază sunetele propriu-zise ca Fonologia consideră sunetele unităi ale
entităi cu substană sonoră caracterizate unui sistem în cadrul c ăruia fiecare sunet
prin anumite trăsături articulatorii, fizice şi are o funcie şi se defineşte prin locul pe
auditive. care îl ocupă în sistem, prin relaiile lui cu
alte unităi din sistem, calitate în care
unită numiteifoneme
ş abstract. El nu
Sunetul este material şi concret, rezultat al aceste
Fonemul i sunt
este general .
unei vibraii de aer produse de aparatul este perceput prin observaie directă decât
fonator ca urmare a unui impuls nervos cu ajutorul distribuiei şi al comutării.
comandat de creier. Acelaşi sunet este Fonemul există numai prin realizările lui
pronunat în mod diferit de doi sau mai concrete (numite alofone), care sunt
muli vorbitori sau chiar de acelaşi sunetele articulate. Fonemul are funcia de
vorbitor. a diferenia cuvintele sau formele
gramaticale ale aceluiaşi cuvânt.
2.1. Foneme şi alofone

În funcie de circumstanele comunicării, un sunet e pronunat diferit de vorbitori
diferii sau chiar de acelaşi vorbitor. Asta înseamnă că un fonem (considerat formă
invariantă: /a/, /i/ etc.) cunoa şte mai multe pronunări, adică mai multe variante fonetice
(numite alofone). Alofonele sunt unităi concrete, individuale, ale vorbirii, iar fonemele
sunt unităi abstracte, generale, ale limbii.
a. Vorbim despre invariante, deci despre foneme atunci când, înlocuind un
fonem cu altul, deci f ăcând o schimbare la nivelul formei, se modific ă şi
coninutul, semnificaia. Eg. pat/ bat/ mat/ sat/ lat (p, b, m, s, l sunt
invariante).
b. Vorbim despre variante fonetice, deci despre alofone atunci când unul şi
acelaşi sunet este pronunat în mai multe feluri, ceea ce nu duce la
modificarea semnificaiei. Eg. sunetul /e/ rostit în mod diferit în mere nu
produce schimbarea de sens. La fel, sunetul /n/ în neam etc. (gândii-vă,
spre exemplu, la pronunarea standard comparativ cu pronunarea
regională).
Varietatea sunetelor concrete (a alofonelor) este nelimitată, în vreme ce varietatea
fonemelor este limitată.
22

Fonemele au următoarele două funcii:

1. funcia difereniativă (distinctivă) se pune în evidenă atunci când succesiunea
sonoră a unui cuvânt (semnificant) se opune succesiunii sonore a altui cuvânt
(semnificant). Diferenierea planului expresiei marchează o distincie şi în planul
semnificaiei. Eg. casă / masă / lasă etc. (diferenierea marcată de c, m şi l duce la distincia la
nivelul semnificaiei: casă înseamnă altceva decât masă, lasă etc.).
2. funcia contrastivă (formativă) se pune în evidenă prin faptul că fonemul
apare ca un component în alcătuirea complexului sonor, în planul expresiei. Fonemul
participă alături de alte foneme dispuse linear la constituirea unui semnificant. Eg. cuvântul
„casă” este alcătuit din succesiunea de foneme: c, a, s, ă.
EXERCIIUL 5
1. După modelul casă / masă, care ilustrează funcia distinctivă a fonemelor c şi m,
ilustrai funcia distinctivă a fonemelor r, ş, v (pentru fiecare dintre cele trei foneme
găsii contexte/cuvinte care dovedesc valoarea lor diferen iativă).
2. Menionai trei cuvinte în care diferii vorbitori rostesc în mod diferit acela şi sunet,
f ără ca acest fapt să atenteze la semnificaia cuvântului respectiv.
2.2. Accentul şi intonaia

Fonemele au, pe lângă aspectul lor verbal, simit în rostire, şi alte două tipuri de
manifestare: prin accent şi intonaie. Accentul şi intonaia se numesc foneme
suprasegmentale .
Accentul înseamnă pronunarea mai intensă a unei silabe într-un cuvânt.
În limba română accentul este liber, nu este fix. Accentul poate c ădea pe penultima
silabă (eg. mămăligă), pe ultima silabă (eg. taxi, ponosit), pe antepenultima silabă (eg.
ibovnică), pe prima silabă (eg. radio). El poate distinge cuvinte sau forme gramaticale.
Este cazul cuvintelor omografe (cuvinte care se scriu în acela şi mod, dar se citesc diferit,
în funcie de accent, şi au sens diferit).
Eg. companie - „unitate militară” vs. companie - „tovărăşie, societate”; frământă
(indicativ, prezent, pers. a III-a sg.) vs. frământă (indicativ, perfect simplu, pers. a III-a
sg.), acele/ acele, copii/ copii.
Conform DOOM, uzul literar actual recomandă următoarele forme adică, avarie,
aripă, caracter, duminică, fenomen, miros.
La
esteunele
liber.cuvinte (mai vechi
Sunt cuvinte sau mai
pentru carenoi)
uzulse literar
admit variante literare forme
actual permite în careduble
accentul
de
articulare: antic/ antic, gingaş /gingaş, intim/intim, penurie/penurie,
profesor/profesor, jilav/jilav, trafic / trafic. Dar se recomandă o singură accentuare în
cuvintele: avarie , crater , despot , la formele verbului a fi: suntem , suntei .
În comunicarea orală, din dorina de a accentua unul dintre elementele mesajului

sonor, vorbitorii recurg la
23

- accentuarea emfatică (în frază), care constă în articularea cu mai multă foră a
vocalei accentuate într-un cuvânt (eg. juc ătorul centrează puternic.) din dorina de a
marca afectiv comunicarea sau de a puncta diverse etape în desf ăşurarea ideilor (eg.
M ama te-a invitat azi. / Mama te-a invitat a zi arată inteniile diferite ale
vorbitorului şi semnificaii de ansamblu diferite în cele două enunuri).
- silabisire (rostirea sacadată a unor secvene fonice). Eg. interpretarea u-lu-i-toa-re
a rolului etc.
Intonaia este un fonem suprasegmental fonic care caracterizează un segment fonic
mai lung decât o silabă (un cuvânt, un enun). Intonaia are adesea implicaii
semantice şi stilistice.
Eg. Observai diferena de sens:
Ieri am cumpărat portocale din piaă. Ieri am cumpărat portocale. Ieri am cumpărat
portocale din piaă.
[Ieri am cumpărat portocale din pia ă. – accentul cade pe aspectul temporal: ieri, nu
ast ă zi....sau atâta vreme cât ieri am cumpărat, sigur nu mai trebuie s ă cumpăr...;
Ieri am cumpărat portocale. – accentul cade pe obiectul aciunii, iar sensul se poate
decripta: ieri am cumpărat portocale, nu mere, pere.....
Ieri am cumpărat portocale din piaă. – accentul cade pe circumstana de loc, locul de
unde am cumpărat portocale: din pia ă , nu de la supermarket sau de la aprozar.... ].
EXERCIIUL 6
Consultai DOOM-ul şi stabilii forma corectă: încuie/încuie, duşman/duşman,
caracter/caracter, fenomen/fenomen.
EXERCIIUL 7
Încercai să dai intonaii diferite enunului de mai jos şi să explicai diferenele de sens (şi
intenia vorbitorului în funcie de modificările de intonaie).
Libr ăreasa mi-a oferit pentru a doua oar ă revista Cutezătorii.
3. SUNETELE LIMBII ROMÂNE

După natura lor acustică, deci în funcie de proprietăile lor fizice, sunetele limbii
române se clasifică după cum urmează: vocale, consoane şi semivocale.
1. VOCALELE sunt sunete la a căror producere, prin vibraii ale coardelor vocale,
curentul de aer nu întâlneşte niciun obstacol. Vocalele pot primi accent şi pot forma o
silabă. Vocalele limbii române sunt următoarele: a, e, i, o, u, ă, î/â.
Ele se clasifică astfel:

- după prezena sau absena vibraiilor vocale: vocalele sunt sunete cu voce,
sonore; din punct de vedre muzical sunt tonuri pure.
- după locul de articulare: vocale anterioare (palatale) [e, i], vocale centrale [a, ă,
î], vocale posterioare (velare) [o, u].
- după apertură (deschidere): vocale deschise [a], semi-deschise [e, ă, o], închise [i,
î, u].
24

2. CONSOANELE sunt sunete la a căror producere curentul de aer întâlneşte un obstacol

în aparatul fonator. Consoanele limbii române se clasifică după cum urmează:
a. din punctul de vedere al sonorităii:
- consoane sonore (fluxul de aer produce vibra ii şi întâlneşte un obstacol, astfel încât
fluxul de aer devine amestec de tonuri şi zgomote): b, d, v, z, j, g.
- consoane surde (fluxul de aer nu produce vibra ii şi întâlneşte un obstacol de care se
loveşte şi produce zgomote): p, t, f, s, ş, c.
ATENIE !
În practica didactică, vei întâlni adesea situa ii în care elevii care nu au auzul
fonematic dezvoltat nu deosebesc consoana surd ă de consoana sonoră, şi în
pronunare inversează b cu p, d cu t, v cu f , z cu s, j cu ş, g cu c. Eg. toamnă în loc de
doamnă, peatru în loc de teatru etc.
b. din punctul de vedere al modului de articulare:

- consoane oclusive (se produc prin închiderea canalului bucal – a gurii – şi împingerea
aerului spre obstacol, buze sau dini, şi apoi deschiderea buzelor şi expulzarea aerului): b,
p, d, t, c, m, n.
- consoane fricative (se produc prin îngustarea canalului vocal; aerul ieşit din plămâni
freacă pereii traiectului vocal): f, v, s, z, ş, j, h.
- consoane semioclusive (africate) (se produc printr-o ocluziune, închiderea canalului, şi
se încheie printr-o friciune). Consoanele africate nu sunt sunete simple, ci o combinare de
două sunete articulate, care, luate împreună, au putere mai slabă decât individual: ; ğ
(gem) – formată din combinarea lui d şi j; č (cineva) – formată prin combinarea lui t cu ş.
- consoane lichide (se produc printr-o ocluziune parială): l (lichidă laterală – în timpul
producerii ei, aerul se scurge de-a lungul celor dou ă margini ale limbii), r (lichidă
vibrantă – în timpul producerii ei ocluziunea este repetată).
c. din punctul de vedere al locului de articulare (după locul din cavitatea bucală
unde are loc articularea):
- consoane bilabiale (se articulează la nivelul buzelor, la articulare participând ambele
buze): p, b, m.
- consoane labiodentale (se articulează cu ajutorul buzei inferioare şi a dinilor superiori):
f, v.
- consoane apicodentale (se articulează cu ajutorul limbii care atinge baza dinilor
superiori): d, t, z, s, , r, n.
- consoane alveoapicale (se articulează cu ajutorul vârfului limbii, care atinge baza
dinilor): l.
- consoane prepalatale (alveopalatale) (se articulează în zona anterioară a bolii palatului
(cerul gurii) cu ajutorul pării anterioare a limbii): ş, j, č, ğ.
25

- consoane velare (se articulează prin blocarea aerului în zona posterioar ă a gurii, unde
partea posterioară a limbii atinge vălul palatului): k, g, h.
d. din punctul de vedere al implicării rezonatorului nazal:
- consoane nazale: m, n (în producerea lor organul de rezonană este cavitatea nazală).
3. SEMIVOCALELE sunt sunetele care seamănă cu vocalele din punctul de vedere al

articulării, cu meniunile că nu pot fi accentuate şi nu pot forma singure silabe. Faă de
vocale, semivocalele sunt mai închise, mai scurte, mai puin sonore. Ele intră în
componena unor grupuri vocalice numite diftongi şi triftongi.
Semivocalele limbii române sunt: e, i, o, u. Eg. e este vocală în melc, a ştept ; semivocală
în bea, meargă; i este vocală în mină , ma şină şi este semivocală în trai, călăi, fiar ă ,
îndoiai, iad ă etc.
EXERCIIUL 8
Caracterizai sunetele din care este alc ătuit cuvântul salt conform criteriilor oferite anterior,
după următorul model:
s - consoană, din punctul de vedere al sonorit ăii: surdă, din punctul de vedere al modului
de articulare: fricativă, din punctul de vedere al locului de articulare: apicodentală.
a-
l-
t-
EXERCIIUL 9
Identificai consoanele, vocalele şi semivocalele din următoarele cuvinte: măr, pai, trai,
almanah, vreau, după modelul soare – C-Sv-V-C-V.
4. ARTICULAREA ŞI COARTICULAREA
trecereaArticularea
aerului prinunui se referă la procesul de producere a sunetului, obinut prin
sunetfonator.
aparatul
Coarticularea se referă la relaiile dintre sunetele alăturate din acelaşi cuvânt şi la
influena pe care un sunet o are asupra sunetului vecin. Spunem că un sunet este în poziie
coarticulatorie atunci când sunetul este în silabă, în cuvânt (nu izolat) şi este influenat din
punctul de vedere al trăsăturilor articulatorii de sunetele din stânga sau dreapta. Acest
fenomen al articulării mai mult sau mai pu in împreună a două sau mai multe sunete, în
care elementele articulatorii ale unui sunet trec în articularea altui sunet, se nume şte
coarticulare.
Cauza coarticulării este fiziologică, şi anume rostirea mai facilă, prin estomparea
unor diferene, stridene, între sunete şi faptul că în rostirea unui cuvânt articularea unui
sunet începe înainte ca rostirea sunetului anterior s ă fi fost încheiată. Ca efect al
coarticulării, al legării sunetelor în vorbire, p din piatr ă, influenat de i, poate fi pronunat
diferit [piatră], [ptiatră] sau [tiatră] etc. Se observă diferenă în calitatea lui p din piatr ă şi p
din poală, datorată influenei pe care o exercită asupra sunetului /p/ sunetele /o/ şi /i/.
Coarticularea generează fenomene precum:

- asimilarea (influenarea unui sunet de c ătre sunetul vecin care îi dă primului o
marcă suplimentară: p din piatr ă devine p palatalizat , iar p în poală este p
labializat prin influena lui i, respectiv o). Asimilarea poate apărea ca nazalizare
26

(pronunarea nazalizată a vocalelor urmate de consoanele nazale m, n: eg. amplu,

unchi), fricativizare (rostirea consoanelor m şi n sub influena sunetelor f şi v: eg.
triumf, confort) etc.
- desonorizarea (constă în amuirea consoanei sonore şi rostirea ei ca surdă: eg. în
astm, cârn, n şi m se rostesc mai scurt şi mai surd).
- neutralizarea (anularea
zmeur ă , dezlega sunt rostite cu sei
diferen şi zz:.).eg.
între scu
, alteori uneori smântână , smintit, smulge,
EXERCIIUL 10
Analizai efectele vecinătăii sunetelor în rostirea următoarelor cuvinte: zmeu, obstacol,
r ă zbunare .
EXERCIIUL 11
Aducei-vă aminte câteva jocuri de limbaj din copilărie (Capra crapă piatra-n patru....Ş ase
sa şi în şase saci...) şi explicai de unde provine dificultatea de a pronuna corect enunurile.
5. GRUPĂRILE DE SUNETE
În funcie de modul în care sunt articulate, sunt rostite sau nu într-o silabă, în
funcie de modul în care sunt pozi ionate unul lângă altul în aceeaşi silabă sau în silabe
alăturate, sunetele limbii române se grupeaz ă în silabe, diftongi, triftongi sau se aşază în
poziie de hiat .
Silaba este o secvenă sonoră (o vocală sau un grup de sunete) caracterizat ă
printr-un singur accent care are în centru o vocal ă, însoită sau nu de una sau mai multe
consoane şi /sau semivocale. Eg. ma- şi-nă , trac-tor, a-u-to-mo-bil, tren, tram-vai, c ă-ru- ă.
Diftongii sunt grupuri de sunete formate dintr-o vocală şi o semivocală aflate în

aceeaşi silabă. Eg. în coamă (despărit în silabe: coa-mă), oa este diftong. Diftongii
ascendeni sunt alcătuii dintr-o semivocală urmată de vocală. Eg. iar, ied. Diftongii
descendeni sunt formai dintr-o vocală urmată de o semivocală. Eg. cai, oi.
Triftongii sunt grupuri de sunete formate dintr-o vocal ă şi două semivocale aflate
în aceeaşi silabă. Eg. în beau, eau este triftong, în iau, triftongul este iau, în leoaică, oai
(le- oai-că).
Hiatul este o succesiune de două vocale alăturate pronunate în silabe diferite. Eg.
în real (despărit în silabe re-al), e şi a sunt vocale în hiat.
ATENIE!
Nevoia economiei de efort în vorbire îi face pe unii vorbitori să evite hiatul, reducând
un triftong la diftong. Acest fenomen duce la forme greşite: se spune şi se scrie greşit
alcol în loc de alcool; cuvincios în loc de cuviincios; aspectos în loc de aspectuos ;
27

geo-lo-gi-e (4 silabe) în loc de ge-o-lo-gi-e (5 silabe).

Există câteva fenomene fonetice (a căror manifestare o vei recunoaşte la viitorii dvs.
elevi) care duc la forme de exprimare greşită. Este vorba despre:
Asimilarea (exemplificată şi mai sus): modificarea unui sunet dintr-un cuvânt sub
influena altui sunet din acelaşi cuvânt. Eg. se spune greşit [čolofan] în loc de
[čelofan], soset ă în loc de şoset ă etc.
disimilare: prezena unui sunet de mai multe ori într-un cuvânt, resimită ca o piedică
în procesul de articulaie, modifică sunetul într-una din pozi iile sale. Eg. se spune
greşit treling în loc de trening, propietate în loc de proprietate etc. (prezena lui r
repetată e resimită ca o piedică în rostirea cuvântului, şi atunci vorbitorul rosteşte,
greşit, treling).
metateza: inversarea ordinii sunetelor într-un cuvânt. Eg. mocolotiv ă în loc de
locomotiv ă; scluptur ă în loc de sculptur ă.
analogia: pronunarea unui cuvânt după modelul altui cuvânt. Eg. dup ă modelul a
face se utilizează a place (în loc de a plăcea, care este forma corectă).
EXERCIIUL 12. Identificai diftongii, triftongii şi vocalele în hiat din următoarele cuvinte:
iar, ied, iod, iute, cai, întâi, bei, copii, oi, cui, iau, iei, leoaic ă , acuarelă , două , axă ,
bineîn  eles, maur .
Cuvânt Diftong Triftong Hiat
Soare oa (o-Sv, a-V) - -
6. RELAIA SUNET – LITERĂ – ALFABET

Limba română modernă se scrie cu alfabet latin. Alfabetul actual al limbii române
are 31 de litere. Semnele diacritice utilizate pentru scrierea literelor româneşti sunt: căciula
(ă, Ă), circumflexul (â, î, Î) şi virgulia (ş, , Ş, ).
În redactarea computerizată a documentelor, culegerea textului f ără semne diacritice este

incorectă şi lipsită de elegană faă de persoana care urmează să citească textul.
Limba română este o limbă fonetică. Potrivit principiului fonetic, în limba română
„se citeşte a şa cum se scrie”, adică există o corespondenă între sunet şi literă. În general
fiecare literă notează un sunet. Eg. cuvântul măr e alcătuit din literele m, ă şi r şi din
sunetele /m/, / ă /, /r/ .
Există totuşi câteva situaii în care aceea şi literă corespunde mai multor sunete sau
mai multe litere notează unui sunet:
- litera x notează două sunete /c/, /s/ . Eg. excursie se pronună [e c s c u r s i e] ; ∗
∗
ca în orice transcriere fonetică, în paranteză sunt sunete, nu litere.
28

- litera x notează două sunete /g/, /z/ . Eg. examen se pronună [e g z a m e n];

- litera c şi litera g urmate de litera e sau litera i, atunci când /e/ sau /i/ sunt vocale, au
corespondent un sunet (sunetul č, sunetul ğ). Eg. cer se pronună [č e r ]; giraf ă se
pronună [ğ i r a f ă] etc. Sunetul / č / a rezultat în urma influenei sonore pe care sunetul
/e/ o are asupra sunetului /c/. La fel şi sunetul / ğ / . În aceste situaii numărul de litere
este identic cu numărul de sunete;
- litera c şi litera g urmate de litera e sau litera i, atunci când /e/ sau /i/ sunt
semivocale, se transcriu astfel: cuvântul cea ă se pronună [č a  ă]. În această situaie
un cuvânt de 5 litere (cea ă) – c, e, a, , ă - are 4 sunete: / č /, /a/, /  /, / ă / .
- litera c şi litera g urmate de litera h după care e litera e sau litera i se transcriu astfel:
grupurile de litere gh şi ch se transcriu prin sunetele /g’/ şi /c’/ . Litera h este reinută
în pronunie doar prin influena avută asupra sunetelor anterioare ei. Eg. cuvântul
ghea ă (6 litere: g, h, e, a, , ă) are 5 sunete (/g’ /, /e/, /a/, /  /, / ă /); cuvântul chem (4 litere)
are 3 sunete (/c’ / , /e/, /m/).
- în unele situaii, litera i aşezată după consoană, la finalul cuvântului, precum în
pomi, auzi, flori, ur şi, se rosteşte „şoptit” şi scurt: [pom], [urş]. Este un i asilabic (nu
formează o silabă), numit şi i scurt asilabic sau afonizat .
EXERCIIUL 13
Stabilii câte sunete şi câte litere sunt în urm ătoarele cuvinte: casă , cec, licean, tace, cear ă ,
munci, ghind ă , axă , lax, week-end .
EXERCIIUL 14
Consultai DOOM-ul şi identificai forma corectă de pronunare a următoarelor cuvinte
recent intrate în limba român ă şi stabilii formele de plural în limba român ă ale acestor
cuvinte: CDplayer, looping, look, mall, marker, market, acquis, broker, dealer, hacker,
item, trend .
SARCINI ŞI TEME
Pentru fixarea aspectelor teoretice, studen ii sunt invitai să citească atent
exemplele oferite şi s ă rezolve exerciiile propuse. Rezolvarea exerciiilor este facultativă.
Capitolul de încheie cu o lucrare de verificare, pe care studen ii o pot alege pentru
portofoliul de evaluare.
29

7. LUCRARE DE VERIFICARE 1
1. Definii sunetul, fonemul, alofonul.

2. Arătai diferena dintre articulare şi coarticulare. Şi ilustrai consecinele vecinătăii
asupra producerii alofonelor în următoarele cuvinte: via ă, ambian ă , amfiteatru.
3. Consultai DOOM-ul şi hotărâi care este forma corectă (există cazuri în care sunt
corecte ambele forme): sandvici/sendvici, paria/paria, ianuarie/ianuarie,
topogan/tobogan, ciocolăi/ciocolate, îngheăi/îngheate, grep/gref/grepuri/grefuri
(fruct exotic), suntei/suntei, filologă /filoloagă, chibrituri/chibrite.
4. Stabilii câte litere şi câte sunete sunt în următoarele cuvinte: central, maxilar, jazz,
nicicând, fulgi. Facei transcrierea lor fonetică.
5. Recunoaştei diftongii, triftongii şi vocalele în hiat din următoarele cuvinte: liceu,
t ăcea (atenie, aici semivocala face parte din sunetul č!), deal, maxim, mijloca ş,
agreez, pomi, copii, fragi, ghind ă.
6. Demonstrai c ă în funcie de intonaie, sensul în enunul următor se schimbă: Tu ai
vrut să te plimbi în ora şul ăsta.
7. Indicai forma corectă a următoarelor cuvinte sau sintagme: şcenă , colidor, fimeie,
vă z, celălant, fetele ăştea, brazi/braji, cruzi/cruji, promtitudine şi explicai care este
cauza acestor forme incorecte.
8. Construii sintagme prin care să arătai cum, în funcie de poziia diferită a
accentului, se schimbă sensul următoarelor cuvinte: comp anie/companie,
h aină /haină, moz aic/mozaic, comedie/comedie, director/direct or,
beneficii/benef icii. Exemplu: comp anie (companie de soldai) vs. companie
(companie plăcută, companie teatrală).
9. Ilustrai funcia difereniatoare a fonemului c în cal, s în ceas, a în parc, c în câine,
c în casă, după modelul cal -ca r.
10. Identificai situaiile în care x se pronună [cs] şi pe cele în care pronună [gz]:
saxofon, pix, examen, explic, orodox, box, exemplu, exerci  iu.
30


DOOM , Dic  ionar ortografic, ortoepic şi morfologic (DOOM), 2005, pp. XXVI-XCVIII.
GUU-ROMALO, Valeria, Corectitudine şi gre şeală, Bucureşti, Editura Humanitas, 2002.
STATI, Sorin, Unit ă ile limbii, în vol. A. Graur, S. Stati, L. Wald, Tratat de lingvistică
generală, Bucureşti, 1972, pp. 221-233. [se poate consulta la adresa
http://www.unibuc.ro/eBooks/filologie/dominte/index.htm, unde articolul este inclus în
capitolul IV al antologiei lui Constantin Dominte, Introducere în teoria lingvistică].
STATI, Sorin, Fonetica structurală (Fonologia) în Solomon Marcus, Edmond Nicolau,
Sorin Stati, Introducere în lingvistica matematică, Bucureşti, 1966, pp. 21-22. [se poate
consulta la adresa http://www.unibuc.ro/eBooks/filologie/dominte/index.htm, unde
articolul este inclus în capitolul V al antologiei lui Constantin Dominte, Introducere în
teoria lingvistică].
31

UNITATEA DE ÎNVĂARE 13. Ortografie şi punctuaie

3. Scrierea cu literă mică şi scrierea cu literă mare
4. Despărirea în silabe
Capitolul î şi propune drept obiective
1. Descrierea sistemului de ortografie şi punctuaie al limbii române, a şa cum este
acesta înf ăişat în lucrările normative (DOOM 2005);
2. Observarea şi analiza unor situaii de abatere de la normele de ortografie şi de
punctuaie.

Descrierea sistemului fonetic din capitolul anterior va favoriza, pe de o parte,
studiul despăririi în silabe şi, pe de altă parte, înelegerea abaterilor de la norm ă discutate
şi analizate în acest capitol (spre exemplu, specificul comunic ării scrise de tip
„Messenger”).
SCHEMA CAPITOLULUI
Capitolul se focalizează pe regulile de exprimare corectă: în scriere şi pronunare.
Exprimarea corectă e condiionată de utilizarea corectă a semnelor de ortografie şi
punctuaie.
Fiecare aspect teoretic este înso it de exemple, ceea ce le permite studenilor ca, în
lectura capitolului, să se raporteze la propria experienă lingvistică.
1. SEMNELE DE ORTOGRAFIE ŞI DE PUNCTUAIE

Ortografia (din gr. orthos – „drept, corect”; graphein – „a scrie”) priveşte scrierea
corectă. Ca parte a studiului limbii, ortografia se referă la un ansamblu de reguli care
stabilesc scrierea corectă a cuvintelor într-o limbă. Ortoepia priveşte pronunarea corectă.
Ca parte a studiului limbii, ortoepia se refer ă la un ansamblu de reguli care stabilesc
exprimarea orală corectă şi îngrijită.
Moment de reflecie
În lucrarea intitulată Corectitudine şi greşeală, Valeria Guu Romalo afirmă:
„Ideea de ortografie, de regulă ortografică, şi, ca urmare, atitudinea atentă faă de
corectitudinea textului scris sunt în general destul de bine înrădăcinate în conştiina
vorbitorilor de limbă română, datorită faptului că deprinderea scrierii este rezultatul unui
proces de învăare îndeaproape urmărit şi dirijat, în care şcoala are rolul principal. Pentru
muli educatori şi profesori fixarea deprinderilor ortografice continuă să reprezinte scopul
32

principal al predării limbii române în şcoală.

Importana normelor ortoepice este mai puin conştientizată şi, ca urmare, grija de a pronuna
corect, respectarea rostirii literare sunt mai curând sporadice şi aleatorii” (Valeria Guu
Romalo, Corectitudine şi greşeală, pp. 214-215).
Pornind de la textul citat, formulai o opinie proprie, întemeiată pe experiena personală,
referitoare la relaia dintre accentul pus în şcoală pe aspecte de ortografie şi/sau de ortoepie.
Conform Dic  ionarului ortografic, ortoepic şi morfologic (DOOM) şi Îndreptarului
ortografic, ortoepic şi de punctua  ie (ÎOOP *), în limba română semnele ortografice şi
de punctuaie sunt următoarele:
Punctul [.]
Punctul este folosit ca semn de punctua  ie pentru a marca finalul unei propozi ii
enuniative. (eg. La inaugurarea teatrului a participat ministrul culturii.)
Punctul este folosit ca semn ortografic după majoritatea abrevierilor care păstrează prima
parte a cuvântului abreviat, dar nu păstrează ultima parte, ultimele sunete ale cuvântului:
etc . (et caetera) ian . (ianuarie ), nr . (numărul), v . (vezi). Punctul se foloseşte şi în cazul
abrevierii unui nume propriu: eg. V . (Vasile); sau a unor structuri fixe: a.c. (pentru anul
curent ) , ş.a. (pentru şi altele).
Nu se pune punct după abrevierile care conin şi ultimele litere ale unui cuvânt (eg. d-ta
pentru dumneata, d-voastr ă pentru dumneavoastr ă).
Conform DOOM, nu sunt urmate de punct

- abrevierile care păstrează litera finală din cuvântul abreviat: cca ( pentru circa), d-
na (pentru doamna), d-ta ( pentru dumneata)
- abrevierile punctelor cardinale: N (pentru nord ), S (pentru sud ), E (pentru est), V
(pentru vest)
- simbolurile careăilor
abrevierile unit conde
in m ăsură: kmde
fragmente (pentru kilometru),
cuvinte: TAROM (pentru kilogramAeriene
kg(Transporturile )
Române)
Semnul întrebării [?]

Semnul întrebării este folosit pentru a marca intona ia propoziiilor sau a frazelor
interogative (eg. Care sunt emisiunile TV la care vă uitai?).
Semnul exclamării [!]

Semnul exclamării marchează grafic intonaia frazelor şi a propoziiilor
exclamative sau imperative. Semnul exclamării se pune, de asemenea, după interjeciile şi
vocativele care exprimă stări afective (eg. Ce talent nemaiîntâlnit are Dan Puric! O, da! L-
am văzut într-un spectacol. Copile! Nu te-am întâlnit de mult.).
Virgula [ , ]
Virgula delimitează grafic unele propoziii în cadrul frazei şi unele pări de
propoziie în cadrul propoziiei, marcând raporturile sintactice dintre ele. Virgula
*
DOOM, pp. XXXVII-L; ÎOOP, Îndreptarul ortografic, ortoepic şi de punctua  ie, Editura Academiei
Române, 1984.
33

marchează grafic anumite pauze scurte, f ăcute în cursul vorbirii. În felul acesta virgula
serveşte la redarea grafică a ritmului vorbirii şi a intonaiei.
Virgula ca semn de punctua  ie are următoarele funcii:
- coordonează pări de propoziie de acelaşi fel (eg. M ănânc mere, pere, banane şi caise.);
- izolează o apoziie (eg. Andrei Ş erban , celebrul regizor , a pus în scenă opera Oedip.);
- desparte un substantiv (pronume) în cazul vocativ de restul propozi iei (eg. Prin  eso,
dansul
- dacă poate începe!);şi predicat sunt intercalate complemente circumstaniale, acestea se
între subiect
izolează prin virgulă, dar numai în situa iile în care subiectul este aşezat înaintea
predicatului (eg. Supermarketurile, ieri şi astăzi, au fost invadate de cumpărători.);
- în frază, virgula marchează coordonarea între propoziii de acelaşi fel (eg. Dansează ,
pictează şi cânt ă. S-a hot ărât să danseze, să cânte şi s ă scrie romane.) şi desparte adesea
propoziia subordonată de propoziia regentă (eg. Dacă plouă , vânzătorii de umbrele vor fi
bucuro şi; De şi nu îi plac sarmalele, varza à la Cluj o m ănâncă cu poft ă; E atâta soare
afar ă, încât ne-ar trebui o umbrelă de soare etc.).
Virgula se foloseşte cu funcii asemănătoare cratimei: în interiorul unor locuiuni
sau în interiorul unor expresii formate din cuvinte care se repetă (eg. treosc-pleosc sau
treosc, pleosc etc.).
Nu se pune virgulă între subiect şi predicat.

Virgula, ca semn grafic, marchează o pauză în cursul rostirii. Aceste pauze sunt
folosite în mod intenionat de vorbitor în două situaii:
a). pentru a grupa la un loc cuvintele şi grupurile de cuvinte care marchează unităi
de îneles şi a le despări în felul acesta de restul frazei sau al propoziiei.
b). pentru a atrage atenia în mod deosebit asupra unor cuvinte, prin despărirea lor
de restul frazei.
De aceea este categoric incorectă o exprimare de tipul: ca virgul ă colegii mei. Cauza
care a generat această greşeală, relativ frecvent întâlnită în vorbire, este dorina de
„exprimare frumoasă” prin evitarea cacofoniei. Dar efectul este tocmai invers: se
atrage atenia asupra cacofoniei printr-o greşeală flagrantă. Virgula, ca semn grafic
nu se citeşte, ci impune doar o pauză în rostire. Iar gramatical, virgula nu are nici o
justificare în ca virgul ă colegii mei, sau în ca, colegii mei.
Lingviştii atrag atenia că încercarea de evitare a cacofoniei noi, ca colegi... cu noi, ca
şi colegi este incorectă deoarece ca şi nu este în context sinonim al lui ca.
Punctul şi virgula [;]

Punctul şi virgula marchează o pauză mai mare decât cea redată prin virgulă şi
mai mică decât cea marcată de punct. Semnul punct şi virgulă este folosit pentru a despări
grupuri de propoziii care formează unităi relativ independente în interiorul frazei.
Eg. „ De mult nu m ă-ncercase a şa dor/ de via ă şi călcam ner ăbd ătoare ; / sim  eam cum se-
nfioar ă sub picior/ pământul umed, fecundat de soare.” (Magda Isanos)
Două puncte [: ]
Două puncte marchează vorbirea directă sau o enumerare, o explicaie, o
concluzie. Eg. Tipul zice: - Ce mânca  i ast ă zi?
Semnele citării sau Ghilimelele [„ ”

]
Ghilimelele marchează reproducerea fidelă a unui text scris sau spus de cineva.
Ghilimelele se pun la începutul şi la sfârşitul unei citări.
34

Eg. Deviza „libertate, egalitate, fraternitate” a marcat gândirea în Europa modern ă.
În limba română ghilimelele se marchează astfel: primul semn, ghilimelele de

deschidere, jos, înainte de citatul propriu-zis [„ ], iar ghilimelele pereche, ghilimelele
de încheiere a citatului, la final, sus [”].
Linia de dialog şi linia de pauză [ – ]

Linia de dialog şi linia de pauză sunt marcate prin acelaşi semn. Linia de dialog
indică începutul vorbirii fiecărei persoane într-o convorbire. Linia de pauz ă marchează (ca
şi virgula) pauza dintre diferite pări de propoziie, dintre propoziii în cadrul frazei.
Eg.
– Domnu-i acas ă?
– Da, dar mi-a poruncit s ă spui, dacă l-o căuta cineva, c-a plecat la  ar ă.
Eg. Hot ărât – î şi zise el – e acest musafir.
Punctele de suspensie [...]

Punctele de suspensie marchează o pauză în vorbire, o întrerupere în şirul vorbirii.
Punctele de suspensie sugerează o vorbire incoerentă, sau o stare de mirare, de surprindere
etc.
Eg.- Am în  eles ... Îi dau cartea asta lui şi dacă se împotrive şte ...
- Dacă se împotrive şte îi dai şi stiloul.
Apostroful [ ’ ]
Apostroful marchează, în limba literar ă , în indicarea anilor calendaristici, absena
primelor cifre: ’944, ’50. Apostroful se regăseşte în împrumuturi din alte limbi:
D’ Artagnan, Mc Donald ’s, five o’clock.
Atunci când vorbirea regională, populară, neglijentă, familiară sau cu defecte
de rostire este transpusă în scris, apostroful marchează căderea accidentală a unuia sau a
mai multor sunete: dom’ în loc de domnul, dom’le în loc de domnule; numa’ în loc de
numai, sal’tare în loc de salutare. [Aceste forme se datorează atât neglijenei
vorbitorului, cât şi economiei de efort pe care vorbitorul este tentat să o facă].
Cratima [ - ]
Cratima se foloseşte între cuvinte sau în interiorul unui cuvânt sau al unei
abrevieri pentru a lega sau a desp ări elementele în cauză. Cratima se mai numeşte
„linie/linioară /liniuă de unire/despărire”. Situaiile în care apare sunt următoarele:
- redă rostirea împreună, pronunarea „legată” a unor cuvinte, fie c ă lipsesc sunete, fie că
nu lipsesc (eg. a luat-o, oferindu-li-se, luare-aminte n-o-mprumut ).
ATENIE la diferene!
într-una (prepoziie+numeral; eg. într- întruna (adverb, „nonstop”, „încontinuu”)
una din zile)
ne-am (pronume+verb; eg. ne-am neam (substantiv, „familie”, „gintă”)
bucurat)
s-a (pronume+verb auxiliar; eg. s-a sa (adjectiv pronominal; eg. gr ădina sa)
35

împiedicat)
v-a (pronume+verb auxiliar; eg. v-a va (verb auxiliar; eg. el va juca)
pă călit)
- redă rostirea în tempo rapid a unor cuvinte, unde marcheaz ă căderea vocalei î .
Eg. ne-n  eles (în tempo lent: neîn  eles).
- serveşte la ataşarea unor prefixe şi la scrierea unor cuvinte compuse. Eg. ex-ministru;
prim-ministru .
- leagă articolul hotărât de anumite cuvinte care nu permit ataşarea/ lipirea articolului, sau
de substantive provenite din abrevieri. Eg. x-ul, 10-le (nota 10); show-ul; RATUC-ul.
- se păstrează în abrevierile cuvintelor compuse: N-V (nord-vest), S-E (sud-est), loc.-maj.
(locotenent-major).
Blancul [ ]
ATENIE! În ediia din 2005 DOOM-ul tratează BLANCUL ca semn de punctuaie.

Blancul, numit şi pauză , pauză albă , pauză grafică , spa  iu, spa  iu alb, constă în
absena oricărui semn. Blancul are funcia de a delimita şi separa cuvintele sau elementele
componente ale unor cuvinte compuse. Blancul marchează în scris o realitate fonetică, şi
anume pauza care separă în vorbire aceste elemente.
Blancul are şi rol distinctiv, difereniind, spre exemplu, între un soare şi unsoare,
sau nici un şi niciun etc.
ATENIE!
În uzanele scrierii limbii române (în scrierea de tipar, la calculator, la maşina de
scris) blancul nu se aşază înaintea, ci după semnele de punctuaie. Vom tehnoredacta
deci:
Te-ai întâlnit cu vecina, cu Alina? [nu Te-ai întâlnit cu vecina , cu Alina ? ]
EXERCIIUL 15
Identificai şi explicai rolul semnelor de punctuaie şi de ortografie din textul de mai jos,
după modelul:
Domnul: (1) Domnu-(2)i acasă?(3)
1. două puncte – anună vorbirea directă.
2. cratima – uneşte substantivul domnul de forma scurtă a verbului i (a fi).
3. semnul întrebării – marchează finalul unei propoziii interogative, marchează
intonaia interogativă a enunului.
Domnul: Domnu-i acasă?

Feciorul: Da, dar mi-a poruncit să spui, dacă l-o căuta cineva, c-a plecat la ară.
D.: Dumneata spune-i c-am venit eu.
F.: Nu pot, domnule.
D.: De ce?
F. E încuiată odaia.
D.: Bate-i să deschidă.
F.: Apoi, a luat cheia la dumnealui când a plecat.
D.: Carevasăzică, a plecat?
36

F.: Nu, domnule, n-a plecat.

D.: Amice...eşti idiot.
I.L. Caragiale, C ăldur ă mare
EXERCIIUL DE REFLECIE 16. Comentai în două enunuri poezia F ăr ă punctua  ie de

Marin Sorescu. Încercai să înelegei ce spune acest text despre punctuaie.
Fără punctuaie de Marin Sorescu

– Care apropie oamenii, ai spus?
Nu ştiu – parcă aş vrea să-i ghicesc în talpă.
– Poate în palmă.
– Eu nu ghicesc decât în talpă.
– Ce semn de punctuaie?
– Nimic, adică pune un număr.
Ce număr pori la pantofi?
– 36.
– Foarte bine, 36 mă inspiră.
Oricum, e un număr câştigător –
Îmi place cum închizi tu ochii.
Atunci când închid ochii, plutesc.
2. REGULI DE SCRIERE ŞI PRONUNARE LITERARĂ

Acordul între scriere şi pronunare, adică între ortografie şi ortoepie se întemeiază
pe faptul deja amintit că limba română respectă principiul fonetic în scriere, ceea ce
înseamnă că ortografia ar trebui să marcheze „în condiii ideale, o corespondenă perfectă

între şirul de litere, de grafeme, şi secvena de unităi sonore pe care o reprezint ă în scris:
imaginea grafică şi cea sonor ă ar trebui să se suprapună f ăr ă rest , într-o corelare
biunivocă” (Valeria Guu Romalo, Corectitudine şi gre şeală, p. 214).
În realitate nu întotdeauna scriem cum pronunăm. De aceea se cuvine să
acordăm atenie unor aspecte de ortoepie şi ortografie. Spre exemplu:
- litera e se pronună, conform normelor ortoepice [e] în elev, er ă , poem, dar [ie] în este
[ieste], el [iel], eram [ieram]. Interpretarea ad litteram a formelor grafice duce la forme
greşite de citire precum: [e şti] în loc de [ie şti] etc., dar şi [ielement] în loc de [element],
[ierou] în loc de [erou] etc.
- litera x corespunde sunetelor [cs] în cuvinte ca axă , ax, excava , dar în exact, exaspera
se recomandă rostirea [gz]: [egzact], [egzaspera].
- în cazul grupurilor de consoane având s şi ş la iniială se întâlnesc variante precum
stof ă / ştof ă , strand/ ştrand, strangula/ ştrangula, stres/ ştres. Cuvintele de origine german ă
păstrează pronunarea de origine: ş paclu, ş palt etc. Dar, prin analogie, şi împrumuturile din
alte limbi (spicher, start, stres, standard, stucatur ă) au variante greşite de exprimare cu ş
la iniială: [ştart] în loc de [start], [ştandard] în loc de [standard] etc.
37

- variantele de pronunare ale aceluiaşi cuvânt pot fi puse şi pe seama influenelor

regionale: duşm an (formă literară, dialectul muntenesc) / duşman (formă neliterară,
regionalism moldovenesc).
- accente greşite se întâlnesc şi în cazul pronunării unor pronume. Este corect cărora,
căreia, ce alalt ă , celeilalte, celorlal  i, şi nu Răspunsurile celorl alte m-au impresionat etc.
abrevierile
-general căzând PNL [penele],
pe ultima silabPDă. [pede] se articulează de regulă pe fiecare silabă, accentul
- se scriu cu literă dublă: id ee , alee , su cces, licee , a ccident, alc ool, va ccin, z oologic.
Alături de exemplele mai sus oferite, se impune cunoa şterea anumitor reguli
ortografice şi ortoepice referitoare la anumite cazuri de scriere/rostire a unor sunete.
1. Scrierea unor vocalele

- se scrie â şi nu î: în cuvântul român şi derivatele sale, în antroponime (Pârvu, Brâncu şi);
se scrie î , nu â la începutul şi sfârşitul unui cuvânt (a hot ărî , a înghi  i, înalt ), în cuvintele
derivate de la un cuvânt care începe cu î (reînceput );
- după consoanele ş şi j se scrie a şi nu ea / e: a şază, în şală, mu şama, şade, jar, şase (nu
*aşează, * înşeală, *muşeama, * jear, *şease); cenuşar, birjar (nu *cenuşear, *birjear);
- după consoanele ş şi j se scrie şi se pronună / ea/ şi nu / a/ : ieşean, clujean, someşean,
strămoşească, vitejească (nu *ieşan, *clujan, *someşan, *strămoşască, *vitejască);
- după consoanele ş şi j se scrie şi se pronună / ă / , nu /e/ : fruntaşă, plajă (nu *fruntaşe,
*plaje);
- în neologisme, e ini  ial se pronună / e/ , iar în cuvintele din vocabularul autohton e ini  ial
se pronună / ie/ : element se pronună [element], ea se pronună [ia], eram se pronună
[ieram] etc.
e la început
-pronun . Dară se
ă / e/ , nude/ ie/
silab precedat
scrie eade
şi vocală, înăneologisme
se pronun [ia] în aleeade tipul ăpoet,
, creeaz poem,ă;alee se
, efectueaz
- se scrie şi se pronună i, nu e, în sufixul -atic: îndemânatic, tomnatic [nu *tomnatec,
*îndemânatec];
- verbele a crea şi a agrea au forma de gerunziu: creând , agreând ;
- vocalele duble se pronună amândouă (de cele mai multe ori fac parte din vocale diferite).
Eg. reexamina (re-e-xa-mi-na).
2. Scrierea unor consoane

- înainte de p şi b se scrie m, nu n: ambulan ă , emblem ă , improviza, umbla [nu *enblemă,
*inproviza];
- se scrie şi se pronună s nu ş în stat, stof ă , strangula, scenă [nu *ştat, *ştof ă, şcenă];
- înaintea consoanelor surde p, t, c, ş, f, h se scrie şi se pronună s, nu z: despacheta,
dest ăinui, tus şase [nu *dezpacheta, *deztăinui];
- înaintea consoanelor sonore b, d, g, j, v se scrie şi se pronună z, nu s: dezbate, zvânta,
azvârli. Excepii: se scriu cu s tran sdanubian, ai sberg, di sident, di serta  ie, premi să ,
se siune;
38

- înaintea consoanei z, se scrie s în prefixele des-, r ăs-: desză pezi, r ăszice;

- înaintea consoanelor m şi n apare uneori s, alteori z: de zlega, de zmin  i, de znoda;
pleona sm, sarca sm, fanta smă , pri smă; groa znic, obra znic, pa znic; slab, de slu şi; zloat ă ,
i zlaz, zmeu;
- consoanele duble apar în cuvinte formate prin derivare cu un prefix care se termină cu
aceea şi literă cu care începe cuvântul de baz ă: î nnopta (în+noapte), posttotalitar (post +
totalitar);
- se scrie cc în următoarele situaii: accent, vaccina, occipital, succes.
Toate nedumeririle referitoare la scrierea vreunui cuvânt se lămuresc prin

consultarea DOOM-ului!
EXERCIIUL 17. Corectai greşelile din textul urm ător (copiat de pe o pagină de forum al
elevilor de clasa a VIII-a), rescriindu-l. Apoi alegei şi explicai trei tipuri de greşeli pe
care autorul textului le-a produs.
Cum ar fii viatza f ără schoală? tare intrebarea ..hmm.. viatza fara scoala.. e
kam.. neagra.. k fie profii severi.. sau nu.. fie colegii nebuni..sau tocilari tot cei
mai frumosi ani sunt anii in care esti elev.. te distrezi.. invetzi ce e adevarat (dar nu
obligatoriu) oricum..scoala cu bine cu rau.. e o "inventzie buna"
Viatza fara scoala ar fi tare nasoala!!! Parerea mea... nu sunt o eleva kre invata 25 d
ore din 24... dar imi place la scoala... k oricarui alt kopil, mai mult pauzele, ce-i
drept, dar aici am reusit sa imi descopar prietenii cei mai buni... i'am cautat mai
mult timp, dar uite k i'am gasit... kt despre profi, la mine toti sunt d gashk si ne
intelegem foarte bine!! normal k ami sunt momente in care nu as vrea nici sa aud de
scoala, dar trecatoare!!
3. SCRIEREA CU LITERĂ MICĂ. SCRIEREA CU LITERĂ MARE

Se scriu cu literă mică toate substantivele comune şi pările de vorbire
asimilate acestora, folosite izolat sau în interiorul propoziiilor şi al frazelor.
Atenie!
- se scriu cu literă mică toate cuvintele care denumesc funcii şi calităi ( avocat, d eputat,
ministru, pa şă) şi numele domeniilor la care se referă funciile ( ministru al a facerilor
e xterne). Dar numele oficiale complete de funcii se scriu cu literă mare ( Ministrul
Afacerilor Externe, dl Ungureanu....);
- se foloseşte literă mică pentru numele sistemelor politice, economice şi sociale, sau nume
de războaie care nu au caracter unic ( epoca modernă , r ă zboaie balcanice). Dar se foloseşte
literă mare pentru epoci istorice de importană majoră (Renaştere, Evul Mediu etc.);
- se foloseşte literă mică pentru substantivele comune care denumesc popoare, zilele
săptămânii, lunile anului, disciplinele de înv ăământ;
- se foloseşte literă mică pentru pronumele de politee: dumneata, dumneavoastr ă. Dar în
corespondenă pronumele de politee se scrie cu majusculă: Dumneavoastr ă , Dvs.
39

- se scriu cu literă mică numele fiinelor mitice multiple: ciclop, gigant, muză , parcă ,
sirenă , titan;
- se scriu cu literă mică elementele iniiale din numărul de ordine al unor manifestări
periodice a căror denumire este folosită în interiorul unei propoziii: Participan  ii la ( cel
d e-) al X-lea Congres … Dar când denumirea este folosită singură, ca titlu etc., se
foloseşte literă mare: Al X-lea Congres ..
Se scriu cu literă mare de obicei primul cuvânt dintr-o comunicare, numele

proprii, anumite abrevieri, pronumele şi formulele de politee.
De asemenea, litera mare se foloseşte
- în corespondenă (cerere, scrisoare), la cuvântul care urmează după formula de adresare:
Domnule Director,
Subsemnatul.... vă rog să binevoi  i...
- pentru nume de persoane (eg. Ioana Duşa, Livia Pandrea). Dar substantivele care
denumesc funcii, ranguri şi nu fac parte din numele propriu se scriu cu liter ă mică (eg.
traducătoarea Livia Pandrea).
- pentru toate componentele formulelor de politee (eg. Alte  a Sa Regală , Domnia Sa,
E xcelen  a V oastr ă , Î năl  imea V oastr ă , M ajest ă ile Lor I mperiale, S fin  ia Sa);
- pentru numele proprii care desemnează marile epoci istorice ( Antichitatea, Evul M ediu),
războaiele de anvergură ( Primul Ră zboi M ondial, al Doilea Ră zboi M ondial) sau care au
un nume propriu ( Ră zboiul celor Două Roze, Ră zboiul de I ndependen ă , Ră zboiul de
Secesiune, Ră zboiul de T reizeci de Ani, Ră zboiul de 100 de Ani);
- pentru numele proprii de instituii, inclusiv când sunt folosite eliptic: secretar de stat la
E xterne; Lucrează în I nstitut de cinci ani; student la Litere; admiterea la Politehnic ă;
- pentru primul element din numele proprii compuse care reprezintă denumirile
organismelor
Academiei Române, C atedra şde
de conducere i ale compartimentelor
limba română , C omisiadin
deinstitu ii: Aadunarea
cultivare limbii a generalăa
Academiei
Române, C ompartimentul/ Departamentul/ Sectorul de limbi romanice, Direc  ia,
Secretariatul, Sec  ia de filologie şi literatur ă a Academiei Române, Serviciul de
contabilitate.
EXERCIIUL 18
Respectând normele de scriere cu liter ă mică sau literă mare, identificai şi corectai, prin
rescriere, greşelile din următorul text:
Institutul de pregătire didactică al universităii „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca anună că
Departamentul de pregătire a profesorilor va organiza colocviul de obinerea a gradului didactic I.
Candidaii sunt aşteptai
Maria Popescu. să candidaii
În prealabil se înscrievor
la contacta
secretariatul instituieidemai
un profesor sus amintite,
la Facultatea pe la dna.
care au Secretară
absolvit-o
care să le fie pentru Coordonator ştiinific. Apoi vor trece pe la Serviciul de Contabilitate unde vor
achita taxa de examen. Apoi se vor prezenta la Colocviul de admitere la Gradul didactic I.
40

4. DESPĂRIREA ÎN SILABE
În limba română despărirea cuvintelor în silabe respectă două principii: principiul
fonetic şi principiul morfologic.
4.1. Principiul fonetic

În limba română despărirea cuvintelor în silabe respectă în general principiul
fonetic (adică despărirea se face după rostirea silabisită).
Regulile de despărire în silabe sunt următoarele:
1. Fiecare silabă conine o vocală.
Eg. ma-ga-zin, Bu-cu-reşti.
2. Două vocale alăturate se despart. VV se desparte V-V.

Eg. du-et, şti-in-ă.
3. Un diftong sau un triftong se desparte de vocala sau diftongul precedente: SvV-

SvV.
Eg. tă-ia, ploa-ie.
4. O consoană între două vocale trece în silaba a doua. VCV se desparte V-CV.
Eg. mă-lin, a-pă.
5. Două consoane între două vocale se despart după prima consoană. VCCV se
desparte VC-CV.
Eg. ac-tiv, duş-man.
Excepie. Dacă prima consoană este b, c, d, f, g, h, p, t, v, iar a doua este l sau r,
ambele consoane trec în silaba următoare (V-CCV). Eg. ca-blu, co-dru, li-tru, ti-tlu.
6. Trei sau patru consoane între vocale se despart după prima consoană.
VCCCV se desparte VC-CCV, iar VCCCCV se desparte VC-CCCV
Eg. cin-ste, fil-tru, as-pru, as-tru, con-struc-tor.
Excepie. Grupurile de sunete lpt, mpt, mp, nş, nct, nc, ndv, rct, rtf, stm se despart
după a doua consoană, VCC-CV (Eg. sculp-ta, somp-tu-os, re-demp-iu-ne, linc-şii,
punc-ta, func-i-a, sand-vici, arc-tic, jert-f ă, ast-mul).
4.2. Principiul morfologic
În cuvintele
cu prefixe compuse
se poate face despădin cuvinte
rirea întregi
în silabe sau seama
inând fragmente şi în derivatele
de cuvinteconstitutive.
de elementele Eg.
sublinia, format din sub+linia, se desparte sub-li-ni-a; nesprijinit se desparte ne-spri-ji-nit .
Noul DOOM dă prioritate despăririi pe principii fonetice în defavoarea structurii
morfologice a cuvintelor. De aceea, se accept ă ambele variante de despărire în silabe în
exemple precum: inegal (in-e-gal; i-ne-gal), portavion (por-ta-vi-on, port-a-vi-on), dar se
preferă varianta fonetică.
ATENIE la despărirea cuvintelor la capăt de rând!
41

Conform DOOM, regula despăririi cuvintelor la capăt de rând, valabilă pentru

ambele modalităi de despărire (după pronunare şi după structură, conform
principiului fonetic şi principiului morfologic), este interdicia de a lăsa mai ales la
sfârşit de rând, dar şi la început de rând o secvenă care nu este silabă. Fac excepie
grupurile ortografice scrise cu cratimă (dintr-|un, într-|însa), la care se recomandă
însă, pe cât posibil, evitarea despăririi.
Orice nedumerire legată de despărirea în silabe a vreunui cuvânt se lămureşte

consultând Dic  ionarul ortografic, ortoepic şi morfologic.
EXERCIIUL 19
Despării în silabe următoarele cuvinte şi arătai ce regulă ai aplicat: fruct, strâm  i, furi şat,
func  ionar, cerboaică , licean.
EXERCIIUL DE LECTURĂ 20.

[...] DOOM-ul actual cuprinde 62.000 de mii de cuvinte, cu 2,500 mai mult decât prima ediie (1982).
Este vorba, în esenă, de cuvinte noi, scoase din dicionarele recente, sau de termeni care circulă în
mass media şi în limba vorbită... Unele nu s-au fixat bine în limbă, circulă sub mai multe forme, altele
tind să se stabilizeze. M-am întrebat, văzând explicaiile de mai sus, dacă n-ar fi fost mai bine ca,
înainte de a le introduce într-un dicionar academic, să mai fi aşteptat puin pentru a vedea dacă
limba literară reine sau nu aceste anglicisme, franuzisme, italienisme care se grăbesc să intre în
casa limbii române....Cât de necesară este, mai ales, această „romgleză” pe care o ascultăm – de
cele mai multe ori amuzai, alteori iritai – la TV sau la Radio, vorbită cu precădere de Chiriele
mediei de astăzi şi ale lumii politice?...Nu este totdeauna necesară, dar n-avem încotro, nu putem s-
o interzicem. Şi, de altfel, nici nu avem cum. Trebuie să lăsăm ca un termen nou să-şi dovedească
utilitatea sau să dispară de la sine, pur şi simplu. Vor intra definitiv în limba română literară a accesa,
acquis, broker,
folosite cu dealer,
precădere degay, hacker,
experii noştriitem, ? Deocamdată
jacuzzi, trend
în integrarea europeană. circulă
Nu ştim încă prineste
dacă gazete şi bine
sau nu sunt
să le introducem într-un dicionar care dă norme de vorbire şi scriere corectă...[...]
DOOM-ul nostru apare, este limpede, într-un moment în care este mare nevoie de el. Nu trebuie să
fii lingvist ca să-i dai seama că limba română s-a urâit sau, mai bine zis, este urâită, simplificată,
traumatizată de unii vorbitori fără carte şi fără bun-sim. Nici limba scrisă nu dă totdeauna semne de
inteligenă şi corectitudine. Ce-i mai grav este faptul că nici limba oamenilor culi nu este întotdeauna
armonioasă, corectă, frumoasă („frumoasă” ca atribut al exactităii şi al capacităii de a nuana). Este
suficient să asculi o seară vedetele de la TV pentru a-i da seama cu câtă graie „jupoaie” bietele
noastre cuvinte şi cât de anapoda plasează ele accentul în interiorul unui termen oarecare...[...]
(Eugen Simion, Cuvânt-înainte la DOOM)
După ce ai citit textul de mai sus, r ăspundei la următoarele întrebări:

1. În ce constă ezitarea pe care autorul o mărturiseşte relativ la cuvintele intrate în DOOM?
2. Cum definii Dvs. „casa limbii române”? Formulai o opinie personală.
3. Dai câteva exemple, altele decât cele oferite în text, care ar putea exemplifica
„romgleza” despre care vorbeşte autorul.
4. Ce înelege Eugen Simion prin „limbă frumoasă”? Ce înelegei Dvs. prin „limbă
42

frumoasă”?
SARCINI ŞI TEME
1. Despării în silabe următoarele cuvinte şi arătai ce regulă ai aplicat: maseur,
materialist, carioca, furt, strâm  i, liceal, frustrare, machiat, maistru, desface.
2. Arătai care din cele două variante de pronunie este corectă [ora ecsactă] sau [ora
egzactă] în expresia ora exact ă.
3. Identificai şi explicai rolul semnelor de punctuaie şi de ortografie din textul de
mai jos.
– Moşnege, zise ea, ruşinată, dă-mi şi mie nişte galbeni!
– Ba pune-i pofta-n cui, măi babă! Când i-am cerut ouă, ştii ce mi-ai
răspuns? Bate acum şi tu găina, să-i aducă galbeni; c-aşa am bătut şi eu
cucoşul, ştii tu din a cui pricin ă... şi iaca ce mi-a adus! (Ion Creangă,
Pungu  a cu doi bani).
4. Corectai greşelile din textul următor (copiat de pe o pagină de forum al elevilor de
clasa a VIII-a), rescriindu-l. Apoi identifica i şi explicai trei tipuri de greşeli pe
care autorul textului le-a produs. Care dintre aceste forme incorecte credei că au
fost produse intenionat, cu ce intenie?
tezele astea chiar

mare prostie suntcare
e k unii porkrii.sunt de acord
sunt paraleli cu cei care au spus asta.cea
cu matematik,ramana,sau maisi
cu istoria
geografia sa ia note mari,cum nu au nici la ore,iar la tezele astea, copiaza p
rupte. RUSINE!!!!!!!!!!! sper sa va vina mintea la cap si sa readuceti totul la
normal,cum a fost inainte cu capacitatea
43


BELDESCU, G., Ortografia în şcoală, Bucureşti, 1973.
ŞUTEU, Flora, Elisabeta ŞOŞA, Îndreptar ortografic şi morfologic, Bucureşti, Editura
Floarea Darurilor, Saeculum I.O., 1999.
VINTILĂ-RĂDULESCU, Ioan, Ce e nou în DOOM, pe pagina de internet a Academiei
Române.
1998.
*** DOOM , Dic  ionar ortografic, ortoepic, ortoepic şi morfologic al limbii române,
Editura Academiei, 2005.
*** Dic  ionar de ştiin  e ale limbii, Bucureşti, Editura Ştiinifică, 1997.
*** Sinteze de limba română (coord. Theodor Hristea), Bucureşti, 1984.
44

UNITATEA DE ÎNVĂARE 14. Elemente de lexicologie
1. Vocabularul. Lexicologia. Perspectivă de ansamblu asupra vocabularului

2. Cuvântul – unitatea de bază a vocabularului. Relaia semnificat - semnificant - referent. Structura
cuvântului. Rădăcina, afixele (lexicale şi gramaticale), desinena
6.Greşeli lexicale
ŞI OBIECTIVELE
SCOPULCapitolul î şi propune
1. să prezinte vocabularul limbii române în ceea ce prive şte clasificarea şi
dinamica lui;
2. să definească unitatea de bază a vocabularului, cuvântul, din punct de vedere
semantic, referenial şi morfologic;
3. să analizeze anumite abateri de la norm ă (greşeli lexicale) şi s ă dezvolte atenia

şi observaia critică a studenilor în ceea ce prive şte aceste abateri de la normă.
SCHEMA CAPITOLULUI
Vocabularul – totalitatea cuvintelor unei limbi. Cuvântul – unitatea de bază a
vocabularului.
Din Cuvântul
punct de vedere – abordat
referen dinvorba
ial, este punctdespre
de vedere referen
relaia ial, semantic
cuvântului şi morfologic.
cu realitatea pe care o
denumeşte. Din punct de vedere semantic, este vorba despre semnificaia cuvântului care
reiese din relaiile pe care acesta le stabile şte cu alte cuvinte. Din punct de vedere
morfologic, este vorba despre pările componente ale cuvântului.
Ultima parte a capitolului propune analiza unei liste de gre şeli lexicale.
1. VOCABULARUL. LEXICOLOGIA
adesea Vocabularul
sinonimi care(lat. referă la : totalitatea
se vocabula „cuvânt”) cuvintelor
sau lexicul unei
(gr. lexis
limbi.: „cuvânt”)
Domeniulsunt termeni
lingvisticii
care se ocupă de studiul vocabularului se numeşte lexicologie (gr. lexis: „cuvânt”, logos:
„ştiină”).
Din punctul de vedere al utilizării cuvintelor, vocabularul se clasifică după cum

urmează:
a. vocabular fundamental şi masa vocabularului;

45

Vocabularul fundamental al limbii române, numit şi vocabular reprezentativ,

vocabular esen  ial, fond principal lexical, cuprinde cuvintele cunoscute de to i vorbitorii
de română şi folosite frecvent. Vocabularul fundamental este estimat la 1500 de cuvinte
(vezi studiul lui Petre Gheorghe Bârlea, Vocabularul limbii române, în Limba română.
Fonetică şi vocabular , 2005) şi este alcătuit din cuvinte care denumesc numele părilor
corpului omenesc, nume de rudenie, numele aciunilor umane zilnice şi obişnuite, obiectele
principale numeviadeaarbori,
domestice, din domestic ă (obiecte
plante, dinrelief,
forme de locuin ă, alimente),
pronumele numele
personale, unor animale
numerale de la 1
la 10, numele culorilor primare, câteva conjunc ii şi prepoziii. Masa vocabularului
cuprinde restul cuvintelor din vocabular. Masa vocabularului înregistrează termeni
populari, regionalisme, arhaisme, neologisme, termeni de specialitate, termeni de argou,
termeni de jargon.
b. vocabular activ şi vocabular pasiv;
Vocabularul activ cuprinde cuvintele frecvent folosite în comunicare şi al căror sens
este deplin cunoscut vorbitorului. Vocabularul pasiv cuprinde cuvintele pe care vorbitorul
le cunoaşte, dar le folose şte rar, sau le recunoa şte, dar nu le folose şte aproape deloc. Un
cuvânt care face parte din vocabularul pasiv al unui vorbitor poate s ă facă parte din
vocabularul activ al altui vorbitor; şi, de asemenea, un cuvânt din vocabularul pasiv al unui
vorbitor poate să ajungă în vocabularul său activ, în funcie de contextele de comunicare în
care se angajează vorbitorul.
c. vocabular literar/ vocabular familiar/ vocabular neliterar;

Vocabularul literar cuprinde cuvintele scrise şi rostite după normele de ortografie şi

ortoepie ale limbii române. Vocabularul familiar cuprinde cuvinte folosite frecvent f ără
pretenia vorbitorului de exprimare înaltă, elegantă, întâlnite frecvent în medii neoficiale
(familie, prieteni, colegi). Vocabularul neliterar cuprinde elemente de limbaj popular,
regional, termeni argotici, de jargon etc.
d. vocabular uzual şi vocabular cu sferă limitată de utilizare (regionalisme, termeni

de specialitate, termeni argotici şi de jargon).

Vocabularul uzual, care se mai numeşte şi vocabular mediu, cuprinde termeni cu
frecvenă ridicată de utilizare în toate mediile lingvistice. Vocabularul cu sferă limitată
de utilizare cuprinde regionalisme, termeni argotici şi de jargon, termeni dialectali,
arhaisme, neologisme etc.
Argoul este reprezentat de vocabularul utilizat de un grup restrâns de oameni, cu
scopul de a camufla sensul comunicării faă de persoane necunoscute. Este un fel de „cod”
pe care îl pot accesa doar cei care fac parte din grupul respectiv, de cele mai multe ori
aparinând lumii interlope. Eg. pentru cuvântul ho  se utilizează în argou termenii bobocel,
calf ă , diurnist, decan, angrosist, cipitor, hultan, ilegalist (P.G.Bârlea, Lexicologia, p. 62).
Se
termeni şte de asemenea
vorbeprecum despre un
boabă („examen , şase ş(semnal
argou al elevilor
nepromovat”) i al studen ilor,a care
pentru atenia că
înregistreaz
atrage
profesorul este în apropiere) etc.
Jargonul este reprezentat de termeni neologici care circul ă doar în anumite medii
specializate şi restrânse şi care nu au fost integra i firesc în sistemul limbii. Se vorbe şte
astfel de jargonul medicilor, al informaticienilor etc. Uneori utilizarea elementelor de
jargon trădează snobismul unor vorbitori, dorina lor de „superioritate lingvistică”, alteori
utilizarea lor este impusă de mediul socio-lingvistic. Eg. impardonabil, mefient, inubliabil,
job, business , a lista, a upgrada, a downloada etc.
46

Alte criterii de clasificare a vocabularului sunt:

- criteriul semantic: clasifică cuvintele în funcie de sensul lor şi relaiile ce se pot
stabili între ele pe baza sensului; vorbim astfel de sinonime, antonime, omonime,
paronime, cuvinte polisemantice etc.) şi
- criteriul formativ: clasifică cuvintele în cuvinte primare şi cuvinte ob  inute – de la

cuvintele primare, prin mijloace interne de îmbogăire a vocabularului, adică prin
derivare, compunere şi conversiune. Asupra acestor criterii vom reveni mai jos.
EXERCIIUL 21
Recunoaştei din seria de mai jos cuvintele care apar in vocabularului fundamental:
masculin, scaun, sfânt, şi, duminică , ştergar, astronaut, astrolog, bunic, pâine.
2. CUVÂNTUL - UNITATEA DE BAZĂ A VOCABULARULUI

2.1. LOCUL CUVÂNTULUI
2.1.1 Cuvântul în dicionar
Orice vorbitor ştie ce înseamnă un cuvânt, fie că e vorba de definiia ortografică (un
cuvântul este o succesiune de sunete şi de litere, purtătoare de sens şi marcată în stânga şi
dreapta de spaiu alb (blanc), fie că în discuie intră sensul (să cunoşti un cuvânt înseamnă
să cunoşti semnificaia pe care fiecare dintre formele sale o are) etc.
Atunci când ne interesează un cuvânt apelăm de cele mai multe ori la dicionar.
Dar, dacă vom căuta cuvinte precum a citi, citisem, citeam, citire, citit vom avea surpriza
să constatăm că nu toate apar în dicionar. De asemenea, în răsfoirea dicionarului putem
avea surprize în cazul unor cuvinte cu form ă identică şi sensuri diferite (eg. baie). Putem
numele ări şsingur

avea ezitunui i atunci
obiect, căutăfenomen:
cândstare, m cuvinte floarea-soarelui,
care redau împreun ă, dou
a ploua cu ăgăsau
leatamai
etc.multe,
Şi de
asemenea, putem întâlni cuvinte al căror sens nu poate fi numit cu uşurină: dacă , pe, lor .
Dicionarul înregistrează toate cuvintele unei limbi, dar nu re ine toate formele
(obinute prin declinare sau conjugare) pe care cuvintele le au. Când c ăutăm un cuvânt în
dicionar căutăm forma de bază (care, funcional, adună toate formele pe care cuvântul le
poate avea). Deci pentru seria de cuvinte a citi, citisem, citeam, căutăm în dicionar
cuvântul-titlu/ articolul de dicionar citi (forma de infinitiv a verbului); pentru frumo şi,
frumoas ă , frumos, c ăutăm cuvântul-titlu frumos (forma de masculin singular la adjective);
pentru am plecat şi voi pleca, c ăutăm pleca (forma de infinitiv a verbului) etc. Dar cuvinte
precum frumos şi frumu şel au intrări separate în dicionar, adică se constituie drept cuvinte-
titlu independente. Expresiile de genul a o lua la sănătoasa se găsesc în dicionar la
articolul consacrat
sensuri diferite cuvântului
au intr ări separate în ădicdin
de baz expresie.
ionar (masă:Cuvintele careă2au
masă1, mas aceeaseşiconstituie
), deci formă şi
drept cuvinte-titlu independente.
Forma de bază a cuvântului, şi deci forma sub care este re inut în dicionar, este
pentru verb forma de infinitiv (eg. a citi), pentru substantiv – forma de nominativ
nearticulat (casă , c ăsu ă), pentru adjectiv – forma de masculin singular (r ăcit ). Dacă avem
un cuvânt compus din mai multe unit ăi găsim cuvântul în dicionar căutând la prima
unitate din cuvânt sau la unitatea centrală a expresiei (a face cu ou şi cu o  et ).
47

Seria de cuvinte a citi, citisem, citeam, sau seria băiat, băie  ilor e realizată prin
conjugarea verbului, respectiv declinarea substantivului. Prin declinare sau conjugare se
produc toate formele gramaticale pe care un cuvânt le poate avea. Formele gramaticale ale
unui cuvânt nu schimbă clasa gramaticală / categoria gramaticală din care face parte
cuvântul şi, de asemenea, nu formează, din punct de vedere lexical, cuvinte noi.
Seria de cuvinte cititor, citit, necitit, citire este obinută prin derivare. Prin derivare
rezultă, din punct de vedere
(eg. cinstit-necinstit), lexical,
ceea ce obligcuvinte
ă la o (lexeme) cu sens
nouă intrare diferit
în dic de cuvântul
ionar. Cuvinte de bază
precum
medicină , medicinal, medical, medicament constituie intrări separate în dicionar.
2.1.2. Cuvântul în text şi în discurs

Cuvintele nu trăiesc izolate. Valoarea lor funcională stă în rolul lor în comunicarea
scrisă sau orală, unde cuvântul este mijloc de a transmite idei, gânduri etc. Din acest punct
de vedere funcia principală a studiului cuvintelor/ vocabularului este de a înelege textul/
discursul din care cuvintele în cauză fac parte. Studiat în sine, cuvântul poate fi analizat
prin raport cu realul, într-o abordare referenială (interesează aspectul din realitate pe
care cuvântul îl numeşte), sau prin analiza structurii lui, într-o abordare morfologică
lui pe o hartă ăpălexical

(intereseaz rile componente ale cuvântului
ă, printr-o abordare purtăă toare
semantic de sens),
(intereseaz sau
ă rela în de
iile func ie de
sens carele
pe pozi ia
stabileşte cuvântul cu alte cuvinte).
2.1.3. Cuvântul în context

Începând cu anii ’60 studiile lingvistului Noam Chomsky au orientat cercetarea
lingvistică spre abordarea generativ-transformaională, care pune accent pe structurile şi
transformările frazei, adică pe studiul sintaxei. Din acest punct de vedere se vorbe şte
despre trăsături semantice interne şi contextuale. Sensul unui cuvânt este alcătuit din
trăsături distinctive (numite tr ăsături semantice sau seme). Eg. scaun şi fotoliu se
deosebesc prin faptul că ultimul are brae; trăsătura semantică /cu brae/ face fotoliul să se
diferenieze de scaun.
Diferena între tr ăsăturile semantice interne şi cele contextuale se referă la faptul
că ultimele relevă compatibilitatea sau incompatibilitatea cuvintelor de a intra în
combinaii semantice. Contextul poate impune alegerea unui cuvânt dintr-o serie. Eg.
turmă de oi, ceat ă de oameni, cârd de ra  e, aici oi, oameni şi ra  e aleg substantivele care
numesc ideea de „grup”, selec ionate în funcie de sens, dar şi de context. Un alt exemplu
care susine faptul că sensul unui cuvânt nu poate fi studiat decât în func ie de utilizările
lui, de context, adică de cuvintele care-l înconjoară, îl oferă cuvântul alb. Eg. sensul
relaional al lui alb variază astfel: alb se opune lui negru, dar în vin alb – alb se opune lui
ro şu: vin ro şu, în cal alb – alb se opune lui sur (cal sur ), în urs alb, lui brun (urs brun).
Vorbim în acest caz de abordare sintactică, în care ne interesează funcia cuvântului în
relaie cu contextul.
2.2. DEFINIIA CUVÂNTULUI

Cuvântul este unitatea de bază a vocabularului şi este compus din două planuri:
formă şi con  inut . Planul formei este alcătuit din sunete sau litere, de aici şi expresia
formă sonor ă şi formă grafic ă (învelişul sonor, aspectul grafic). Planul coninutului se
referă la semnificaia pe care cuvântul o are şi conine imaginea pe care pronunarea sau
48

scrierea cuvântului o evoc ă în mintea noastră. Coninutul se mai numeşte în  eles,

semnifica  ie, sens.
Un cuvânt are întotdeauna şi formă şi coninut. Forma şi coninutul nu pot fi

disociate niciodată.
În terminologia lingvistului Ferdinand de Saussure, cuvântul este un semn lingvistic

alcătuit din semnificant şi semnificat. Forma cuvântului poartă numele de semnificant,
iar coninutul, semnificat. Eg. pentru cuvântul măr, spunem că forma fonetică este
alcătuită de succesiunea de sunete [m, ă, r], forma grafică din literele m, ă , r, iar coninutul
este „fruct cu gust...” sau „pomul care face acele fructe....” (vezi DEX).
Între semnificant şi semnificat legătura se consideră a fi arbitrară, întâmplătoare. Între

semnificant şi semnificat nu există nici o legătură logică, dovadă că aceeaşi realitate,
acelaşi coninut are semnificani diferii în limbi diferite: eg. măr, pomme, apple etc.
Spunem deci că semnul lingvistic este arbitrar.
Trăsătura oricărui semn este că poartă semnificaie. Semnele convenionale au
semnificaia pe care le-o acordă convenia socială. Interpretarea lor depinde de capacitatea
utilizatorului. Exemple de semne sunt simbolurile matematice, hările, sistemul
semnalizatoarelor rutiere. Între acestea există semne care nu au caracter arbitrar evident şi
care stabilesc o relaie logică între semnificat şi semnificant (eg. hările): acestea se numesc
semne iconice. Este şi cazul unor semne lingvistice precum interjec iile onomatopeice
(cucuriguuu, bzzz). Însă majoritatea semnelor lingvistice sunt arbitrare. Relaia dintre
semnificant şi semnificat, dintre formă şi coninut, se stabileşte prin convenie socială,
istorică etc.
Au existat opinii conform cărora cuvintele „numesc” lucrurile, şi deci între cuvinte
şi obiectele pe care acestea le denumesc, exist ă relaie de determinare directă. O credină
asemănătoare se referă la puterea pe care cuvântul o are în a determina (influena) forma
obiectului numit. E vorba de credine vechi, pierdute de mult în societ ăile moderne,
referitoare la alegerea numelui unui copil în func ie de semnificaia pe care numele o
poartă. Eg. Emanuel – „cu noi este Dumnezeu”, Alexandru – din gr. alexein „a proteja, a
apăra” şi andros „bărbat”; Irina – din gr. eirênê „pace”, Roxana – „strălucitoare” etc.
2.3. SEMNIFICAT-SEMNIFICANT-REFERENT
Cele două planuri – semnificantul şi semnificatul – sunt asociate unui al treilea
element, referentul, şi anume obiectul din realitate căruia i se asociază semnul lingvistic.
semnificant [m ă r];
semnificat „fruct al mărului, de formă rotundă-turtită şi de diferite culori...”
49

referent
Relaia dintre referent, semnificat şi semnificant a fost schiată în figura de mai jos.
SEMNIFICAT (gând, concept, imagine)
SEMNIFICANT REFERENT
(forma grafică) (obiect din lume)
Figura 2
(schema
gândit-o este numităconform
în 1923; triunghiul lui Odgen
acestei şi Richards,
scheme după numele
rela ia dintre cuvânt şsemioticienilor care au
i lucru este indirectă,
mediată fiind de concept).
2.4. SEMNIFICAIA CUVÂNTULUI

Care este semnificaia unui cuvânt? Cum o putem afla?
2.4.1. Abordarea de tip referenial. Cuvântul numeşte un aspect din realitatea
extralingvistică.
Dacă ne uităm spre realitatea extralingvistică la care face trimitere cuvântul, la

obiectul spre care semnul lingvistic trimite, sensul cuvântului îl dă referentul. Toate
cuvintele, toate semnele trimit la un referent, cuvântul desemnează realul. În acest fel
învăarea lexicului presupune în primul rând cunoa şterea referentului. În această situaie,
spunem că abordarea lexicului este referenială. Astfel e uşor de găsit sensul lui cal,
măgar, calculator , dar mai dificil pentru totu şi, pe, chiar . Nu este întotdeauna limpede nici
la ce se referă cuvântul masă în situaii de tipul: Am luat masa, a fost o mas ă gustoasă , fa  a
de masă , ne-a invitat la masă etc. Sensul lui masă pare să nu fie obiectul din realitate
denumit prin cuvântul masă, ci ceea ce cuvântul masă denotează sau conotează.
Denotaia este semnificaia unui cuvânt a şa cum este definit acesta în dic ionar. Sensul
denotativ este numit şi sens referenial sau sens cognitiv. Existe cuvinte care au o denota ie
fixă, un sens unic, dar majoritatea î şi schimbă denotaia în timp. Denotaia se mai numeşte
denotare, denumire, desemnare, semnificare, referin ă.
Conotaia semnifică asocierile personale sau emoionale pe care un cuvânt i le genereaz ă
vorbitorului.
EXERCIIUL 22
50

Construii enunuri cu sensul denotativ şi sensurile conotative ale cuvintelor: inimă , fluture,
f ărâmitur ă , şoarece, iarbă , a înota, aplecat, a m ătura.
Exemplu: Inima bate în doi timpi: tic-tac. (sens denotativ) / Inima Europei a început să bată
încă din Grecia antică. (sens conotativ)
2.4.2. Abordarea de tip semantic. Sensul vine din rela iile pe care le stabile te
cuvântul.  ş
Dacă accentul cade pe semnificat, abordarea lexicului este de tip semantic. Iar
sensul cuvântului reiese din relaiile pe care acesta le stabile şte cu alte cuvinte. Aceste
relaii de sens se numesc relaii semantice. Orice cuvânt intră în relaie semantică, direct
sau indirect, cu alte cuvinte: dovadă sunt situaiile nenumărate în care cuvintele apar unul
lângă altul în anumite construcii gramaticale. Spunem astfel că sensul unui cuvânt se
manifestă în relaii contextuale. Eg. a merge, chiar pot apărea în aceeaşi construcie chiar
merge; vagon, soare în vagon sub soare etc. Există totuşi anumite restricii de combinare
semantică, incompatibilităi semantice. (Spre exemplu, asocierea Elevul curge, cu toate că
sintagma este gramatical corectă se consideră incompatibilă; totuşi, dacă o introducem în
context, sensul sintagmei în forma Elevul curge pe sub bancă de oboseală poate fi conotată
cu efectele unei oboseli epuizante.) Observăm deci că sunt diferite grade de compatibilitate
semantică. De la varianta Elevul înva ă , Elevul este bătrân, Elevul doarme, până la
varianta incompatibilă Elevul curge.
EXERCIIUL 23. EXERCIIU DE LECTURĂ. Citii textul de mai jos şi identificai specificul
restriciilor semantice comparativ cu specificul restric iilor gramaticale.
Restriciile de combinare semantică au grade variate. Dacă restriciile gramaticale se
constituie în tipare fixe, sunt stabile, cele semantice variază în funcie de diferii factori (cel
mai important fiind contextul de utilizare a cuvântului) şi pot fi adesea surmontate prin
utilizarea „figurată”, a conotaiilor unui cuvânt. Totuşi „înelegerea şi respectarea restriciilor
semantice presupun o atentă şi conştientă utilizare a cuvintelor; o exprimare clară implică, pe
de o parte, alegerea «cuvântului potrivit», a cuvântului capabil să redea cât mai bine ideea
care constituie obiectul comunicării, iar, pe de altă parte, selectarea cuvintelor care se
combină între ele în modul cel mai fericit, contribuind astfel la corectitudinea, limpezimea,
elegana comunicării” (Valeria Guu Romalo, Corectitudine şi greşeală, p. 115).
Subliniez faptul că anumite limitări semantice î şi pierd caracterul de restricie în funcie
de context.
Combina Contextul
iile lexicale neobipoate
şnuite schimba gradulcunoa
pot fi rezultatul de şcompatibilitate a combina
terii precare a sensului iilor.
cuvintelor,
şi atunci sunt dăunătoare comunicării, dar pot s ă fie „rezultatul unei viziuni originale
asupra lucrurilor, al unei optici speciale şi, în acest caz, constituie modalit ăi de expresie
care stimulează imaginaia şi afectivitatea”, rezultat de cele mai multe ori al gândirii
poetice.
Eg. cuvântul pa şte este o combinaie inedită şi frapantă, al cărei sens este lămurit de
contextul poetic în care se încadrează într-un text al Constanei Buzea: „Făcutul meu,
Cuvântul, paşte în munte imagini/ sub norii toamnei grei...” Intervenia contextului
51

precizează domeniul de referină (este vorba deci despre un cuvânt care înregistreaz ă
imaginile toamnei) şi clarifică posibilităile de interpretare ale sintagmei care iniial părea
incomprehensibilă.
EXERCIIUL 24
Stabilii contexte potrivite pentru a susine compatibilitatea semantică a următorilor
termeni:ă de argint; fluturele tremur ă; teatrul vuie şte.
Biciclet
Eg. Broşă primită este o mică biciclet ă de argint .
Un alt tip de rela ii semantice, bine definite şi structurate în lexic, sunt relaiile de
sinonimie, hiponimie, antonimie etc. (le vom discuta mai jos).
Se întâlnesc de asemenea situaii în care aceluiaşi complex sonor îi sunt asociate mai
multe sensuri. Este vorba despre cuvinte cu mai multe sensuri, care ilustrează fenomenul
de polisemantism . Un fenomen interesant este faptul că acelaşi complex sonor trimite, în
funcie de domeniul în care este întrebuinat, la semnificani diferii; spre exemplu calcul
trimite la semnificaii diferite în medicină (calcul renal) şi în matematică (calcul algebric).
2.4.3. Abordarea de tip morfologic. Sensul e construit din mărcile de sens din
structura cuvântului.
Dacă accentul cade pe semnificant, se urmăreşte structura cuvântului. Elementele care

intră în structura cuvântului sunt purtătoare de mărci de sens (amintii-vă schema celor
patru niveluri ale limbii). În acest caz abordarea lexicului este de tip morfologic.
Pentru a analiza structura cuvântului, să ne imaginăm un vorbitor de română,
incredibil de incompetent, care alcătuieşte, imposibil de crezut, următoarea propoziie:
Gr ădinar gustos a culege din merele livad ă, în loc de Gr ădinarul a cules merele gustoase
din livad ă. Forma greşită rezultă evident din utilizarea incorectă a legilor şi formelor
gramaticale (la nivelul 2 şi la nivelul 3 al schemei nivelurilor limbii. Vezi Figura 1). La
nivelul
compusă2 din
al schemei
rădăcină nivelurilor limbii,şi pe
(radical şi afixe) palierul
desinen e.
morfologic, structura cuvintelor este
1. Rădăcina (sau radicalul) conine şi comunică sensul lexical al cuvântului. Rădăcina

este partea cuvântului care rămâne neschimbată, comună tuturor formelor pe care
cuvântul în cauză le poate avea, comună tuturor cuvintelor care alcătuiesc familia
lexicală.
O familie lexicală (numită şi familie de cuvinte) este alcătuită din toate cuvintele obinute
prin derivare de la un cuvânt de bază (de la aceeaşi rădăcină). Spre exemplu, familia
lexicală a cuvântului floare cuprinde cuvintele flor icică, flor icea, a în flor i, în flor it,
în flor itor, neîn flor it.
2. Afixele sunt elemente ataşate rădăcinii pentru a forma cuvinte noi (afixe lexicale –
sufixe, prefixe) sau forme gramaticale diferite ale aceluiaşi cuvânt (afixe gramaticale,
care contribuie la crearea unor forme flexionare ale cuvântului). Rădăcina şi afixele
formează tema cuvântului.
52

3. Desinenele se adaugă la temă pentru a exprima categoriile morfologice ale

cuvântului (gen, număr şi caz la substantive, numărul şi persoana la verbe).
Eg. în exemplul Pescarii rearuncaser ă undi  ele la adâncime, structura cuvintelor este
următoarea:
Pescar + i + i
Pescar - i – Desinenă de i-Articol hotărât

Rădăcina lural.
re +arunc +a +se+ră ră –

desinenă
de plural
a+ se – afixe gramaticale,

re- prefix arunc - rădăcina indică timpul mai mult ca
perfect
După modelul de mai sus identificai structura cuvântului undi  ele şi adâncime.
undi+e+le
undi  e le
.
adâncime
- -
3. DINAMICA VOCABULARULUI
frecventLexicul
utilizateeste caracterizat
într-o anumită printr-o
perioadămare capacitate
, altele de schimbare:
dispar, altele ajung să unele
fie rarcuvinte suntşi
întâlnite
adesea ocolite cu bună ştiină de vorbitori, altele sunt recent intrate în limbă sau recent
create în limbă.
Dinamica limbii se poate observa cel mai bine pe axa temporală: cuvintele vechi,
folosite cândva şi ie şite acum din uz (arhaismele) în relaie cu cuvintele noi, recent intrate
în limbă pe filiera unor limbi străine sau recent create în limbă (neologismele). Eg. arca ş ,
birjă , paharnic, sp ătar, vornic (arhaisme); computer, cip, site, a upgrada (neologisme) etc.
53

Pentru a ilustra dinamismul lexicului românesc printr-un alt fenomen, care se

întâlneşte astăzi, selectez câteva exemple din lucrarea lui G. Gruiă, Moda lingvistic ă 2007.
Norma, uzul şi abuzul (Editura Paralela 45, 2006, pp. 15-60).
Unele cuvinte, utilizate în codul lingvistic „oficial” cu un anumit îneles, sunt
folosite astăzi cu un sens nou, adăugat prin influena unui model străin. Eg. cuvântul
interviu definit prin „convorbire între o personalitate politic ă, culturală etc. şi un ziarist, în
cursul căreia acesta îi pune întrebări în diverse probleme de actualitate, în vederea
publicării lor în presă sau a difuzării la radio şi televiziune; p. ext. Text al acestei
convorbiri, apărut în presă sau difuzat la radio şi televiziune” este folosit ast ăzi şi cu un alt
sens (recuperat după modelul din limba engleză, din care cuvântul a ajuns la noi):
„întrevedere, întâlnire”, „întâlnire de angajare”. La fel, a realiza, provenit din franceză şi
utilizat cu înelesul de „a înf ăptui, a îndeplini ceva, a câştiga, a se dezvolta profesional”
(eg. A realizat multe de când lucrează în str ăinătate) se întrebuinează astăzi şi cu sensul
„a-şi da seama, a înelege, a observa, a con ştientiza” (eg. Am realizat c ă nu vom ajunge la
timp; a realizat gre şeala pe care o f ăcuse). La fel, loca  ie, substantiv a cărui arie de
utilizare viza „închirierea, contractul de închiriere”, „suma plătită pentru anumite lucruri
luate în folosină temporară” (în sintagme precum taxă de loca  ie), primeşte azi un sens
suplimentar
cursurile au de loc„poziie ăspa
în urm ială, loca
toarele amplasament pentru
 ii...). La fel, o construc
adjectivul ie, ,domiciliu,
formal încetăenitsediu” (eg.
cu sensul
„care ine de aparenă, deci opus esenialului”, a primit sensul de „oficial” (eg. Invita  ia
formală de a participa la întrunire). La fel, adjectivul punctual , asociat calităii numită
„punctualitate”, şi-a extins sfera de sens (sfera semantică) spre „fix, precis”: eg. vreau să
r ăspunde  i punctual la întrebări.
Asemenea modificări în viaa cuvintelor ilustrează caracterul viu al limbii; şi, chiar
dacă în calitate de vorbitori de rând ast ăzi nu ne mai dăm seama, asemenea modificări de
sens s-au produs de-a lungul întregii istorii a limbii române. Spre exemplu, cuvântul carte
(eg. Pân’ la mândra îi departe/ nu po  i merge f ăr’ de carte) şi-a pierdut sensul de
„scrisoare”, în favoarea celui cunoscut şi întrebuinat astăzi.
specializate: ăirea inventarului

Îmbogcuvinte din lexicul specializat, face şunui
lexical sespecific i prin intermediul
anumit domeniu,terminologiei
ajung să fie
utilizate şi de nespecialişti, dar în acest caz termenii circul ă cu „o semantică aproximativă”,
deoarece „consultarea dicionarului explicativ nu a intrat deocamdată în reflexul cultural al
multor vorbitori”. E vorba de cuvinte precum sintagmă , segment, top etc.
3.1. ÎMBOGĂIREA VOCABULARULUI

Îmbogăirea vocabularului se realizează prin mijloace interne ale limbii (derivare,
compunere, schimbarea valorii gramaticale; este vorba, în aceste cazuri, despre cuvinte
obinute, formate „pe teren românesc”) şi mijloace externe (neologismele). Exemplu
evident al îmbogăirii lexicale este formarea familiei lexicale (toate cuvintele formate de la
aceeaşi rădăcină / de la acelaşi cuvânt de bază şi înrudite ca sens; vezi exemplul din
subcapitolul anterior).
EXERCIIUL 25
Alcătuii familia lexicală a cuvântului soare.
54

3.1.1 DERIVAREA
Derivarea este procedeul de formare a cuvintelor noi prin adăugarea unor afixe la
rădăcina unui cuvânt. Dacă afixele se aşază la începutul cuvântului ele se numesc prefixe.
Dacă se aşază la finalul cuvântului, se numesc sufixe.
Eg. maşină+uă> maşinuă (cuvânt obinut prin derivare cu sufixul u ă de la cuvântul de
bază „maşină”, cu rădăcina ma şin); ne+vinovat> nevinovat (cuvânt obinut prin derivare
cu prefixul ne- de la cuvântul de bază, „vinovat”, cu rădăcina vinovat ); în+soare+i> însorí
(cuvânt obinut prin derivare cu prefixul în- şi sufixul -i de la cuvântul de baz ă „soare”, cu
rădăcina sor ).
Sufixele au fost clasificate astfel:
- din punct de vedere morfologic (după partea de vorbire ce rezultă în urma
derivării): dintre care cel mai frecvent întâlnite sunt sufixele substantivale (eg. fier
+ar>fierar ; lung+ime>lungime ), sufixele adjectivale (aur+iu>auriu); sufixele
verbale (eg. în+soare+i> însorí ); sufixe adverbiale (bărbat+e şte >bărbăte şte);
- după genul cuvântului rezultat în urma derivării: sufixe moionale (eg.
prieten+ă> prietenă; broască+oi> broscoi);
- după criteriul semantic: sufixe diminutivale (sugerează imaginea micşorată a unui
obiect, eg. băiat+aş>băieaş; fată +iă>fetiă); sufixe augmentative (cu valoare de
amplificare a imaginii obiectului denumit; eg. b ăiat+oi>băie  oi; lung+an > lungan);
sufixe pentru nume de agent (eg., poştă+a ş> po şta ş); sufixe pentru denumirea
abstraciunilor (eg. catolic+ism>catolicism); sufixe pentru substantive colective (eg.
muncitor+ime>muncitorime); sufixe pentru denumirea originii (eg.
Ardeal+ean>ardelean ); sufixe pentru denumirea însuşirilor (eg. dar+nic> darnic;
asculta+tor >ascult ător ); sufixe care indică locul (eg. alun+i ş> aluni ş); sufixe care
arată modalitatea (bărbat+e şte> bărbăte şte) etc.
Prefixele au fost clasificate astfel:
- prefixe privative – imprimă cuvântului de bază sensul de „f ără...”, „lipsit de” (eg.
a+politic> apolitic; dez+lega> dezlega); prefixe negative – imprimă cuvântului de
bază valoare negativă (eg. a+normal> anormal ; ne +liniştit> nelini ştit ); prefixe
iterative – imprimă cuvântului de bază ideea de repetare (eg. r ăs+cumpăra>
r ăscumpăra; re+citi> reciti) etc.
Derivarea regresivă
Cuvântul cuget s-a format de la cuvântul a cugeta, prin c derea sunetului a din
ă cuvânt nou, pornind
final. În acest caz avem de-a face cu derivare regresivă: formarea unui
de la un cuvânt de baz ă, prin înlăturarea sufixului. Eg. prun – format prin derivare
regresivă de la prună; sărut – format prin derivare regresivă de la săruta.
Derivarea parasintetică
Cuvântul a însorí s-a format de la cuvântul de baz ă „soare” cu prefixul în- şi
sufixul -i. Derivarea realizată prin ataşarea simultană la un cuvânt de bază a prefixului şi a
sufixului se numeşte derivare parasintetică. La fel a înnoda: în+nod+a> înnoda etc.
55

Seriile derivative
Atunci când pe baza unui cuvânt derivat, dintr-un cuvânt derivat, se formează un alt
cuvânt derivat rezultă o serie derivativă. Eg. grădină+sufixul ar > grădinar +sufixul ie >
grădinărie.
Prefixoidele şi sufixoidele
În comparaie cu sufixele şi prefixele enumerate mai sus, următoarele: supra-, anti-,
ante-, hiper- sunt doar în mod aparent sufixe. Spre deosebire de afixele reale, acestea sunt,
în limba de origine, cuvinte de sine stătătoare, se pot traduce printr-un lexem corespunzător
în limba română, au circulaie internaională, caracterizând vocabularul tehnico-ştiinific.
Ele sunt considerate adesea elemente de compunere, şi nu sufixe/prefixe. Dar, datorit ă
faptului că nu au autonomie func ională, nu apar independent în limba română, sunt
considerate afixe şi numite prefixoide/ sufixoide. Eg. aero (gr. „aer, oxigen”):
aerodinamic; agro (lat. ager - „ogor”): agroturism ; biblio- (gr. biblios – „carte”):
bibliografie ; crono (gr. cronos – „timp”) – cronometru; fil (gr. filei – „a iubi”): bibliofil,
filologie ; fob (gr. fobein – „a urî”): fotofob etc.
EXERCIIUL
După modelul26 fidel+itate>fidelitate, timid+itate>timiditate , formai substantive de la
următoarele adjectivele: amabil, con ştiincios, combativ, excentric, fatal, opac, palid,
serviabil, original, probabil, atractiv, generos , tare, mic, urât . Care dintre adjectivele de
mai sus nu permit derivarea după modelul menionat?
EXERCIIUL 27
Consultai un dicionar şi aflai sensul cuvintelor fotofobie , psihomotor, heliocentric,
ortoepie, fotogen, hipodrom şi apoi arătai care este prefixoidul/sufixoidul din componena
lor.
3.1.2. COMPUNEREA
Compunerea este procedeul intern de îmbogăire a vocabularului prin care se
formează cuvinte noi, unind sau alăturând termeni diferii (cuvinte diferite). Termenii care
intră în componena cuvintelor compuse î şi pierd sensul autonom, independent, pe care îl
au atunci când există independent. Spre exemplu, reunirea cuvintelor unt, de şi lemn
(fiecare cu sens autonom) a creat cuvântul untdelemn, care înseamnă altceva decât unt, de
sau lemn şi denumeşte un referent cu totul deosebit de referen ii elementelor care îl
compun. La fel floarea-soarelui, creată prin alăturarea cuvintelor floare şi soare.
Una dintre caracteristicile cuvintelor compuse este c ă au o structură relativ fixă: eg.
putem spune ciubo  ica cucului (o plantă), dar nu ciubo  ica cucilor (care ar însemna că
vorbim despre cuci cu ciuboele!); spunem gustul untdelemnului, dar nu gustul
untuluidelemn etc.
3.1.2.1. Compunerea prin contopire
56

Compunerea prin contopire creează cuvinte noi, formate din cuvinte care s-au
contopit, s-au sudat. Eg. untdelemn (unt+de+lemn), cineva (cine+va), bun ăvoină
(bună+voină), cuminte (cu+minte), doisprezece (doi+spre+zece) etc.
3.1.2.2. Compunerea prin alăturare
Compunerea prin alăturare duce la crearea unor cuvinte ale c ăror elemente
componente sunt alăturate, f ără a fi contopite. Compunerea prin al ăturare este de două
tipuri: alăturare cu cratimă (eg. ro şu-închis, Tîrgu-Jiu, câine-lup), alăturare f ără cratimă
(eg. Valea Călugărească).
Atenie! Noul DOOM prevede următoarele
I. Se scriu într-un cuvânt toate formele pronumelui negativ compus niciunul, niciuna
„nimeni” şi ale adjectivului pronominal corespunzător niciun, nicio.
Se disting astfel:
- niciun adjectiv pronominal (N-are niciun chef să facă ce i se cere) şi nici un adverb + articol (Nu
e naiv şi nici un om ne ş tiutor) sau nici un conjuncie + numeral (M ă confunda  i, eu nu am nici un
frate, nici mai mul  i);
- niciunul pronume ( N-a venit niciunul „nimeni”) şi nici unul conjuncie + pronume nehotărât (Nu-
mi place nici unul, nici cel ălalt);
- combinaii în care nici este accentuat în frază şi în care se poate intercala, de exemplu, adverbul
mă car (N-are nici mă car un prieten).
Aceste combinaii se folosesc mult mai rar decât pronumele şi mai ales în astfel de structuri binare,
destul de clare din punctul de vedere al înelesului şi al logicii, nu numai al analizei gramaticale.
Se scriu „legat” şi:
- adjectivele cu structura adjectiv + vocala de legătură o + adjectiv, care
exprimă o unitate, având flexiune numai la ultimul element: cehoslovac „din fosta
Cehoslovacie” , sârbocroat;
Dar ceho-slovac „dintre Cehia şi Slovacia”, sârbo-croat „dintre sârbi şi croai”.
- adverbul odată „cândva (în trecut sau în viitor), imediat, în sfârşit”: A fost
odată ca niciodată , O să-  i spun eu odat ă ce s-a întâmplat, Termină odată , Odată
terminat lucrul, am plecat.
Dar se scriu în două cuvinte o dată numeral adverbial (Aş a ceva  i se întâmpl ă numai o
dată în via ă , Te mai rog o dată , O dată la două luni) şi o dată subst. „zi, dată calendaristică” sau
„informaie”.
II. Se scriu cu cratimă:
- adjectivele compuse nesudate cu structura adverb + adjectiv (adesea
provenite din participiu), când compusul prezintă o diferenă de sens faă de
cuvintele de bază: bine-crescut „cuviincios” , bine-cunoscut „celebru”, bine-venit
„oportun, agreat”;
Ele se deosebesc de îmbinările cu o structură şi o componenă asemănătoare, care se
scriu într-un cuvânt când sunt compuse sudate (binecuvântat) şi separat când sunt grupuri de
cuvinte care î şi păstrează fiecare sensul ( bine crescut „dezvoltat bine”).
- substantivele compuse cu unitate semantică şi gramaticală mai mică decât a
celor scrise într-un cuvânt, ca:
- bună-credin ă „onestitate”; bună-creş tere, bună-cuviin ă „politee”;
bună-diminea  a (plantă), bun-ră mas „adio”;
Compusele sudate cu structură asemănătoare se scriu într-un cuvânt ( bună stare
„prosperitate”), iar secvenele în care componentele î şi păstrează autonomia - în cuvinte
separate ( bună creş tere „dezvoltare bună”, bunul gust al libertă ii).
- prim-balerin, prim-balerină , prim-procuror, prim-solist, prim-solistă ;
- bas-bariton, contabil-şef, cuvânt-titlu „intrare de dicionar”, maşină-
57

capcană (în care al doilea substantiv este apoziie);

- termeni care denumesc substane chimice distincte, specii distincte de plante
sau de animale (cu nume ştiinifice diferite) ş.a., la care se generalizează scrierea cu
cratimă - indiferent de structură: fluture-de-mă tase, gândac-de-Colorado (specii de
insecte), vi ă-de-vie (plantă) .
- tipuri izolate: cuvânt-înainte „prefaă”, mai-mult-ca-perfect (timp verbal).
3.1.2.3. Compunerea prin abreviere

Compunerea prin abreviere duce la crearea unor cuvinte din p ările componente ale
cuvintelor care intră în compunere. Eg. P.N.L. (Partidul Naional Liberal), aprozar
(aprovizionare cu zarzavaturi), romarta (arta+românească), TAROM (Transporturi Aeriene
Române).
ATENIE! În ce priveşte scrierea abrevierilor, noul DOOM stipulează următoarele:
I. Actualmente se preferă scrierea f ără puncte despăritoare a unor abrevieri de tipul
SUA, UNESCO etc.
II. Unele litere din anumite abrevieri se citesc după modelul limbii din care au fost
împrumutate abrevierile, eg. CV, citită [sivi], deoarece este împrumutată din engleză,
şi nu din latină (unde nici nu se folosea această abreviere), chiar dacă sintagma pe
care o abreviază, curriculum vitae, este un latinism.
3.3. CONVERSIUNEA (sau SCHIMBAREA VALORII GRAMATICALE)

Conversiunea sau schimbarea valorii gramaticale este mijlocul intern de îmbog ăire
a vocabularului prin care se formeaz ă cuvinte noi prin trecerea de la o parte de vorbire la
alta. Spre exemplu:
- Un verde profund umplea pădure. (un verde – substantiv obinut prin conversiune din
adjectivul verde); Un îndrăgostit cumpără un buchet de flori. (un îndrăgostit – substantiv
obinut prin conversiune din participiul îndr ăgostit ); Cerul înnorat pare o pictură
impresionistă. (înnorat – adjectiv obinut din verb la participiu). Fiecare om vrea câte
ceva. ( fiecare – adjectiv obinut prin conversiune din pronume) etc.
EXERCIIUL 28
Identificai, în textul următor, cuvintele obinute prin derivare, compunere şi schimbarea
valorii gramaticale şi arătai cum s-au format.
Am şi eu o slăbiciune şi eu sunt om! Dorin  ele gra  ioasei mele prietene, domni şoara Maria
Popescu, sunt pentru mine porunci, la cari m ă supun cu atât mai bucuros cu cât v ăd că
prietena mea nu abuzeaz ă niciodat ă de influen  a nemărginit ă ce ştie bine că exercit ă
asupr ă-mi... De ast ă dat ă , ce mare lucru-mi cere?
„Stimate amice,
Ş tiu ce prieten e şti cu profesorul Costică Ionescu [...] M ă-ndatorezi pânî-n suflet
dacă ob  ii de la el pentru elevul Mitică Georgescu din clasa IV liceul X...la latină nota 7,
f ăr ă de care, băiatul, care mi-e rud ă de aproape, r ămâne şi anul acesta repetent [...].
58

Cele mai afectuoase salut ări, a dumitale bună prietenă

Mari Popescu”
(I.L. Caragiale, Lan  ul slăbiciunilor )
NEOLOGISMELE. CALCUL LINGVISTIC
discuNeologismele sunt cuvintele împrumutate din alte limbi. Eg. laptop, fantezie, taxi (vezi
iile de mai sus despre neologisme şi prezentarea dicionarului de neologisme din
Unitatea de învăare 1).
Calcul lingvistic este procedeu de îmbogăire a vocabularului prin copierea structurii
unor cuvinte sau expresii străine. Eg. pânză cu sensul de pictur ă (după fr. toile), periaj (de
la fr. brossage: bross-age; perie-aj), bine-crescut (fr. bien-élevé ), an-lumină (fr. aneé-
lumière), martor ocular (fr. temoin oculair ); a lua cuvântul (fr. prendre la parole ), a face
din  ân  ar armăsar (fr. faire d’une mouche un éléphant ), piatr ă de încercare (fr. pierre de
touche), în floarea vârstei (fr. à la fleur de l’âge) etc.
4. RELAIILE SEMANTICE
Cuvintele unei limbi nu tr ăiesc izolate. Iar semnificaia lor reiese din relaiile de sens
pe care cuvintele le au cu alte cuvinte. Putem înelege asta în urma unui exerciiu simplu:
1. scriei ce cuvinte pute i asocia, pe rând, cu urm ătoarele cuvinte: bebeluş, varză,
scaun. Vei găsi uşor răspunsuri precum bebelu ş-mămică, bebelu ş-biberon,
bebelu ş-bonă; varză-varză a la Cluj, scaun-masă, dar şi scaun-diaree .
2. scriei toate cuvintele pe care la asociai cuvântului dans. Vei obine răspunsuri
precum: vals, discotecă , club, hip-hop, mi şcări, iubire, ame  eală , coregraf, ritm,
gra  ie, visare, balerină , Dansez pentru tine, divertisment, petrecere, salsa, dansuri
de societate, frumos, a cânta, a  opăi. Sau toate cuvintele pe care le asocia i
cuvântului corabie: punte, catarg, vâsle, pror ă , hublou, cabină , cârmă , că pitan,
pira  i, pânză , ancor ă etc.
Lejeritatea cu care vorbitorii nativi pot să răspundă cerinei de mai sus dovedeşte c ă în
bagajul nostru lexical cuvintele sunt grupate în reele de sens, adică în reele semantice.
Principalele relaii de sens care se instituie între cuvinte pot fi clasificate în rela  ii de
antonimie (uscat-ud), rela  ii de sinonimie (proaspăt-fraged), rela  ii de subordonare sau de
hiponimie (animal-câine), rela  ii de coordonare sau cohiponimie (măr-pară), rela  ii de

supraordonare sau hiperonimie (măr-fruct).
Relaii de sens (relaii semantice)

Dacă încercai să arătai ce fel de relaie de sens se instituie între următorii termeni:
vânător-pu şcă , pescar-undi ă , vacă-grajd, găină-cote  , cerbul muge, calul nechează , leul
59

rage, vrabia ciripe şte, turmă-oi, ciread ă-vaci, herghelie-cai, ceat ă-oameni, cârd-gâ şte,

vei observa că relaia de sens este vizibilă: agent-instrumentul de lucru, animal-locuină,
element-unitate formată din mai multe elemente de acela şi fel, animal-sunetul tipic produs
de el.
Dacă încercai să trasai câteva reele de sens pornind de la cuvântul dans, putei
obine următoarea serie: vals, discotecă , club, hip-hop, mi şcări, iubire, ame  eală , coregraf,
ritm, gra  ie, visare, balerină , Dansez pentru tine, divertisment, petrecere, salsa, dansuri de
societate, frumos, a cânta, a  opăi. În felul acesta ai construit câmpul semantic al
cuvântului dans.
Câmpul semantic este alcătuit dintr-o reea de cuvinte care între in relaii semantice cu un
cuvânt cheie. De exemplu, câmpul semantic al locuinei este alcătuit din cuvinte precum:
casă , vilă , castel, palat, bloc, colibă , hotel, han, internat, pensiune, cabană , cort etc.
Relaia dintre aceste cuvinte se bazează pe o trăsătură semantică sau mai multe trăsături
semantice comune: „loc construit”, „pentru a fi locuit”.
De cele mai multe ori, câmpurile semantice se realizeaz ă prin termeni care aparin
aceleiaşi clase gramaticale (ori substantive, ori adjective, ori verbe etc.), dup ă cum se vede
în exemplul următor: câmpul semantic al cuvântului dans. Tipul de dans e redat prin
substantive, locul unde se dansează şi starea indusă de dans sunt redate prin substantive,
tip de dans – prin adjective, mişcările sun redate prin verb etc.
Coregraf, balerină
agentul care face
aciunea
A opăi, a se învârti, a Vals, tango, salsa
se roti, a se da peste tipuri de dans
cap, a ritma, a ondula,
de societate
mişcări
dans
discotec ă, club, graie, visare,

Dansez pentru tine, divertisment,
petrecere ameeală
loc starea indusă
popular, sportiv
clasificare
EXERCIIUL 29
60

Structurai câmpul lexical al cuvântului ciocolată:

Caramel, Poiana, dulce, plăcere, cofetărie, dar, sărbătoare, alune, calorii, interzis, relaxare,
cofetar, lapte, simplă, cafea, caldă, marmotă, cadou, Crăciun, copilărie, cură de slăbire,
aromă, gust, albă, ciocolatier, neagră, de casă
Ingrediente:
Tipuri:
Stări pe care le generează:
Persoana care face/serveşte ciocolata:
Firme si reclame:
Locuri unde se consumă:
Efecte asupra sănătăii:
Circumstane în care se oferă:
EXERCIIUL 30
Alcătuii câmpul lexical al cuvântului scris şi apoi structurai-l după modelul de la
exerciiul anterior.
4.1. Relaia de hiponimie (hiponimele)

Hiponimele sunt cuvintele între care se stabile şte o relaie de tip „includere”: un
anumit cuvânt este inclus în semnificaia unui termen care are semnifica ie mai generală.
Eg. trandafir şi floare (trandafirul este „inclus” în semnifica ia „generală” a cuvântului
floare ). La fel verde-culoare, cal-animal etc. Spunem că trandafir şi floare, la fel viorea şi
floare sunt în rela  ie de hiponimie. Trandafir şi viorea sunt hiponimele aceluiaşi cuvânt,
floare. Trandafir şi viorea stabilesc între ele o relaie de co-hiponimie. Ele sunt co-
hiponime, incluse amândouă în termenul supraordonat floare, care este hiperonimul lor.
Spunem astfel că hiponimul cuvântului a este cuvântul b care este mai specific (a.
fruct – b. măr). Termenul b poate fi numit cu termenul a, adică mărul conine toate
caracteristicile semantice ale fructului, dar invers nu este valabil: eg. câinele este hiponim
pentru animal. Toi câinii sunt animale, dar nu toate animalele sunt câini.
4.2. Relaia de hiperonimie
Relaia de hiperonimie se stabileşte între un cuvânt supraordonat care include din
punct de vedere semantic cuvinte subordonate (hiponimele). Eg. instrument muzical este
hiperonim pentru chitar ă, vioar ă, pian etc. Relaia este de la gen la specie, de la general la
particular.
instrument muzical hiperonim
(chitară) hiponim (vioar ă) hiponim (pian) hiponim
Trecerea de la un hiponim, un cuvânt care desemnează o subspecie, un fel al

obiectului, la cuvântul care desemnează genul, se numeşte generalizare. Eg. măr, păr,
caisă sunt hiponime, iar prin generalizare, fructul este hiperonim. Hiponimul poartă
aceeaşi informaie ca hiperonimul, dar şi una suplimentară.
Trecerea de la hiperonim la hiponim se numeşte specificare. Eg. dans e hiperonim,
iar prin specificare se obin hiponimele vals, tango, salsa; hiperonimul (termenul
supraordonat) este fructul, iar hiponimele obinute prin specificare sunt măr, par ă etc.;
61

hiperonimul este cal, iar hiponimele obinute prin specificare sunt armăsar, iapă , mânz
etc.; clasa copacilor include nucul, mărul, salcia, stejarul etc.
Reinem deci că într-o asemenea relaie termenul specific, particular, subspecia se
numeşte hiponim, iar termenul general, supraordonat se numeşte hiperonim. Spunem că
între salcie şi copac se instituie o rela ie de incluziune, rela ia de hiponimie. Spre exemplu,
alte relaii de hiponimie: leu-animal, petală-floare, căru ă-vehicul, catedrală-clădire,
salcie nu e . niciodat
petrol-lichid Dar întreă salcie şi sicomor
sicomor). relaia
De aceea este dec ăexcludere,
spunem de incompatibilitate
toate hiponimele unui termen (o
supraordonat sunt în relaie de incompatibilitate.
4.3. Relaia de sinonimie

Relaia de sinonimie se instituie între două cuvinte care au aceeaşi
semnificaie. Aceste cuvinte se numesc sinonime (gr. Syn „împreună”, „cu”, Onoma,
„nume”).
Deoarece e vorba despre cuvinte cu acela şi sens, în situaiile în care un sinonim
este înlocuit cu altul, nu au loc modificări de sens în propoziie. Eg. Locuie şte în Bucureşti.
Domiciliaz ă în Bucureşti. A locui şi a domicilia sunt sinonime.
Dacă sinonimele sunt interşanjabile în toate contextele ele se numesc sinonime
totale. Acestea sunt rare şi de cele mai multe ori contextul solicit ă utilizarea unuia sau a
altuia. Adesea selecia unui sinonim dintr-o serie se face pe baza diferen ei dintre
exprimarea familiară, de toate zilele, şi exprimarea mai îngrijită, dintre vorbirea comună şi
cea literară, cultă. Există termeni sinonimi care se deosebesc între ei din punct de vedere
stilistic: unii sunt mai familiari, alii au caracter mai cultivat. Eg a face - a efectua, a sta - a
sta  iona, a merge - a circula. Eg. în situaii precum: Se efectuează lucr ări importante. - Se
fac lucr ări importante, a efectua ine de exprimarea mai îngrijit ă, în vreme ce a face
ilustrează vorbirea comună.
Dar diferenele între termenii sinonimi se referă şi la aspectul înelesului sau al
construciei. Neglijarea acestor diferene duce la un tip de greşeală care se numeşte cultism
şi care rezultă din dorina unei exprimări mai elegante, mai literare. Eg. a merge şi a
circula sunt sinonime; deci putem spune corect trenul merge, trenul circulă, dar nu şi
ceasul merge, pentru că a merge are mai multe sensuri care exprimă mişcare, funcionare
etc., dar a circula exprimă doar deplasarea în spaiu.
Un alt exemplu care dovede şte că e dificil de găsit cuvinte care să însemne exact
acelaşi lucru în toate contextele: a începe şi a demara sunt sinonime; sunt corecte
spectacolul poate demara, cursa demarează, dar ploaia demarează este o structură greşită.
Alegerea cuvântului potrivit din seria de sinonime este intuitivă pentru un vorbitor nativ, ea
ine de simul limbii. De aceea definiia relaiei de sinonimie trebuie specificat ă astfel:
două sau mai multe cuvinte sunt în rela  ie de sinonimie dacă şi numai dacă ele se pot
substitui unul cu altul într-un context .
Trebuie să reinem deci că identitate perfectă între cuvintele unei serii de sinonime
nu exist
exact ă. Din
acela considerente
şi sens pragmatice,
şi exact acelea şi valende economie,
e de are. nu re ine două cuvinte care au
întrebuinlimba
Sinonimele totale sunt cuvintele cu acelaşi sens, deci sunt interşanjabile în toate
contextele. Eg. ză pad ă , nea, om ăt sunt interşanjabile în toate contextele, iar existena lor se
explică prin faptul că au pătruns în limbă pe căi diferite.
62

Sinonimele pariale sunt cuvinte al căror sens e foarte apropiat, astfel încât în
majoritatea cazurilor ele se pot înlocui unul cu altul. Eg. pom-copac-arbore; bun-pre  ios; a
merge-a circula. Diferena între sinonimele pariale şi sinonimele totale reiese din sensul
pe care îl au în context: atunci când cuvintele au acela şi semnificaie referenială, acelaşi
referent, deci trimit la acelaşi obiect din realitate, dar conota iile sunt diferite, e vorba
despre sinonime pariale.
Pentru sinonimele pariale există o distană de utilizare între cele două cuvinte sau o
diferenă de sens. Diferenele pot fi de natură afectivă (dr ăgu ă - iubit ă), sociolectală (a
în  elege-a pricepe), tehnică (hepatit ă-icter ) etc.; Divor  ul s-a desf ăşurat în termeni amicali
şi nu termeni prietene şti. Ajutor şi sprijin sunt sinonime, dar acorzi o mână de ajutor , nu o
mână de sprijin.
EXERCIIUL 31
Găsii contexte potrivite pentru a ilustra sinonimia par ială dintre următoarele cuvinte: a
administra, a gira, a guverna, a controla, a conduce .
Există şi alte clasificări ale sinonimelor (preluate aici după P. G. Bârlea,
Lexicologie ): sinonime arhaice (steag-stindard ); sinonime populare ( femeie-muiere);
regionale (crumpi-cartofi ); sinonime de jargon (slujbă-serviciu); sinonime de argou (bani
- bi ştari); sinonime profesionale (inimă-cord ); sinonime poetice (blond-bălai); sinonime
livreşti (aliaj-amestec).
4.4. Relaia de antonimie

În relaie de antonimie intră două cuvinte al căror sens se opune. Aceste cuvinte se
numesc antonime. Relaia de antonimie este exersată de vorbitorul unei limbi din fraged ă
pruncie: antonimele sunt memorate ş încă din copilărie, iar achiziia de cuvinte noi se
face adesea prin intermediul rela iei udeoropozi ie. Atunci când un copil înva ă cuvântul sus,
achiziionează şi antonimul lui, jos. Ceea ce nu se întâmplă în cazul sinonimelor sau al
hiperonimelor, unde nu se simte nevoia achiziiei termenului pereche.
Relaia de opoziie se realizează astfel:
- prezena unui sens îl exclude pe celălalt: bărbat-femeie.
- relaii lexicale contrastive în care există o interdependenă între termeni, unul este
definit prin celălalt: sus-jos, so  -so  ie.
- relaie de opoziie gradată: cuvintele sunt în opoziie graduală unul relativ la altul şi
în raport cu o normă. Eg. alb opus lui ro şu, negru, brun şi sur : p ăr alb - păr negru,
nopi albe, spaiu alb - spaiu scris, rasa albă - galbenă, neagră, ro şie; magie albă –
neagră.
Antonime totale sunt cuvintele între care un vorbitor nativ resimte opozi ie maximă.
Eg.: rece-cald, înalt-scund . Între alte perechi de antonime opoziia e mai laxă: eg. relaxat-
tensionat , prost-de ştept .
Antonime graduale şi antonime nongraduale

Antonime non-graduale sunt perechile de antonime de tipul bărbat-femeie, mort-viu,
botezat-nebotezat (numite uneori antonime complementare), unde opoziia se referă la
63

faptul că un obiect poate fi ori a, ori b, niciodată amândouă la un loc. Dacă x este căsătorit ,
atunci nu este necăsătorit ; dacă este bărbat , atunci nu este femeie. C ăsătorit-necăsătorit,
bărbat-femeie, botezat-nebotezat sunt antonime nongraduale.
Există şi situaii în care aceste semnificaia acestor cuvinte presupune grade de
intensitate. Acestea sunt situaii în care cuvintele au încărcătură stilistică. Eg. Se sim  ea
mai bărbat . – unde mai bărbat înseamnă „plin de curaj”. Relaia de antonimie şi gradaia
de la un decât
pesimist antonim la cel;ălalt
optimist se poate aobserva
slăbiciunea şi în urmînătoarele
transformat-o putere;exemple: este larg
rochia este maiă ,mult
nu
strâmt ă; pedeaps ă în loc de recompensă; climă foarte cald ă sau foarte rece.
EXERCIIUL 32
Stabilii tipul de antonime (graduale sau nongraduale) pentru următoarele serii de cuvinte:
u şor-greu; vechi-nou; repede-încet ; adevărat-fals; bărbat-femeie; singur-împreun ă;
frumos-urât ; stâng-drept ; public-privat ; e şec-succes; aprobare-dezaprobare ; întrebare-
r ăspuns; avantaj-dezavantaj ; corect-incorect ; adevărat-fals; oficial-neoficial ; ordinar-
extraordinar-banal ; activ-pasiv; a ataca-a apăra; început-sfâr şit ; dificil-u şor ; e şec-succes;
iubire-ur ă; u şor-greu; larg-strâmt ; major-minor ; nou-vechi; optimist-pesimist ; pace-
r ă zboi; pedeaps ă-recompensă; realitate-fic  iune; activ-pasiv ; uscat-ud ; urban-rural ; a
confirma ; a nega; vinovă ie-inocen ă.
Consultai un dicionar de antonime şi găsii antonime pentru următoarele cuvinte: bun,

natural, stil.
Antonimele nongraduale se exclud reciproc. Eg. nou-vechi, cald-rece. Există totuşi
contexte când cele două cuvinte pot să apară împreună în construcii de la x la Z (de la
bogă ie la săr ăcie), x nu Z (tinerii, nu bătrânii), mai mult x, decât y (mai mult pesimist
decât optimist ), atât x cât şi y (atât cei buni, cât şi cei r ăi), nici x, nici y (nici cei buni nici
cei r ăi). Eg. rafturi pline de haine noi cu modele vechi; nesim  irea, veche sau nouă; noua
formulă este mai bună decât cea veche; trecerea de la vechiul alfabet, cu litere chirilice, la
cel nou, cu litere latine; Aceste idei nu sunt vechi, sunt noi; deschidem vineri şi închidem
lunea;; V
fost...
ă a ştept ăm indiferent de vreme, cald ă sau rece; de la început la sfâr şit, filmul a
C ăut ăm dansatoare grase şi slabe, înalte şi scunde; Comedia s-a transformat în
tragedie .
Antonimele graduale nu se exclud reciproc. În cazul lor nu exist ă polaritate, ci
gradaie; ele pot avea grade de compara ie (mai bucuros, foarte bucuros); calitatea pe care
o exprimă este graduală. Eg. cuvinte pereche mare-mic, de ştept-prost , curajos-la ş.
Antonime în relaie de reciprocitate. Spunem că perechile de cuvinte patron -

angajat , a da - a primi , a vinde - a cump ăra, bunic-nepot , doctor-pacient , termenii sunt
antonime în relaie de reciprocitate, deoarece primul îl presupune pe al doilea şi invers.
4.5. Relaia de omonimie (gr. homoios, „la fel, egal, acelaşi”, nymos – „nume”).
Sunt în relaie de omonimie cuvintele care au formă identică şi sens diferit, care se
scriu sau se rostesc în acelaşi fel. Eg. corn (aliment de patiserie) – corn (pom fructifer ale
cărui fructe sunt coarnele); ochi (preparat din ouă) – ochi (organ al vederii) – ochi (element
în alcătuirea aragazului) etc.
Cuvintele care se scriu în acelaşi fel, dar care au semnificaie diferită se numesc
omografe. Eg. haine–haine, veselă-veselă. Iar cuvintele care se citesc în acelaşi fel, dar au
64

semnificaie diferită se numesc omofone. Eg. dealtfel - de alt fel, deoparte – de o parte, de
fel – defel, nici când – nicicând .
Cuvintele omonime au statut de cuvinte-titlu în dicionar, adică pentru fiecare
cuvânt există o intrare proprie în dicionar, notată cu indici 1, 2, 3. Eg. mai1 , mai2 , mai 3 ,
mai4.
1-
Somn „stare fiziologică de repaus”
Somn2 „specie de peşte”
După criteriul lexical şi gramatical, omonimele sunt:

1. omonime lexicale: create la nivel lexical. Eg. r ăzboi – „conflict armat de proporii”;
război – „maşină de esut”.
2. omonime lexico-gramaticale: rezultate din identitatea a dou ă pări de vorbire diferite.
Eg. mică (adj.) – „de dimensiuni mici”, mic ă (substantiv) – „minereu cristalizat”.
3. omonime gramaticale: rezultate din identitatea unor forme flexionare diferite. Eg. el
lucrează (persoana a III-a singular), ei lucreaz ă (persoana a III-a plural).
După criteriul flexiunii, omonimele sunt:

1. omonime totale: eg., cursă (plural curse) – „alergare”; cursă (plural curse) –
„capcană”.
2. omonime par  iale (în cazul cărora formele flexionare nu sunt identice): eg. band ă
(pl. benzi) – „fâşie îngustă de hârtie, esătură, metal”; band ă (pl. bande) „grup (de
răuf ăcători”.
4.6. Cuvintele polisemantice

Un cuvânt care are mai multe sensuri, adic ă un semnificant şi mai muli
semnifica
din contexti, şse găseşştete cuvânt
i senume polisemantic.
în dicionar Semnifica
în interiorul ia cuvintelor
articolului consacrat polisemantice reiese
cuvântului titlu. Eg.
cuvântul baie are următoarele sensuri: cadă, cameră dintr-o locuină unde oamenii se spală,
loc/staiune unde omeni se duc la tratament (la băi). Polisemantismul cuvântului gur ă
reiese din utilizarea lui în expresii precum: a da din gur ă , a avea gur ă spart ă , a  ipa ca din
gur ă de şarpe, gur ă de canal etc.
EXERCIIUL 33
Ilustrai în enunuri polisemantismul cuvântului cap. Pentru asta putei consulta articolul
din DEX consacrat cuvântului cap.
5. DIFICULTĂI ÎN ÎNVĂAREA VOCABULARULUI. PARONIMELE

Unele cuvintele pun probleme chiar şi vorbitorilor nativi datorită unor dificultăi
care reies din forma cuvintelor. E vorba despre paronime.
Paronimele sunt cuvinte cu formă aproape identică, dar sens diferit. Eg. familiar-
familial, albastru-alabastru, pronume-prenume, literar-literal, a colabora-a corobora,
cauzal-cazual, a prescrie-a proscrie, a preveni - a proveni etc. Această apropiere între
formele celor două cuvinte îi face pe unii vorbitori s ă le confunde. Greşeala astfel rezultată
65

e pusă pe seama fenomenului numit atrac  ie paronimică şi se explică prin confuzia de sens
(confuzia semantică) generată de asemănarea formei cuvintelor.
6. GREŞELI LEXICALE
Greşelile lexicale se datorează „dezacordului” semantic, care este generat de 1.
neatenie sau necunoaştere suficientă a coninutului cuvintelor; 2. prezena în limbă a unor
cuvinte apropiate ca formă între care vorbitorul face confuzie; 3. pleonasme; 4. utilizarea
unor cuvinte în contexte care contravin sensului lor propriu; 5. cultisme (c ăutarea de
termeni „aleşi”, „culi”, din dorina de a crea o bună impresie şi imagine); 6. preferina
pentru arhaisme, din dorina de stil „manierat”; 7. elemente de argou şi vorbire familiară.
Ofer în continuare câteva exemple de „dezacord” semantic, selectate din cartea deja citat ă
a Valeriei Guu Romalo şi din lucrarea Moda lingvistică 2007 de G. Gruiă.
1.dezacord semantic:
- în sugestia a fost sugestionat ă de pre şedinte greşeala constă în utilizarea, în locul
verbului a sugera („a face o propunere”) a verbului a sugestiona („a influena prin
sugestie/hipnoză o persoană în sensul unui anumit mod de a gândi sau aciona independent
de voina acesteia”;
- în După cum a  i titularizat reportajul... greşeala vine din confuzia a două verbe: a intitula
(„a da/ a pune un titlu”) şi a titulariza („a numi pe cineva ca titular într-un post”);
- în erau şanse să se poat ă pierde acest meci, nu se cunoaşte sensul cuvântului şansă
„circumstană favorabilă, posibilitate de succes”;
- enunul sunt oameni cărora nu le po  i băga nici cu forcepsul o idee în cap e greşită prin
necunoaşterea sensului cuvântului forceps („instrument de forma unui cleşte cu care se
scoate copilul din pântecele mamei în cazuri de naşteri grele”).
2. O altă sursă de erori lexicale este prezena în limbă a unor cuvinte apropiate
ca formă. Spre exemplu (selecia este până în final tributară cării Valeriei Guu Romalo):
- în enunul Mimodrama Femeia, reducându-se la două personaje, fapt ce înlesne şte
receptarea totalitară , ... greşeala vine din confuzia cuvintelor total şi totalitar („care aplică
sau preconizează dictatura unei minorităi”);
- confuzia între mercantil („interesat, preocupat de câştig”) şi mercenar („militar angajat
cu leaf ă într-o armată străină”, „persoană angajată pentru bani în slujba oricărui interes”) în
enunul totdeauna te-am ştiut mercenară , interesat ă , dornic ă de bani;
- termenii greşii se nasc adesea prin contaminare: prin contaminarea lui imemorial („care
aparine unei epoci îndepărtate, străvechi”) cu memorabil („demn de a fi păstrat în
memorie”) a rezultat imemorabil , în enunul aceast ă vale este din timpuri imemorabile...;
- enunul nu avem apă minerală , avem apă potabilă dovedeşte necunoaşterea sensului
cuvântului potabil; altfel apa potabilă fiind „bună de băut”, şi cea minerală fiind potabilă,
nu este nici o opoziie între ele. În enun ul citat apa potabilă e folosită greşit în opoziie cu
apa minerală, deci cu sensul de „apă de la robinet”.
66

3. O altă sursă de erori de acord semantic îl constituie pleonasmul, „combinarea

unor cuvinte cu acelaşi sens” sau „repetarea unei componente importante în semantica unui
cuvânt prin alt termen, care o reia în mod explicit”. Spre exemplu:
- babă bătrână, am vă zut cu ochii mei , am auzit cu urechile mele (expresii care marchează
insistenă emfatică şi care sunt, în esenă, sinonime cu „am fost martor ocular”, „martor
direct”); sau de bună voie şi nesilit de nimeni iei în căsătorie etc.
- aport adus, a prefera mai bine, avansa  i înainte, panaceu universal, protagonist
principal, a urma în continuare, a men  ine mai departe (vremea se va men  ine mai departe
ploioas ă), pare în aparen ă; un mic detaliu; mijloace mass-media; î şi are propria sa
glorie, poate fi posibilă; se obi şnuie şte de obicei; trecerea prin tranzi  ie; ziarele cotidiene;
studen  i universitari; alegeri electorale, a urma apoi; ani de zile (pleonasme care nu au
altă cauză decât neglijarea coninutului semantic al cuvintelor);
- mai superior, mai optim, cel mai optim în formul ări de genul un vin mai superior, cele
mai optime condi  ii (pleonasme rezultate din folosirea gradelor de compara ie, comparativ
şi superlativ, în cazul unor adjective ca superior, optim, maxim etc. al căror coninut lexical
implică ideea de comparativ sau superlativ: superior înseamnă „plasat mai sus, mai bun”,
optim înseamnă „cel mai bun”);
- prin prisma punctului de vedere (pleonasm rezultat prin suprapunerea a două construcii
aproape sinonime: din punctul de vedere... şi prin prisma... ); la fel a declanş a începerea
lucr ărilor ; în lungul şirului de ani; la fel după pă rerea mea, cred că n-ave  i dreptate;
consider, după pă rerea mea , că a  i comis o mare eroare;
- am mai revă zut o dată filmul (pleonasm datorat dublării explicite a informaiei semantice
exprimată de un termen printr-un al doilea termen).
4. Problema greşelii lexicale se poate pune şi în cazul unor cuvinte folosite în
condiii semantice care contravin sensului lor propriu. Adesea aceste sensuri au fost
deja „legalizate” prin fixarea lor în dicionar. Spre exemplu:
- adjectivul condescendent care înseamnă „binevoitor, amabil”, dar în acelaşi timp şi

„îngăduitor, protector, superior” este utilizat adesea f ără nuana negativă: atitudinea
condescendent ă presupune bunăvoină, amabilitate, dar şi o poziie de superioritate, uşor
dispreuitoare, ignorată adesea în formulări de tipul apreciindu-i talentul, l-au primit şi l-au
tratat condescendent...
- adjectivul stringent („imperios, care nu suferă amânare, de care nu se poate face
abstracie”) este adesea confundat cu adjectivul astringent (despre substane, „care face să
se contracteze esuturile organismului”). E corect deci trebuie să avem în vedere
necesit ă ile stringente; sucul de lămâie este astringent. Şi este incorectă formularea
necesit ă i astringente; la fel se confundă adjectivele lucrativ şi laborios ; verbele a aboli şi
a absolvi într-o formulare precum scriitorul a fost abolit de r ăspunderile civice.
5. Dorina de exprimare „mai îngrijită”, „mai literară”, din care rezultă
preferina pentru termeni mai „culi” generează riscul întrebuinării greşite a
cuvintelor. De cele mai multe ori, gre şeala vine din faptul că vorbitorul alege, nepotrivit,
neologismul din perechea de sinonime în defavoarea termenului vechi şi încetăenit în
67

limbă care se potriveşte în context. De cele mai multe ori cuvântul obi şnuit, banal, familiar
are un coninut semantic mai bogat şi mai larg decât neologismul. Neglijarea acestui fapt
lingvistic generează cultisme, greşeli precum:
- fermoarul acesta nu circul ă (în loc de merge), văd c ă ceasul sta  ionează (în loc de stă).
A circula şi a merge sunt sinonime în contexte precum autobuzele merg/autobuzele
circulă. La fel, a sta  iona şi a sta sunt sinonime în contexte precum ma şina st ă /sta  ionează
în fa  a casei. La fel a debuta şi a începe sunt sinonime când se referă la începutul unei
cariere; de aceea este greşită formularea cântecul debutează cu versurile...
- utilizarea greşită a verbului a servi (masa) în loc de a mânca (a lua masa). Formulările
mai servi  i, vă rog, ce dori  i s ă servi  i la micul dejun? Unde mergem s ă servim masa? sunt
utilizate din dorina de „preiozitate” şi pentru „efecte de elegan ă lingvistică”, elegană
ratată însă din snobism şi incultură. Forma corectă este mai mânca  i, v ă rog, unde mergem
să mâncăm? A servi înseamnă, printre altele, „a îndeplini anumite funcii, îndatoriri faă de
cineva”, „a lucra în calitate de om de serviciu pentru cineva”. Astfel să servim masa
înseamnă să le servim altora masa, să le d ăm altora să mănânce.
- a întreprinde apare în locul lui a lua în expresia a lua măsuri: ministerul va întreprinde
măsurile necesare; sau în locul lui a face din a face demersuri: unii melomani au
întreprins demersuri pentru ca aceast ă casă a compozitorului să devină muzeu etc.
6. Preferina pentru arhaisme şi regionalisme dă exprimării un aspect
pretenios, căutat, adesea artificial şi supărător. Spre exemplu: destinul personajelor
grăieş te cu intense semnifica  ii contemporane; sentimentul patriotic săl ăşluieş te în
sufletele simple; mai este un calup de probleme pe care le-am întâlnit; totul e împlântat în
cea mai solid ă tradi  ie a filmului sovietic.
7. Elementele de argou şi vorbire familiară servesc ca expresie a dezaprobării, a
atitudinii ironice, a inteniei satirice a vorbitorului. Tolerana uzului actual fa ă de termeni
periferici se manifestă prin „tehnicizarea” lor: bi şni ă , butic, băşcălie, băşcălios, haios,
nasol, sau a drincui („a bea”- to drink (engl.), şmenar („persoană care înşală în schimbarea
ilegală a banilor”, a ş păgui; sau gagiu („prieten, coleg, tovarăş”) , mi şto („bun”, „bine”,
„frumos”, „potrivit”), şi în expresii a lua la mi şto, a face mi şto; sau superlative de genul
ultrarapid, supraapartement, ultraocazie, superanali şti politici; dar şi încălcarea limitelor
stilistice dintre exprimarea literară şi cea neliterară în formulări precum comisia statistică
prins ă cu mâ  a-n sac, Major i- a trântit telefonul în nas titularului de la Casa Albă; sau
exprimări de genul a prinde în op  aid (offside).
Prin supralicitarea unor expresii din vorbirea familiară se ajunge la un fel de
„parazii” în exprimarea orală, de cele mai multe ori. Este vorba de utilizarea mult prea
frecventă, şi adesea nejustificată, a unor cuvinte sau construc ii precum iat ă , nu-i a şa? de
ce nu?, dar şi sigur că da, al căror rol este de a stimula aten ia ascultătorului. Eg. Zilele
Hasdeu, zile care iată au debutat..., ave  i o societate în care, iată , vagabonzii au cu to  ii
68

saci de dormit nou-nou  i; pentru noi, admiratorii lui, Richard Strauss înseamnă – şi de ce
nu? – „cavalerul rozelor”; negocierile puteau începe lini ştit şi – nu-i aş a? – pe pozi  ii de
egalitate; deci avem pentru ce s ă ne lupt ăm – sigur că da – pentru acele premii. Un alt
element lingvistic propriu „comunicării orale relaxate” este interjecia hai/haide  i: până
vom vedea...haide  i să r ăspundem...; dacă e vorba să fim mai buni, haide  i să-l ascult ăm
pe George Gershwin; haide  i să vedem, domnule pre şedinte, ce măsuri trebuie luate
imediat (varianta mai potrivită şi mai elegantă ar putea fi: V ă propun, domnule
pre şedinte,...).
În comunicarea nefamiliară, oficială, publică, referirea la persoane ale vieii publice

se face adesea neelegant, numai prin numele de familie (eg. B ăsescu, Pleşu, Tăriceanu
etc.). Normele recomandă ca numele de familie să fie precedat de indicarea funciei sau a
titlului (preşedintele Băsescu, premierul Tăriceanu etc.)
Recomandabil este, de asemenea, ca în condi iile adresării directe să se recurgă la

succesiunea nume de botez+nume de familie: Ion Popescu, Ioana Du şa (nu Popescu Ion,
nu Duşa Ioana – structuri rezultate sub influena documentelor oficiale care presupun
ordonarea alfabetică a numelor pornind de la numele de familie).
EXERCIIUL 34
1. Identificai situaiile în care a cunoa şte e utilizat în locul lui a şti: Cunoa ştem din
istoria României pericolul invaziilor. Cunoa ştem de la colegii mai vârstnici ce
înseamnă asta. Î şi cunoa şte bine meseria. Cunoa şte drumul spre Europa. Cunosc
unde ai Gu
Valeria fost.uDup ă cump.cunoa
Romalo, şte  i, e clădirea cea mai înalt ă (pentru explicaii, vezi
149-150).
2. Identificai şi explicai „cultismele” din formulările de mai jos (pentru l ămuriri,
vezi Valeria Guu Romalo, p. 138-155)
Un film care sondează cu prioritate raporturile psihologice dintre protagoni şti merit ă
premiat ; aceste opere reprezint ă rezultatul unui delicat proces de decantare şi de
cultivare; imagini ca cele care vor urma a  i vizionat acum câteva zile; te invit să
servim masa la restaurantul din parc.
EXERCIIUL 35. EXERCIIU DE LECTURĂ

Citii textul de mai jos, care se referă la atitudinea tinerilor faă de argou. Identificai două
idei pe care textul le con ine şi apoi exprimai-vă opinia în legătură cu acestea.
O deosebită atracie o exercită argoul asupra tineretului. Pentru copii şi mai ales pentru
adolesceni, termenii argotici au o savoare specială datorită „noutăii” lor, dar, poate, în şi mai mare
măsură, pentru că îi şochează pe aduli (părinii se plâng adesea de „cuvintele” pe care copiii „le
învaă la şcoală”), pentru că folosirea elementelor argotice, tocmai prin dezaprobarea pe care o
provoacă şi prin lumea neconformistă pe care o evocă, le dă un sentiment de emancipare, de
independenă.
Deşi uzează şi abuzează în convorbirile lor de argotisme, tinerii, mai ales de la o anume
69

vârstă şi dincolo de un anumit nivel de instrucie, sunt conştieni de caracterul de „licenă lingvistică”
al folosirii acestei categorii de cuvinte. Sentimentul corect al situării elementelor de argou la
„periferia” limbii este foarte puternic: elevii le evită în general în teze, în compoziii; menionarea (şi
discutarea) unui cuvânt argotic la curs provoacă totdeauna ilaritate, exprimând o surprindere uşor
critică, dar amuzantă faă de „îndrăzneala” profesorului. (Valeria Guu Romalo, Corectitudine şi
greşeală, p. 165).
SARCINI ŞI TEME
70

1. Între cuvintele de mai jos identifica i-le pe cele derivate şi indicai prefixele şi sufixele,
acolo unde este cazul: înota, înnopta, proces, proceda, coinciden ă , cooperare, sublinia,
subiect, sublocotenent, descrie, deschis, prezice, presiune, pensiune, peninsular.

2. Identificai, cu ajutorul unui dicionar sensul următoarelor expresii. Acolo unde este
cazul încercai să explicai cum a luat naştere sintagma: şoarece de câmp, şoarece de apă ,
şoarece de bibliotecă , mouse, apă grea, apă de munte, apă distilat ă , apă mineral ă , apă
plat ă , apă oxigenat ă , apă de gur ă.
3. Cu ajutorul unui dic ionar, verificai dacă în următoarele serii de cuvinte se întâlne şte
derivarea de la acelaşi cuvânt de bază: gram, program, organigramă; manie, maniac,
cleptomanie; omnibus, autobus, trolebus, minibus.
4. Alcătuii familia lexicală a cuvântului frunză.

5. În seria următoare: febra urcă , copilul urcă , copilul urcă valiza, copilul urcă în copac,
copilul urcă în lift, pre  ul urcă la 10 $, copilul urcă pe cal, copilului i se urcă la cap
identificai diferenele de sens ale verbului a urca şi încercai să stabilii o progresie
spaială, cantitativă, într-o schemă grafică.
6. Construii câte patru expresii/locuiuni cu fiecare dintre următoarele cuvinte: nas, inimă ,
picior, mân ă , deget, sânge.
7. Construii câmpul semantic al stărilor sufleteşti pozitive: bucurie, plăcere... Putei folosi
un dicionar de sinonime.
8. Identificai, în seriile următoare, cuvintele care nu fac parte din serie: albă – parfumat ă –
înnorat ă - multicolor ă; înalt –înfrunzit – îmblânzit – verde; lichid ă – colorat ă – înflorit ă –
îngrijit ă şi explicai modul în care v-a i gândit.

BÂRLEA, Petre Gheorghe, Vocabularul limbii române, în Bârlea, Petre Gheorghe şi Matei
Cerkez, Limba română. Fonetică şi vocabular , manual pentru programul PIR, 2005.
COTEANU, Ion, Narcisa FORĂSCU, Angela BIDU-VRÂNCEANU, Limba română
contemporană. Vocabularul, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică, 1985.
GRUIĂ, G., Moda lingvistic ă 2007 , Editura Paralela 45, 2006.
GRUIĂ, G., Gramatica normativă, Editura Dacia, 1996.
HRISTEA, Theodor (coord.), Sinteze de limba română, Bucureşti, Editura Albatros, 1984.
71

Unitatea de învăare 15. MORFOLOGIA

1. Substantivul
2. Articolul
3. Pronumele
4. Numeralul
5. Adjectivul
6. Verbul
7. Adverbul
8. Prepoziia
9. Conjuncia
10. Interjecia
Capitolul î şi propune
1. să descrie sistemul morfologic al limbii române;
2. să analizeze anumite aspecte de morfologie din punctul de vedere al gramaticii
normative;
3. să dezvolte atenia şi observaia critică a studenilor în ceea ce prive şte relaia
dintre normă şi uz.
SCHEMA CAPITOLULUI
Pările de vorbire sunt prezentate în ordinea întâlnit ă frecvent în manualele de
gramatică. Fiecare subcapitol începe cu defini ia p ării de vorbire, continuă cu clasificarea
şi prezentarea categoriilor gramaticale şi se încheie cu func iile sintactice pe care le poate
avea partea de vorbire respectivă.
Coninuturile sunt adesea prezentate succint şi rezumate în formă de tabel, ceea ce
facilitează sintetiza informaiei.
Cuvintele unei limbi pot s ă fie clasate în funcie de diverse criterii, după cum am
văzut în unităile de învăare anterioare. După modul în care ele intră în structura unui
enun, cuvintele se organizează în clase gramaticale. Din acest punct de vedere, clasificarea
obişnuită a cuvintelor se face în păr  i de vorbire, care se difereniază între ele prin
cuvinte) şi ă
particularit i specifice,
morfologic de natur
ă (din ă sintactic
punctul ă (posibilit
de vedere al variaă ilecuvântului
iei de asociereînaflexiune).
cuvântului cu alte
Flexiunea reprezintă posibilitatea pe care o are un cuvânt de a-şi schimba forma în
funcie de necesităile la care îl constrânge intrarea lui într-un enun . Un cuvânt flexibil are
mai multe forme. Totalitatea formelor pe care le poate avea un cuvânt într-o comunicare
constituie flexiunea lui. Cuvântul neflexibil participă în comunicare cu o formă unică.
Pările de vorbire flexibile sunt substantivul, articolul, pronumele, numeralul,
adjectivul şi verbul. Iar pările de vorbire neflexibile: adverbul, prepozi  ia, conjunc  ia şi
interjec  ia.
72

1. SUBSTANTIVUL
Substantivul este partea de vorbire flexibilă ale cărei forme variază după categoriile
gramaticale gen, număr şi caz. Din punct de vedere semantic, substantivul denume şte
obiecte: stări, fenomene, însuşiri, nume de aciuni etc.
Substantivul
ora ş vechi poate apiărea
), de determinan în contexte
în cazul ală(turi
genitiv casadeMariei
determinan i adjectivali
), determinan (acestionali
i prepozi ora ş,
(casă cu flori), determinani verbali (casă de locuit , foc arzând ), sau determinani
propoziii întregi (ora şul unde locuiesc).
Substantivul poate determina un verb (cite şte c ăr  i), un adjectiv (necesar ă omului),
o interjecie (iat ă cascada!) sau un alt substantiv (copiii Mariei).
Ca funcie sintactică, substantivul poate fi subiect (Vine trenul), complement direct
(cumpăr ă mere), complement indirect (ofer ă flori vecinei), nume predicativ (el este
inginer ), atribut (copiii Mariei).
1.1. CLASIFICAREA SUBSTANTIVULUI

A. În funcie de numărul /clasa obiectelor la care se referă, substantivele sunt:
- substantive concrete / substantive abstracte. Substantivele concrete denumesc
obiecte pe care vorbitorul le poate recepta prin intermediul sim urilor; eg. ploaie,
unt, maşină etc. Substantivele abstracte denumesc obiecte pe care vorbitorul nu
poate să le perceapă prin intermediul simurilor: concepte, trăsături ale obiectelor,
stări şi sentimente; eg. minciună , bunătate, dragoste, frică.
- substantive proprii/substantive comune. Substantivele comune denumesc obiecte

neindividualizate; eg. carte, copil, casă etc. Substantivele proprii denumesc obiecte
unice, individualizate între celelalte obiecte: nume de persoane ( Petre, Ion), nume
de animale (Grivei, Zdrean ă), nume de locuri (Pite şti, Poienile de sub munte),
nume de mărci ( Illy, Jacobs ), nume de evenimente istorice (Unirea Principatelor ),
nume de sărb(ă Baltagul,
opere literare tori (Cr ăciunul
Jocul ),
cunume de institu
m ărgelele ii ă().Guvernul României), titluri de
de sticl
Între substantivele proprii şi cele comune pot avea loc treceri de la o clasă la alta. Eg.
Iuda (substantiv propriu) a devenit substantiv comun cu sensul de „trădător” (un
iuda), la fel o dacie, provenit din maşina Dacia.
- substantive individuale / substantive colective. Substantivele individuale numesc
obiectele ca entităi finite (eg. om, vacă , carte). Substantivele colective denumesc
obiectele mulimi (eg. mul  ime, ciread ă , echipă , trib).
B. În funcie de structură, substantivele sunt:

- substantive simple: alcătuite dintr-un singur termen (eg. casă , ma şină , acoperi ş).
- substantive compuse: alcătuite din doi sau mai muli termeni, dar care denumesc
împreună un singur obiect (eg. floarea-soarelui, untdelemn – pentru alte exemple vezi
capitolul Compunerea de mai sus).
- locuiuni substantivale: alcătuite din grupuri de cuvinte cu sens unitar şi valoare
de substantiv (eg. aducere aminte – amintire, părere de r ău – regret etc.).
1.2. CATEGORIILE GRAMATICALE ALE SUBSTANTIVULUI

1.2.1. Genul substantivului
73

Substantivele sunt, după gen, de trei feluri: feminine, masculine, neutre. Cele
feminine şi masculine sunt asociate genului natural (eg. feminine - profesoar ă , actri ă ,
asistent ă , româncă , împăr ăteasă , lupoaic ă etc.), (eg. masculine - profesor, actor,
asistent, român, împărat, lup etc.). Substantivele de genul masculin şi de genul feminin
denumesc atât obiecte însufleite, cât şi neînsufleite (eg. masculine: ban, frasin, cartof ;
feminine: varză , banană , carte). Substantivele neutre denumesc lucruri sau fiine (eg.
dulap, popor ). substantivelor feminine este aceast ă ~ (aceast ă fat ă , aceast ă
animal, propriu
Contextul
baie), aceste ~ (aceste fete, aceste băi). Contextul propriu substantivelor masculine
este acest ~, ace şti ~ (acest băiat, ace şti băie  i). Contextul potrivit pentru substantivele
neutre este acest ~, aceste ~ (acest stilou, aceste stilouri). Unele substantive au şi
variate flexionare, adică se abat de la modelul / contextul standard: eg. acest colind,
aceast ă colind ă , aceste colinde. Doar una dintre cele două forme reprezintă forma
literară. Eg. bocanc /bocanc ă; rod /road ă; bonet/ bonetă; monogram/ monogramă.
Există substantive care au forme duble de plural (cu sens specializat fiecare): eg.
acest nucleu, acest robinet/ ace şti nuclei, robine  i/ aceste nuclee, robinete etc.
Diferenierea semantică vizează elemeni (de calorifer) / elemente (chimice); curen i
(electrici) / curente (politice, artistice).
SUBSTANTIVELE MOBILE
Substantivele care formează masculinul de la feminin şi invers se numesc substantive
mobile. Eg. elev/elevă , profesor/profesoară , mă gar/mă gă ri ă ; broască /broscoi,
gâscă /gâscan.
SUBSTANTIVE EPICENE şi SUBSTANTIVE DE GEN COMUN

Unele substantive animate nu se încadrează în distinciile semantice privitoare la sex,
genul gramatical nefiind motivat de cel natural. Substantivele de acest fel încadrate
într-o singură clasă de gen (masculin, feminin, neutru) definesc nedifereniat ambele
sexe alcătuind două clase de substantive: epicene şi de gen comun.
Clasa
femininsubstantivelor epicene
(eg. f ăt, decan, rud ăcuprinde
, victimănume
) sau de persoane
neutru (vip, încadrate la exemple:
star ). Alte genul masculin sau
pescăru ş ,
mistre  , cămilă , ciocârlie, ştiucă.
Substantivele de gen comun pot reprezenta animate atât de sex masculin cât şi feminin,
încadrându-se în două clase de gen. Eg. acest gur ă-cască, ace şti gur ă-cască, aceast ă gur ă-
cască , aceste gur ă-cască.
GENUL PERSONAL
În interiorul clasei animatelor există o subclasă denumită „genul personal” care se
referă la nume comune şi proprii de persoană masculine şi feminine caracterizate
prin
- articolul hotărât proclitic lui: cartea lui Alexandru (spre deosebire de cartea
copilului);
- marcarea vocativului prin desinene specifice (Ioane! Mario).
1.2.2 Numărul substantivului

După număr, substantivele sunt: substantive la singular şi substantive la plural. Primul
desemnează un obiect dintr-o clasă de obiecte (carte, om, pom). Al doilea desemnează mai
multe exemplare din aceeaşi clasă de obiecte (căr  i, oameni, pomi).
74

Opoziia de număr singular vs. plural se exprim ă prin desinene (eg. pom/pomi;
fată /fete). Această opoziie se manifestă adesea şi prin alternane vocalice sau consonantice
în interiorul cuvântului (eg. fată /fete – alternana a/e).
Substantivele feminine au la plural următoarele desinene: e (capră /capre; masă /mese);
i (carte/cări), le ( şandrama/ şandramale ), ele (turturică /turturele) etc.
Substantivele masculine au la plural urm ătoarele desinene: i (băiat/băiei,
perete/pere i).
Substantivele neutre au la plural următoarele desinene: uri (radio/radiouri), e
(pupitru/pupitre).
În funcie de manifestarea opoziiei singular / plural, substantivele sunt:
- variabile cu flexiune regulată (eg. elev/elevi, copil/copii)
- variabile cu flexiune neregulată (eg. om/oameni )
- invariabile (cu aceeaşi formă şi la singular şi la plural: eg. muncitoare, tei,
pronume ).
SUBSTANTIVE DEFECTIVE DE PLURAL

Există substantive care nu au forme de plural. Ele sunt substantive singularia tantum.
Eg. dragoste, bunătate, inteligenă (substantive abstracte), miere, lapte (nume de
materii), bade, taică, nene, vodă (substantive masculine), şah, fotbal, tenis, box (nume
de sporturi), a duce cu fofârlica (substantive care apar doar în unele expresii).
Atenie! Unele nume de materie pot avea plural când desemneaz ă feluri, soiuri, preparate
din acea materie. Eg. brânzeturile sunt sortimente de brânză; ar ămurile – obiecte de aramă
etc.
EXERCIIUL 36
Identificai substantivele singularia tantum din urm ătoarea listă: calm, curaj, fidelitate,
importan ă , pic ă , aten  ie, calm, posesie, vecinătate, plecare, mers, naviga  ie, pui, şoarece,
cimbru.
SUBSTANTIVE DEFECTIVE DE SINGULAR

Există substantive care nu au forme de singular. Ele sunt substantive pluralia tantum.
Eg. icre, câl  i, tăie  ei, bale (nume de materie), grafitti, coclauri, aplauze (substantive
văzute ca o pluralitate de elemente), pantaloni, ochelari, i  ari, şlapi (substantive care
denumesc obiecte alcătuite din două pări egale), Bucegi, Carpai, Bucureşti (nume de
locuri), a-şi face mendrele (substantive care apar doar în unele expresii).
EXERCIIUL 37
Identificai substantivele pluralia tantum din următoarea listă: muncitoare, câl  i, grafitti,
ochi, Florii.
1.2.3. Determinarea substantivului
Determinarea se refer ă la raportul pe care îl are vorbitorul cu obiectul denumit de

substantiv. Dacă obiectul nu este cunoscut vorbim de nedeterminare sau determinare zero.
Detaşarea unui obiect din clasa de obiecte denumite, f ără ca el să aibă o identitate distinctă
pentru vorbitor, se numeşte determinare nehot ărât ă sau determinare nedefinit ă. Detaşarea
unui obiect dintr-o clasă de obiecte şi introducerea unei informaii care îl face cunoscut şi îl
individualizează se numeşte determinare hot ărât ă sau determinare definit ă.
Determinarea nedefinită are ca marcă articolul nehotărât.
Masculin singular Neutru singular Feminin singular
75

N. Ac. Un elev Un tablou O fată

G. D. Unui elev Unui tablou Unei fete
Masculin plural Neutru plural Feminin plural
N. Ac. Nişte elevi Nişte tablouri Nişte fete
G. D. Unor elevi Unor tablouri Unor fete
Determinarea definită are ca marcă articolul hotărât, care variază în funcie de gen,
număr şi caz:
Cazul Masculin sg. Neutru sg. Feminin sg.
N. Ac. elevul tabloul Fata
G. D. elevului tabloului Fetei
Cazul Masculin pl. Neutru pl. Feminin pl.
N. Ac. elevii tablourile Fetele
G. D. elevilor tablourilor Fetelor
EXERCIIUL 38
Construii enunuri în care următoarele cuvinte să fie nedeterminate, determinate nehotărât
şi determinate hotărât: potecă, armăsar, dulcea ă.
1.2.4. Cazurile substantivului

Cazul nominativ (abreviat N) este cazul substantivului cu funcia de subiect, în
relaie cu un verb c ăruia îi impune funcia de predicat (Feti  a dansează / Feti  ele dansează).
În nominativ, substantivul mai poate fi nume predicativ ( El este inginer ), apoziie
(Prietenul meu, Petre, este pianist la Opera Român ă), element predicativ suplimentar (Ea
a fost numit ă directoare).
Cazul acuzativ (abreviat Ac) este cazul substantivelor cu func ie de

obiect/complement direct. ( Am cumpărat flori; L-am întâlnit pe Petre). Cazul acuzativ este
impus substantivului de verbele tranzitive ( Hr ănesc animalele, Ascult muzică) şi de
interjeciile tranzitive (Uite casa). Substantivele în Ac pot avea şi următoarele funcii
sintactice: nume predicativ ( Inelul este de aur ), atribut (Pasărea din colivie cânt ă trist ),
complement indirect (Vorbe şte despre copilăria lui), complement de agent ( Ho  ul a fost
prins de poli  ist ), complement circumstanial de loc (Plec la mare), complement
circumstanial de timp ( A jucat tenis în copilărie), complement circumstanial de mod
( Dansează ca balerina), complement circumstanial de cauză (Tremur ă de frig),
complement circumstanial de scop (Umblă după câ ştig), complement circumstanial
condiional ( În caz de amend ă , po  i plăti a doua zi), complement circumstanial concesiv
(Cu toat ă supărarea, am ajutat-o), complement circumstanial instrumental (lucrează cu
computerul), complement circumstanial sociativ (a plecat împreună cu prietena ei),
complement circumstanial cumulativ (în afar ă de mere, am cumpărat şi pere),
complement circumstanial opozi
de excep ie(în
ional (înloc deă mere,
afar de profesor,  i au
a cump ătorat în pauză),
pereie), şitcomplement
circumstanial de relaie (era frumos la înf ă i şare).
Cazul genitiv (abreviat G) arată apartenena. Genitivul este denumit cazul posesiei,
pentru că exprimă posesorul unui obiect (cartea femeii), sau agentul aciunii ( plecarea
copiilor în tabăr ă) şi pacientul aciunii (realizatorul emisiunii).
Funcia sintactică specifică este atributul genitival. Alte func ii sintactice ale
substantivului în genitiv sunt impuse de anumite prepozi ii/locuiuni prepoziionale
76

(asupra, deasupra, împotriva, contra, în fa  a, în spatele, în dreptul, în vederea, în pofida,

în ciuda, din cauza, din pricina), astfel: atribut substantival prepoziional (ura împotriva
du şmanilor ), nume predicativ (suntem contra regulamentului), complement indirect (lupt ă
împotriva regulamentului), complement circumstanial de loc (de-a lungul drumului cre şte
iarba), complement circumstanial de timp (a plecat în jurul prânzului), complement
circumstanial de cauză (n-a plecat din cauza frigului), complement circumstanial de scop
(nu concesivial ciudaional
ă ), complement circumstan
înva te-a şînfivederea
ajutat ), examenului
complement circumstanial (în condi (în  locul
insisten colegilor,
elor sale, nu a
reu şit să-i convingă), complement circumstanial instrumental (rezolvă problema cu
ajutorul calculatorului), complement circumstanial cumulativ (în afara tortului, po  i
consuma şi ciocolat ă), complement circumstanial de excepie (cu excep  ia profesorului,
to  i au r ămas în sală), complement circumstanial de relaie (vom mai reflecta asupra
acestor păreri).
Cazul dativ (abreviat D) este cazul care arată destinatarul unei aciuni sau
beneficiarul unei însuşiri. Funcia specifică a substantivului în cazul dativ este de
complement indirect (le-am dat copiilor ciocolat ă). Alte funcii sintactice ale
substantivului în dativ sunt impuse de anumite prepoziii (gra  ie, mul  umit ă , datorit ă ,
conform, contrar, potrivit, aidoma, asemenea), astfel: nume predicativ (victoria a fost
potrivit a ştept ărilor ), complement indirect (a ac  ionat potrivit a ştept ărilor ), complement
circumstanial concesiv (contrar aparen  elor, este un om de treab ă), complement
circumstanial instrumental (a reu şit datorit ă ajutorului vecinei).
Cazul vocativ (abreviat V) este cazul adresării directe şi al chemării. Vocativul se

caracterizează prin independenă în relaie cu restul enunului. De aceea substantivele în
vocativ nu au func ie sintactică ( Ioane, te-am a şteptat!).
EXERCIIUL 39
Alcătuii enunuri în care substantivele profesor şi indian să fie pe rând în toate cazurile
(N, G, D, Ac, V) şi indicai funcia sintactică pe care o îndeplinesc în fiecare enun.
Citii următoarele observaii referitoare la substantiv, preluate din DOOM:

Substantivele la care există ezitare în ce priveşte apartenena la genul feminin sau
neutru, respectiv masculin sau neutru (cu implicaii asupra formei lor de plural) se
află în una din următoarele situaii:
1. cuvinte de genuri diferite (dintre care unele învechite, regionale sau
populare) specializate pentru sensuri sau domenii diferite: basc1 „adaos la bluză sau
jachetă”, bască 2 „lâna tunsă de pe o oaie, bluză, vestă”, bască 3 „limbă”; colind 1
„colindat”, colind 2 /colind ă (cântec); zăloagă „semn de carte, capitol”, zălog1 „arbust”,
zălog 2 „garanie”;
2. ambele admise ca variante literare libere: basc 2 /bască1 (beretă),
2
colind /colind ă (cântec);
3. de un singur gen, norma actuală optând pentru astru masculin, foarfecă
feminin. Cf. şi cleş te masculin, cu pluralul cleş ti. La substantivele mass-media şi media
„presa scrisă şi audiovizuală” s-a admis folosirea ca feminin singular: (mass-)media
actual ă , cu genitiv-dativul articulat (mass-) mediei: prin intermediul (mass-)mediei.
1. Aceste substantive sunt împrumutate de română din engleză (unde media provine, la rândul
ei, din latină);
2. Folosirea lor ca feminine singular este în acord cu forma lor.
Norma actuală admite noile singulare pe care unele substantive feminine cu
rădăcina terminată în -l şi pluralul în -e şi le-au creat după modelul sofa, sofale, cafea,
77

cafele: bretea pentru sensurile „bentiă de susinere la îmbrăcăminte; ramificaie

rutieră”, sanda (nu bretel ă , sandal ă).
Tendina distingerii între forma de singular şi cea de plural se concretizează în
acceptarea de către norma academică a singularului cârnat (şi nu cârna  ), ref ăcut din
forma moştenită tocmai pentru marcarea mai clară a opoziiei de număr şi prin
alternana t/  .
Unele substantive
genitiv-dativul feminine
singular diferit: maică1omonime

„călugăriăla”, nominativ-acuzativ
g.-d. art. maicii; maicsingular au
ă2 „mamă”,
g.-d. art. maicei/maicii/maichii.
Unele substantive feminine terminate în -a sau -ia în limba de origine şi-au
creat (şi) o nouă formă nearticulată: cariocă , leva/levă , nutrie.
La unele nume proprii, normele actuale admit variante de flexiune:
Ilenei/Ileanei.
Poate exista ezitare în ce priveşte forma de plural (în cadrul aceluiaşi gen) la
unele substantive feminine cu pluralul (şi genitiv-dativul singular nearticulat) în -e
sau -i şi neutre cu pluralul în -uri sau -e; la aceste substantive, opiunea normei
actuale este una din următoarele:
- ambele forme sunt admise ca variante literare libere, cu preferină pentru
una dintre ele (indicată prima în Dicionar): căpşuni/căpşune, cicatrice/cicatrici,
coarde/corzi, coperte/coperi, găluşte/găluşti (ca şi râpe/râpi), respectiv niveluri/nivele
„înălime, stadiu, treaptă” (ca şi chipie/chipiuri, tuneluri/tunele);
- se admite o singură formă la unele substantive feminine ( monede, dar gagici,
poieni, remarci, ă ră nci,  igă nci) şi neutre precum seminare ( seminarii nemaiavând
sprijin într-un singular în -iu).
La împrumuturile recente, în curs de adaptare, norma actuală a adoptat
soluii diferite, şi anume:
- folosirea unor substantive cu aceeaşi formă la singular şi la plural: dandy,
gay, hippy, peso, playboy;
- încadrarea în modelul substantivelor româneşti, prin formarea pluralului:
- la cele masculine - cu desinena -i, cu alternanele fonetice
corespunzătoare: adidaşi, bodyguarzi/bodigarzi, brokeri, dealeri, racke  i;
- la cele neutre, în general cu desinena -uri, legată
- direct (f ără cratimă) la cuvintele - chiar neadaptate sub alte
aspecte - care se termină în litere din alfabetul limbii române pronunate ca în limba
română: gadgeturi [gheğeturi] , itemuri [itemuri] , trenduri [trenduri], weekenduri
[u ĭ kenduri]);
- prin cratimă la cuvintele a căror finală prezintă deosebiri între scriere
şi pronunare ( bleu-uri [blöuri], show-uri [şouri]) sau care au finale grafice
neobişnuite la cuvintele vechi din limba română: party-uri, story-uri.
2. ARTICOLUL
Clasa articolului este controversată deoarece, în ciuda faptului c ă are aspectul unui
cuvânt flexibil, nu are sens lexical, nici independenă semantică şi nici funcie de sine
stătătoare în enun. De aceea Gramatica Academiei (2005) nu trateaz ă articolul ca pe o
parte de vorbire independentă.
Rolul articolului este de a individualiza obiectul denumit de un substantiv, astfel:
a. Articol zero înseamnă lipsa articolului şi echivalează cu nedeterminarea.
b. Articolul nehot ă rât exprimă un grad redus de individualizare şi echivalează
cu determinarea nehotărâtă. El individualizează un obiect în raport cu specia
78

din care face parte. Articolul nehotărât este totdeauna proclitic, adică se
aşază înaintea substantivului pe care îl determină. Formele lui se specifică
după caz, astfel:
Cazul Masculin singular Feminin singular
N. Ac. un (un copil) o (o carte)
G. D. unui (unuiplural
Masculin copil) unei cări)
(uneiplural
Feminin
N. Ac. nişte (nişte copii) nişte (nişte cări)
G. D. unor (unor copii) unor (unor cări)
c. Articolul hotă rât determină prin individualizare un obiect în interiorul

clasei de obiecte din care acesta face parte şi generează determinarea
hotărâtă. Formele lui sunt specializate pentru gen, număr şi caz, astfel:
Cazul Genul masculin Genul feminin
Singular Plural Singular Plural

N. Ac. -l,
(bă-le, l, fratele, popa) -i (băieii, fraii, popii) -a (fata)
iatu-a -le (fetele)
G. D. -lui, -l, -i -lor (băieilor, frailor, -i (fetei) -lor
(băiatului, fratelui, popilor) (fetelor)
popii)
V. -le -lor - -lor
(băiatule) (băieilor) (fată) (fetelor)
Articolul hotărât este totdeauna enclitic, cu o singură excepie, când articolul este
proclitic (adică aşezat înaintea substantivului). Este vorba despre substantivele proprii
masculine nume de persoană în cazul genitiv sau dativ (cartea lui Alex; i-am dat lui Petre
merele), substantivele proprii feminine care nu permit postpunerea articolului (i-am dat lui
Vali, lui Catrinel; dar i-am dat Mariei), numele lunilor şi zilelor anului ( zilele lui martie),
substantivele masculine mo ş , nene, bade atunci când sunt urmate de nume proprii (i-am dat
lui mo ş Ion ni şte mere).
Articolul funcionează ca marcă a substantivizării, ceea ce înseamnă că orice parte de

vorbire care este articulată trece, prin conversiune, din clasa gramaticală în care se
află în clasa substantivului. Eg. frumosul, binele, verdele (vezi capitolul Conversiunea
sau schimbarea valorii gramaticale).
d. Articolul posesiv-genitival substituie numele obiectului posedat şi

marchează determinantul posesiv al substantivelor în genitiv şi formează
numeralele cardinale. Articolul posesiv-genitival este totdeauna proclitic, se
şază r înaintea
anum cuvântului pe care îl determină. Are forme specifice după
şi caz, astfel:
N. Ac. al (acest frate al copilului) a (această carte a fetei)
G. D. - -
Masculin plural Feminin plural
N. Ac. ai (aceşti frai ai copilului) ale (aceste cări ale fetei)
G. D. alor (cările sunt alor mei) alor (aceste cări sunt alor noastre)
79

Notă. Forma de plural alor nu se foloseşte decât cu pronume posesive.
e. Articolul demonstrativ-adjectival individualizează obiectul prin

actualizarea unei însuşiri care i se atribuie. Articolul demonstrativ-adjectival
leagă un substantiv articulat sau nume de persoană de un adjectiv care îl
determină (eg. Ş tefan cel Mate, fularul cel ro şu), intră ca element
component
frumoas în alcătuirea gradului de comparaie superlativ relativ (cea mai
ă , cea mai cuminte); intră în alcătuirea numeralelor ordinale de care
se leagă prin prepoziia de (cel de-al doilea, cea de-a patra), şi are funcia
de a substantiviza cuvintele pe care le determin ă (eg. cel frumos - frumos a
devenit din adjectiv substantiv, în urma conversiunii). Formele lui sunt
următoarele:
N. Ac. cel (ăl) cea (a)
G. D. celui (ălui) celei (ălei)
Masculin plural Feminin plural
N. Ac. cei (ăi) cele (ale)
G. D. celor (ălor) celor (alor)
Funciile articolului sunt următoarele: a) individualizează un obiect în clasa de obiecte
din care face parte; b) marchează categoriile de număr şi caz ale substantivului (cartea
vecinului şi a vecinei); c) marchează substantivizarea unor pări de vorbire (binele,
oful, eul etc.); d) asigură legarea determinanilor de termenul regent (eg. Fata frumoasă
şi deosebit de talentat ă la pian a compozitorului - articolul posesiv-genitival a
marchează faptul că termenul regent al substantivului a compozitorului este fata).
EXERCIIUL 40
1. Precizai seria care conine numai forme corecte: a) casa al cărei acoperi ş-casele a
căror acoperi ş - casa a cărui acoperi ş; b) flor ăreasa ale cărei flori – flor ăresele ale căror
flori – flor ăresele a căror floare; c) elevilor cei de ştep  i li se dau premii – elevilor celor
de ştep  i li se dau premii .
2. Indicai forma corectă. Pentru rezolvare, putei consulta lucrarea lui G. Gruiă,
Gramatica normativă, din care au fost preluate aceste enunuri: a) Planurile de
restructurare ale guvernului nu s-au aplicat . Vs. Planurile de restructurare a guvernului
nu s-au aplicat . b) ne adresăm ministrului celui nou vs. ne adresăm ministrului cel nou. c)
a venit un reprezentant al NATO, a venit un reprezentant al NATO-ului, a venit un
reprezentant al organiza  iei NATO ?
Citii următoarele observaii referitoare la articol, preluate din DOOM:

Articolul hotărât enclitic (singular şi plural) se leagă cu cratimă numai în
împrumuturile neadaptate:
- a căror finală prezintă deosebiri între scriere şi pronunare: bleu-ul [blöul];
- care au finale grafice neobişnuite la cuvintele vechi din limba română: dandy-
ul (nu dandiul ), dandy-i; gay-ul, gay-i; hippy-ul, hippy-i; party-ul; playboy-ul, playboy-i;
story-ul, story-uri.
Se recomandă ataşarea f ără cratimă a articolului la împrumuturile - chiar
neadaptate sub alte aspecte - care se termină în litere din alfabetul limbii române
pronunate ca în limba română: gadgetul [gheğetul], itemul [itemul], weekendul
[u ĭ kendul], inclusiv în cazul unor anglicisme ceva mai vechi, scrise f ără cratimă:
80

westernuri ş.a.
La unele substantive provenite din abrevieri există în prezent tendina de a le
folosi nearticulat: O.N.U./ONU a decis ... (nu: O.N.U.-ul ...).
3. PRONUMELE
Pronumele este partea de vorbire care ine locul unui substantiv. Spre deosebire de
alte pări de vorbire, pronumele nu are referină proprie, ci vizează anumite elemente
(substantive) al căror loc îl ine în enun. Spre exemplu, în enunul copilul, el te-a strigat ,
pronumele el trimite la substantivul copilul; în eu te întreb ce faci, pronumele eu şi te se
referă la persoanele implicate în comunica (locutorul şi interlocutorul); în situaia Întârzie
mereu. Asta nu-mi place, pronumele asta face trimitere la situaia menionată în prima
propoziie; în nu găsesc umbrela, de şi am pus- o aici acum două minute, pronumele
personal o se referă, ine locul substantivului umbrela menionat anterior etc.
CLASIFICAREA PRONUMELOR
funcie de simte
arată căÎn vorbitorul trăsăturile semantice
că obiectul pe care
la care le au
face (spre exemplu,
trimitere pronumele
se află în astalui;–
apropierea
pronumele cine se referă la o persoană a c ărei identitate nu e precizată etc.), pronumele au
fost clasificate după cum urmează:
a. pronume personale (pronumele personale propriu-zise, pronumele de
întărire, pronumele de reverenă /de politee, pronumele reflexive,
pronumele posesive);
b. pronumele nepersonale (pronumele demonstrative, pronumele
nehotărâte, pronumele negative, pronumele relative, pronumele
interogative).
Categoriile gramaticale ale pronumelor (în func ie de care pronumele î şi schimbă
forma) sunt persoana, num ărul, genul şi cazul.
Persoana se referă la elementele constitutive ale situaiei de comunicare: locutorul
(persoana I a pronumelor: eu, mi, mie etc.), alocutorul sau interlocutorul (persoana a II-a a
pronumelor: tu, te,  ie etc.) şi referentul sau referina (obiectul comunicării dintre locutor şi
alocutor), la care se face trimitere pe parcursul situa iei de comunicare (persoana a III-a a
pronumelor).
Numărul exprimă opoziia între unicitate şi multiplicitate prin două valori:
singular (eg., eu, mie etc.) şi plural (eg., noi, nouă etc.).
Genul se manifestă prin două valori: masculin şi feminin. Din acest punct de vedere
Gramatica Academiei menionează trei situaii de acord:
1. acordul formal: pronumele preia mărcile substantivului al cărui loc îl ine. Eg. N-
am auzit bine tob a (feminin, singular). Am auzit- o (feminin, singular) cam slab.
2. acordul referenial: genul pronumelui corespunde sexului natural al substantivului
substituit. Eg. Petre a plecat. L-am vă zut la cinema (masculin, singular).
3. absena acordului: o formă fixă a pronumelui este folosită pentru dublarea unui
enun. Eg. C ă e de bună credin ă , a dovedit- o. C ă e de bună credin ă , asta cred.
Cazul exprimă raporturile sintactice care se stabilesc între cuvinte în cadrul unei
propoziii. Pronumele nu preia cazul substantivului pe care îl substituie, ci intr ă în relaii
81

sintactice proprii cu cuvintele din propozi ia din care face parte. Eg. M-am întâlnit cu
floră reasa (Ac), care (N) mi-a oferit un buchet de viorele.
Pronumele personal propriu-zis reprezintă participanii la actul de comunicare:

locutorul (eu, noi), alocutorul (tu, voi) şi a treia instană discursivă (el, ea, ei ele).
Referentul pronumelor personale depinde, deci, de situa ia concretă de comunicare.
I pronumelui personal propriu-zis sunt următoarele:

Formele
Persoana
Cazul Persoana I singular Persoana I plural
N. eu noi
G. - -
D mie, îmi, mi- nouă, ne, ni
Ac. (pe) mine, mă, -m (pe) noi, ne
V. - -
Notă. Formele subliniate sunt forme accentuate.
Persoana a II-a
Cazul Persoana a II-a singular Persoana a II-a plural
N. tu voi
G. - -
D ie, î i, i vouă, vă, v-, vi
Ac. (pe) tine, te (pe) voi, vă, v-
V. tu Voi
Persoana a III-a
Cazul Persoana a III-a singular Persoana a III-a plural
Genul masculin feminin Masculin Feminin
N. el ea ei ele
G. (a, al, ai, ale) lui (a, al, ai,ale) (a, al, ai, ale) (a, al, ai, ale)
ei lor lor
D lui, îi, i ei, îi, i lor, le, li lor, le, li
Ac. (pe) el, îl (pe) ea, o (pe) ei, îi (pe) ele, le
V. - - - -
Pronumele personal poate îndeplini func ie sintactică de subiect (noi cânt ăm),
nume predicativ ( penarul este al lui; darurile sunt de la ei ), complement de agent ( poezia
a fost scrisă de el), complement direct (a şteapt ă-mă), complement indirect (a întrebat de
tine), atribut pronominal prepozi  ional (cartea de la ei, libr ăria dinaintea lor este bine
aprovizionat ă), complement circumstan  ial de timp (a venit înaintea lui), complement
circumstan  ial de loc (am mers până la ele), complement circumstan  ial de mod (copilul
vorbe şte ca tine; s-a comportat asemenea lor ). În cazul vocativ, pronumele ( şi nici o altă
parte de vorbire) nu are func ie sintactică (tu, vino aici!).
EXERCIIUL 41
Identificai şi analizai pronumele personale din următorul text, după modelul de mai jos:
Am şi eu o slăbiciune şi eu sunt om! Dorin  ele gra  ioasei mele prietene, domni şoara Maria
Popescu, sunt pentru mine porunci, la cari m ă supun cu atât mai bucuros cu cât văd că
prietena mea nu abuzeaz ă niciodat ă de influen  a nemărginit ă ce ştie bine că exercit ă
asupr ă-mi... De ast ă dat ă , ce mare lucru-mi cere?
„Stimate amice,
Ş tiu ce prieten e şti cu profesorul Costică Ionescu [...] M ă-ndatorezi pânî-n suflet
82

dacă ob  ii de la el pentru elevul Mitică Georgescu din clasa IV liceul X...la latină nota 7,
f ăr ă de care, băiatul, care mi-e rud ă de aproape, r ămâne şi anul acesta repetent [...].
Mari Popescu”
(I.L. Caragiale, Lan  ul slăbiciunilor )
Eu – pronume personal, persoana I, nr. singular, caz N, subiect.

Pronumele personal de politee (de reverenă) exprimă atitudinea deferentă a
locutorului faă de interlocutor. Pronumele de politee are forme pentru persoana a II-a şi a
III-a şi variază în funcie de gen, număr şi caz. Pe lângă formele obişnuite (dumneata,
dumneavoastr ă , dumitale, dumnealui, dumneaei, dumnealor ), pronumele de politee
utilizat în limbajul solemn înregistrează forme precum M ăria ta, Sfin  ia voastr ă , Excelen  a
voastr ă , Domnia voastr ă , Domniile voastre. Există de asemenea şi forme întâlnite în
limbajul regional: mata, matale, măt ălu ă.
Pronumele pentru persoana a III-a redă trei trepte ale politeii (vezi G. Gruiă, Moda
lingvistic ă 2007 , pp. 60-70). Astfel în seria el – dânsul/dumnealui – domnia sa, el
marchează polite  ea zero – dânsul/dumnealui au polite  e marcat ă , – iar domnia sa are un
grad de polite  e maximă.
EXERCIIUL 42
Citii următorul text, preluat din G. Gruiă, Moda lingvistică 2007 , şi identificai distribuia
neelegantă (incompatibilitatea dintre formele pronumelui) a pronumelui personal el şi apoi
a pronumelui de politee cu referire la aceeaşi persoană:
„El a fost pentru mine un model şi recunosc că am ajuns să îndrăgesc acest sport datorită
lui. Pe lângă domnia sa, mai era un profesor care m-a învăat, nu numai pe mine, ce
înseamnă antrenamentul de foră”
La un moment dat în istoria lui, pronumele dânsul echivala cu pronumele el. Apoi,
în
fosta doua jumcu
investit ătate a secolului
sensul XX,
de polite dânsul a fost
 e, de reveren ă.folosit doar pentru
Gramatica persoane.
academiei Iar apoi
îl consider ă una
pronume personal pur şi simplu. Pronumele dânsul are o triplă valoare:
1. variantă regională în graiul moldovenesc, arhaică, neliterară (dânsul= el, pentru
obiecte, animale etc. Eg. Ducea vaca la păşune, dar, degeaba, dânsa nu d ădea
lapte.)
2. varianta susinută de manuale şi gramatici „oficiale”: dânsul= el, f ără conotaii de
politee. (Eg. Dânsul a intrat primul în sală.)
3. varianta frecvent utilizată astăzi dânsul = pronume de politee, pe o scară de tipul el
– dânsul/dumnealui – domnia sa. (Eg. L-am felicitat pe domnul Popescu şi i-am
transmis şi dumnealui premiul a şteptat.)
Pronumele de politee este asociat unui substantiv care indic ă politeea: domn,
doamnă, domnişoară. Cu ajutorul acestor substantive s-au creat formule standard de
adresare: formula substantivală domn, doamnă , domni şoar ă completată de numele, funcia
sau gradul persoanei este compatibil ă cu oricare dintre pronumele de politee. Spunem
astfel corect: dânsul, domnul inginer Popescu..., sau dumnealui, domnul inginer Popescu,
sau Domnia sa, domnul inginer Popescu.
EXERCIIUL 43
1. Identificai o ierarhie a polite ii în cuvintele: tanti, nenea, domn, domni şor, dânsul,
dumnealui, domnia sa, nea.
83

2. Identificai în textul de mai jos formulele care in de exprimarea reverenioasă şi pe cele
care se referă la registrul familiar al comunicării.
Am şi eu o slăbiciune şi eu sunt om! Dorin  ele gra  ioasei mele prietene,
domni şoara Maria Popescu, sunt pentru mine porunci, la cari mă supun cu
atât mai bucuros cu cât v ăd că prietena mea nu abuzeaz ă niciodat ă de
influen  a nemărginit ă ce ştie bine că exercit ă asupr ă-mi... De ast ă dat ă , ce
mare lucru-mi cere? amice,
„Stimate
Ş tiu ce prieten e şti cu profesorul Costic ă Ionescu [...] M ă-
ndatorezi pânî-n suflet dacă ob  ii de la el pentru elevul Mitic ă
Georgescu din clasa IV liceul X...la latină nota 7, f ăr ă de care, băiatul,
care mi-e rud ă de aproape, r ămâne şi anul acesta repetent [...].
Mari Popescu” (I.L. Caragiale, Lan  ul slăbiciunilor )
Pronumele pentru persoana a II-a se construieşte tot ierarhic: tu (grad zero de
politee) – dumneata (grad mediu de politee) – dumneavoastr ă /domnia voastr ă (grad
maxim de politee).
EXERCIIUL de REFLECIE 44
În ultimul timp se observă o tendină de abandonare a adresării tradiionale, politicoase, preferându-
se un fel de tutuire generală. Faptul acesta este privit cu rezervă şi chiar cu indignare, mai ales de
vorbitorii care aparin vârstei a treia, nemulumii în special de formulele utilizate în vorbirea publică
(radio şi televiziune): « avei grijă de voi », « şi tu poi câştiga » […]. Pe de altă parte, promotorii
acestui tu – voi intim, familiar, îşi justifică atitudinea prin efectul de relaxare şi dezinhibare benefic
pentru comunicarea directă, interactivă. Dincolo de interesul profesional şi « democratizarea »
(= « modernizarea») relaiilor interumane, influena unor modele străine nu poate fi negată. Avem în
vedere în primul rând contribuia unor filme americane, ale căror texte nu beneficiază întotdeauna de
o adaptare inteligentă la tradiia sociolingvistică a publicului românesc. Tutuirea reciprocă,
generalizată, utilizarea directă a unor vocative ( doctore!, generale!, profesore! ) sunt calchieri care
contravin
maestre şinormelor
părinte, limbii românevocative
sunt puine în împrejurări care neînsoite
care, chiar reclamă conotaii de politee.
de substantivele În afară
politeii de
( domn,
doamnă, domnişoară), să fie compatibile cu exprimarea reverenioasă. În engleză, întrebarea
Generale, poi să mă ajui? venită din partea unui caporal oarecare, nu încalcă nici o regulă, dar în
română este inacceptabilă. (G. Gruiă, Moda lingvistică 2007 , pp. 68-69).
Pronumele reflexiv ine locul unui substantiv sau numeşte participanii la actul de
comunicare asupra cărora se exercită aciunea. El exprimă identitatea dintre obiectele
asupra cărora se exercită direct sau indirect aciunea verbului. Pronumele reflexiv are
forme (accentuate şi neaccentuate) proprii doar pentru persoana a III-a:
Caz Forme accentuate Forme neaccentuate
Ac. (pe) sine se, s-
D. sieşi î şi, şi
La persoanele I şi a II-a se folosesc formele neaccentuate ale pronumelui personal,
devenit, prin conversiune, pronume reflexiv. Spre exemplu: în enun ul Eu mă spăl,
pronumele mă este reflexiv (se observă identitatea de număr şi de persoană între subiectul
eu – singular, persoana I şi pronumele mă – persoana I singular şi forma verbului spăl –
persoana I singular). Spre deosebire de enunul Tu mă speli, unde mă este pronume
personal (nu există identitate între persoana şi numărul pronumelui, ale verbului predicat şi
ale pronumelui).
84

Noi ne îmbrăcăm
Noi – persoana I , plural Ne – persoana I, plural Îmbrăcăm – persoana I, plural

În exemplul din schema de mai dus se observ ă uşor identitatea de persoane şi de număr
între subiect (noi), pronume (ne) şi verbul predicat (îmbr ăcăm). Deci pronumele ne este
pronume reflexiv. Spre deosebire de
Voi ne îmbrăcai
Voi – persoana a II-a, plural Ne – persoana I, plural Îmbrăcai– persoana a II-a, pl.
unde nu se mai înregistreaz ă identitate de persoane şi, prin urmare ne este pronume
personal.
Funciile sintactice ale pronumelui reflexiv sunt complement direct (Se spală),
complement indirect ( Î şi cumpăr ă ciocolat ă), atribut pronominal (Ş i-a udat cizmele; lauda
de sine).
Pronumele şi adjectivul pronominal de întărire însoeşte un pronume personal sau

reflexiv, sau un substantiv şi accentuează identitatea cu sine a obiectului denumit. La
persoana I, vorbitorul stabileşte identitatea cu sine însuşi (eu însumi...). La persoana a II-a,
vorbitorul subliniază identitatea cu sine însuşi a conlocutorului (tu însui...). La persoana a
III-a, vorbitorul subliniază identitatea cu sine însuşi a obiectului comunicării (el însuşi, ea
însăşi...).
Pronumele de întărire a dispărut din limba română contemporană şi se foloseşte doar
ca adjectiv pronominal de întărire, adică determină un substantiv cu care se acordă în gen,
număr şi caz şi precizează cu insistenă obiectul denumit de acest substantiv. Spre
exemplu: fata însăşi a f ăcut pr ă jitura.
Formele pronumelui de întărire sunt următoarele:
Persoana Caz Singular Plural
Masculin Feminin Masculin Feminin
Persoana I N. însumi însămi Înşine însene
Ac.
D. însumi însemi Înşine însene
G.
Persoana a II-a N. însui însăi Înşivă însevă
Ac.
D. însui însei Înşivă însevă
G.
Persoana a III-a N. însuşi însăşi Înşişi înseşi
Ac. (însele)
D.
G. însuşi înseşi Înşişi înseşi
(însele)
EXERCIIUL 45
Punei în locul punctelor de suspensie din următoarele enunuri adjectivul pronominal de
întărire potrivit, la genul indicat între paranteze:
a. Noi (masculin) …. am fost martori la proces.
b. Voi (feminin)… a  i f ăcut o pr ă jitur ă bună.
c.  i-am dat  ie (feminin)…. invita  ia pe care eu am primit-o.
85

d. Ele .... au pregătit micul dejun.

e. Vouă (masculin)….. vi s-a oferit premiul cel mare.
Pronumele şi adjectivul pronominal posesiv
Pronumele posesiv ine locul posesorului şi al obiectului posedat. Eg. Al meu e pe
câmp (unde posesorul: eu; obiectul posedat: calul, carul etc.). Atunci când devine adjectiv
pronominal
acordă. Eg. calul meuele pe
posesiv, inecâmp
doar(meu
locul- posesorului şi determin
adjectiv pronominal ă un substantiv
posesiv, cu care se
ine locul posesorului
– eu – şi se acordă în gen număr şi caz cu substantivul calul – masculin, singular,
nominativ, cu funcie sintactică de atribut adjectival).
Formele pronumelui posesiv sunt următoarele:
POSESOR
Persoana I Persoana a II-a Persoana a III-a
Sg. Pl. Sg. Pl. Sg. Pl.
M =F M =F M =F M =F M =F M =F
P Sg. m. N. Ac Al meu Al nostru Al tău Al vostru Al său -
O G. D - - - - - -
S fem. N.Ac. A mea A noastră A ta A voastră A sa -
E G.D. A mele A noastre A tale A voastre A sa -
D Pl. m. N.Ac. Ai mei Ai noştri Ai tăi Ai voştri Ai săi -
A G. D. - - - - - -
T f. N.Ac. Ale mele Ale Ale tale Ale Ale sale
noastre voastre
G.D.
După Gramatica Academiei 2005, vol. I.
Funciile sintactice ale pronumelui posesiv sunt următoarele: subiect (ai săi merg la
film), nume predicativ (bucuriile sunt ale voastre; cadourile sunt de la ai mei; copilul este
asemenea alor săi; intenia lui este contra alor săi, cana dinaintea alor t ăi e plină cu ceai,
purtarea asemenea alor t ăi î i va aduce laude), complement direct (i-am văzut pe ai săi),
complement indirect (termină de pictat tablourile şi apoi gândeşte-te la ale tale), atribut
pronominal prepozi  ional (merele de la ai t ăi sunt bune), complement circumstan  ial de
loc (am fost în vizită la ai săi; biciclistul merge înaintea alor săi), complement
circumstan  ial de timp (o să plecăm după ai t ăi, nu înaintea lor; el a sosit înaintea alor
mei, nu după ei), complement circumstan  ial de mod (copiii dansează asemenea alor
no ştri).
Referitor la pronumele posesiv, Noul DOOM menionează următoarele:
În construcia cu prepoziia de (care şi-a pierdut sensul partitiv „dintre”, dobândind
sensul „de felul”) + pronume posesiv, norma actuală admite, pe lângă plural, şi
singularul: un prieten de-ai mei/deal meu, o prietenă de-ale mele/de- a mea.
Pronumele şdemonstrativ
Pronumele i adjectivul pronominal
înlocuieştedemonstrativ
numele unui obiect, arătând apropierea,
depărtarea, identitatea sau diferenierea acestuia faă de un alt obiect.
Formele pronumelui demonstrativ
- pronumele demonstrativ de apropiere: acesta, aceasta, ace ştia, acestea, cu formele
populare şi regionale aista, ista, cesta.
- pronumele demonstrativ de depărtare: acela, aceea, aceia, acelea, cu formele
familiare ăla, aia, ăia, ălea.
- pronumele demonstrativ de identitate: acela şi, aceea şi, aceia şi, acelea şi.
86

- pronumele demonstrativ de difereniere: celălalt, cealalt ă , ceilal  i, celelalte, cu

formele populare ălălalt, ăstalalt etc.
După caz, pronumele are următoarele forme:

cazul Nr. singular, gen masculin
N.Ac. aceasta (de apropiere), acela (de depărtare), acelaşi (de identitate), cestălalt,
celălalt (de difereniere)
G. D. acestuia (de apropiere), aceluia (de depărtare), aceluiaşi (de identitate), cestuilalt,
celuilalt (de difereniere)
Cazul Nr. singular, gen feminin
N.Ac. aceasta (de apropiere), aceea (de depărtare), aceeaşi (de identitate), ceastălaltă,
cealaltă (de difereniere)
G. D. acesteia (de apropiere), aceleia (de depărtare), aceleiaşi (de identitate), cesteilalte,
celeilalte (de difereniere)
Cazul Nr. plural, gen masculin
N.Ac. aceştia (de apropiere), aceia (de dep ărtare), aceiaşi (de identitate), ceilali, ceştilali
(de difereniere)
G.D. acestora (de apropiere), acelora (de depărtare), aceloraşi (de identitate), celorlali,
cestorlali (de difereniere)
Cazul Nr. plural, gen feminin
N.Ac. acestea (de apropiere), acelea (de depărtare), aceleaşi (de identitate), celelalte,
cestelalte (de difereniere)
G.D. acestora (de apropiere), acelora (de depărtare), aceloraşi (de identitate), cestorlalte,
celorlalte (de difereniere)
Pronumele demonstrative pot avea următoarele funcii sintactice: subiect ( Acesta este

propus pentru funcia de deputat); nume predicativ (Cartea recent publicată este a
acestuia; tabloul tău este asemenea acestuia; cartea este de la aceia; opinia lui este contra
celorlalte ), atribut (sfaturile de la acesta sunt înelepte; casele acestuia sunt curate),
complement
mă gândesc direct (îl propun
la acesta); ), complement
pe acestade
complement ajutată(le-am
agent (a fostindirect de celf ăăcut
lalt )daruri acelora;
, complement
circumstan  ial de timp (a venit înaintea celuilalt ), complement circumstan  ial de loc
(merge la ceilal  i cu colindul) etc.
Când determină un substantiv şi se acordă în gen, număr şi caz cu acesta, pronumele
demonstrativ devine adjectiv pronominal demonstrativ, având funcia sintactică de
atribut adjectival. Eg. Acest om m-a fermecat (acest - adjectiv pronominal posesiv, se
acordă în gen, număr şi caz cu substantivul om: masculin, singular, nominativ, şi are
funcia sintactică de atribut adjectival.
EXERCIIUL 46
Identificai forma corectă a pronumelor şi adjectivelor pronominale de mai jos:
a. Băiatului acestuia/acesta i-am dat premiul cel mare.
b. Cările librarului acesta/acestuia sunt foarte vechi.
c. Fata aceia/acea/aceea creşte crocodili.
d. Aceeaşi/aceiaşi băiei au măturat prin faa porii.
e. I-am dat aceleiaşi fete/aceleaşi fete răspunsul şi astăzi.
Pronumele şi adjectivul pronominal nehotărât

Pronumele nehotărât substituie nume de persoane sau de obiecte necunoscute
vorbitorului sau pe care nu consider ă necesar să le precizeze.
87

Din punct de vedere morfologic, pronumele nehotărâte sunt:

- simple (unul, altul, cutare etc.),
- compuse (cineva, careva, ceva, câiva; oricine, orice, oricare, oarece, oarecine;
fiecare, fiecine; altcineva, altceva).
Flexiunea pronumelui nehotărât se realizează astfel:

Cazul
N.Ac. masc. unul
sg fem. sg.
una masc. unii
pl. fem.pl.
unele
G. D. unuia uneia unora

La fel: altul, vreunul.
Cazul masc. sg fem. sg. masc. pl. fem.pl.

N.Ac. oricare
G. D. oricăruia oricăreia oricărora
Cazul masc. sg fem. sg. masc. pl. fem.pl.

N.Ac. oricine
G. D. oricui
La fel: cineva, fiecine, altcineva.
Pronumele compuse cu pronumele relativ ce sunt invariabile: orice, fiece, ceva, altceva
etc.
Funciile sintactice pe care le îndeplineşte pronumele nehotărât sunt următoarele:
subiect ( fiecare iubeşte muzica), nume predicativ (prin muzică Lucian a devenit altul;
cadoul este de la altcineva; în ce priveşte dorina de a desena, copilul t ău este asemenea
oricui; părerile lui sunt contra altuia), complement direct (citesc orice), complement
indirect (nu mă întâlnesc cu oricine), atribut pronominal (sfaturile de la oricare au fost
bune; aciunea contra altcuiva este sub demnitatea ta), complement circumstan  ial (el
cântă asemenea oricui; în spatele fiecăruia stă gardianul; merge de la unul la altul),
complement de agent (florile au fost udate de fiecare) etc.
Când determină un substantiv cu care se acordă în gen, număr şi caz, pronumele
nehotărât devine adjectiv pronominal nehotărât, şi are funcie sintactică de atribut
adjectival. Spre exemplu, în enunul oricărui om normal îi place muzica, oricărui este
adjectiv pronominal nehotărât, care se acordă în gen, număr şi caz cu substantivul om
(masculin, singular, dativ) şi are funcie sintactică de atribut adjectival.
Pronumele şi adjectivul pronominal negativ

Pronumele negativ ine locul numelor unor obiecte pe care vorbitorul le consideră ca
inexistente. Formele pronumelui negativ sunt nimeni, nimic, niciunul, niciuna.
Noul DOOM legiferează următoarele forme în grafia pronumelor negative
compuse:
pronominal niciunul,
corespunzniciuna atunci
ător niciun, când
nicio. înseamnă „nimeni” şi ale adjectivului
Se distinge astfel între:
- niciun adjectiv pronominal (N-are niciun chef să facă ce i se cere) şi nici un
adverb + articol (Nu e naiv şi nici un om neş tiutor) sau nici un conjuncie +
numeral (M ă confunda  i, eu nu am nici un frate, nici mai mul  i);
- niciunul pronume ( N-a venit niciunul „nimeni”) şi nici unul conjuncie +
pronume nehotărât (Nu-mi place nici unul, nici cel ălalt
- combinaii în care nici este accentuat în frază şi în care se poate intercala, de
88

exemplu, adverbul mă car (N-are nici mă car un prieten).

Aceste combinaii se folosesc mult mai rar decât pronumele şi mai ales în astfel de
structuri binare, destul de clare din punctul de vedere al înelesului şi al logicii, nu
numai al analizei gramaticale.
Iar grafia niciun etc. corespunde şi pronunării în două silabe [ničun].
Flexiunea pronumelui negativ înregistrează următoarele forme:

- pronumele nimic este invariabil;
- pronumele nimeni variază după caz (N.Ac. - nimeni, G.D. – nimănui);
- pronumele niciunul, niciuna variază în funcie de gen şi caz (N.Ac. - niciunul,
niciuna; G.D. niciunuia, niciuneia).
Funciile sintactice pe care le îndeplineşte pronumele nehotărât sunt următoarele:
subiect (nimeni nu urăşte muzica), nume predicativ (asta nu înseamnă nimic; cadoul nu
este de la niciunul dintre ei), complement direct (nu l-am văzut pe niciunul ), complement
indirect (nu mă întâlnesc cu nimeni, n-am spus minciuni nimănui), atribut pronominal
(cartea niciunuia nu a fost citită; scrisoarea de la niciunul nu a fost tristă), complement
circumstan  ial (nu merge pe la niciunul), complement de agent (florile nu au fost udate de
niciuna dintre ele) etc.
nehotărât devine adjectiv pronominal negativ, şi are funcie sintactică de atribut
adjectival. Spre exemplu, în enunul niciun om normal nu ur ăşte muzica, niciun este
adjectiv pronominal negativ, care se acordă în gen, număr şi caz cu substantivul om
(masculin, singular, nominativ) şi are funcie sintactică de atribut adjectival.
EXERCIIUL 47
Indicai forma corectă a verbelor din următoarele enunuri:
a. Nimeni dintre ei n-a venit / n-au venit .
b. Niciunul dintre ei n-a venit / n-au venit .
c. Nimic dintre acestea nu dovede şte / nu dovedesc adevărul.
d. Nimeni şi nimic nu mă poate / nu mă pot face să întâlnesc cu tine.
Pronumele şi adjectivul pronominal interogativ

Pronumele interogativ ine locul – într-o propoziie interogativă – substantivului
aşteptat ca răspuns la întrebare. Eg. Cine vine? [Petre]. Ce faci? [cumpăr ături].
Pronumele interogative sunt următoarele: cine, ce, care, cât, al câtelea; formele
pronumelui sunt câ  i/câte (masculin, feminin), al câtelea/a câta (masculin/feminin),
care/căruia/căreia/cărora (masculin sing./feminin sing.; masculin şi feminin plural);
cine/cui (N.Ac./G.D.). Pronumele ce este invariabil (adică nu-şi schimbă forma în funcie
de gen, număr, caz).
În funcie de gen, vom avea, prin urmare, diferen ele următoare: A cui este ma şina?
(feminin);
În funcAl
ie cui calul? (masculin).
este formele
de caz,
lui cine şi care vor fi, la nominativ, cine, care, iar la acuzativ
pe cine, pe care: pe care  i-ai cumpărat-o? Cu cine te-ai întâlnit?.
Pronumele interogativ poate îndeplini funciile sintactice de: subiect (Cine dansează?),
nume predicativ (al cui este calul?, pentru cine sunt trandafirii? ), complement direct (ce
faci?), complement indirect (Pe cine ai vă zut? La cine te gânde şti? Contra cui te-ai
opus?), complement de agent (de cine a  i fost lovi  i?), atribut pronominal (a cui carte s-a
vândut cel mai bine?), complement circumstan  ial de timp ( După cine ai sosit?) etc.
89


interogativ devine adjectiv pronominal interogativ, şi are funcie sintactică de atribut
adjectival. Spre exemplu, în enunul Ce om nu iube şte muzica?, ce este adjectiv
pronominal interogativ, care se acordă în gen, număr şi caz cu substantivul om (masculin,
singular, nominativ) şi are funcie sintactică de atribut adjectival.
EXERCIIUL
Indicai forma48corectă a enunurilor următoare:
a. Ce-i cu astea / Ce-s cu astea? (nu uitai că pronumele ce este invariabil şi că forma
lui este de masculin, singular),
b. Care dintre mini ştri a fost demis ?/ Care dintre mini ştri au fost demi şi?
c. Pe care l-ai vă zut? / Care l-ai vă zut? (reinei că în această situaie care este în
cazul Ac.)
Pronumele şi adjectivul pronominal relativ

Pronumele relativ are rolul de a face legătura sintactică între propoziii, între o
subordonată şi regenta ei.
Pronumele relativ are aceleaşi forme cu pronumele interogativ: cine, ce, care, cât, al
câtelea.
Atenie! În cazul genitiv pronumele relativ se acordă în gen, număr şi caz cu
substantivul pe care îl înlocuieşte, iar articolul posesiv-genitival se acord ă în gen şi număr
cu substantivul determinat de pronumele relativ. Este vorba despre un acord complicat, pe
care, adesea, chiar vorbitorii nativi de română îl ratează. Spre exemplu: cartea al cărei titlu
m-a fascinat... : cartea se acordă cu cărei (feminin), iar titlu cu al (masculin; în acest caz
neutru; neutrul are la singular formă identică cu masculinul); ma şinile al căror volan a fost
schimbat, au o  inut ă mai elegant ă: căror se acordă cu ma şinile, iar al cu volan.
EXERCIIUL 49
Punei în enunurile următoare pronumele relativ care la forma corectă:
a. Casa (al cărui, a cărui, ale căror, ai căror, a cărei, al cărei) acoperi ş s-a
deteriorat a fost restaurat ă.
b. Am întâlnit-o pe flor ăreasa (ale cărei, ai cărei, a căror, ai cărei) flori  i-au plăcut
şi  ie.
c. Ora şele (a căror, ale căror, a cărei, ale cărei) industrie a prosperat sunt ast ă zi
mari centre economice.
Funciile sintactice ale pronumelui relativ sunt: subiect (Fata care vinde flori a
terminat şcoala de horticultur ă), nume predicativ (Cine este decanul, acela a venit să ne
întâmpine. ), complement direct (Cartea pe care ai cumpărat-o, să mi-o împrumu  i şi mie,
te rog.), complement indirect (Fata la care te gânde şti, tocmai a trecut pe aici; fata c ăreia
i-ai dat flori, tocmai a trecut pe aici ), complement circumstan  ial de loc (Ora şul în care
mergem este locul de ba ştină al prietenilor no ştri; ora şul deasupra căruia zbur ăm este
locul de ba ştină al prietenilor mei), atribut pronominal (Fata ai cărei ochi te-au
fermecat, tocmai a trecut pe aici ).
Când determină un substantiv cu care se acordă în gen, număr şi caz, pronumele relativ
devine adjectiv pronominal relativ şi are funcie sintactică de atribut adjectival. Spre
exemplu, în enunul Acum ştiu ce fat ă te-a fermecat ce este adjectiv pronominal relativ şi
are funcie sintactică de atribut adjectival.
90

4. NUMERALUL
Numeralul este partea de vorbire care exprimă un număr sau ordinea obiectelor prin
numărare. Tipurile de numerale sunt următoarele: numeralul cardinal, numeralul ordinal,
numeralul colectiv, numeralul multiplicativ, numeralul fracionar, numeralul distributiv,
numeralul adverbial.
1. Numeralul cardinal exprimă un număr sau ordinea obiectelor prin numărare: doi,
trei sute cincizeci, paisprezece.
Numeralele cardinale sunt de două feluri: simple şi compuse.
- numeralele cardinale simple sunt de la unu, doi...la zece, serie în care intră şi zero.
La această serie se mai adaugă sut ă , mie, milion, miliard .
- numeralele cardinale compuse sunt de la unsprezece înainte. Eg. patru sute
cincizeci, două zeci şi nouă , patruzeci şi trei etc. Ele sunt formate prin compunere
după cum urmează: două+zeci; trei+spre+zece; sau prin alăturare două sute.
Compusele de la unsprezece până la nouăsprezece şi cele de la două zeci la
nouă zeci se scriu împreună, într-un cuvânt, iar celelalte numerale compuse se scriu
separat (eg. patruzeci şi doi).
Numeralele de la unu la nouăsprezece se aşază direct lângă substantiv (doi lei, treisprezece
parale, şase personaje şi un autor ). De la două zeci înainte numeralele se leagă de
substantiv prin prepoziia de (două zeci de lei, patru sute treizeci şi şase de cereri).
Atenie!
În limba vorbită se întâlnesc adesea variante neacceptate de norma literară, care sunt
utilizate de vorbitori în virtutea principiului economiei de efort . Este vorba despre
forme precum un ş pe, doi ş pe, trei ş pe, un ş pce, doi ş pce, douăşunu, pa şcinci, două jdemii
etc. Aceste forme sunt greşite şi semnalează neatenia vorbitorilor.
- Numeralul cardinal
adjectiv, situa ie în poate
care avea valoareă de
se comport ca un adjectiv: se acordă în gen şi caz cu
substantivul şi are funcie sintactică de atribut adjectival (trei plăcinte),
- înlocuitor al substantivului, situaie în care se comportă ca un substantiv: subiect
(doi dorm); nume predicativ (darurile sunt de la trei ); atribut ( plăcintele de la cei
cinci au fost gustoase, re  etele celor trei sunt sigure), complement direct (îi a ştept
pe cei doisprezece ), complement indirect (mă gândesc la cei doisprezece) etc.
Cazul genitiv şi dativ se realizează cu ajutorul prepoziiei a pentru genitiv, la pentru
dativ: plăcintele a trei bucăt ărese, a oferit mâncare la doi invita  i).
2. Numeralul ordinal indică ordinea obiectelor prin numărare: al doilea, al

şaisprezecelea etc.
Numeralula ordinal are forme simple (întâiul/întâia; primul/prima) şi forme compuse (al
cincizecilea/ cincizecia) Ca structur ă, numeralul ordinal se formează din numeralul
cardinal precedat de a/al şi urmat de articol enclitic: al + patru +le+a →al patrulea; a +
patru +a →a patra.
În cazul numeralelor ordinale compuse în componen a cărora intră un numeral cardinal
terminat în consoană – eg. opt – înainte de articol se intercalează vocala de legătură u: al
optulea.
Numeralul ordinal se declină cu ajutorul articolului cel/cea urmat de prepoziia de
(eg. celei de a doua i-a mul  umit; l-am întâlnit pe cel de al cincilea în curs ă).
91

Numeralul ordinal poate avea

- valoare adjectivală, situaie în care se comportă ca un adjectiv, adică se acordă cu
substantivul determinat şi are funcie sintactică de atribut adjectival (eg. întâiul
prieten, prima felicitare );
- valoare substantivală, situaie în care ine locul unui substantiv şi are
comportamentul sintactic al unui substantiv: subiect ( Al doilea doarme), nume
doilea a fost( Merele
predicativ mai bunsunt de la cel de-al
), complement ( L-am),v atribut
directdoilea ( Răspunsul celui de-al
ă zut pe al doilea), complement
indirect ( I-am dat celui de-al treilea daruri ), complement de agent ( Masa a fost
rezervat ă de cel de-al patrulea), complement circumstan  ial (Bătrâna este mai
hot ărât ă decât cea de-a doua) etc.
3. Numeralul colectiv exprimă însoirea, arătând câte obiecte formează o comunitate:
tuspatru, câte ş patru, amândoi, ambii etc.
Numeralul colectiv poate avea valoare adjectivală, situaie în care se comportă ca un
adjectiv (eg. Am citit ambele căr  i, Am dat cadouri ambilor copii); sau valoare
substantivală, situaie în care se comportă ca un substantiv (eg. Amândoi au dansat, To  i
cinci dansează frumos ; I-am vă zut pe to  i cinci etc.).
Formele numeralului colectiv sunt ambii (ambele), amândoi (amândouă), iar de la
ideea de „colectiv de trei” formele sunt câte şitrei, câte şipatru, câte şicinci etc. Există de
asemenea forme populare: tuscinci, tuspatru, tustrei (formate prin compunere din to  i
+numeral cardinal). De la ideea de „colectiv de trei” înainte, exist ă şi formele to  i trei/toate
trei, to  i patruzeci/toate patruzeci etc.
Formele de genitiv şi dativ se realizează cu ajutorul prepoziiilor: am dat ciocolat ă la
amândoi copiii; am dat ciocolat ă la to  i şase copiii, r ăspunsurile a tuscinci elevii au fost
considerate corecte, r ăspunsurile a to  i cinci elevii au fost considerate corecte ).
Atunci când are valoare adjectivală, numeralul colectiv are funcie sintactică de atribut
adjectival (Tustrei pădurarii au fost viteji; i-am felicitat pe tustrei pădurarii). Când are
valoare substantivală, funciile sintactice ale numeralului colectiv sunt de subiect
( Amândoi dansează), nume predicativ (darul este de la amândoi), complement direct ( I-
am felicitat pe to  i patruzeci), complement indirect ( M ă gândesc la to  i doisprezece),
complement de agent ( A fost faultat de amândoi), apoziie în raport cu un pronume ( Ei
amândoi sunt pleca  i în concediu.), complement circumstan  ial ( A sosit înaintea a to  i
cinci, nu după ei.), atribut (Tablourile a to  i cinci au fost expuse la Bucure şti) etc.
Atenie! Forma de G. D. a numeralului colectiv amândoi este amândurora (şi nu

amândorura). Eg. Ră spunsurile amândurora sunt l ăudabile; le-am dat amândurora
ciocolată .).
EXERCIIUL 50
Observai pleonasmul în enunul directorul a fost interesat de ambele trei situa  ii
men  ionate în raportul redactat de procuratura locală.
4. Numeralul multiplicativ indică proporia în care creşte o cantitate sau o calitate.
Numeralele multiplicative sunt derivate parasintetice (formate şi cu prefix şi cu sufix)
formate cu prefixul -în şi sufixul –i: îndoit, întreit, înmiit, înzecit etc. Primele numerale din
seria numeralelor multiplicative au sinonime neologice: dublu, triplu, cvadruplu, cvintuplu.
Numeralul multiplicativ se poate forma de la orice numeral cardinal, dar cel mai
frecvent întâlnite sunt cele formate de la numeralele doi, trei, patru, zece, sut ă , mie.
92

Numeralul multiplicativ are valoare adjectivală şi se comportă ca un adjectiv, se

acordă cu substantivul regent în gen, num ăr şi caz. Eg. efort întreit, energie întreit ă
(N.Ac.) , energiei întreite/ energiilor întreite (G. D.). Când stă înaintea substantivului preia
articolul hotărât de la substantiv; eg. rezultatul întreitului efort .
Numeralul multiplicativ poate avea şi valoare adverbială, când determină un verb,
situaie în care numeralul se comportă ca un adverb. Eg. lucrează întreit , câ ştigă înzecit .
5. Numeralul frac  ionar denumeşte o fracie şi redă numeric raportul dintre parte şi
întreg. Eg. o treime, patru cincimi etc.
Numeralele fracionare au valoare substantivală, adică înlocuiesc un substantiv şi se
comportă ca un substantiv: ele au form ă fixă de gen (o doime, cincime – feminin, sfert –
neutru), variază după număr (sfert/sferturi) şi de caz (un sfert/unui sfert) şi pot fi articulate
hotărât (sfertul, pătrimea etc.).
Funciile sintactice ocupate de numeralul frac ionar sunt de subiect (eg. O doime nu
şi-a f ăcut antrenamentul), nume predicativ ( Asta nu înseamnă decât o doime), atribut
Răspunsurile unei treimi...), complement direct (Ş tiu o pătrime dintre invita  i),
complement indirect ( M ă gândesc la o pătrime dintre ei), complement de agent (exerci  iul
a fost rezolvat de o pătrime dintre elevi) etc.
Atenie! În ce priveşte situaia în care numeralul fracionar la singular are funcie
de subiect, Gramatica Academiei vorbeşte despre mai multe posibilităi de acord ale
predicatului:
1. acord gramatical, la singular (O treime a venit) sau acord după îneles, la
plural, când numeralul e folosit f ără determinări. Eg. Au venit mul  i oameni. O
treime a plecat. Sau O treime au plecat.
2. acord prin atracie, când numeralul fracionar este determinat de un
substantiv cu prepoziie. Eg. O treime dintre oameni nu au mers la meci.
(acordul prin atracie se manifestă atunci când numărul singular/plural al
verbului predicat e obinut prin influena unui cuvânt din vecinătate. Spunem
ca pluralul oameni atrage numărul plural la predicat.
6. Numeralul distributiv arată repartizarea obiectelor şi persoanelor în grupuri

egale numeric şi gruparea numerică a obiectelor. Forma numeralului distributiv se
realizează prin asocierea adverbului câte cu un numeral cardinal. Eg. câte unu, câte doi,
câte patruzeci şi doi etc. Cazurile genitiv şi dativ se realizează cu ajutorul prepoziiei. Eg.
le-au dat la câte doi, câ ştigarea a câte două mii de euro, plata a câte unei cincimi etc.
Atunci când înlocuieşte un substantiv, deci are valoare substantivală, numeralul
distributiv poate fi subiect ( Ne-au a şteptat câte doi), complement direct ( Au trimis to  i câte
două zeci), complement indirect (Vorbesc cu câte doi), nume predicativ ( Au fost câte
patru), complement de agent ( Am fost întâmpina  i de câte doi ). Atunci când are valoare
adjectivală, deci determină un substantiv, numeralul distributiv este atribut adjectival ( Au
cumpărat câte trei buchete).
7. Numeralul adverbial arată de câte ori se repet ă o aciune şi în ce proporie

numerică se manifestă o calitate (cantitate) a unui obiect. Este alc ătuit obligatoriu dintr-un
numeral cardinal (dar şi ordinal sau distributiv) care funcionează ca un adverb. Eg. o dat ă ,
de două ori, de trei ori, de un milion de ori etc.; întâia oar ă , a doua oar ă , a treia oar ă etc.;
de două ori, de câte două ori, de şapte ori, de câte şapte ori etc.
Funcia sintactică a numeralului adverbial este de complement circumstan  ial . Eg.
Scrie încă de trei ori. A vândut de trei ori cât şi-a propus.
93

Referitor la numeral Noul DOOM menionează următoarele:

Normele actuale acceptă la femininul nearticulat al numeralului ordinal întâi
postpus substantivului şi forma întâi a: clasa întâi/întâi a.
EXERCIIUL 51
Indicai forma corectă a enunului: Cele patru milioane de lei nu ajung / Cei patru
milioane
Gramaticadenormativ
lei nu ajung.
ă.) (pentru rezolvarea acestui exerciiu putei consulta G. Gruiă,
5. ADJECTIVUL
Adjectivul este partea de vorbire flexibilă care determină substantivul căruia îi
atribuie o informaie specifică, adesea o însuşire. Adjectivul se acordă cu substantivul pe
care îl determină în gen, număr şi caz. Eg. fată voioasă /fete voioase; maşină stricată /maşini
stricate; maşinii stricate/maşinilor stricate; tablou pictat/tablouri pictate/tabloului pictat etc.
Categoriile gramaticale ale adjectivului sunt genul, numărul, cazul şi intensitatea
(gradele de comparaie).
5.1. Clasificarea adjectivului
În funcie de tipul informaiei pe care o atribuie substantivului, adjectivele sunt
a.) propriu-zise/calificative . Adjectivele calificative exprimă caracteristici ale
obiectelor (eg. ro şu, înalt, parfumat, exuberant, tânăr, fermecător, zeiesc, gustos etc.) şi
b.) provenite din verb, adverb, pronume. Eg. adjectiv provenit din verb la
participiu: pomul îndoit de vânt ; provenit din verb la gerunziu: mâini tremurânde; provenit
de adverb: haine gata; provenit din pronume: aceast ă casă , casa mea, fiecare om, niciun
om etc. (adjectivele provenite din pronume le-am discutat în cadrul unit ăii de învăare
pronumele , în subcapitolele Pronumele... şi adjectivul pronominal de...).
Locuiunea adjectivală. Un grup de cuvinte sinonim cu un adjectiv şi care se
comportă semantic
om de seam şi sintactic
ă=om important; cu precum
minte=înun adjectiv
elept, formează o locuiune adjectivală. Eg.
chibzuit.
Din punctul de vedere al formei, adjectivele sunt

- cu patru forme flexionare (există formă pentru masculin singular, feminin singular,
masculin plural, feminin plural): eg. aprig;
- cu trei forme (dintre cele patru enumerate mai sus adjectivul înregistreaz ă doar
trei): eg. mic, prevă zător ;
- cu două forme (dintre cele patru enumerate mai sus adjectivul înregistrează doar
două): eg. vechi, dulce, limpede, mare, g ălbui, greoi;
- invariabile (adjectivele au o singur ă formă şi aceeaşi pentru masculin, feminin,
plural şi singular): eg. bordo, kaki, bleu, maro, mi şto, aparte.
5.2. Gradele de comparaie

În funcie de intensitatea trăsăturii pe care o atribuie unui obiect, adjectivele se
caracterizează prin grade de comparaie. Gradele de comparaie ale adjectivului sunt
următoarele:
1. gradul pozitiv este neutru din punctul de vedere al intensităii. Eg. om bun.
94

2. gradul comparativ indică evaluarea intensităii însuşirii ca superioară,

inferioară sau egală în raport cu aceeaşi însuşire a altor obiecte sau a
aceluiaşi obiect în circumstane diferite. Avem astfel:
comparativ de egalitate: se formează cu locuiunile la fel de, tot a şa de, deopotrivă
de+adjectivul la gradul pozitiv. Eg. om la fel de bun (ca/ ca şi/ precum părin  ii), om tot a şa
de bun, om deopotrivă de bun; vecinul era tot atât de bun ca şi vecina.
comparativ de superioritate indică intensitatea mai ridicată a calităii atribuite unui
obiect. Eg. mai bun. În comparaia de superioritate termenul cu care se face compara ia
poate fi introdus prin fa ă de, în compara  ie cu, în raport cu, pe lâng ă. Eg. Ion este mai
de ştept fa ă de/ în compara  ie cu/ în raport cu/ pe lâng ă Petre.
comparativ de inferioritate indică intensitatea mai redusă a calităii atribuite unui
obiect. Eg. mai pu  in bun. În comparaia de inegalitate termenul cu care se face compara ia
poate fi introdus prin fa ă de, în compara  ie cu, în raport cu, pe lâng ă. Eg. Ion este mai
pu  in de ştept fa ă de/ în compara  ie cu/ în raport cu/ pe lângă Petre.
Notă. Unele adjective au sens de superioritate sau de inferioritate, fiind forme ale
comparativului de superioritate sau de inferioritate în limba latin ă de unde au fost
împrumutate:
De aceea ele nu eg.pot
anterior,
fi puse posterior, ulterior,
la comparativ. Suntinferior, superior,
greşite formul ărileexterior,
de genul:minor, major.
mai inferior,
mai superior etc.
Există şi adjective al căror sens nu permite comparaia: complet, enorm, fundamental,
infinit, principial, adevărat, electric, lingvistic, tipografic etc.
Atenie! Gramatica Academiei face următoarea meniune referitoare la exprimarea

comparativului.
Introducerea în comparaie a termenului ca şi, în loc de ca este greşită. Sunt mai înalt ca şi
tine este o formulare greşită, forma corectă fiind Sunt mai înalt ca tine.
Ca şi este tot mai des folosit astăzi de vorbitori pentru evitarea cacofoniei (eg . ca şi
cafeaua, în loc de ca cafeaua). Prin analogie, ca şi se foloseşte şi în structuri unde nu are
funcie de evitare a cacofoniei, precum în zboar ă ca şi fulgul (varianta corectă fiind zboar ă
ca fulgul), sau Ion ca şi profesor este foarte rigid (varianta corectă fiind Ion ca profesor
este foarte rigid ).
(Despre cacofonie şi evitarea ei putei revedea capitolul despre ortografie şi punctuaie).
3. gradul superlativ indică o intensitate maximă a însuşirii şi are două forme:
3.1 superlativul relativ este realizat prin asocierea comparativului de
superioritate/inferioritate cu cel / cea / cei / cele : cel mai bun, cea mai bună,
cele mai bune, cei mai buni (superlativ relativ de superioritate); cel mai pu in
bun, cea mai puin bună, cei mai puini buni, cele mai puin bune (superlativ
relativ de inferioritate). Termenul cu care se face comparaia este adesea
introdus prin dintre , din: cel mai bun băiat din clasă; cel mai bun băiat dintre
to  i etc.
3.2 superlativul absolut exprimă o intensitate a însuşirii la un grad înalt f ără o
evaluare prin raportare la alte repere. Se formează cu adverbul foarte urmat de
adjectiv la forma de pozitiv. Eg. foarte bun . Există şi alte modalităi de formare
a superlativului: cu ajutorul altor adverbe ( extraordinar de bun, prea bun,
nemaipomenit de bun etc.), cu prefixe şi sufixe (extra-, hiper-, prea-, ultra-,
super- etc.), prin repetarea adjectivului ( frumos-frumos), prin repetarea unui
95

sunet (buuuună mâncare), cu adverbe provenite din pronume relative (Ce

mâncare bună!), cu substantive ( foc de inteligent, brici de de ştept ).
5.3. Funciile sintactice ale adjectivului sunt de atribut adjectival (se acordă în
gen, număr şi caz cu substantivul determinat, eg. casa femeii frumoase – G; i-am dat fetei
frumoase – D; fata frumoasă –N. Ac.); nume predicativ (Feti  a este voioasă). Există câteva
situaii speciale, rar întâlnite, când adjectivul este complement indirect ( Din galbenă s-a
f ăcut verde), complement circumstan  ial ( Îl cunosc de mic).
Atenie! Când este antepus substantivului, adjectivul preia mărcile de caz ale
substantivului. Eg. Frumoase i fete, de ştep  ilor profesori. Cu adjectivul postpus, formul ările
sunt fetei frumoase, profesorilor de ştep  i.
Referitor la adjectiv, noul DOOM stipulează următoarele norme morfologice.
1. La unele adjective neologice, norma actuală, reflectând uzul persoanelor cultivate,
admite la feminin forme cu şi f ără alternana o (accentuat) - oa, în ordinea de
preferină analoagă /analogă , omoloagă /omologă (în timp ce la altele nu admite forme
cu oa: barocă , echivoc ă); adjectivul/substantivul vagabond are femininul vagaboand ă,
nu vagabond ă.
2. Unele adjective vechi şi mai ales neologice se folosesc numai pentru substantive de
un singur gen; în cazul celor referitoare la substantive neutre, aceasta nu înseamnă că
şi adjectivele în cauză ar fi „neutre”, chiar dacă au la singular formă de masculin, iar
la plural (dacă au plural), formă de feminin: (metal) alcalino-pă mântos, (barometru)
aneroid, (foc) bengal, (substantiv) epicen.
EXERCIIUL 52
1. Indicai forma corectă a adjectivelor din enunurile de mai jos:
a. Grădina casei zugrăvită e în paragină / grădina casei zugrăvite e în paragină.
b. Am trimis felicitări micii/micei artiste laureată la Cannes/ Am trimis felicitări
micii/micei artiste laureate la Cannes.
2. Indicai femininul următoarelor adjective şi apoi pluralul masculin şi feminin: propriu,
analog, crud, viteaz.
6. VERBUL
Verbul este partea de vorbire flexibilă care arată aciunea (a citi, a dansa, a merge, a
mânca), starea (a fi, a se afla, a se găsi) şi existena/devenirea (a se însera, a evolua, a
deveni).
6. 1. CARACTERIZAREA VERBULUI
Din punct de vedere semantic, verbul arată aciuni, stări, procese, fenomene.
Din punct de vedere sintactic, verbul constituie centrul unui enun  /al unei
propoziii.
Din punct de vedere morfologic, categoriile gramaticale ale verbului sunt:
- modul – indicativ, conjunctiv, condiional-optativ, imperativ, infinitiv, gerunziu,
participiu, supin. Modul indică atitudinea vorbitorului faă de aciunea denumită.
Vorbitorul poate considera aciunea reală, posibilă, dorită etc.;
- timpul – prezent, trecut, viitor – exprimă momentul desf ăşurării aciunii, văzută
din perspectiva emiătorului enunului;
96

- persoana se referă la participanii implicai în aciune: persoana I, persoana a II-a,

persoana a III-a: eu cânt, tu câni, el cântă; noi cântăm, voi cântai, ei cântă;
- numărul – singular/plural – se referă la câte persoane (una sau mai multe) sunt
implicate în aciune. Eg. eu cânt / noi cântăm.
- diateza – activă, pasivă, reflexivă – se referă la raportul între cel care face
aciunea şi cel care o suferă.
Verbul se mai caracterizează şi în funcie de tranzitivitate şi de conjugare:
- tranzitivitatea se referă din punct de vedere semantic la faptul că aciunea unui
verb se răsfrânge direct asupra unui obiect. Iar din punct de vedere sintactic, tranzitivitatea
se referă la puterea verbului de a se combina cu un complement direct.
- conjugarea se identifică în funcie de terminaia verbului la forma de infinitiv
(adică la forma din dicionar): a lucra - conjugarea I, a bea - conjugarea a II-a; a merge –
conjugarea a III-a; a iub i, a ur î – conjugarea a IV. În func ie de grupa în care se încadreaz ă
(conjugarea I, a II-a, a III-a, a IV-a) verbele manifestă în conjugare trăsături comune.
6.2. CLASIFICAREA VERBULUI

6.2.1 Verbe predicative şi verbe nepredicative
În funcie de posibilitatea de a îndeplini sau nu func ia de predicat, verbele sunt
predicative şi nepredicative:
a. predicative: au îneles de sine stătător şi pot realiza funcia de predicat (în această
situaie se găsesc majoritatea verbelor).
b. nepredicative: nu au un îneles de sine stătător (au un coninut semantic abstract) şi
nu pot realiza func ia sintactică de predicat. Verbele nepredicative sunt de două
feluri: auxiliare şi copulative.
a. Verbele auxiliare sunt a fi, a vrea, a avea. Ele au rolul de a marca modul,
timpul şi diateza. De aceea se numesc auxiliare morfologice.
A FI marchează
Diateza pasivă Golul a fost înscris de fundaş.
Viitorul anterior Voi fi citit cartea până să înceapă filmul.
Conjunctivul perfect Să fi citit
Condiionalul-optativ perfect Aş fi dansat
Infinitivul prefect A fi dansat
Prezumtivul prezent/ perfect O fi cântând / o fi cântat
A AVEA marchează
Perfectul compus Am dansat
Viitorul familiar Am să învă
Condiionalul-optativ
Condi ionalul-optativ perfect
perfect Aşş dansa,
A ai dansa
fi dansat, am fi dansat
A VREA marchează
Viitorul Voi învăa, vei învăa
Prezumtivul Va fi învăând/ va fi învăat
97

b. Verbele copulative sunt instrumente gramaticale care formează predicatul

nominal împreună cu un nume predicativ. Verbele copulative sunt

următoarele a fi, a deveni, a se face, a ie şi, a ajunge, a însemna, a r ămâne,
a părea, a constitui. Fiecare dintre acestea pot s ă fie, în anumite contexte,
predicative.
A FIVALORI DEaVERB
(atunci când PREDICATIV
fi înseamn ă a tr ăi, a vie  ui, VALORI
Vacan a esteDE VERB
frumoasă. COPULATIV
a dura, a d ăinui, a merge, a se duce, a veni, a
trece, a trebui, a exista, a se afla, a se g ăsi, a
avea loc, a proveni, a costa, a se întâmpla)
A DEVENI El a devenit inginer.
A FACE (atunci când înseamnă a se produce, El se face inginer.
a se construi, a se fabrica, a fi posibil)
A IEŞI (atunci când înseamnă a pleca, a se El a ieşit inginer.
ar ăta, a proveni, a lua na ştere)
A AJUNGE (atunci când înseamnă a sosi) El a ajuns inginer.
A ÎNSEMNA (când are sensul de a scrie, a Cartea asta înseamnă o avere.
nota)
A RĂMÂNE (atunci când are sens locativ, El rămâne inginer.
când înseamnă a sta undeva, a nu pleca).
A PĂREA (atunci când are sens impersonal) El pare inginer.
A CONSTITUI (dacă e sinonim cu a se Aciunile lui constituie subiectul
forma) anchetei.
6.2.2. Verbele personale şi verbele impersonale

În funcie de comportamentul verbului fa ă de persoană (verbul intră sau nu în
relaie cu o persoană gramaticală), verbele sunt personale şi impersonale:
a. Verbele personale au posibilitatea de a intra în rela ie cu o persoană
gramaticală. Dacă este predicat, verbul are un subiect gramatical. Eg. Eu
dansez. Tu dansezi. El dansează. (Verbul reacionează prin schimbarea
desinenei, în funcie de persoana cu care intră în relaie).
b. Verbe impersonale. Din punct de vedere semantic nu acceptă să intre în
relaie cu o persoană, iar din punct de vedere gramatical nu cunosc opoziia
specifică persoanei şi au, prin urmare, o singură formă. Este vorba despre
verbe care indică
- fenomene meteorologice (a tuna, a ninge);
- expresii care se refer ă la st ări atmosferice (e frig, e cald etc.);
- locu  iuni verbale (a-i părea bine, a-i părea rău etc.).
Intră în această serie şi verbele care au subiect, dar întotdeauna la persoana a III-a ( a se
cuveni, a prii etc.) şi verbe precum a auzi, a şti, a cunoa şte când sunt la diateza
reflexivă şi au sens impersonal: se zice, se ştie, se spune etc.
6.2.3. Verbele tranzitive şi verbele intranzitive

În funcie de capacitatea de a intra în rela ie cu un complement direct, verbele se
grupează în verbe tranzitive şi verbe intranzitive.
a. verbele tranzitive pot primi complement direct. Contextul specific lor este

verb+ pe cineva (a iubi pe cineva; a invita pe cineva; a întreba pe cineva; a ajuta pe

cineva); verb+ceva (a face ceva, a desena ceva, a gusta ceva, a dansa ceva).
98

Intranzitivele nu permit acest context: a telefona pe cineva este o construcie

greşită).
Există câteva verbe care intră în contextul verb+ceva+pe cineva. Eg. a învăa+
ceva+pe cineva; a întreba+ ceva+pe cineva; a ruga+ ceva+pe cineva etc. Aceste verbe se
numesc dublu tranzitive. Ele au două valori tranzitive realizate prin complementul direct al
persoanei (verb+pe cineva) şi prin complementul direct al obiectului (verb+ ceva). Aceste
două complemente
deoarece directe ăsedenumesc
aciunea exprimat verb se alrăsfrânge
persoanei (peasupra
direct şi al
cineva)unei obiectului
persoane (ceva)
sau asupra
unui obiect.
b. verbele intranzitive nu pot primi complement direct. Ele nu intr ă în contextul

verb+ceva; verb+ pe cineva. Eg. a ninge, a ploua, a sta, a merge etc.
6.3. CATEGORIILE GRAMATICALE ALE VERBULUI

Categoriile gramaticale ale verbului sunt diateza, modul, timpul, persoana şi
numărul.
6.3.1 Diateza se referă la relaia dintre aciune, autorul aciunii şi obiectul asupra căruia se
răsfrânge aciunea. În funcie de acest criteriu, verbul are trei diateze: diateza activ ă,
diateza pasivă şi diateza reflexivă.
Pentru a constata mai bine specificul fiec ărei diateze, urmării relaia dintre
subiectul gramatical – autorul ac iunii – obiectul care suportă aciunea în următoarele
enunuri:
a. Petre mănâncă mere.
b. Merele sunt mâncate de Petre.
c. Petre se gândeşte la mere.
Ai constatat că în a. subiectul gramatical, Petre, este autorul aciunii de a mânca.
Iar aciunea se răsfrânge direct asupra obiectului mere. Subiectul gramatical este
autorul aciunii pe care o suferă un complement direct. Spunem în acest caz că verbul
este la diateza activă.
Ai constatat de asemenea în b. că subiectul gramatical merele suferă aciunea pe
care o face un complement, Petre, care este autorul aciunii, dar nu este subiectul
gramatical al propoziiei. Spunem în acest caz că verbul este la diateza pasivă. La
diateza pasivă verbele se construiesc cu ajutorul verbului auxiliar a fi + participiul
verbului de conjugat (sunt mâncate).
Pentru că în enunul b. Petre este complementul care arată cine face aciunea, cine
este agentul aciunii, el îndeplineşte funcia sintactică de complement de agent .
Complementul de agent mai poate determina un adjectiv (eg. Grădina lucrată de
muncitori), un verb la supin (eg. ecua ii uşor de rezolvat de către copii).
În ceea ce priveşte enunul c. se constată că subiectul gramatical, Petre, săvârşeşte
o aciune şi în acelaşi timp o suferă, ac iunea se răsfrânge asupra lui însuşi. Spunem în
acest caz căunverbul
obligatoriu la diateza
este reflexiv
pronume reflexiv
în cazul ă. Diateza
acuzativ gânde şă teare
(el sereflexiv dativ (el î şăi
în componen
) sau
aminte şte).
EXERCIIUL 53
Identificai verbele din enunurile următoare şi stabilii la ce diateză sunt:
a. Ea se abine de la mere.
b. Tablourile se văd de departe.
c. Te gândeşti la vacană.
99

d. Te felicită pentru concurs.

e. Tu ai fost felicitat pentru concurs.
6.3.2. Modul
Modul verbului arată, din punct de vedere semantic, felul în care vorbitorul
consideră aciunea. Este vorba despre:
-- modul
modul indicativ : arat
conjunctiv ă oăacoiune
: arat aciune ă, realăă,; eg.
sigurposibil cânt ăm,
realizabilă; am dansat,
ăm, vom
să cânt să ficiti. să
citit,
dansăm. Conjunctivul se distinge prin conjuncia să.
- modul condi  ional-optativ : arată o aciune dorită sau o aciune a cărei îndeplinire
depinde de o condiie; a ş cânta, a ş fi citit, am dansa. Condiional-optativul se
distinge prin prezena auxiliarului a avea.
- modul imperativ exprimă o aciune realizabilă, cel mai adesea fiind vorba de un
ordin, o poruncă; Cite şte!, Dansa  i! Cânta  i! Imperativul se distinge prin intonaie.
- modul infinitiv exprimă numele aciunii; a citi, a dansa, a cânta. Se distinge prin
particula a.
- modul gerunziu exprimă o aciune în desf ăşurare; dansând, cântând, citind. Se
distinge prin sufixul gramatical –înd / -ind .
- modul participiu exprimă aciuni terminate şi suferite de o fiină sau un obiect;
dansat, cântat, citit .
- modul supin denumeşte aciunea sau starea: de cântat, de citit, de dansat . Se
distinge prin prepoziia aşezată înaintea participiului.
Din punct de vedere sintactic modurile sunt

a. personale/predicative: verbele î şi modifică forma după persoană şi pot fi predicate

în propoziie. Modurile personale şi predicative sunt indicativul, conjunctivul,

condiional-optativul, imperativul. Verbul la modurile personale intr ă în acord
gramatical cu subiectul în ce priveşte persoana şi numărul.
b. nepersonale/nepredicative: verbele nu î şi modifică forma după persoană şi nu pot

fi predicate în propoziie. Modurile nepersonale sunt infinitivul, gerunziul,

participiul şi supinul. La modurile nepersonale verbul nu intr ă în relaie de acord.
Atenie!
Un verb predicativ, adică un verb care poate avea func ie de predicat, poate să fie pus la un
mod nepredicativ. Eg. a citi, a dansa sunt verbe predicative (aspect reinut şi de
dicionare), dar sunt puse la un mod nepredicativ, spre exemplu A scrie cite  este foarte
greu. Nu s-a oprit din dansat toat ă seara.
EXERCIIUL 54
Indicai forma corectă a enunurilor:
a. Unii dintre noi vor citi cartea. / Unii dintre noi vom citi cartea.
b. Avem a face cu un impostor. / Avem de-a face cu un impostor.
c. Stăm bine în ceea ce priveşte rezultatele sportive. / St ăm bine în ceea ce privesc
rezultatele sportive.
d. Oricare dintre liderii politici poate fi contestat. / Oricare dintre liderii politici pot fi
contestai.
e. Ca unul care cunosc situaia, pot sa vă spun.../ Ca unul care cunoaşte situaia, pot să
vă spun...
f. Nici mama nici tata n-a plecat / Nici mama nici tata n-au plecat.
g. Îmi place sportul şi muzica. / Îmi plac sportul şi muzica.
100

h. A fost odată o babă şi un moş. / Au fost odată o babă şi un moş.

i. Subsemnatul n-am f ăcut parte din comisie. / Subsemnatul n-a f ăcut parte din
comisie.
(Pentru rezolvarea acestui exerciiu vă rog să consultai G. Gruiă, Gramatica
normativă, de unde au fost preluate enunurile).
6.3.2.1. Formele verbului la modul indicativ

TIMPUL PREZENT indică faptul că aciunea se desf ăşoară în momentul vorbirii.
A învăa (conjugarea I) Sunt marcate cu roşu desinenele de persoană şi

Învă , Învei, Învaă, Învăăm, Învăai, Învaă număr şi cu galben sufixul gramatical care arată
timpul. În cazul de fa ă timpul prezent.
În funcie de conjugare formele verbului sunt următoarele:
Conjugarea I verbe terminate la infinitiv în – a

A lucra A afla A învăa
lucrez
lucrezi aflu
afli învăi
înve
lucrează află învaă
lucrăm aflăm învăăm
lucrai aflai învăai
lucrează află învaă
Conjugarea a II-a Conjugarea a III-a

verbe terminate la infinitiv în - ea verbe terminate la infinitiv în – e
A părea A face
par fac
pari faci
pare face
părem facem
părei facei
par fac
Conjugarea a IV-a verbe terminate la infinitiv în – i, – î

A iubi A dormi A urî
Iubesc dorm urăsc
Iubeşti dormi urăşti
Iubeşte doarme urăşte
Iubim dormim urâm
Iubii dormii urâi
Iubesc dorm urăsc
TIMPUL TRECUT indică desf ăşurarea unei aciuni înainte de momentul vorbirii.

Timpul trecut al modului indicativ are urm ătoarele forme: imperfect, perfect simplu,
perfect compus, mai mult ca perfectul.
Imperfectul arată o ac iune trecută în desf ăşurare în acelaşi timp cu o altă aciune.
Eg. Citeam când a sunat telefonul.
101

Conjugarea I Conjugarea a II-a Conjugarea a III-a Conjugarea a IV-a

învăam păream mergeam iubeam
învăai păreai mergeai iubeai
învăa părea mergea iubea
învăam păream mergeam iubeam
învăai păreai mergeai iubeai
învăau păreau mergeau iubeau
Sunt marcate cu roşu desinenele de persoană şi număr, iar cu verde sufixul temporal de imperfect.
Perfectul compus exprimă o ac iune trecută şi terminată în momentul vorbirii. Se

formează cu auxiliarul a avea şi cu participiul verbului pe care îl conjugăm: am învăat, ai
învăat, a învăat, am învăat, ai învăat, au învăat.
Perfectul simplu exprimă o aciune trecută şi încheiată în trecut. Astăzi perfectul
simplu este mai mult un timp folosit în proza literară. El este utilizat în limbajul curent în
anumite regiuni ale ării şi exprimă o aciune terminată de curând. Observai diferena între
F ăcui cur ă enie în diminea  a asta ( f ăcui - perfect simplu, aciune terminată curând, poate
momentul vorbirii este la prânz sau după-masă) şi Ieri sear ă am f ăcut curat (am f ăcut –
perfect compus).
învăai părui mersei iubii
învăaşi păruşi merseşi iubişi
învăă păru merse iubi
învăarăm părurăm merserăm iubirăm
învăarăi părurăi merserăi iubirăi
învăară părură merseră iubiră
Sunt marcate cu roşu desinenele de persoană şi număr, iar cu verde sufixul temporal -i de perfect simplu.
Mai mult ca perfectul exprimă o aciune trecută şi terminată înaintea unei alte
aciuni trecute. Eg. Plecaser ă înainte să ne întâlnim.

învăasem părusem mersesem iubisem
învăaseşi păruseşi merseseşi iubiseşi
învăase păruse mersese iubise
învăaserăm păruserăm merseserăm iubiserăm
învăaserăi păruserăi merseserăi iubiserăi
învăaseră păruseră merseseră iubiseră
Sunt marcate cu roşu desinenele de persoan ă şidenum

-sese, -ise maiăr,mult
iar cu
ca verde şi albastru sufixele temporale -ase, - use,
perfectul.
TIMPUL VIITOR indică o aciune care se va desf ăşura după momentul vorbirii. Viitorul
are forme pentru limba scrisă şi pentru limba vorbită. Viitorul are două forme: viitor
simplu şi viitor anterior.
Viitorul simplu în limba scrisă se formează cu auxiliarul verbului a vrea şi infinitivul
verbului de conjugat: voi citi, vei citi, va citi, vom citi, ve  i citi, vor citi.
Viitorul simplu în limba vorbită se realizează
102

- cu ajutorul lui o invariabil şi conjunctivul verbului de conjugat: o să citesc, o să

cite şti, o să citească , o să citim, o să citi  i, o să citească.
- cu auxiliarul a vrea: voi, vei, va, vom, ve  i, vor , din formele căruia cade vocala v şi la
care se adaugă infinitivul verbului: oi citi, îi citi, a citi, om citi, î  i citi, or citi.
Viitorul anterior arată o aciune viitoare terminată înaintea altei aciuni viitoare. Se
formează din verbul auxiliar a fi pus la timpul viitor şi participiul verbului de conjugat: voi
fi citit,  fi citit, vor fi citit . Eg. Voi fi citit materialele
pân ă sevei
va fitermina
citit, vasesiunea.
fi citit, vom
(voifi ficitit,
cititve– iviitor anterior, se va termina – viitor simplu;
aciunea voi fi citit este terminată înaintea aciunii se va termina).
6.3.2.2. Formele verbului la modul conjunctiv
La modul conjunctiv, verbul are două timpuri: prezent şi trecut.

TIMPUL PREZENT arată o aciune posibilă desf ăşurată în prezent sau viitor. Se
formează din conjuncia să şi formele de indicativ prezent (cu excepia formei de la
persoana a III-a singular).
TIMPUL TRECUT al modului conjunctivul arată o aciune posibilă desf ăşurată în
trecut. Se formează cu conjuncia să+verbul auxiliar a fi+participiul verbului de conjugat.
Eg. să fi citit, să fi citit, să fi citit etc.

să lucrez să aflu să învă
să lucrezi să afli să învei
să lucreze să afle să învee
să lucrăm să aflăm să învăăm
să lucrai să aflai să învăai
lucreze să afle să învee

A părea A face
să par să fac
să pari să faci
să pară să facă
să părem să facem
să părei să facei
să pară să facă
Conjugarea a IV-a verbe terminate la infinitiv în – i, – î
săAiubesc
iubi Asădormi
dorm săAururî
ăsc
să iubeşti să dormi să urăşti
să iubească să doarmă să urască
să iubim să dormim să urâm
să iubii să dormii să urâi
să iubească să doarmă să urască
103

6.3.2.3. Formele verbului la modul condiional-optativ

Verbele la modul condiional-optativ pot fi la timpul prezent şi la timpul trecut.
TIMPUL PREZENT indică o aciune desf ăşurată în momentul vorbirii sau în
viitor. Prezentul la condi ional-optativ se formează cu verbul auxiliar a avea+infinitivul
verbului de conjugat: a ş citi, ai citi, ar citi, am citi, a  i citi, ar citi.
trecut laTIMPUL TRECUT

modul condi (PERFECT)
ional-optativ aratşăteodin
se alcătuie aciune a ăfişurat
verbuldesf ă în trecut.
la modul condiTimpul
ional -
optativ+infinitivul verbului de conjugat: să fi citit, să fi citit etc.
6.3.2.4. Formele verbului la modul imperativ
Modul imperativ are forme doar pentru persoana a II-a. Verbele la modul imperativ
pot fi la forma afirmativ ă sau la forma negativă.

Lucrează! Află! Învaă!
Lucrai! Aflai! Învăai!
Nu lucra! Nu afla! Nu învăa!
Nu lucrai! Nu aflai! Nu învăai!

A părea A culege
Bea! Culege!
Nu bea! Nu culege!
Bei! Culegei!
Nu bei! Nu culegei!
Conjugarea a IV-a verbe
A iubi A terminate
dormi la infinitiv în – i, – Aî urî
Iubeşte! Dormi! Urăşte!
Nu iubi! Nu dormi! Nu urî!
Iubii! dormii! Urâi!
Nu iubii! Nu dormii! Nu urâi!
6.3.2.5. Formele verbului la modul infinitiv

Verbul la modul infinitiv exprim ă numele aciunii. La infinitiv, verbul are dou ă
forme:
- forma scurtă, obinută cu prepoziia a: a citi; sau f ără prepoziie: eg. pot citi.
-caforma
substantiv. obinutăera
lungă,Cândva cu folosit
sufixulă –cu (eg. citi+re).
re putere verbalAst ăzi aceast
ă: eg. ă form
închinare-a ş ă–seforma şte doar
foloseveche şi
inversată a lui a ş închina, astăzi întâlnit sub forma închina-u-a ş.
6.3.2.6. Formele verbului la modul gerunziu

Modul gerunziu exprimă aciuni în desf ăşurare. Gerunziul se formează cu sufixele
gramaticale –ind şi –înd : citind, dansând. Forma negativă se obine cu prefixul ne- care se
lipeşte de radical: necitind, nedansând , dar şi nemaidansând .
104

6.3.2.7. Formele verbului la modul participiu

Modul participiu se formează de la rădăcina verbului cu sufixele –at (conjugarea I):
lucrat, alintat; -ut (conjugarea a II-a): băut, părut; -s, -ut (conjugarea a III-a): mers, f ăcut; -
it, -ât (conjugare a IV-a): urât, iubit.
6.3.2.8. Formele verbului la modul supin

Modul supin se formează din participiul verbului de conjugat precedat de o
prepoziie: de citit, pentru citit, de cumpărat etc.
ATENIE!
Verbele la modurile predicative pot avea orice funcie sintactică, cu excepia funciei
de predicat.
Funciile sintactice ale verbelor la modurile nepersonale sunt: subiect (Ar fi

interesant de aflat); nume predicativ (Filmul ăsta e de văzut); atribut verbal (O nouă
maşină de spălat a fost lansată pe piaă); complement direct (Am terminat de citit; E greu
de citit cartea asta); complement indirect (Se gândeşte la desenat) , complemente
circumstan  iale (Trece râul înotând – complement circumstan  ial de mod; trece râul
fluierând – complement circumstan  ial de timp) etc.
6.3.3. Persoana
Categoria persoanei se manifestă doar la modurile personale şi predicative. Verbul are
trei persoane:
- persoana I reprezintă emi ătorul, cel care vorbeşte. Eg. citesc, citim.
- persoana a II-a reprezintă receptorul, persoana cu care se vorbeşte. Eg. cite şti, citi  i.
- persoana a III-a reprezintă persoana despre care se vorbeşte. Eg. (ea) iube şte, (ei)
dansează.
Persoanele sunt înscrise în desinena verbului. Revedei tabelele de mai sus.
6.3.4. Numărul
Categoria numărului se manifestă doar la modurile personale şi predicative. Verbul
are două numere:
- singular: o singură persoană face aciunea. Eg. (el) munce şte, (tu) dansezi, (eu)
scriu.
- plural: mai multe persoane fac aciunea. Eg. (ei) muncesc, (voi) dansa  i, (noi)
scriem.
Numărul este înscris în desinena verbului. Revedei tabelele de mai sus.
EXERCIIUL 55
Citii textul de la exerciiul 42 şi identificai toate verbele. Stabilii apoi, pentru fiecare,
felul (predicativ, nepredicativ), conjugarea, diateza, tranzitivitatea (in/tranzitiv), modul,
timpul, persoana, numărul, funcia sintactică.
105

7. ADVERBUL
Adverbul este partea de vorbire neflexibilă care arată o caracteristică a unei aciuni,
a unei stări sau a unei însuşiri.
7.1. Din punct de vedere semantic, adverbele sunt de trei feluri:
- adverbe de loc: arată locul aciunii sau al stării (sus, jos, aproape, departe, afar ă,
pretutindeni);
- adverbe de timp: arată timpul aciunii sau al stării (ieri, astăzi, curând,
întotdeauna);
- adverbe de mod: arată modul de desf ăşurare al unei aciuni: încet, repede, agale,
aşa, destul, rar, anume, bunăoară etc.
Pe lângă aceste tipuri de adverbe, mai există adverbe şi locuiuni adverbiale care au
în frază rolul de conectori textuali. Este vorba despre adverbele pronominale (se
numesc adverbe pronominale deoarece în fraz ă au un comportament asemănător cu al
pronumelor relative). Adverbele pronominale sunt cele care in locul cuvintelor care
arată circumstanele de loc, de timp, de cauză, ale unei ac iuni:
- adverbe relative, carecum.
au rol ie în frază (fac relaia între o subordonată şi
regenta ei): unde, când, Eg.deŞ rela
tiu [unde mergi] – unde introduce subordonata
completivă directă. Dansez [cum vreau] – cum introduce subordonata completivă de
mod etc.
- adverbe interogative, care au rolul de a ine – în propoziiile interogative – locul
cuvântului care indică modul, locul sau timpul: unde, când, cum. Eg. Unde mergi? [la
magazin]; unde ine, în propoziia interogativă, locul substantivului complement de loc
la magazin.
- adverbe nehotă râte, care au rolul de a ine locul cuvintelor ce indic ă locul, timpul
şi modul aciunii, f ără să precizeze exact în ce împrejurare se desf ăşoară aciunea:
undeva, cândva, cumva, oricând, oricum etc. (asemănătoare cu pronumele nehotărâte).
Unele adverbe şi locuiuni adverbiale se comportă în frază ca termeni regeni ai

unor propoziii subordonate. Este vorba despre câteva adverbe şi locuiuni adverbiale,
în situaia în care sunt urmate în frază de conjunciile că , să. Eg. Fire şte [că natura e
verde.] – fire şte este adverb predicativ, el are funcie de predicat adverbial şi este
regentul propoziiei subordonate [că natura e verde.].
7.2. Din punct de vedere morfologic (al formei), adverbele sunt

- simple: sus, mâine, măcar, tocmai;
- compuse: ici-colo, azi dimineaă, mâine seară;
- locuiuni adverbiale: grupul unitar de cuvinte care este sinonim cu un
adverb şi se comportă ca un adverb. Locuiunile adverbiale pot fi de loc (în
spate, în faă, din loc în loc), de timp (când şi când), de mod (f ără îndoială,
cu fora, cu frumosul).
7.3. Din punctul de vedere al provenien ei, adverbele se pot obine prin derivare (-
e şte, -i ş, - mente: finalmente, literalmente, târâş, boiereşte etc.), prin compunere (ici-
colo), prin conversiune (dansează frumos – frumos este adverb obinut prin
conversiune din adjectivul frumos).
106

7.4. Majoritatea adverbelor obinute prin conversiune din adjectiv au categoria

gramatical ă a compara  iei şi cunosc aceleaşi grade de comparaie precum adjectivul:
pozitiv, comparativ, superlativ (revede i subcapitolul consacrat gradelor de comparaie
din capitolul Adjectivul). Spre exemplu:
1. gradul pozitiv: bine.
2. gradul comparativ de egalitate: la fel de bine, tot aşa de bine; comparativul
3. de inferioritate
gradul superlativ: puin bine; comparativul
: mai superlativul relativ de de superioritate
superioritate : maimai
: cel bine.bine;
superlativ relativ de inferioritate: cel mai puin bine; superlativul absolut :
foarte bine, prea bine, extrem de bine.
7.5. Funciile sintactice ale adverbelor sunt urm ătoarele: complement

circumstan  ial (El locuie şte acolo; Ieri am fost în ora ş), atribut adverbial (Curtea de
acolo este veche) , predicat verbal (de fapt, predicat adverbial: Fără îndoială că îi va
plăcea filmul) , nume predicativ (E bine să învei limbi străine).
Referitor la locuiunile adverbiale, DOOM-ul afirmă că, deoarece locuiunile adverbiale nu
cunosc categoria numărului, locu  iunea adverbială alt ă dat ă nu are plural, alte d ă i fiind o
locuiune distinctă.
EXERCIIUL 56
Consultai cartea lui G. Gruiă, Gramatica normativă şi indicai forma corectă:
a. Intrarea nu e permisă decât cu invitai specială. / Intrarea nu e permisă decât numai
cu invitaie specială / Intrarea nu e permisă numai cu invitaie specială.
b. Avem decât peşte. / Avem numai peşte. / Avem doar peşte.
c. Nu mă mai doare capul / Nu mai mă doare capul.
8. PREPOZIIA
Prepoziia este partea de vorbire neflexibilă care leagă un complement sau un
atribut de cuvintele pe care complementul, respectiv atributul le determină. Eg. casa de pe
deal, atributul deal este legat de regent prin prepoziia compusă de pe.
Casa de pe deal
Casa- substantiv, termen regent De pe - prepoziie compusă; leagă Deal – atribut, legat prin
pentru regent pentru de pe deal atributul deal de cuvântul pe care- prepoziie de substantivul regent
l determină.
La fel, în merg la gar ă , complementul gar ă este legat de regent prin prepoziia
simplă la.
În funcie de formă, propoziiile sunt :
- simple : la, de, pe, în, cu, contra etc.
- compuse: de la, de pe, de lângă, despre etc.
- locu  iuni prepozi  ionale: grupul unitar de cuvinte care se comport ă ca o prepoziie:
în faa, în spatele, în dosul, în urma, faă de etc. Spre deosebire de prepoziiile
compuse, locuiunile prepoziionale au în alcătuire termeni care la origine au f ăcut
parte dintr-o altă categorie gramaticală (eg. locuiunea fa ă de este alcătuită dintr-un
fost substantiv, fa ă , şi o prepoziie, de).
107

Prepoziiile şi locuiunile prepoziionale au putere să atragă un caz sau altul. Astfel

sunt prepoziii
- cu regim de acuzativ (dau cazul acuzativ cuvântului pe care îl preced ă): în, cu , la,
din, de pe, de, fa ă de, în loc de, în afar ă de, împreună cu, conform cu etc.
- cu regim de dativ (cer cazul dativ pentru cuvântul pe care îl precedă): gra  ie,
- cu
 umit ă , datorit ă , conform, contrar, potrivit, aidoma, asemenea.
mul regim de genitiv (cer cazul genitiv pentru cuvântul pe care îl preced ă): contra,
asupra; înaintea, înapoia, dedesubtul (prepoziii provenite din adverbe), în fa  a, în
spatele, în mijlocul, de-a lungul, în preajma etc.
Observai diferena:
a. Fata are un mijloc de viespe. (mijloc – substantiv; intr ă în contextul specific unui
substantiv: acest mijloc);
b. Fata dansează în mijloc. (în mijloc – locuiune adverbială de loc);
c. În mijlocul curii s-au aşezat la taclale. (în mijlocul – locuiune prepoziională cu
regim de genitiv).
EXERCIIUL
După modelul57de mai sus, identificai partea de vorbire subliniată: a. În fa  a mesei sunt
două scaune răsturnate; b. La teatru s-a mutat cu scaunul mai în fa ă; Fa  a fetei era
îmbujorată. d. Datorită pistruilor de pe fa ă a fost poreclit Pistruiatul.
EXERCIIUL 58
a. Bem un pahar de lapte. / Bem un pahar cu lapte.
b. A reuşit datorit ă talentului excepional şi muncii sale perseverente. / A reuşit
datorit ă talentului excepional şi a muncii sale perseverente.
9. CONJUNCIA
Conjuncia este partea de vorbire neflexibilă care are rol de instrument sintactic.
Funcia conjunciei este să lege în frază două propoziii, iar în propoziie, două pări de
propoziie de acelaşi fel. Eg. Cumpăr ă mere şi pere. (şi – conjuncie coordonatoare,
marchează relaia de coordonare între două complemente directe: mere şi pere); Vine, dar
nu st ă mult. (dar – conjuncie coordonatoare, marchează relaia de coordonare între două
propoziii, prima propoziie fiind [Vine], iar a două [nu stă mult]).
După formă, conjunciile sunt:
- simple: că , cică , dacă , iar, de etc.
- compuse: ca şi, ca...să , ca să , precum şi etc. (formate din două conjuncii sau un
adverb şi o conjuncie).
- locu  iuni conjunc  ionale (grupuri de cuvinte cu sens şi comportament sintactic de
conjuncie, care au obligatoriu în componen ă o conjuncie): ca şi cum, chiar dacă ,
din cauză că , măcar că , ca şi când, f ăr ă să , pentru c ă , cu toate c ă , în timp ce, fie că
etc.
După rolul lor în enun, conjunciile sunt:

a. coordonatoare: marchează relaii de coordonare (leagă pări de propoziie de acelaşi fel,
sau propoziii de acelaşi fel). Conjunciile coordonatoare se subgrupează în
- conjuncii coordonatoare copulative: şi, precum, nici, nu numai...ci şi.
108

- conjuncii coordonatoare adversative: dar, iar, însă , ci.

Înaintea conjunciilor adversative, se pune totdeauna virgulă. Atunci când este în
interiorul propoziiei conjuncia însă nu se desparte prin virgulă.
- conjuncii coordonatoare disjunctive: sau, ori, fie.

Când aceste conjuncii sunt perechi: fie...fie; sau...sau; ori....ori, virgula precedă
obligatoriu al doilea termen. Eg. Ori dansezi, ori pictezi.
- conjuncii coordonatoare conclusive: a şadar, deci, prin urmare, vasă zică.
Conjuncia deci nu se desparte prin virgulă de restul propoziiei. Eg. Mă apuc deci de
scris. Conjuncia aş adar se desparte prin virgulă de restul propoziiei. Eg. Am dansat,
aşadar, cel mai frumos vals inventat vreodată.
Atenie! Conjuncia şi poate avea şi sens adversativ. Eg Am chemat-o la film, şi nu a venit.
Conjuncia iar poate avea sens copulativ. Eg. Eu am dansat, iar tu ai cântat .
b. subordonatoare: asigură relaii sintactice de dependenă între două propoziii între care
una este
propozi iilesubordonată şde
subordonate cealaltă regent
i regentele ă. sConjunc
lor. Eg. ă , ca să ,iile
că , subordonatoare
ca...să , dacă , de,leagă de
căci, deci
şi,
încât.
EXERCIIUL 59
a. Am fost acuzat de extremism or, mie îmi repugnă orice exces. / Am fost acuzat de
extremism, ori mie îmi repugnă orice exces.
b. Nu e bine ca să ascundem adevărul. / Nu e bine să ascundem adevărul.
10. INTERJECIA
îndemnuri, sau reproduce

Interjec ia este partea de din
sunete vorbire
naturneflexibil
ă. ă care exprimă senzaii, stări sufleteşti,
CLASIFICAREA INTERJECIEI
a. Din punct de vedere morfologic, interjeciile sunt:

- simple: uf, of, ai, hm etc.
- compuse: tic-tac, trosc-pleosc etc.
- locu  iuni interjec  ionale: pe naiba, păcatele mele.
b. Din punct de vedere semantic, interjeciile au următoarele caracteristici:
(vaoleu-!),redau ulări( ptii
disprest suflete şti şi senza
!), mâhnirea  ii: ah
(of, durerea (of, ah
!), amenin areaetc.), bucuria
(ei-ei (ura!), (teama
!), nostalgia ehe!),
mirarea (oa!) etc.
- redau manifestarea unei voin  e, a unei dorine (hai, haide hei-rup, măi, hei, băi,
iat ă , uite etc.)
- redau sunetele emise în natură (aceste interjecii se numesc onomatopee). Eg.
cioc! clan  ! fâ ş! ron  ! sfâr!
109

c. Din punct de vedere sintactic, interjec iile au adesea funcia sintactică de predicat.
Realizarea funciei de predicat / a predica iei se realizează datorită intonaiei exclamative
pe care interjecia o are. Eg. Lupul  up peste gard. Haide la film!
Predicatul interjecional este asimilat predicatului verbal.
Alte funcii sintactice ale interjeciei sunt numele predicativ (E vai de noi) , complement
circumstan  ial de mod ( Mergea şontâc- şontâc).
Interjeciile se despart prin virgul ă sau semnul exclamării de restul propoziiei. Dar atunci
când au funcie sintactică în propoziie nu se despart. Eg. Ptii, dar ce mult ai mai lucrat!
Haide la film!
11. GREŞELI TIPICE DE MORFOLOGIE (vezi G. Gruiă, Moda lingvistică 2007 )

Majoritatea greşelilor de limbă sunt provocate de cunoaşterea insuficientă a limbii,
atunci când limba este vorbită de un străin; de comoditatea vorbitorilor, comoditate care se
traduce ca legea minimului efort şi cauzează adesea abatere de la normă, cel mai frecvent
în fonetică şi vocabular. (Spre exemplu, pentru legea minimului efort, revede i situaiile
discutate mai sus: eg. des- devine dez- prin asimilarea consoanei finale a prefixului la
consoana iniială a temei, dez-doi, des-face; tot ca exemplu pentru legea minimului efort
manifestată în vocabular: hârtia sugativă a devenit, pentru a face economie de efort,
sugativă); şi prin analogie, întâlnită frecvent în morfologie şi sintaxă, realizând tendina de
a simplifica şi regulariza sistemul, de normalizare şi eliminare a excepiilor.
Câteva dintre greşelile de morfologie cauzate de economia de efort sunt
următoarele:
1. este greşită suprimarea verbului auxiliar la două verbe coordonate (cauza greşelii este
economia de efort a vorbitorilor, „legea minimului efort”, sau – a şa cum o numeşte G.
Gruiă – „lenea lingvistică” – unul dintre principiile care guverneaz ă dinamica limbii). Eg.
Petre a citit şi scris mult (incorect) în loc de Petre a citit şi a scris mult (corect); Petre va
citi şi desena toat ă seara (incorect) în loc de Petre va citi şi va desena toat ă seara (corect).
La fel, se consideră greşeală suprimarea particulei să de la conjunctiv. Eg. Ar vrea să se
îmbrace şi parfumeze ca s ă facă bună impresie (incorect) în loc de Ar vrea să se îmbrace
şi să se parfumeze ca să facă bună impresie (corect).
2. în sistemul limbii române substantivele în genitiv şi dativ poartă obligatoriu marca de
caz, marca genitivului sau a dativului (eg. Cartea vecinului; cartea lui Alex). Utilizarea
substantivelor
încet ăenit formef ărădemarc
tipulă aceast
de genitiv
ă hot ăsau
râredativ
a PNLcontravine normelor
[a penele], în loc delimbii române.
aceast S-aua
ă hot ărâre
PNL-ului [a peneleului]. Însă utilizarea după prepozi ii care cer dativul (datorit ă , gra  ie,
mul  umit ă , conform, potrivit, contrar, aidoma, asemenea) a substantivelor f ără marcă de
caz contravine flagrant normelor limbii române. Contravine astfel normelor limbii române
o formulare de genul Conform Rompress…, potrivit Francepress, ac  ionar al Romtelecom.
Varianta corectă se realizează prin utilizarea termenului generic: conform agen  iei
Rompress, ac  ionar al companiei Romtelecom.
110

3. economia de efort a dus şi la scurtarea denominaiei, prin înlocuirea sintagmei cu unul

din termenii componeni. Astfel flagrant delict a devenit flagrant (eg. la flagrant asist ă
civilii, l-am prins în flagrant ). La fel telefon mobil/ celular a devenit mobil şi celular ;
alegeri anticipate a devenit anticipate.
Defini iile părdin

simplificate) ilorGramatica
de vorbirelimbii
din capitolele de morfologie
române editată de Academia Română (şîn
sunt preluate i uneori
2005.
Pentru mai multe explicaii, vă rog să consultai acest volum, dar, de asemenea, şi alte
volume de gramatică indicate în bibliografie.
SARCINI ŞI TEME
111


1. Care dintre seriile următoare conin doar substantive invariabile şi care doar
substantive epicene: pui-unchi-muncitoare-pronume; cui-pui-pantaloni-Bucure şti-
Florii, animal-pasăre-rinocer-gai ă; gai ă-lebăd ă-pisică- şarpe; rinocer-crocodil-
morsă-giraf ă.
2. Alcătuii enunuri în care substantivele capr ă şi codru să fie pe rând în toate
cazurile (N, G, D, Ac, V) şi indicai funcia sintactică pe care o îndeplinesc în
fiecare enun.
3. Indicai forma corectă. Pentru rezolvare, putei consulta lucrarea lui G. Gruiă,
Gramatica normativă, din care au fost preluate aceste enunuri:
a. avem nevoie de acumulatori / avem nevoie de acumulatoare;
b. a construit o casă cu trei nivele / a construit o casă cu trei niveluri;
c. r ăspunde elevul Ionescu Radu / r ăspunde elevul Radu Ionescu;
d. avea o memorie şi o inteligen ă remarcabil ă / avea o memorie şi o inteligen ă
remarcabile;
e. cartea care o citesc acum este excelent ă / cartea pe care o citesc acum este
excelent ă;
f. ne întâlnim la ora 17 / ne întâlnim la orele 17 ;
g. l-am apărat ca coleg / l-am apărat ca şi coleg;
h. urmare solicit ării dumneavoastr ă ve  i fi pensionat / urmare a solicit ării
dumneavoastr ă ve  i fi pensionat / ca urmare a solicit ării dumneavoastr ă ve  i fi
pensionat ;
i. oricare dintre politicieni poate fi contestat / oricare dintre politicieni pot fi
contesta  i.
j. cartea va apare în curând / cartea va apă rea în curând .
4. Identificai greşelile, de orice natură, din textul de mai jos şi apoi corectai-l.
Alegei trei situaii pe care le-ai identificat şi explicai natura greşelii.
a. Avem decât pe şte ast ă zi la prânz.
b. Din cartea de bucate care ai l ăsat-o pe raft am luat o re  et ă bună.
c. A ş vrea să ştii că colegii mei sunt to  i mari mâncători de pe şte.
d. Nimic ce mi-a plăcut, că mi-a plăcut totul, ….. totul a fost un fiasco. Mi-a pl ăcut.
e. Gustul iaurtului ăstuia e extraordinar de nemaipomenit.
f. Nu desfage  produsele!
112


KRIEB-STOIAN, Silvia, Limba română contemporan ă. Morfologie. Manual pentru
Proiectul pentru Învăământ Rural (PIR), 2005.
NEAMU, G. G. , Teoria şi practica analizei gramaticale, Editura Paralela 45, 2005.
GRUIĂ, G., Moda lingvistic ă 2007, Bucureşti, Editura Paralela 45, 2006.
GRUIĂ, G., Gramatica normativă, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1996.
*** Gramatica Limbii Române, Bucureşti, Editura Academiei, 2005, vol.I.
113

UNITATEA DE ÎNVĂARE 6. Elemente de sintaxă

4. Aspecte referitoare la sintaxa propoziiei şi a frazei. Funcii sintactice în propoziie

Capitolul î şi propune să prezinte câteva aspecte eseniale în studiul sintaxei limbii
române: raporturile sintactice (interdependenă, subordonare, coordonare), relaiile
sintactice (flexiune, jonciune, topică, intonaie, pauză) şi fenomenul acordului (subiect-
predicat, atribut-regentul său).
Coninuturile prezentate în capitolul de morfologie se reg ăsesc în acest capitol la nivel
aplicativ, în explicaiile care însoesc secvenele teoretice.
1. Cuvântul şi enunul
Ca unitate lexicală, cuvântul aparine vocabularului şi funcionează în virtutea
relaiilor cu alte cuvinte din vocabular. Orice cuvânt are anumite posibilităi de asociere cu
alte cuvinte, ceea ce îl implică în organizarea gramaticală a limbii. Enunul este alcătuit din
mai multe cuvinte, printr-o asociere de cuvinte, care sunt puse în relaie în funcie de o
anumită circumstană de comunicare. Atunci când este încadrat într-un enun  cuvântul are
valoare comunicativă şi î şi actualizează doar unul dintre sensurile pe care le are. Eg.
soarele r ăsare peste o or ă reprezintă un enun dacă transmite o informaie şi se referă la o
situaie anume din realitate. Adesea trimiterea la un anumit referent pe care o face enun ul
se realizează prin intona  ie, prin gesturi sau mimică.
2. PROPOZIIA ŞI FRAZA. RAPORTURILE SINTACTICE

Enunul poate fi o propoziie sau o frază.
a. Propozi  ia este o comunicare cu un singur predicat. Eg. Plouă. Ninge. Feti  a fuge.
Petre mănâncă mere . Există şi propoziii cu verbul predicat lips ă. El a venit, dar [ea, nu].
În propoziia marcată verbul predicat lipseşte. Grupul central într-o propoziie în constituie
predicatul
asemenea, grupul căruia alc
în jurulnominal, şazădinelementele
se ăatuit subiect şi subordonate din îlgrupul
elementele care ă. Părşile
verbal;
determin i, de
de
propoziie sunt subiectul, predicatul, atributul şi complementul.
b. Fraza cuprinde cel puin două propoziii relaionate între ele prin conjuncii
coordonatoare sau conjuncii subordonatoare. Eg. Cânt şi dansez. Licuricii sclipesc în
fiecare noapte când este lună.
114

Între cuvintele unei propoziii şi între propoziiile care alcătuiesc o frază se instituie
anumite raporturi sintactice. Este vorba despre raportul de interdependenă între subiect
şi predicat, de raportul de coordonare şi raportul de subordonare.
Raportul de interdependenă între subiect şi predicat vizează relaia între cele două
pări de propoziie: predicatul spune ce face, ce este, cum este, cine este subiectul, iar
subiectul este partea

Predicatul stă la de propozişie
persoana despre
i num ărulcare
pe se spune
care ceva cusubiectul
îl impune ajutorul predicatului.
( Noi dansăm, Voi
dansa  i). Subiectul stă la cazul nominativ, caz pe care îl impune predicatul. Fiecare dintre
aceste două pări de propoziie impune celeilalte o anumită formă.
Raportul de coordonare se instituie între două pări de propoziie de acelaşi fel, sau
între două propoziii de acelaşi fel (vedei subcapitolul conjuncii coordonatoare).
Raportul de subordonare se instituie, în propoziie, între un complement sau un

atribut şi termenii lor regeni. Eg. ie şim afar ă: afar ă este în raport de subordonare faă de
termenul regent ie şim; mâncăm plăcinte cu brânză: plăcinte este în raport de subordonare
faă de termenul regent mâncăm; iar cu brânză este în raport de subordonare faă de
termenul regent plăcinte. În fraza Dansez ce dans îmi place, propoziia completivă directă
[ce dans îmi place ] este în raport de subordonare faă de propoziia regentă [Dansez].
Relaiile sintactice se pot realiza prin: flexiune, jonc  iune, topică , intona  ie, pauză,
astfel:
1) Flexiunea marchează raportul dintre subiect şi predicat, dintre termenul subordonat
şi regent şi se referă la acord în număr, persoană, gen, caz. Eg. Licuricii sclipesc –
flexiunea presupune numărul plural la verbul predicat şi numărul plural la subiect;
în Fetelor frumoase le dau invita  ii – flexiunea presupune acordul în gen, num ăr şi
caz între atributul adjectival frumoase şi termenul regent fete (feminin, plural,
dativ);
2) Jonc
coordonatoare realizează prin şielemente
iunea seşi subordonatoare, de rela
alte elemente ie: ieprepozi
de rela ii, conjunc
(pronumele ii
relative,
adverbele relative, unele pronume nehotărâte. Vedei secvenele consacrate acestora
în capitolul de morfologie).
3) Juxtapunerea se realizează prin alăturarea a două sau mai multe pări de propoziie
de acelaşi fel. Eg. M ănânc în fiecare toamnă mere, pere, struguri şi mango.
Raportul sintactic între complementele directe mere, pere, struguri este realizat prin
juxtapunere.
4) Topica, intonaia şi pauza sunt modalităi de a institui relaiile sintactice. Eg. în I-
am dat flori fetei acesteia, funcia lui acesteia nu e lămurită: poate fi atribut
adjectival, dativ, se acordă cu fetei, dar şi atribut pronominal în genitiv, cu regent
fetei (a
I-am fată?, fete
datcuiacestei - a acesteia). Dac
flori. I-am
ă
dat schimb
ăm topica, enunul se dezambiguizează.
flori acestei fete – situaii în care acestei este
atribut adjectival. (pentru folosirea intonaiei, vedei secvena consacrată intonaiei
în capitolul de fonetică).
EXERCIIUL 60
Citii textul de mai jos şi identificai toate mijloacele de exprimare a raporturilor sintactice:
flexiunea, jonciunea, juxtapunerea, topica, intonaia şi pauza.
Domnul: Domnu-i acasă?
115

Feciorul: Da, dar mi-a poruncit să spui, dacă l-o căuta cineva, c-a plecat la ară.
D.: Dumneata spune-i c-am venit eu.
F.: Nu pot, domnule.
D.: De ce?
F. E încuiată odaia.
D.: Bate-i să deschidă.
F.:
D.: Apoi, a luat
Carevas ăziccheia la dumnealui când a plecat.
ă, a plecat?
F.: Nu, domnule, n-a plecat.
D.: Amice...eşti idiot.
I.L. Caragiale, C ăldur ă mare
3. CLASIFICAREA PROPOZIIILOR
3.1 Din punctul de vedere al structurii sintactice – al părilor de propoziie şi al felului
predicaiei – propoziiile sunt analizabile şi neanalizabile. Propoziiile analizabile
sunt alcăiile
propozi din pări de vorbire
tuiteneanalizabile funcia distincte.
sintacticăEg.
a Culege de ;propozi
părilor flori Aleargăiedup
nuă se
câine. În
poate
recunoaşte. Eg. Ei!, Aş! etc. Propoziiile acestea comunică sens doar într-un anumit
context.
3.2 Din punctul de vedere al aspectului predicatului, propoziiile sunt afirmative (El

dansează.) şi negative (El nu dansează). Există şi alte cuvinte care exprimă ideea de
negaie: nimeni, nimic, niciunul, niciuna, însă o propoziie se numeşte negativă doar
dacă predicatul este la formă negativă.
3.3 După scopul comunicării, propoziiile sunt a. enuniative (comunică o informaie);

eg. Programul de televiziune e slab. Începe meciul.). După coninut şi modul verbului,
propozi iaă. b.
imperativ enun iativă poate
interogative fi ăenun
(solicit iativăie);
o informa eg. Cum ăe, vremea?
propriu-zis optativăDup
, dubitativă şşii
ă coninut
modul verbului, propoziia interogativă poate fi interogativă propriu-zisă, optativă şi
dubitativă.
3.4 După rolul în frază, din punctul de vedere al rela iei cu alte propoziii, propoziiile
sunt regente şi subordonate. Eg. dansează ce dans vrea; [dansează] – Propoziia
regentă; [ce dans vrea] – Propozi ia subordonată.
3.5 După capacitatea de a alcătui singure o comunicare, propoziiile sunt principale şi

secundare. Cele principale pot alcătui singure un enun într-o situaie de comunicare.
Cele secundare nu au îneles de sine stătător.
4. Aspecte referitoare la sintaxa propoziiei şi a frazei. Funcii sintactice în

propoziie
4.1 Subiectul este partea de propozi ie despre care se spune ceva cu ajutorul predicatului.
Răspunde la întrebările cine? ce?
Felurile subiectului
116

a. subiect exprimat, alcătuit din unul sau mai mul i termeni. Eg. Vine iarna.; Ion şi
Petre scriu. Poate fi exprimat prin substantiv, pronume ( Acesta, El, Fiecare/ Al meu
etc. cântă), numeral ( Doi dorm, Al doilea cântă), verb ( A citi e foarte util; E bine a
şti multe).
b. subiect neexprimat: inclus (în desinena predicatului: dansează, dansez – revedei
tabelul cu conjugările verbului şi sublinierile desinenelor de persoană şi număr)
etc.; subîn
deseneaz

ă –eles (în cazul
subiectul în care a fost
predicatului exprimat
deseneaz anterior, eg. Petre danseaz ă şi
ă este subîneles); nedeterminat (în
cazul în care nu se poate determina autorul ac iunii (Se vorbe şte despre schimbarea
vremii).
Cazul subiectului este nominativul.
4.2 Predicatul este partea de propoziie care spune ceva despre subiect şi arată ce face, ce
este, cine este sau ce ac iune suferă subiectul.
Felurile predicatului: verbal şi nominal. Predicatul verbal este format din verbe
predicative (Ion cânt ă). Predicatul nominal este alcătuit din verbe copulative şi nume
predicative (Ion este cânt ăre  ). Pentru verbele copulative, revedei capitolul Verbul.
Acordul predicatului cu subiectul. Acordul este potrivirea de formă dintre două cuvinte.
Cuvântul regent impune determinantului o anumită formă gramaticală (gen, număr, caz,
persoană). De exemplu, atributul exprimat prin adjectiv preia genul, num ărul şi cazul
substantivului regent.
1. Subiectul se acordă cu predicatul în număr şi persoană. (Ei plecaseră. Noi cântăm. Voi
cântai.). În acest caz este vorba despre acord gramatical.
Observaii:
- când un termen al subiectului multiplu îl exclude pe cel ălalt, acordul se face la
singular. Eg. Ori Ion, ori Petre r ămâne acasă.
- când elementele subiectului multiplu sunt pronume la persoane diferite,
preponderenă are persoana I. eg. Eu, tu şi el desenăm.; sau a II-a eg. Tu şi ea
desena  i.
2. Subiectul se acordă în gen, număr şi caz cu numele predicativ adjectiv şi cu participiul

verbului predicat aflat la diateza pasiv ă. Eg. Gr ădina este colorat ă de toamnă; Fularul este
ro şu.
Observaii:
- când subiectul multiplu este alc ătuit din mai multe nume de persoane,
preponderenă are masculinul. Eg. Elevii şi elevele sunt frumo şi.
- numele predicativ adjectiv se acord ă, atunci când substantivele sunt la plural, cu
substantivul aflat în proximitate. Eg. Trandafirii şi garoafele sunt frumoase.
- Garoafele şi trandafirii

când substantivele suntsuntla frumo şi. şi neutru, numele predicativ se acord ă la
feminin
feminin-neutru. Eg. Cartea şi caietul sunt nou cump ărate.
- când substantivele sunt de genul masculin şi neutru, numele predicativ adjectiv stă
la neutru, dacă masculinul e la singular; sau stă la masculin, când substantivul
masculin e la plural şi cel neutru la singular. Eg. Muntele şi dealurile sunt înalte.
Dealul şi mun  ii sunt înal  i.
117

3. Excepie de la regulile acordului gramatical fac acordul după îneles şi acordul
prin atracie. Eg. Un grup de oameni au venit la teatru. Un grup de oameni au
venit la teatru. Despre acestea vezi capitolul de morfologie.
Acordul după îneles se manifestă atunci când forma predicatului se modifică după
sensul subiectului şi nu după forma gramaticală a subiectului. Spre exemplu, subiectul este
un substantiv
colectivit ăi. În colectiv, urmat de simte
acest caz vorbitorul un determinant
în substantivlaideea
plural indicând membrii
de pluralitate şi acordă acestei
verbul
la plural: Majoritatea elevilor au ră spuns foarte bine la examen.
Acordul prin atracie se realizează atunci când predicatul nu se acordă cu subiectul, ci
cu un alt cuvânt mai apropiat ca pozi ie de predicat şi care impune acordul. Eg. A fost
odat ă o babă şi un mo ş. (subiectul este multiplu o babă şi un mo ş, dar predicatul are formă
de singular a fost impusă de substantivul alăturat lui, o babă).
Discuie!
În propoziia Fiecare dintre ei purta o insignă / Fiecare dintre ei purta o insignă.
Acordul corect se face cu verbul la singular. La fel, în propoziia Niciuna dintre flor ărese
nu a demisionat / nu aueste
Când subiectul exprimatAcordul
demisionat. printr-uncorect se facecucusens
substantiv verbul la singular.
colectiv (turm ă, echipaj,
armată etc.) acordul corect se face cu verbul la singular. Spre exemplu, Echipajul a f ă cut
/au f ăcut o escală.
Când subiectul este exprimat printr-un substantiv la singular care exprimă o
cantitate (mulime, parte, majoritate etc.) şi care este sau nu urmat de un determinant (o
mulime de oi, majoritatea oilor), acordul gramatical este concurat de cel după îneles.
Când substantivul nu este urmat de un determinant, se preferă acordul la singular:
Majoritatea a votat contra. Când substantivul este urmat de determinant, norma tolerează
acordul după îneles: se admit ambele variante Majoritatea parlamentarilor a votat contra,
şi Majoritatea parlamentarilor au votat contra. (Substantivul majoritatea, deşi la singular
este resimit de vorbitori ca plural, ceea ce determină acordul cu verbul la plural).
Atenie!
Acordul după îneles şi acordul prin atrac ie sunt abateri de la normele limbii literare, dar
există situaii în care norma le tolereaz ă sau le dă prioritate. Spre exemplu, Au venit o
parte ; majoritatea vor pleca. Există şi situaii în care norma dă prioritate acordului prin
atracie: spre exemplu, Dumneavoastr ă sunte  i modest.
Pentru o discuie în acest sens, v. G. Grui ă, Gramatica normativă.
4.3. Atributul este partea de propoziie care determină un substantiv şi răspunde la

întrebările care?, ce fel de ?, câ  i?, câte?. În funcie de pările de vorbire prin care sunt
exprimate, atributele sunt adjectivale, substantivale, pronominale, verbale, adverbiale.
Eg. atribut adjectival: fularul ro şu s-a degradat; atribut substantival: casa de pe deal e a
lor; atribut pronominal: cartea lui este o reu şit ă , atribut verbal: dorin  a de a călători e
mare; atribut adverbial: casa de acolo este a lor .
Acordul atributului adjectival cu regentul său. Atributul adjectival se acordă în

gen, număr şi caz cu substantivul pe care îl determină. Eg. S-a urcat pe acoperi şul casei
verzi. Îi dau fetei frumoase daruri.
Observa  i diferen  a de sens între Muzeul de Istorie al ora şului Bucure şti – muzeul este al
118

oraşului şi Muzeul de Istorie a ora şului Bucure şti – este vorba despre istoria oraşului
Bucureşti.
4.4. Complementul este partea de propoziie care determină un verb, o locuiune verbală,
un adjectiv, o locuiune adjectivală, un adverb, o locuiune adverbială, o interjecie.
Felurile complementului
a. complemente
circumstaniale care arată împrejurările în care se desf ăşoară o
aciune: de loc, de timp, de cauză, de scop, de mod, instrumental etc.
b. Complemente necircumstaniale care nu arată împrejurările în care se desf ăşoară

o aciune: complemente directe, complemente indirecte.

- complementul direct arată obiectul asupra căruia se răsfrânge direct
aciunea verbului. Eg. Petre mănâncă mere.
- complementul indirect arată asupra cui se răsfrânge indirect aciunea
verbului. Eg. Am cumpărat mere pentru Petre.
Atunci când o parte de propoziie este dezvoltată la nivel de propoziie (se face
expansiunea unei pări de propoziie), această propoziie rezultată va avea, în frază,
funcie sintactică corespunzătoare funciei din propoziie.
Eg. Leneşul pierde mult.; Lene şul este subiect în propoziie.
[Cine este leneş] pierde mult; [Cine este leneş] este propoziie subiectivă.
Mănânc fructe gustoase.; gustoase este atribut adjectival.

Mănânc fructele [ce-mi fac plăcere]. [ce-mi fac plăcere] este propoziie atributivă.
Mănânc mere.; mere e complement direct.

Mănânc [ce vreau]; ce vreau este propoziie completivă directă. Etc.
SARCINI ŞI TEME
119

1.Identificai funcia sintactică a cuvântului subliniat: Văd casa. Se vede casa. Aceasta este
casa noastră; El este frumos; El cântă frumos; El este ca un om înelept. El se poartă ca un
om înelept.
sintactică dei atribut

2.Identifica atributele substantivale şi indicai forma corectă a adjectivelor cu funcie
adjectival:
a. I-am dat fetei înalte/înaltă o rochie pe măsura ei.
b. Utilizarea caietelor cu ordinea paginilor inversat ă / ordinea paginilor
inversate te poate zăpăci;
c. Bucuria unei viei fermecătoare şi reduse/redusă la frumuseea lumii l-a
caracterizat întotdeauna.
3. Indicai predicatele nominale în enunurile: a. Ea nu este a şa. b. Gre şeala este de

ignorat. c. Câ ştigătorul concursului este altul.
4. Identificai subiectele din enunurile: Cine vine pe alee?; Nimeni n-a lipsit de la concert.
5. Îndreptai greşelile de acord din enunul: Băiatului acesta i-am dat ni şte căr  i care nu
erau a mele.
6. Identificai tipul de acord din enunurile următoare (acord gramatical, acord prin atrac ie,
acord după îneles) şi, acolo unde este cazul, oferii varianta corectă: a. Gălăgia copiilor m-
au trezit . b. Echipajul s-au pregătit. c. Este măsline de vânzare la magazinul din col  ? d.
O parte dintre vizitatori au plecat mai repede de la expozi  ie. e. Este interzis aruncarea
gunoaielor.
7. Prezentai particularităile acordului între pările de propoziie (recitii unitatea de
învăare 6).
120


*** Gramatica Limbii Române, Bucureşti, Editura Academiei, 2005, vol. I, II.
AVRAM, Mioara, Gramatica pentru to  i, Bucureşti, Editura Academiei, 2002.
GRUIĂ, G. Gramatica normativă, Editura Dacia, 1996.
NEAMU, G. G., Teoria şi practica analizei gramaticale, Piteşti, Editura Paralela 45,
2007.
PANĂ DINDELEGAN, Gabriela, Elemente de gramatică. Dificult ă i, controverse, noi
interpret ări, Editura Humanitas, 2003.
POPESCU, D. Florin, Limba română. Manual pentru clasele a XI-a şi a XII-a (şcoli
normale, licee şi clase cu profil umanist), Bucureşti, EDP, 1993.
121

III. Anexe
CUPRINS
I. INFORMAII GENERALE DESPRE CURSUL DE LIMBA ROMÂNĂ CONTEMPORANĂ

II. PREZENTAREA CONINUTULUI CURSULUI……………………………………………p. 7

UNITATEA DE ÎNVĂARE 16. Studiul limbii române. Chestiuni preliminare…………...….. p. 8

UNITATEA DE ÎNVĂARE 17. Elemente de fonetica limbii române…………………………. p. 19
1.Sistemul limbii române
2.Fonetica şi fonologia
3.Sunetele limbii române: vocale, consoane, semivocale
4.Articularea şi coarticularea
5.Grupurile de sunete: silaba, diftongul, triftongul, hiatul
6.Relaia sunet – literă – alfabet
UNITATEA DE ÎNVĂARE 18. Ortografie şi punctuaie……………………………………..… p. 32
3. Scrierea cu literă mică şi scrierea cu literă mare
4. Despărirea în silabe
UNITATEA DE ÎNVĂARE 19. Elemente de lexicologie…………………………………………. p. 44
1. Vocabularul. Lexicologia. Perspectivă de ansamblu asupra vocabularului.
2. Cuvântul. Cuvântul – unitatea de bază a vocabularului. Relaia semnificat - semnificant - referent.
Structura cuvântului. Rădăcina, afixele (lexicale şi gramaticale), desinena
6. Greşeli lexicale
UNITATEA DE ÎNVĂARE 20. Morfologia …………………………………………………………. p. 72
1. Substantivul. 2. Articolul. 3. Pronumele. 4. Numeralul. 5. Adjectivul. 6. Verbul. 7. Adverbul. 8. Prepozi ia.
9. Conjuncia. 10. Interjecia
11.Greşeli de morfologie
12 Lucrare de verificare 4
UNITATEA DE ÎNVĂARE 6. Elemente de sintaxă………………….…………………………….. p. 114
4. Aspecte referitoare la sintaxa propozi iei şi a frazei. Funcii sintactice în propoziie
III. ANEXE. CUPRINS. BIBLIOGRAFIA CURSULUI. GLOSAR……………………………….. p. 122
122

BIBLIOGRAFIA COMPLETĂ A CURSULUI
Avram, Mioara, Gramatica pentru to  i, Bucureşti, Editura Academiei, 2002.

Beldescu, G., Ortografia în şcoală, Bucureşti, 1973.
Bârlea, Petre Gheorghe, Vocabularul limbii române, în Bârlea, Petre Gheorghe şi Matei
Cerkez, Limba română. Fonetică şi vocabular , manual pentru programul PIR, 2005.
Bouchard, Pascal, Marie Petaut Bouchard, La grammaire est un jeu d’enfant , Calmann-
Lévy, 1997.
Coteanu, Ion, Narcisa Forăscu, Angela Bidu-Vrânceanu, Limba română contemporan ă.
Vocabularul, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică, 1985.
Drincu, Sergiu, Semnele ortografice şi de punctua  ie în limba română. Norme şi exerci  ii.,
Bucureşti, 1983.
Gruiă, G., Moda lingvistic ă 2007, Bucureşti, Editura Paralela 45, 2006.
Gruiă, G., Gramatica normativă, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1996.
Guu Romalo, Valeria, Corectitudine şi gre şeală, Editura Humanitas, 1992.
Hristea, Theodor (coord.), Sinteze de limba română, Bucureşti, Editura Albatros, 1984.
Maneca, Florin, Marele dic  ionar de neologisme, Bucureşti, editura Saeculum, 2000.
Neamu, G. G., Teoria şi practica analizei gramaticale, Piteşti, Editura Paralela 45, 2007.
Pană Dindelegan, Gabriela, Elemente de gramatică. Dificult ă i, controverse, noi
interpret ări, Editura Humanitas, 2003.
Şuteu, Flora, Elisabeta Şoşa, Îndreptar ortografic şi morfologic, Bucureşti, Editura Floarea
Darurilor, Saeculum I.O., 1999.
*** Dic  ionar de ştiin  e ale limbii, Bucureşti, Editura Ştiinifică, 1997.

1998.
*** Dic  ionar ortografic, ortoepic şi morfologic (DOOM), 2005.
*** Gramatica limbii române, Bucureşti, Editura Academiei, 2005.
*** Gramatica limbii române, Bucureşti, Editura Academiei R.S.R, 1963.
*** Îndreptar ortografic, ortoepic şi morfologic, Bucureşti, Editura Academiei R.S.R.,
1984.
*** An Encyclopaedia of Language, Routledge, 1990.
123

GLOSAR
Abordarea morfologică a lexicului se interesează de pările componente ale cuvântului

purtătoare de sens.
Abordarea referenială a lexicului se interesează de aspectul din realitate pe care
cuvântul îl denumeşte.
Abordarea semantică a lexicului se interesează de relaiile de sens pe care le stabileşte
cuvântul cu alte cuvinte.
Accentul înseamnă pronunarea mai intensă a unei silabe într-un cuvânt.
Acordul gramatical este potrivirea de formă dintre două cuvinte (subiect-predicat, atribut-
regent).
Acordul prin atracie se manifestă atunci când numărul singular/plural al verbului
predicat e obinut prin influena unui cuvânt din vecinătate.
Acordul după îneles se manifestă atunci când forma predicatului se modifică după sensul
subiectului şi nu după forma gramaticală a subiectului.
Articularea unui sunet

aerului prin aparatul se referă la procesul de producere a sunetului, obinut prin trecerea
fonator.
Câmpul semantic este alcătuit dintr-o reea de cuvinte care între in relaii semantice cu un
cuvânt cheie.
Coarticularea se referă la relaiile dintre sunetele alăturate din acelaşi cuvânt şi la
influena pe care un sunet o are asupra sunetului vecin.
DEX - Dicionarul explicativ al limbii române.
DOOM - Dicionarul ortografic ortoepic şi morfologic.
Familia lexicală (numită şi familie de cuvinte) este alcătuită din toate cuvintele obinute
prin derivare de la un cuvânt de bază (de la aceeaşi rădăcină).
Flexiunea reprezintă posibilitatea pe care o are un cuvânt de a- şi schimba forma în funcie
de necesităile la care îl constrânge intrarea lui într-un enun . Un cuvânt flexibil are mai
multe forme. Totalitatea formelor pe care le poate avea un cuvânt într-o comunicare
constituie flexiunea lui.
Fonemul este unitatea minimală a foneticii. El există numai prin realizările lui concrete
(numite alofone), care sunt sunetele articulate.
Gramatica descriptivă are drept scop descrierea şi analiza structurilor limbii române
(paliere, pari de vorbire, de propozi ie etc.). Este tipul de gramatic ă întâlnit frecvent în
manualele de limba română din gimnaziu şi liceu.
Gramatica normativă se interesează de exprimarea corectă şi de raportul dintre norma
(legea) gramaticală şi uz (modul în care vorbitorii de rând întrebuinează limba).
Limba literară (limba standard) este „ipostaza cea mai îngrijită a limbii întregului popor”.
Ea se utilizează în domeniul culturii şi al relaiilor oficiale şi se opune vorbirii familiare şi
variantelor regionale.
Omofone – cuvintele care se rostesc în acelaşi fel, dar au semnificaie diferită.
Omografe – cuvintele care se scriu în acela şi mod, dar au sens diferit şi se citesc diferit, în
funcie de accent.
124

Principiul economiei de efort (principiul minimului de efort) se referă la tendina

vorbitorilor de a face efortul cel mai redus cu putin ă în exprimare, prin articulare
lingvistică minimă, tendina de a comunica un mesaj cu costuri minime de efort.
Raporturi sintactice – relaiile stabilite între cuvintele unei propoziii şi între propoziiile
care alcătuiesc o frază. Este vorba despre raportul de interdependenă între subiect şi
predicat, de raportul de coordonare şi de raportul de subordonare. Rela iile sintactice se pot
realiza prin: flexiune, jonc  iune, topică , intona  ie şi pauză.
Rădăcina (sau radicalul) este partea cuvântului care rămâne neschimbată, comună tuturor
formelor pe care cuvântul în cauză le poate avea, comună tuturor cuvintelor care alcătuiesc
familia lexical ă. Rădăcina conine şi comunică sensul lexical al cuvântului.
Relaia de hiperonimie se stabileşte între un cuvânt supraordonat care include din punct
de vedere semantic cuvinte subordonate (hiponimele). Relaia este de la gen la specie, de la
general la particular.
Relaia de hiponimie se stabileşte între un cuvânt subordonat care este inclus din punct de
vedere semantic într-un cuvânt supraordonat. Relaia este de la particular la general.
Relaia dintre normă şi uz – relaia dintre „legea” (norma) gramatical ă (fixat ă de foruri
ştiinifice precum Academia Română) şi modul în care se exprimă vorbitorii de rând (în
diferite contexte: scris, oral, academic, uzual etc.), care se abat adesea şi din variate motive
de la normă.
Vocabularul – lat. vocabula: „cuvânt” sau lexicul (gr. lexis: „cuvânt”) sunt termeni adesea
sinonimi, care se referă la totalitatea cuvintelor unei limbi. Domeniul lingvisticii care se
ocupă de studiul vocabularului se nume şte lexicologie (gr. lexis: „cuvânt”, logos:
„ştiină”).

Limba Romana Gramatica

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Limba Romana Gramatica

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

5/17/2018 Limba roma na - gra ma tic a - slide pdf.c om

http://slide pdf.c om/re a de r/full/limba -roma na -gra ma tic a 1/125

5/17/2018 Limba roma na - gra ma tic a - slide pdf.c om

CONDIIONĂRI ŞI CUNOŞTINE PRERECHIZITE

UNITATEA DE ÎNVĂARE 1. Studiul limbii române. Chestiuni preliminare.

5/17/2018 Limba roma na - gra ma tic a - slide pdf.c om

UNITATEA DE ÎNVĂARE 2. Elemente de fonetica limbii române

UNITATEA DE ÎNVĂARE 3. Ortografie şi punctuaie

UNITATEA DE ÎNVĂARE 4. Elemente de lexicologie

UNITATEA DE ÎNVĂARE 5. Morfologia

UNITATEA DE ÎNVĂARE 6. Elemente de sintaxă

5/17/2018 Limba roma na - gra ma tic a - slide pdf.c om

Suportul de curs alternează secvene teoretice cu descrieri şi aplicaii, adesea

MATERIALE BIBLIOGRAFICE OBLIGATORII

MATERIALE FOLOSITE ÎN CADRUL ACTIVITĂILOR TUTORIALE: retroproiector, laptop.

5/17/2018 Limba roma na - gra ma tic a - slide pdf.c om

E de dorit, dar nu obligatoriu, ca studen ii să parcurgă coninutul capitolelor de

5/17/2018 Limba roma na - gra ma tic a - slide pdf.c om

Pentru performană maximă şi economie de timp, este necesară consultarea DEX-

5/17/2018 Limba roma na - gra ma tic a - slide pdf.c om

UNITATEA DE ÎNVĂARE 6. Studiul limbii române. Chestiuni preliminare

1. Limba română. Origine şi prezent

1. Sistemul limbii române

1. Semnele de punctuaie şi de ortografie

1. Vocabularul. Lexicologia. Perspectivă de ansamblu asupra vocabularului.

http://slide pdf.c om/re a de r/full/limba -roma na -gra ma tic a 7/125

5/17/2018 Limba roma na - gra ma tic a - slide pdf.c om

UNITATEA DE ÎNVĂARE 11. Studiul limbii române. Chestiuni preliminare

1. Limba română. Origine şi prezent

1. LIMBA ROMÂNĂ. Origine şi prezent

Unii consideră supravieuirea limbii române în spaiul geografic şi lingvistic nelatin

Limba română este vorbită în toată lumea de aproximativ 28 de milioane de persoane.

http://slide pdf.c om/re a de r/full/limba -roma na -gra ma tic a 8/125

5/17/2018 Limba roma na - gra ma tic a - slide pdf.c om

Româna se vorbeşte în România, Republica Moldova, Voivodina, Rusia, Ucraina,

De modul în care întrebuinează limba română, o vorbeşte şi o scrie, se cuvine să fie

2. DICIONARELE LIMBII ROMÂNE

DICIONARUL EXPLICATIV AL LIMBII

5/17/2018 Limba roma na - gra ma tic a - slide pdf.c om

cuvinte utilizate în limba română contemporană, dar şi un număr mare de regionalisme,

Dicionarul enciclopedic (apărut la Editura Enciclopedică, începând cu anul 1993, în

informare şi instruire manifestată de publicul larg. Ele înregistreaz ă termeni comuni şi

DICIONARUL ORTOGRAFIC, ORTOEPIC ŞI

este „unica sursă pentru aplicarea corectă a normelor

5/17/2018 Limba roma na - gra ma tic a - slide pdf.c om

ALTE DICIONARE ALE LIMBII ROMÂNE

Luiza Seche, Irina Preda,

Silviu Constantinescu, DICIONAR

Maria Burcă, Onufrie Vineler, DICIONAR

5/17/2018 Limba roma na - gra ma tic a - slide pdf.c om

3. ARTICOLUL DE DICIONAR. Cuvântul-titlu

Ai constatat că structura articolului este următoarea:

5/17/2018 Limba roma na - gra ma tic a - slide pdf.c om

(sau a se crede) în al şaptelea (sau în al nouălea) cer = a fi extrem de bucuros, de fericit, de

4. STUDIUL LIMBII ROMÂNE CONTEMPORANE

5/17/2018 Limba roma na - gra ma tic a - slide pdf.c om

au descoperit; niciodată o albină nu va zbura altfel, nu va încerca o variaie şi nici o altă

5/17/2018 Limba roma na - gra ma tic a - slide pdf.c om

Valeria Guu Romalo schiează un tablou lingvistic al societăii de astăzi, în funcie

5/17/2018 Limba roma na - gra ma tic a - slide pdf.c om

5. Despre Gramatica limbii române

5/17/2018 Limba roma na - gra ma tic a - slide pdf.c om

5/17/2018 Limba roma na - gra ma tic a - slide pdf.c om