Tipuri de Norme În DOOM 2. Litera G

MINISTERUL EDUCAȚIEI ȘI CERCETĂRII
UNIVERSITATEA
LUCRARE DE LICENȚĂ
Coordonator,
Absolvent,
2022
MINISTERUL EDUCAȚIEI ȘI CERCETĂRII
UNIVERSITATEA
Tipuri de norme în DOOM. Litera G
Coordonator,
Absolvent,
2022
CUPRINS
Introducere 1
Capitolul I. Tipuri de modificări ale normei ortografice, ortoepice și morfologice 2
în noua ediție DOOM2
1.1.Scrierea cu literă mică sau mare la inițială 2
1.2. Scrierea și pronunțarea numelor proprii străine 3
1.3. Scrierea și citirea unor abrevieri 3
1.4. Scrierea locuțiunilor 4
1.5. Scrierea cuvintelor compuse 4
1.6. Scrierea grupurilor de cuvinte 7
1.7. Despărțirea la capăt de rând 7
1.8. Verbul 11
1.9. Substantivul 12
1.10. Locuțiuni adverbiale 14
1.11.Accentul 14
1.12. Articolul 14
1.13. Adjectivul 15
1.14. Numeralul 15
1.15. Alte noutăți normative introduse în DOOM2 cu referire la genul anumitor cuvinte 16
1.16. Alte intervenții în dicționarul propriu-zis 18
1.16.1 Indicații de uz 18
1.16.2 Modificări 18
1.16.3 Adăugiri 21
Capitolul II. Limba română contemporană în perspectiva evoluției limbii române 23
2.1. Evoluțialimbii 23
2.2. Nivelele limbii 31
2.3. Dinamicalimbii și normele 43
2.3.1Dinamica normei literare 43
2.4. Obiectul de studiu al morfologiei 46
Capitolul III. Alte intervenții în dicționarul propriu-zis 48
3.1 Schimbări cu privire la numirea/ citirea unor litere 48
3.2 Alte intervenţii în dicţionarul propriu-zis 65
3.3. 300 de cuvinte in Limba Romana care încep cu litera G 68
CONCLUZII 78
BIBLIOGRAFIE 79
INTRODUCERE
Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al românilor, ediția I 1982 prescurtat

DOOM sau DOOM1, 2005 „ediția a doua revizuită” prescurtat DOOM2 sau DOOM2, „ediția
a III-a revăzută și adăugită” prescurtat DOOM3 sau DOOM3 adăugat „Din dicționarul 202 și
corectiv11. publicat de Institutul de Lingvistică al Academiei Române „Iorgu Iordan -
Alexandru Rosetti”.
Prima ediție a dicționarului (DOOM) a fost publicată în 1982 la Presa Academiei a
Republicii Socialiste Române din București.
„Ediția a II-a revizuită și adăugată” a Dicționarului 2005 - DOOM2 - a apărut la 15
iunie 2005 la inițiativa academicianului Eugen Simion, Președintele Academiei Române.
Scopul principal al DOOM2 este „prezentarea și aplicarea actualelor (...) reguli oficiale de
ortografie și a majorității normelor ortografice și morfologice consacrate prin uz literar
cuvintelor românești, aspectul cel mai discret al limbii române”.
Dicționarul este normativ și corectiv, mai ales pentru utilizatorii români. Este pentru
toți cei care doresc să se exprime corect, cu alte cuvinte, pentru toți cei care doresc să se
exprime în scris și oral conform normelor actuale de limbă și literatură, studenți, studenți,
profesori, manuale, profesioniști în tipar și audiovizual. oameni din media, traducători și
publicul larg.
DOOM2 conține peste 62.000 de cuvinte, cu 2.500 de cuvinte mai multe decât prima
ediție. Aproximativ 3.500 de cuvinte din DOOM2 au fost interferate, afectând standardizarea
sau interpretarea acestora. Atât cuvintele noi, cât și cele modificate sunt marcate cu simboluri
unice: cuvintele nou introduse sunt marcate cu un asterisc (*), iar cuvintele modificate sunt
marcate cu un semn de exclamare (!).
A treia ediție a dicționarului va avea loc în 2021. DOOM3 conține aproximativ 64.500
de cuvinte. Intrările existente au mai mult de 3.000 de modificări, marcate cu un semn de
exclamare (!) și mai mult de 3.600 de cuvinte noi, marcate cu semnul plus (+).
1
Capitolul 1. Tipuri de modificări ale normei ortografice, ortoepice și
morfologice în noua ediție DOOM2
1.1. Scrierea cu literă mică sau mare la inițială
Scrierea cu literă mică la iniţială
Sunt scrise cu literă mică şi nu mare la iniţială:
Nume ale mai multor personaje mitice: Muză, Parca, Ciclop, Gigant, Titanium,
Sirenă;
Elementele inițiale ale numerelor ordinale pentru anumite perioade utilizate în stilul
propoziției: (al nouălea) Participanți la Congresul al nouălea...
Când denumirea este folosită de la sine ca titlu etc., începe cu majusculă: al 10-lea
Congres...un fel de efect stilistic (pcr, ceausescu) sau grafic (enciclopedia publicațiilor despre
editură).
Scrierea cu literă mare la iniţială
Sunt scrise cu literă mare la iniţială1:
Toate componentele (mai puțin, de regulă, a cuvintelor ajutătoare):

Numele proprii (chiar și ale unor unităţi lexicale complexe utilizate ca nume proprii)
care numesc marile epoci istorice (chiar dacă nu constituie evenimente) (Antichitatea,
Evul Mediu), până și războaiele de anvergură (Primul Război Mondial, al Doilea
Război Mondial) sau care reprezintă nume propriu (Războiul de Independenţă,
Războiul de Secesiune, Războiul celor Două Roze, Războiul de Treizeci de Ani,
Războiul de 100 de Ani);
Numele proprii de instituţii, chiar și când sunt utilizate eliptic: student la Litere;
secretar de stat la Externe; Lucrează în Institut de cinci ani; admiterea la Politehnică;
Locuțiunile pronominale de politeţe: Excelenţa Voastră, Domnia Sa, Alteţa Sa
Regală, Înălţimea Voastră, Sfinţia Sa, Majestăţile Lor Imperiale;
Doar primul element din numele proprii compuse care constituie denumirile
organismelor de conducere şi ale compartimentelor din cadtul instituţiilor: Catedra de
1
Texte funcţionale – Craiova, 2003.
2
limba română, Comisia de cultivare a limbii a Academiei Române, Adunarea generală
a Academiei Române, Compartimentul/Departamentul/Sectorul de limbi romanice,
Direcţia, Secretariatul, Serviciul de contabilitate, Secţia de filologie şi literatură a
Academiei Române.
Anumite cuvinte pot fi scrise cu majuscule (de obicei cu litere mici) ca semn de onoare
(Soldat Necunoscut; Glorie Țării Românești)2.
Sintagma componentă a statului român, niciodată numele propriu al unei singure entități
naționale, este scrisă de obicei cu litere mici.
1.2. Scrierea și pronunțarea numelor proprii străine
Numele statelor trebuie folosite în forma lor oficială recomandată.
În prezent adoptate și adaptate formei tradiționale de română cu ajutorul altor limbi, unele
nume de loc străine cunoscute de mult la noi pot fi folosite și pentru indicații bibliografice:
Florența etc.
Forma actuală recomandată de normă este Damocles, Bahus, vezi Damocles, Oedip,
Procust.
Unele dintre numele personajelor provin din limbi scrise în alfabet chirilic, fie după
grafia tradițională românească, fie după normele actuale de transliterare: Dostoievski /
Dostoievski.
1.3. Scrierea și citirea unor abrevieri
În prezent, unele abrevieri precum UNESCO, SUA etc. se scriu cel mai bine fără
puncte.3
Unele litere din unele abrevieri sunt citite după un model de limbă care împrumută
abrevieri, de exemplu CV, citește [sivi] deoarece este împrumutat din engleză, nu din latină
(nici măcar nu folosește această abreviere) deși a prescurtat sintagma, CV, care este de fapt
latină.
2
Hristea, Theodor – Sinteze de limba română, - Buc., 1984;
3
Gramatica limbii române - Ed. Academiei Române, Buc., 2005;
3
Nu sunt urmate de punct:
simbolurile a majorității unităţilor de măsură: gal pentru galon;

simbolurile anumitor termeni din domeniul ştiinţific şi tehnic: Rh „factorul
Rhesus”. 4
Pentru numele şi simbolurile unităţilor de măsură sunt aplicate prevederile sistemelor

internaţionale obligatorii/normele interne în domeniu.
1.4. Scrierea locuțiunilor
Sunt scrise în cuvinte separate precum Doamne ferește, Majestatea Voastră,

Majestatea Voastră, Majestatea Voastră, Majestatea Voastră, până când, în ciuda, în jurul
„despre”, în jur de „împrejur”, în jur, în loc, până etc.
În cuvinte precum „o dată”, „după”, „de când” și „cu”, „în timp ce cu”, adverbul „o
dată” este scris ca un singur cuvânt.
Din punctul de vedere al sintagmelor scrise, fie din motive fonologice (întotdeauna
(de-a berbeleacul, dintr-odată) fie întâmplător (așa și așa/așa și-așa) fie pentru că sunt cuvinte
compuse (de la (pe) când Adam-Babadam) 5.
1.5. Scrierea cuvintelor compuse
Ne întoarcem la scrierea unui cuvânt, pronumele negative compuse „niciunul”, „niciuna”,

toate formele de „niciuna” și toate formele adjectivelor pronume corespunzătoare „niciuna”,
„niciunul” sunt încadrate într-un mod complet. Multă vreme, au aceleași reguli.
Niciun(ul) a mai fost scris „legat” şi înainte de 1953, dată după care nici un(ul) s-a
transformat în singura excepţie în mai multe feluri6:
a) era singurul pronume (făcând abstracție de „ceea ce” şi „spre deosebire”, de exemplu,
de pronumele cu o componenţă asemănătoare „vreun(ul)”, scris într-un cuvânt, redat
grafic ca şi cum ar fi vorba de două cuvinte independente şi distincte şi nu de un
4
Goga, Mircea – Gramatica limbii române fără profesor Cluj-Napoca, 1995;
5
6
Irimia, Dumitru – Gramatica limbii române. Morfologie. Sintaxă. - Iaşi, 1997;
4
singur pronume/adjectiv compus sudat între componentele căruia nu poate fi introdus
alt cuvânt;
b) era unica combinaţie din seria celor formate din „nici + când, cum, cât, de cât, de
cum”, „o dată sau odată, unde, odinioară” la care nu se făcea diferența şi în scris între
combinarea de libere şi disociabile, în care componentele îşi păstrează
individualitatea, şi cuvintele compuse sudate. Prin urmare, şi până acum era nevoie să
se facă diferența, de exemplu, şi în scris, între „în niciun moment”, „niciodată”şi „nici
cândva”, „nici odată” (situaţia complicată în această situație şi de o a treia situaţie:
„nici o singură dată”, „nici o dată”, „nicio dată calendaristică” sau „nicio informaţie”)
sau între grupurile ortografice „oarecare”, „fiecare”, „oricine” ş.a.m.d. şi, respectiv,
„oare care”, „fie care”, „ori cine”.
La fel de normal ca în aceste ultime exemple este să facem diferența, de exemplu, între:
a) „Niciun” - adjectiv pronominal (N-are niciun chef să facă tema) şi „nici un”
conjuncţie + numeral (Greșiți, eu nu am nici un frate sau)„nici un” adverb + articol
(Nu e naiv şi nici un om neştiutor);
b) „Niciunul” - pronume (Nu a venit niciunul „nimeni”) şi „nici unul” - conjuncţie +
pronume nehotărât (Nu îmi place nici unul, nici celălalt) combinaţii în care „nici” este
accentuat în frază şi în care se poate intercala, de exemplu, adverbul „măcar” (Nu are
nici măcar un prieten). 7
Aceste combinații sunt folosite mult mai rar decât pronumele, mai ales în structuri binare
ca aceasta, unde sunt foarte precise în ceea ce privește sensul și logica, nu doar analiza
gramaticală.Grafia „niciu” corespunde şi pronunţării în două silabe [ničun]. 8
Nu numai că acest lucru nu îngreunează, dar, dimpotrivă, ajută la identificarea

pronumelui/pronumelui adjectivul în cauză.
Această ortografie a fost adoptată și de noua gramatică a colegiului.
De asemenea, respectă paralelismul pictural cu alte limbi romanice, unde găsim pronume
cu structuri similare.
Sunt scrise „legat” de asemenea:
7
8
Dicţionarul explicativ al limbii române - Ed. Academiei Române, Buc., 1998;
5
Adjectiv structural adjectiv + vocală de legătură „o” + adjectiv, indicând unitatea, cu
flexiune doar în ultimul element: „Cehoslovacă înainte de Cehoslovacia”, „Sârbo-croată
între Cehia și Slovacia dar limba cehoslovacă”, „Sârbă - limba croată între sârbi”. și
croații”;
Adverbe „o dată”, „cândva” (trecut sau viitor), „imediat”, „în sfârșit”: „A fost odată ca
niciodată”, „Vă spun odată ce se întâmplă”, „Încheiați o dată”, „Odată ce lucrarea a fost
"S-a terminat, eu plec."9
Totuși sunt scrise în două cuvinte „o dată” numeral adverbial („Te mai rog o dată”,
„Aşa ceva ţi se întâmplă doar o dată în viaţă”, „O dată la două luni”) şi „o dată” substantiv
„zi, dată calendaristică” sau „informaţie”.
Sunt scise cu cratimă:
Adjectivele compuse nesudate cu structura adverb + adjectiv (cel mai des provenit din
participiu), în momentul în care compusul constituie o diferenţă de sens faţă de cuvintele
de bază: „bine-crescut”, „cuviincios”, „bine-cunoscut”, „celebru”, „bine-venit”, „oportun,
agreat”; 10
Acestea se deosebesc de îmbinările de structură și compoziție asemănătoare, când sunt

compuse sudate (binecuvântate), sunt scrise într-un singur cuvânt, când sunt grupuri de
cuvinte care își păstrează sensul (bine crescute „bine dezvoltate”).
Substantivele compuse cu unitate gramaticală şi semantică mai mică decât a celor scrise
într-un cuvânt, cum ar fi: „bună-creştere, bună-cuviinţă”- „politeţe”;„bună-credinţă”-
„onestitate”, „bună-dimineaţa(plantă), bun-rămas”- „adio”;
Compusele sudate cu structură asemănătoare, sunt scrise într-un singur cuvânt

(bunăstare „prosperitate”), iar secvenţele în care componentele îşi păstrează autonomia, în
cuvinte separate (bună creştere „dezvoltare bună”, bunul gust al libertăţii).
„Prim-balerin”, „prim-procuror”, „pri-solist”, „ prim-balerină”, „prim-solistă”;

„Bas-bariton”, „cuvânt-titlu”, „contabil-şef”, „maşină-capcană” (încare al doilea
substantiv este apoziţie), „intrare de dicţionar”;
Noțiuni care denumesc substanţe chimice diferite, specii variate de plante sau de animale
(cu nume ştiinţifice distincte) ş.a., la care se generalizează scrierea cu cratimă- indiferent
9
DOOM, Editura: Academia Română,1982
10
6
de structură: „gândac-de-Colorado”(specii de insecte), „fluture-de-mătase”, „viţă-de-vie”
(plantă).
Tipuri izolate: „cuvânt-înainte” , „mai-mult-ca-perfect” (timp verbal). 11
1.6. Scrierea grupurilor de cuvinte
Reprezentând grupuri de cuvinte, şi nu un unic cuvânt compus, sunt scrise „dezlegat”

de asemenea12:
de mâncat („De mâncat, aş mânca”;„N-am nimic de mâncat”), după prânz ş.a.m.d;
Totuși, sunt scrise într-un cuvânt sau cu cratimă compusele cu o structură similară:
„demâncare”, „mâncare”, „demâncat” (pop.) „după-masă”, „după-amiază”, „a doua parte a
zilei”. 13
„apă mineral” , „bună dimineaţa”(formulă de salut), „bună stare”, „stare bună” etc.
Expresiile relativ stabile se deosebesc de cuvintele compuse cu structură și compoziție

similară, în care elementele constitutive nu își păstrează sensul de bază și nu corespund
realității numite și sunt scrise sau cu cratime ("bună dimineața" - "plantă"), Sau într-un
cuvânt: „bunăstare” – „prosperitate”.14
1.7. Despărțirea la capăt de rând
Despărţirea numelor de instituţii care cuprind abrevieri pentru nume generice sau
nume proprii
Abrevierile denumirilor comune (RA = Regie Autonomă, SA = Societatea pe Acțiuni

etc.) și denumirile proprii în anumite denumiri instituționale sunt permise să fie plasate pe
rânduri separate, indiferent de ordine: Roma | S.A., SC Severnav | SA., De asemenea F.C. |
Argeş, RA | „Monitorul Oficial”, SC | Severnav SA (ca în scris integral: Fotbal | Cluburi |
Argeş etc.).
11
DOOM 2, Editura: Academia Română,2010
12
Manolescu, Nicolae, Istoria critică a literaturii române, Piteşti, Paralela 45, 2008.
13
Scriitori români, coord. Mircea Zaciu, Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1978.
14
Pană Dindelegan, G. (coord.) (2010). Gramatica de bază a limbii române / The Grammar of Romanian.
București: Editura Univers Enciclopedic Gold.
7
Numele proprii de persoană
Pentru a le menține consistente, nu s-au despărțit la sfârșitul rândului, ci au introdus

numele complet al persoanei pe rândul următor: „Abd el-Kader, Popescu” (nu: Abd el-|Kader
/ Abd el- Ka-|der, Po-pescu / Popes-cu).
Despărţirea cuvintelor la capăt de rând
Regula obligatorie și generală de despărțire a cuvintelor la sfârșit de rând, valabilă

pentru ambele tipuri de separare (după structură și prin pronunție), este că este interzisă
lăsarea, mai ales la sfârșitul unui rând, și o secvență la începutul rândului nu este o silabă.
Excepție de la această regulă o constituie ortografierea grupurilor scrise cu cratime

(din | în, în | dar), dar se recomandă evitarea delimitării ori de câte ori este posibil.15
Regulile de astăzi dictează, în general, că sfârșiturile de rând după declarație sunt

împărțite, acum prima, și după structură, acum a doua, dar cu anumite restricții.
Recomandarea DOOM 2.
Prin urmare, regulile de astăzi nu mai permit separarea după structură, ceea ce are ca
rezultat secvențe care nu reprezintă silabe, precum „artrita”, „ajutor”, „non-durere”.
Împărțirea textului de la sfârșitul rândului nu este aceeași cu împărțirea silabelor în

sens fonetic.
Potrivit Doom 2, „regulile bazate pe pronunție” sunt acceptate, adică este cu totul
posibil ca în cuvintele compuse, în care „luând în considerare separarea elementelor
constitutive atunci când cuvântul este analizabil sau cel puțin semianalizabil […]” să fie nu
Singurii acceptați, ci doar „favoriți”. (Totuși, trăsăturile analitice sunt lucruri relativ relative,
cum ar fi cuvintele ca obiecte, care, în practică, nu sunt nici măcar analizabile pentru
majoritatea vorbitorilor).16
În conținutul DOOM1, se subliniază că unele cuvinte formează, cunosc și (nu numai)

se potrivesc cu separarea structurilor lor morfologice.
Totuși, în dicționarul DOOM1 însuși, deși este corect să se arate împărțirea pronunției
după reguli generale (ex. trans-salpin etc.) ca variantă, nu doar cea inclusă.În alte categorii
decât aceasta, DOOM menționează doar La separarea morfologică: „transalpin (sil. mf.
15
Avram, Mioara – Gramatica pentru toţi, Ed. Academiei Române, Buc., 1997;
16
Coteanu, Ion – Gramatică. Stilistică. Compoziţie. - Buc., 1990;
8
trans-)”. Se creează astfel o impresie ambiguă, în care silabele morfologice ar fi singurele
permise.
Probabil din acest motiv, pe lângă evidențierea familiilor de cuvinte și a modului în

care acestea se formează, școala propune separarea pe baza analizei morfologice aproape
exclusiv, ca în cuvintele compuse. Prin urmare, la unele examene și concursuri, simbolurile
diferite ale celor două separări (sau chiar dublarea separării morfologice, așa cum se face
adesea) sunt incorecte. Dacă scopul este de a vedea dacă examinatorul sau studentul cunoaște
structura morfologică a silabelor sau cuvintelor fonetice, atunci întrebarea ar trebui să fie
articulată.17
Cu toate acestea, ordinea de prioritate pentru doar două moduri de separare la sfârșitul
liniei este inversată în DOOM2: după pronunție (care are avantajul de a putea stabili reguli
formale și mai generale asupra separării după structură) și după structură. Spre deosebire de
DOOM1, în acest caz, noul DOOM prezintă strict ambele posibilități, fără a o ignora în tăcere
pe cea care este mai puțin convenabilă într-un fel.
Astfel, în dicționarul propriu-zis, la sfârșitul rândului de cuvinte semi-analizabile și

analizabile (derivate sau constând dintr-un prefix și un sufix) s-a inversat ordinea celor două
terminații de cuvinte: prima este subliniată cu pronunție separare, al doilea, pentru a separa
anumite secvențe în funcție de elementele lor constitutive.18
Astfel, cuvintele (semi)analizabile compuse sau împrumutate în limba română pot fi

separate și prin structură (exemplele reprezintă doar restricția în cauză, nu eventuala restricție
între alte silabe):
compuse: „arterios-cleroză/arterio-scleroză”, „al-tundeva/alt-undeva”, „des-pre/de-spre”,

„por-tavion/port-avion”, „Pronos-port/Prono-sport”, „drep-tunghi/drept-unghi”, „Romar-
ta/Rom-arta”;
formaţiile cu -onim: „paro-nim/par-onim”, „o-monim/om-onim”, „sino-nim/sin-onim”;
Compusele care păstrează grafii străine sunt supuse doar despărţirii în funcție de
structura din limba de origine: „back-hand”.
17
18
9
derivate cu prefixe: „anor-ganic/an-organic”, „de-zechilibru/dez-echilibru”, „ine-gal/in-
egal”, „nes-prijinit/ne-sprijinit”, „nes-tabil/ne-stabil”, „nes-trămutat/ne-strămutat”, „pros-
cenium/pro-scenium”, „su-blinia/sub-linia”;
derivate cu sufixe: „savan-tlâc/savant-lâc”19.
Astfel, atunci când autorul nu cunoaște sau este incert cu privire la structura
morfologică a unui cuvânt mai greu de analizat, autorul este liber să împartă după pronunție
(„o-monim”, nu doar „om-onim”), sau, dacă o astfel de împărțire Aparent șocantă pentru
cuvintele care sunt mai ușor de analizat, cuvintele se disting în funcție de structura lor
morfologică („post-colegiu”, nu neapărat „post-colegiu”).
Cu toate acestea, regulile de astăzi nu mai permit divizări bazate pe structuri care
contrazic pronunția, precum „apendice | excizie [apendičectomie]”, „laringectomie
[laringectomie]”.
Pentru cuvintele a căror structură nu mai este atât de precisă, deoarece părțile
constitutive sunt de neînțeles sau lipsite de sens în limba română, regulile de astăzi
recomandă doar separarea după pronunție („a-borigen”, „a-broga”, „A-brup”, „a- diacent”,
„ab-stract”, „a-dopta”, „ban-cruta”, „o-biect”, „pros-pect”, „su-biect”).20
Atât acei compuși (de exemplu, „a face bine”, „veghean”, „pur-sânge”) sau derivați
(de exemplu, „contra-face”, „descalificat”, „recalificat”, -start”) Metodele de separare sunt
echivalente.
Cuvinte compuse (cum ar fi „în alt mod”, „în acest fel”, „feldmarshal”, „portofel”) și
derivate cu prefixe (cum ar fi „post-face”, „transfrontalieră”) sau cu sufixe ( de exemplu
„pust-nic”, „pillar-nic”), inclusiv unele secvențe consoane care nu permit alți delimitatori.21
La cuvintele scrise (facultativ sau obligatoriu) cu cratimă sau cu linie de pauză se

acceptă, atunci când spaţiul nu îngăduie evitarea ei, şi separarea la locul cratimei/liniei de
pauză. Este vorba de:
Cuvinte și expresii compuse sau derivate: „recall”;

Un împrumut neadaptat cu sfârșitul articolului cu cratimă: „flash”;
19
20
21
E.D.P., 1999; ediţia a doua: vol. III (Cluj-Napoca, Ed. Casa Cărţii de Ştiinţă, 2001)
10
Grup de ortografie pentru cratima: „going”, chiar dacă rezultatul este o secvență fără
silabă: „de la” (recomandat pentru a evita cazul separării);
Cuvinte compuse largi: „SUA-coreeană” sau „SUA-coreeană”.
1.8. Verbul
Forma fără „-ră-” în expresiile de plural mai mult ca perfectul este învechită.
În DOOM2, studiul verbelor din conjugarea I cu sau fără „-ez” și al verbelor din
conjugarea IV cu sau fără „-esc” continuă pe o mare parte a DOOM1.
În principiu, nu m-am adâncit în această situație foarte delicată, tocmai când aveam
informații despre utilizarea mesei. Ambele variante au fost prezentate acolo unde reprezentau
un echilibru relativ între forme, iar varianta majoritară a fost aleasă când diferența era
evidentă22.
Cazul verbului conjugativ I care conține normă în conținutul DOOM1 este următorul:
A se prosterna (fără și cu „-ez”, în acea ordine; BC Creeping / Creeping 27/114)

devine numai cu, ca să acorde;
Ele devin ignorabile numai fără „-ez” (BC ignoră/ignoră 2/147), plumb (anterior fără
indicii -ez, în această ordine; BC ghid/plumb 6/141), îndoi (ost fără şi cu -ez, în
această ordine; BC înfoaie / înfoiază 139 / 11);
Au devenit fără și cu „-ez”, în ordinea aceea, una înjgheba
(BCînjghebeaza/înjgheabă62/82) și altele.23
Verbele de conjugarea a IV-a la care s-a intervenit asupra normării din DOOM 1 se află
în una din următoarele cazuri:
Au devenit doar fără „-esc” a bombăni (fost doar cu -esc; BC bombăne

/bombăneşte 119 / 17), a dăinui (fost cu şi fără -esc, în această ordine; BC
dăinuieşte /dăinuie 14 / 119), a ţârâi (BC ţârâie / ţârâieşte 147 / 3); la fel a
absolvi, până și pentru sensul „a termina un an/o formă de învăţământ”;
22
23
11
Au devenit cu şi fără „-esc”, în următoarea ordine: a biciui (BC biciuie /
biciuieşte 57 / 65), a birui (fost numai fără -esc; BC biruie / biruieşte 50 / 78)
ş.a.;24
Din păcate, cu fluctuațiile între formele postfix și non-postfix, coerența nu poate fi

impusă doar de dragul coerenței, fără confirmare prin utilizare. La astfel de verbe (unele din
onomatopee), lucrurile nu pot fi încă decise într-un mod care să satisfacă sentimentele tuturor
vorbitorilor.
Nu există nicio modalitate de a reține forma sugerată sau criteriile de inferență logică,
trebuie să consultați DOOM2. Aceasta nu înseamnă că alte variante decât cele înregistrate în
DOOM2 nu sunt fezabile și, din moment ce am găsit discrepanțe între unele dicționare,
folosirea altor variante decât cele indicate în DOOM2 nu este fezabilă în condiții de
incertitudine. Ar trebui sancționată ca folosirea modificărilor mai rapid decât devierea de la o
normă specifică.
1.9. Substantivul
Substantivele care nu sunt hotărâte dacă aparțin genului feminin sau neutru și
masculin sau neutru (care are efect asupra pluralului lor) se află în una dintre următoarele
situații25:
Cuvinte de genuri variate (dintre care unele vechi, populare sau regionale)
specializate pentru domenii sau sensuri diferite:a1 (literă)s. m./s. n., pl. a/a-uri;
a2 (sunet) s. m., pl. a; basc3„adaos la bluză sau jachetă”, bască2„lâna tunsă de
pe o oaie, vestă, bluză”, bască3„limbă”; colind1„colindat”, colind2/colindă
(cântec); zăloagă „semn de carte, capitol”,zălog1 „arbust”, zălog2„garanţie”;
Ambele sunt acceptate ca variante literare libere: basc/bască (bereta),
colind/colind (cântec);
De un singur gen, standardul de astăzi este alegerea vedetelor masculine, a
foarfecelor feminine. Cf. și forceps pozitiv, cu pense plural. Substantivele
„mass-media” și mass-media „print and audiovizual media” sunt acceptate la
24
25
Manolescu, Nicolae, Istoria critică a literaturii române, Piteşti, Paralela 45, 2008 .
12
singular feminin: (mass-) media actuală și genitiv-dativ explicit (mass-)
media: prin (mass-) media.
Norma de astăzi acceptă noua formă de singular, adică anumite substantive feminine
cu rădăcini care se termină în „-l” și plural „-e” formate după exemplarele „sofa”, „sofale”,
„coffee”, „coffees” : Cureaua este însemnând „centru de susținere a îmbrăcămintei; Luzhi”,
sandale (nu bretele, sandale).
Intenția de a face distincția între formele de singular și de plural se manifestă în

acceptarea normei academice pentru singularul „cârnat” (mai degrabă decât cârnatul), care a
fost reelaborată din forma moștenită pentru a evidenția mai precis opoziția numerică, și este
reprezentată de alternanță „t/t” „26.
Anumite substantive feminine cu același nume la nominativ singular au un dativ

genitiv singular unic: maică„călugăriţă”, g.-d. art. maicii; maică2„mamă”, g.-d. art.
maicei/maicii/maichii.
Anumite substantive feminine care se termină în „-a”, două substantive feminine care
se termină în „-e” Nume de fructe: căpșuni și cireșe, se bazează pe următoarele fapte:
Se marchează progresul, în folosul literar, al pluralelor respective;

Nu există numai plurale în „-i”, atât pentru numele de pomi sau de tufe, dar şi pentru
numele fructelor lor, în situația mai multor astfel de substantive: „fragi”, „gutui”, „lămâi”,
„nuci”, „piersici”, „rodii”;
Formele de plural din sistemul multor substantive la feminin au evoluat, în istoria limbii
române, de la desinenţa „-e” la „-i”, plurale ca roate, şcoale, strade, boale ş.a.
supravieţuind, în cel mai bun caz, doar în expresii („a băga în boale”, „a merge ca pe
roate”), dar fiind înlocuite în uzul general prin „boli”, „roţi”, „străzi”, „şcoli”;
Încă de la „Îndreptar”, „căpşună” avea pluralul „căpşuni”.27
La împrumuturile cele mai recente, în curs de adaptare, norma actuală a adoptat soluţii
distincte, adică:
Folosiți aceeași formă de substantive atât la singular, cât și la plural:„dandy”,

„gay”, „hippy”, „peso”, „playboy”;
Construit după modelul substantivelor românești prin formarea pluralului:
26
27
13
 la cele masculine, cu desinenţa „-i”, cu altenanţele fonetice corespunzătoare:
„adidaşi”, „bodyguarzi/bodigarzi”, „brokeri”, „dealer”, „rackeţi” (ca în
DOOM1boşi);
 la cele neutre, în general cu desinenţa „-uri”, legată în mod „direct (fără
cratimă) la cuvintele, chiar nedaptate sub alte aspect, care se termină în litere
din alfabetul limbii române pronunţate ca în limba română: „gadgeturi
[gheğeturi]”, „itemuri [itemuri]”, „trenduri [trenduri]”, weekenduri
[uĭkenduri]”);
 Prin cratimă la cuvintele a căror finală prezintă distingeri între scriere şi
pronunţare („bleu-uri[blöuri]”, „show-uri[şouri]”) sau care au finale grafice
neobişnuite la cuvintele vechi din limba română: „party-uri”, „story-uri”.28
1.10. Locuțiuni adverbiale
Întrucât fraza adverbală nu cunoaște categoria numărului, fraza adverbală altă dată nu
are plural, iar alteori este o frază diferită.
1.11. Accentul
Pentru anumite cuvinte (mai vechi sau mai noi), sunt acceptate mai multe variante
literare de accente libere (notate în dicționar după preferință), cu unele diferențe față de
DOOM1, atât pentru unele cuvinte mai vechi din limbă, cât și pentru Pentru unele cuvinte
noi. , de exemplu ar fi: „acatist/acatist”, „antic/antic”, „gingaş/gingaş”, „hatman/hatman”,
„jilav/jilav”, „penurie/penurie”, „trafic/trafic”.29
Este recomandată o singură accentuare la „avarie”, „crater”, „despot”, la formele

verbului a fi „suntem”, „sunteţi”.
1.12. Articolul
28
29
14
Articolele hotărâte enclitice (la singular și la plural) sunt scrise cu cratime numai în
cuvinte de împrumut nepotrivite:
A căror finală prezintă distingeri între scriere şi pronunţare: „bleu-ul[blöul]”;

Care au finale grafice neobişnuite la cuvintele vechi din limba română: „dandy-ul(nu
dandiul)”, „dandy-i;gay-ul”, „gay-i”, „hippy-ul”, „hippy-i”, „party-ul”, „playboy-ul”,
„playboy-i”, „story-ul”, „story-uri”.30
Este indicat să atașați articole fără cratime după împrumut, chiar dacă nu se încadrează în
alte forme, literele care se termină cu litere românești se pronunță la fel ca și limba română:
„gadget [gheğetul]”, „itemul [itemul]”, „weekendul”. [ uĭkendul]”, inclusiv unele anglicisme
mai vechi, scrise conform DOOM1, fără cratime: „western” etc.
În prezent există tendința de a folosi anumite substantive în abrevieri: „UN/UN a decis”...

(nu: UN...).
1.13. Adjectivele
Printre anumite adjective noi, norma reflectă astăzi folosirea oamenilor cultivați,
permițând cu și fără alternantul „o” (accent) – forma feminină a „oa”, în conformitate cu
„similar/asemănător”, „cognat/ Omologul” precedență (în timp ce altele nu admit formele de
oa: „baroc”, „ambiguu”); adjectivul/substantivul „vagabond” are la feminin „vagabond”, nu
„vagabond”.31
Unele adjective vechi, mai ales noi, sunt folosite doar pentru un singur tip de
substantiv. În acele cazuri care se referă la substantive neutre, aceasta nu înseamnă că
adjectivele în cauză sunt „neutre”, așa cum se presupune în DOOM1, deși au masculin
singular și plural (dacă au forma plurală), forma feminină: ( metal) alcalino-pământos,
(barometru) aneroid, (foc) erupție, (substantiv) epicen.
1.14. Numeralul
30
31
15
Norma de astăzi, acceptă plasarea ordinalului „primul” la substantiv la femele tăcute,
sub forma „primul”: „prima/prima clasa”.32
În construcțiile cu prepoziția „de” (partea pierdută din sensul „între”, având astfel
sensul de „de felul”) + pronume posesiv, pe lângă plural, norma de astăzi acceptă singularul:
„prietenul meu/al meu. ", "prietenul meu/al meu".
1.15. Alte noutăți normative introduse în DOOM2 cu referire la genul anumitor cuvinte
Clasificarea anumitor adjective drept neutre a fost complet abandonată. Adjectivele nu
au un marker neutru special, spre deosebire de markerii din alte genuri. Desinențe la plural
apar numai în substantive. Substantivele neutre aleg forma masculin singular și forma
feminină plural a adjectivului. În unele gramatici, totuși, este acceptat să se determine că
adjectivul său este neutru prin acordul cu un substantiv neutru.33
În DOOM1, există mai multe moduri de a transfera adjective neutre la alte tipuri.
Deci, în unele cazuri, anumite adjective care însoțesc numai substantivele neutre se califică
drept neutre, iar aceste adjective au o formă masculină la singular și o formă feminină la
plural, eliminând astfel exemplul de substantiv conjunctiv:
Substantivele neutre acceptă trăsăturile contextuale adjective ale substantivelor
masculine, iar singularul și pluralul sunt o caracteristică a substantivelor feminine fără
context specific, cum ar fi masculin și feminin. Prin urmare, adjectivele combinate cu acesta
sunt masculine la singular și feminine la plural.
Conform regulilor de astăzi, astfel de adjective sunt calificate ca masculin și feminin,
deoarece pot fi combinate cu substantive neutre și feminine.
În corpul DOOM1, o altă modificare a adjectivelor este clasificarea lor masculină,
specificând în majoritatea cazurilor substantivele care aleg aceste adjective:
„Amniotic” (lichid~): adj.m. (DOOM2); adj.n. (DOOM1)
„Covasit”: adj.m. (DOOM2); adj.n. (DOOM1)
„Faptic” (material~): adj.m. (DOOM2); adj.n. (DOOM1)
„Iulian” (calendar~): adj.m. (DOOM2); adj.n. (DOOM1)
„Lampant” (petrol~): adj.m. (DOOM2); adj.n. (DOOM1)
„Octal” (sistem de numeratie~): adj.m. (DOOM2); adj.n. (DOOM1).34
32
33
34
16
Adjectivele pot fi combinate doar cu aceste substantive și pot fi folosite doar la
singular.
Deoarece contextul adjectiv al substantivelor masculine este acceptat, adjectivele

enumerate sunt înregistrate ca masculin, chiar dacă sunt combinate cu substantive neutre.
Este adevărat că folosirea lor ca adjective masculine este mai puțin obișnuită, dar nu
este un motiv să nu precizăm. Luați cuvântul „sarcină”, folosit alături de cel mai răspândit
adjectiv feminin, care are și valoare masculină: „pântece gravidă”.35
Am găsit și unele cazuri, precum adjectivul „maselat” înregistrat în DOOM1, care are
forma feminină „maselata”, a fost rezervat doar bărbaților în DOOM2 deoarece femelele nu
mai sunt folosite.
Aceste adjective sunt de obicei folosite ca masculin și uneori ca feminin. Utilizarea lor
rară ca femeie face ca această valoare în DOOM1 să fie inexactă.
În ceea ce privește prima categorie, exemplele oferite se încadrează în trei categorii de

cuvinte: cuvinte care denumesc plante sau animale compuse (minus cuvântul pentru spini),
neologisme și nume de popoare.
Numele compuse de animale sau plante sunt considerate neutre, deoarece cuvântul
cheie este neutru. În conținutul DOOM2, această limitare este reconsiderată, iar stabilirea
valorilor morfologice depinde de importanța întregului, nu de importanța elementelor
constitutive. Luați cuvântul compus „ac al doamnei”, care denumește o plantă, așa că ar fi
incorect să ne gândim la el ca la cuvântul „ac”, cele două cuvinte având semnificații diferite.36
DOOM2 înregistrează două intrări pentru anumiți termeni masculini în limbaj tehnic
și tipuri neutre în limbaj universal, bazate pe tendințele de specializare, semantică și/sau
funcții stilistice. De exemplu, să luăm element1 (radiator) s.m. ca exemplu, în comparație cu
element2 „fenomen, component” s.n. În conținutul DOOM1, aceste cuvinte nu sunt tratate
individual, ca omofone: „element” s.n., pl. „element.” După cum știm cu toții, neologismele
sunt adesea neutre în limba noastră. De-a lungul timpului, utilizarea lor frecventă a dus la
acceptarea lor ca bărbat sau femeie, în funcție de forma lor.37
35
36
37
17
În cazul cuvintelor „acciză” și „foarfecă” (foarfece), se poate vorbi de modificări ale
variantelor acceptate de normele literare. Aceste două variante paralele supraviețuiesc până
astăzi în limbajul vorbit, dar acceptă forma neutră în DOOM1 și forma feminină în DOOM2.
Cuvintele „capudan-pasa” și „caimacam-aga” sunt clasificate drept substantive

masculine în DOOM1 deoarece elementele lor constitutive „capudan” și, respectiv,
„caimacam” sunt substantive masculine. Cu toate acestea, conform noilor reguli, genul poate
fi determinat pe baza formei sale. Substantivul „amhara” este acceptat în DOOM2 ca având
valoare feminină, iar forma cuvântului determină această clasificare.
1.16. Alte intervenții în dicționarul propriu-zis
1.16.1 Indicații de uz
Manifestul DOOM2 conține peste 62.000 de cuvinte. Marea majoritate a intrărilor în

DOOM1 s-au păstrat, adăugând semne de utilizare unor părți ale limbajului literar actual: a
aburca (pop.), Babaros (arg.), Baboșă (reg.), Colonelă., (rare), babe ( fam.), iactanţă (livr.),
odicolon (înv., pop.) etc.38
Apariția unui cuvânt precum „babe” (care s-a răspândit într-o limbă familiară) în
DOOM (încă din prima ediție) nu înseamnă că acesta a fost „adoptat ca normă academică” și
a devenit „oficial”. În cazul cuvintelor, normalizarea se referă pur și simplu la scriere și
inflexiune, nu la utilizare. Pentru utilizare în registrul sau literatura căreia îi aparține,
DOOM2 arată că pluralul nu mai este (nu mai este) „fete”, ci „fete”, iar genitivul alăturat
singular trebuie scris. și se pronunță „fată”.39
1.16.2 Modificări
Cu ajutorul intervențiilor mai mult sau mai puţin punctuale operate în corpul
dicţionarului s-au schimbat o serie de recomandări ale DOOM1:
pronunţarea şi/sau scrierea anumitor împrumuturi: „dumping”, „antidumping”

[(anti)damping], nu [(anti)dumping]; „knockdown” [knocdaǔn/nocdaǔn] şi
„knockout” [knocaǔt/nocaǔt], nu „cnocdaun”, „cnocaut”; categoria formaţiilor cu
–„men” împrumutate din franceză sau din engleză (care nu sunt scrise cu -man):
38
39
18
„congressmen”, plural „congresmeni”; „recordmen”, plural „recordmeni”;
„tenismen”, plural „tenismeni” (cf. şi femininele „recordmenă”, „tenismenă”,
formate în româneşte) etc.;
anumite forme flexionare:
 „a continua” are, potrivit normei actuale, la conjunctiv şi indicativ prezent,
persoana I singular, forma „(să) continui” (nu(să) continuu), ca şi la
persoana a II-a singular, după modelul unor verbe în „-ia ”(ca a apropia);
 „a mirosi” are la indicativ prezent, persoana a III-a plural, forma „(ei)
miros” (nu(ei) miroase); 40
s-au permis, atât la cuvinte noi, cât şi la cuvinte mai vechi, anumite forme ca
variante literare libere: „astăreală / astereală”, „becisnic / bicisnic”, „cearşaf /
cearceaf”, „chimiluminiscenţă / chimioluminescenţă”, „corijent / coregent”, „delco
/ delcou”, „diseară / deseară”, „fierăstrău / ferăstrău”, „filosof /filozof”,
„luminiscent / luminescent”, „muschetar / muşchetar”, „pieptăn / pieptene”,
„polologhie / poliloghie”, „tumoare / tumoră”;
s-au eliminat anumite variante sau forme, venind cu recomandarea (numai)
„astm”, „azi-noapte”, „acciză”, „chermeză”, „carafă”, „chimioterapie”,
„crenvurst”, „container”, „de-a-ndăratelea”, „a dăula”, „fiică”, „a dispera”,
„israelian”, „a fonda”, „laminator”, „lebărvurst”, „machieuză”, „machieur”,
„masseur”, „maseuză” - ca şi „cozeur”, „diseur”, „dizeuză” , „marfar,
„magazioner”, „mesadă”, „zilier”, „pricomigdală”, nu (şi) „acciz”, „astmă”, „as-
noapte”, „chermesă”, „garafă”, „container”, „de-a-ndăratele”, „chemoterapie”, „a
dehula”, „crenvurşt”, „a despera”, „fiică [fĭică]”, „a funda”, „izraelian”,
„lebervurşt”, „masor”, „luminător”, „picromigdală”, „machieză”, „mărfar”,
„misadă”, „machior”, „magazine”, „ziler” etc.41;
Sunt permise anumite forme mute și inflexiuni ale numelor formate din animale și
plante, dansuri populare, jocuri etc.: „abrudeanca” (dans), nearticulat
„abrudeancă”, g.-d. articulat „abrudencii”;
Numele unui animal sau al unei plante care este considerat (exprimat formal și)
masculin (nu neutru, ca cuvânt de bază), constând din „doamnă-ac” (plantă)
s.m.art., tip „deget roșu”;
40
41
19
„Epitetele” care se referă la oameni sunt considerate a fi de două tipuri, nu doar
bărbați: s.M. și f. pentru bâlbâială;
Printre altele, formele singulare sunt permise în numele popoarelor antice
(allobrog), specii de plante și animale (acanthocephalus) etc.;
Se crede că substantivele derivate din verbul supin nu sunt de obicei plural, iar
sintagmele formate din ele sunt considerate individual: „ales” s. n.; adverb. ;
Pentru simbolurile și denumirile unităților de măsură, respectați sistemul
internațional de norme interne determinate de profesioniști: „watt-oră” și pl. „watt
hours”, nu „wattore”, plural „wattore”;42
s-a modificat încadrarea lexico-gramaticală a unor cuvinte:
 sunt tratate ca locuţiuni pronominale de politeţe43(şi nu secvenţe alcătuite
din substantiv + adjectiv pronominal posesiv sau pronume personal în
genitiv) tipurile „Domnia Ta”, „Excelenţa Voastră”, „Înălţimea Voastră”
etc., chiar dacă formaţiile sunt analizabile, din cauza faptului că acordul
predicatului cu aceste secvenţa utilizate ca subiect nu se face cu persoana a
III-a, ca în cazul substantivelor, ci cu persoana la care face referire, de
exemplu cu persoana a II-a: „Excelenţa Voastră veţi fi primit de
preşedintele ţării”.
 „bun-platnic”, „rău-platnic”, ca şi „viţă-de-vie” ş.a.m.d (considerate, cel
mai sigur, de autorii DOOM1 îmbinări libere şi de aceea neinclus în
dicţionar), sunt considerate compuse;
 „uite” este considerat interjecţie, şi nu formă verbală44 ş.a.md
1.16.3. Adăugiri
S-au adăugat în plus, aproximativ 2.500 de cuvinte:
împrumuturi din limba latină şi din diferite limbi moderne, (re)intrate în folosință,
majoritatea din limba engleză, dar şi din limba franceză, și limba spaniolă etc.,
marcate ca angl(icisme), fr(anţuzisme), hisp(anisme) etc.: „acquis”, „advertising”,
42
43
În GALR, p. 213, sunt numite îmbinări locuţionale, dar şi locuţiuni.
44
Cf. şi GALR, p. 679-680.
20
„airbag”, „broker”, „cool”, „curriculum”, „dealer”, „gay”, „hacker”, „item”,
„Jacuzzi”, „macho”, „trend” etc.; 45
Includerea unor împrumuturi care nu au fost ajustate recent în DOOM2, în special

împrumuturile Marea Britanie-SUA, nu trebuie interpretată ca o recomandare pentru toate
aceste împrumuturi. Acest lucru se bazează pe ideea că, dacă utilizarea lor nu poate fi oprită,
iar unele dintre ele sunt legate de modurile temporare, ignorând problema, lăsând loc pentru
erori, este mai bine să documentați formele corecte în textul original și să faceți sugestii pe
măsură ce acestea. poate fi adaptat la română. Se va decide în viitor care dintre aceste cuvinte
va rămâne, ca multe împrumuturi vechi, sub ce formă și care va dispărea.
Cuvinte care apar în limba română, dar nu apar în DOOM1 din diverse motive
(unele apar în limbă sau devin comune după elaborarea lor):
 „anglo-normand”, „a accesa”, „aeroambulanţă”, „acvplanare”, „aeroportuar”,
„alb-negru”, „aurolac”, „alb-argintiu”, „autocopiativ”, „a se autoacuza”,
„blocstart”, „dublu-casetofon”, „cronofag”, „a exînscrie”, „electrocasnic”,
„extra” adjectiv invar., „giardia”, „heliomarin”, „gastroenterolog”,
„neocomunism”, „metaloplastie”, „policalificare”, „proamerican”,
„neoliberal”, „primoinfecţie”, „preaderare”, „teleconferinţă”, „sociocultural”,
„politolog”, „super” adj. invar., „a tracta”, „ultra” adjectiv invar. etc.;
 compuse neexistente din DOOM1: „à la”, „alaltăieri-dimineaţă”, „mâine-
dimineaţă”; „azi-mâine”ş.a.m.d;
 • Derivate ale toponimelor românești („Albaiulian”, „Negruvodean”), nume de
stat (Sri Lanka) și alte derivate problematice (Shakespearean / Shakespeare-
ian), etc.;
 dublete ale unor cuvinte prezente în DOOM1: „emisie”, „compleu”, „frecţie”,
„ocluzie”, „mental”, „repertoar”, „papua” ş.a. - împreună cu „complet”,
„fricţiune”, „emisiune”, „ocluziune”, „mintal”, „papuaş”, „repertoriu”;
 cuvinte care provin din abrevieri: ADN ş.a.m.d;
 Substantivele comune înregistrate în dicționar au nevoie de substantive
proprii asociate cu ele: „Acropole” faţă de „acropolă” ş.a.m.d;
45
21
 Denumiri distinse standardizate anterior în anexele DOOM1, a căror formă
poate fi modificată:„Artemis”, pentru care am recomandat g.-d. lui „Artemis”,
nu „Artemidei” ş.a.m.d;
 grupuri de cuvinte omofone cu cuvinte compuse: „de sigur”, „nici un(ul)” etc.
46
46
22
Capitolul II. Limba română contemporană în perspectiva evoluției limbii
române
2.1. Evoluția limbii

Nașterea unei limbi este un proces îndelungat, așa că este imposibil de precizat exact
când s-a format limba română.
La sfârșitul secolului al III-lea î.Hr. romanii au intrat în Balcani. După ce au ajuns la
Dunăre, au întâmpinat rezistență din partea daco-geților. Stăpânirea romană s-a stabilit în cele
din urmă în regiunea Carpasso-Dunăreană în anul 106 î.Hr., când Traian a cucerit-o pe Sami
Segthusa. Astfel, teritoriul cucerit a devenit provincie a Romei, prosperând rapid datorită
abundenței bogățiilor (dac Felix). 47A început procesul de romanizare, care a inclus asimilarea
rapidă a civilizației, culturii și limbii de-a lungul Imperiului Roman. Dacia a fost colonizată
de oameni aduși din diverse regiuni ale imperiului, iar băștinașii au început să vorbească
latina pentru a putea comunica mai întâi cu reprezentanții imperiului (oficiali, soldați,
negustori și artizani). Se poate discuta despre superioritatea civilizației romane care a adus în
Dacia castele, orașe, drumuri etc.
Cu toate acestea, raiduri frecvente ale populației imigrante au forțat retragerea
stăpânirii romane în timpul domniei împăratului Aurelian în 271 î.Hr. Procesul de romanizare
a continuat însă în acest spațiu, iar Aurelian s-a retras ulterior.
Limba română este derivată din limba latină vorbită în partea de est a Imperiului
Roman. Este parte integrantă a familiei de limbi romanice, dintre care unele au devenit limbi
naționale (franceză, italiană, portugheză, spaniolă, română), altele sunt încă limbi locale,
folosite în părți mai mici (catalană în Spania română, sarda). ) Sardinia în Italia, dialectele
retoromanșă în Elveția (occitană, romanșă) sau dispar (dalmata).
Limba romanică nu urmează direct latina clasică, versiunea literară, aspectul standard și
îngrijit al acestei limbi, ci latina populară (vulgară), care era limba vorbită în mod obișnuit de
romani.48
47
23
Limba este un fenomen dinamic care se modifică în timp ca urmare a evoluției și
expunerii la diferite limbi. Se poate vorbi o limbă nouă în momentul în care au avut loc atât
de multe schimbări (gramatică, fonologie și vocabular) încât varianta originii nu mai este
înțeleasă de persoana care o vorbește. Chiar și așa, aceste schimbări sunt în curs de
desfășurare și treptate, astfel încât pragurile de siguranță nu pot fi stabilite. S-a recunoscut că
procesul de stabilire a limbii romanice se va încheia în secolul al IX-lea. Pentru limba română
au fost prezentate unele date - secolul VI, VII, VIII sau IX - dar se recunoaște că aceste
schimbări au loc și astăzi.
Din secolul al X-lea încoace, înconjurați de oameni care vorbeau alte limbi materne
(turca, slavă, maghiară) și aveau în biserică o mărturisire ortodoxă care nu folosea latina,
poporul vorbitor de limba română a rămas mult timp dezactivat. . Alte limbi romanice și
legăturile culturale cu reperele de cult latin s-au pierdut.
Astfel, o caracteristică a limbii române este această izolare față de alte limbi
romanice, ceea ce duce la o mai bună păstrare a structurilor gramaticale și a dicționarelor
moștenite din latină.49
Nu există nicio îndoială că româna este o limbă romanică. Structura sa gramaticală și
vocabularul de bază sunt în mare parte latine. Din punct de vedere gramatical, româna reține
din declinarea latină clase de substantive, pronume personale, clase de conjugare de verbe,
majoritatea formelor și timpurilor verbale, tipuri de adjective, numerale de la 1 la 10,
prepoziții și conjuncții principale. Din punct de vedere lexical, majoritatea cuvintelor care
apar frecvent în vorbire pentru a reprezenta concepte de bază, obiecte și trăsături sunt de
origine latină.
Din latina vulgară a apărut româna universală, reprezentând prima etapă a dezvoltării
limbii române, cunoscută și sub denumirea de protoromână, română veche sau protoromână.
În limba română comună:
Sistemul vocal este format din șase vocale (a, e, i, o, u, ă), urmate de vocala „î” care
personalizează limba română printre limbile romanice.50
48
Dicţionarul cronologic al romanului românesc de la origini până la 1989, Bucureşti, Ed. Academiei Române,
2004.
49
E.D.P., 1999; ediţia a doua: Cluj-Napoca, Ed. Casa Cărţii de Ştiinţă, 2000), vol. II (Cluj-Napoca, Ed. Casa
Cărţii de Ştiinţă, 2000)
50
2004.
24
Sistemul consonantic se caracterizează prin apariţia unor sunete noi care nu există în
latină (ţ, ş) [ex.: latină „negotium” > rom. "Afaceri];
Creați modificări legale, cum ar fi:
 „l” intervocalic trece la „r”, fenomen cunoscut ca fiind rotacism (lat. „filum” >
rom. „fir”).
 „ll” intervocalic se păstrează (lat. „callis” > rom. „cale”)
 consoanele „m, n, s, t” de la finalul cuvintelor latineşti dispar (lat. „sebum” >
„sebu” > „seu”)
 vocala accentuată „o” urmată de „e, a, ă” se diftonghează (lat. „molam” > rom.
„moară”)
Cele 5 flexiuni din latină s-au redus la 3 în română, flexiunile a 4-a și a 5-a au dispărut;
Se păstrează zăbrele latină, cu excepția ablației;
Se păstrează trei genuri latine (masculin, feminin, unisex);
Articolele (care nu există în latină) apar în limba română și sunt formate din pronume
latine;
Numerele sunt în mare parte în latină;
Pronumele își îmbogățește forma;
Verbele moștenesc cele 4 conjugări ale latinei, păstrând aceleași categorii gramaticale
caracteristice;
păstrează părți inflexibile de vorbire;
Gramatica moștenită din latină;
Dicționarul este în principal latin, iar vocabularul de bază este 60-66% latină.51
Regăsim trei teorii principale cu privire la teritoriul de formare a limbii române:
1. Teoria că limba română s-a format doar la nord de Dunăre, de Dimitrie Cantemir, Petru
Maior, B.P. Hasdeu, care contrazice existența unor dialecte românești la sud de Dunăre
(dialecte meglenoromâne, aromâne, istroromâne);
2. Teoria conform căreia româna s-a format doar la sud de Dunăre, propusă de lingviști
străini (Franz, Robert Roesler, Joseph Sulzer) și de savanți români (ex. Ovid Denusianu,
Alexandru). Potrivit acestei teorii, după retragerea aureliană ar urma să se producă o mare
51
Dicţionarul cronologic al romanului românesc. 1990-2000, Bucureşti, Ed. Academiei Române, 2011.
25
migrație a populației din fostele regiuni Dacie, care nu ar mai fi locuite. Cu toate acestea,
această teorie este contrazisă de nenumărate dovezi (arheologie, lingvistică etc.).
3. Școala Ardeleană și câțiva lingviști contemporani au prezentat teoria formării limbii
române în nordul și sudul Dunării.52
D. Substratul (fondul autohton)

În cazul limbii române, stratul inferior este reprezentat de daci din familia de limbi
tracice (indoeuropene). Substratul este de aproximativ 100-150 de cuvinte.
Comparațiile cu albaneza, o limbă aparținând familiei de limbi indo-europene, au fost
folosite și pentru a reconstrui elementele care alcătuiesc fundația. Următoarele sunt din
Dacia53:
nume proprii: Cerna, Criş, Argeş, Iaşi, Dunăre, etc.
substantive comune: abur, balaur, baci, brâu, barză, ciorbă, ceafă, copil, gard, fluier,
mazăre, grumaz, mânz, ţarc, vatră, viezure, zer etc.
verbe: a băga, , a cruţa etc.
sufixe: - esc, - eşte, etc. 54
Limba română în contact cu alte limbi
1. Influenţa slavă
Influențele slave au avut o influență importantă asupra românei vechi. Este o cale
populară (cu ajutorul contactelor cu populația slavă), dar și într-un cult, cu ajutorul slavei,
care reprezintă limba bisericească și cabinetul primului ministru pe pământ românesc. Slava
bisericească a fost acceptată de Constantinopol ca limbă liturgică (împreună cu greacă și
latină) și a primit în secolul al IX-lea alfabetul chirilic realizat de călugării bulgari Metodie și
Chiril și discipolii lor, care se bazează pe alfabetul grecesc. Ceva împrumutat din slavă
(populară sau culturală) este depășit.
Alte cuvinte împrumutate au devenit cuvinte pentru fondul principal: brazdă, bullid,
sapă, clește, ciocan, coș, seceră, colibă, plug, greblă, lopată etc. Sunt împrumutați mai mulți
52
Pană Dindelegan, G. (coord.) (2019). Gramatica limbii române pentru gimnaziu /Romanian Grammar for
Secondary School. București: Editura Univers Enciclopedic Gold.
53
54
26
termeni din domeniul bisericii: preot, ceas, stareț, strane etc. (totuși, dicționarul bisericesc de
bază este bazat pe latină).55
2. Influenţa maghiară
Influența maghiară datează din secolul al X-lea, când acești imigranți au intrat în
Pannonia, unde s-au stabilit și s-au creștin. Ungurii au ajuns în Transilvania în secolele X-XI.
Exemple de cuvinte rezervate în limba maghiară: blând, grijuliu, limită, artizan, viclean,
viclean etc.
3. Influenţa turcă
Încă din secolul al XVI-lea au intrat în joc termeni aduși de stăpânirea otomană:
caimacam, pașa etc.
Destul de cuvinte rămase în limba română fac parte din tărâmul culinar: baclavă,
acadea, ciulama, chiftele, halva, cârnați, iaurt, mușama etc. Unele cuvinte și-au făcut loc chiar
și în vocabularul de bază: chirie, petrecere, mărime, dușman etc. Sunt rezervate și unele
sufixe: -agiu, -liu etc.
4. Influenţa greacă
Elementele naturale grecești au pătruns în România din secolul al VI-lea până în
secolul al XV-lea (ex: flamură, arvuna, omida, ciuma, pilota, zodii etc.).
5. Influenţa germanică asupra limbii române în fazele vechi, este şi aceasta posibilă,
totuși nu a fost clar dovedită.
55
27
S-a hotărât că există 4 dialecte ale românei: dako-română (dialectul pe care îl
desemnăm de obicei cu conceptul de „română”, vorbit pe malul de nord al Dunării, într-un
teritoriu mai mult sau mai puțin, care este România de astăzi); română (folosită în Grecia,
Albania, Bulgaria și părți din Macedonia); meglenoromână (în regiunea de sud a Salonicului,
între Macedonia și Grecia); istroromână (în comuna peninsula Istria din Croația). Aceste
dialecte conțin caracteristici lexicale și gramaticale similare, dar au și multe diferențe.
Dialectele Dunării de Sud sunt influențate de macedoneană, greacă, croată, albaneză, italiană,
bulgară, turcă și alte limbi.56
Subdialectele românei sunt: moldovenesc, muntenesc, cre, bănăţean, malamour.

Limba literară română își are originile în valahi.
Începutul scrisului în limba română – secolul al XVI-lea

În Țara Românească și Moldova între secolele al XIII-lea și al XVI-lea, limba
culturală (a Bisericii și a Primăriei) era slava, folosită la redactarea textelor religioase, a
actelor juridice, a hotărârilor regale și a scrisorilor de lungă durată. În Transilvania, devenită
parte a Regatului Ungariei, limba culturală este latina încă din secolul al XII-lea. Cu toate
acestea, ceremoniile religioase sunt în slavă.
O scrisoare a lui Neacşu de Câmpulung din 1521 reprezintă cel mai vechi text
românesc cu datare precisă. Cu siguranță, a fost scris în limba română chiar înainte de această
dată, dar textul nu a fost păstrat. Traducerile unora dintre textele religioase păstrate în
manuscrise și găsite în secolul al XIX-lea ar fi putut fi scrise încă din 1521: „Psalmii
Voronej”, „Codexul Voronej”, „Psalmii She’an”, „Psalmii Hurmuzac” (nume). furnizate de
locație sau proprietar). Acestea nu pot fi localizate și datate cu precizie. Majoritatea
lingviștilor consideră că aceste traduceri au originea în Maramureș, de unde și denumirea de
„texte maramureșene” sau „rotacizante” (datorită trăsăturilor fonetice, rotacism, care
presupune conversia „n” din pronunție în „r” în latină).57
Diaconul Coresi a înființat o tipografie la Brașov și din 1557 tipărește cărți în slavă și
română. Cărți scrise în limba română circulă în toate cele 3 țări românești, contribuind la
crearea unei limbi literare.58
Un rol important în evoluţia limbii literare îl au şi următoarele cărţi:
56
57
28
Prima traducere integrală a „Noului Testament”, tipărită la Alba-Iulia în 1648 și
recunoscută drept „Noul Testament de la Balgrad” – Simion Stefan.
„Manual românesc” sau „Cazania” (traducere, 1643) aparținând mitropolitului
Varlaam; Varlaam a fost responsabil și de redactarea primelor versuri în limba
română, clasificate drept „Versuri de pe stema dinastiei moldovenești”, plasate în
„Cazania” începutul a .
Prima traducere a versetului într-un text religios („Psalmii înaintea Psalmilor”, 1673)
a fost oferită de mitropolitul Dosoftei.
În secolul al XVII-lea, metropola valahă Antiem Iverinur a propus o nouă formă de
scriere, predici bazate pe arta elocvenței, o colecție de 28 de predici sub titlul
„Didahii”.
Traducere completă a Bibliei de către frații Radu și Șerban Greceanu (tipărit de
domnitorul Şerban Cantacuzino), 1688.59
Textele originale (scrisori, documente, manuscrise) sunt mai convenabile decât

traducerile deoarece acestea din urmă sunt influențate de originalele străine.
Încă din secolul al XVII-lea își fac apariția mai multe feluri de texte:
Codex: „Legea lui Vasily Lupu” sau „Manual românesc” moldovenesc, 1646;
„Corectare legală” sau „Pravila lui Matei Basarab”, 1652 în Muntenia.
Bazele istoriografiei românești au fost puse de cronicarii Miron Costin, Grigore
Ureche și ispravnicul Constantin Cantacuzino. În scrierile cronicarilor apar
observații despre unitatea latinei și chiar românești. Se întâlnesc și elemente de
literatură și artă.
Cărți populare.
Încă din secolul al XIX-lea, am asistat la un fenomen cunoscut sub numele de

modernizare și „re-romanizare”, româna consemnând multe împrumuturi diferite din limba
romană (italiană, franceză) și latină, precum și din rusă, germană. Scrierea cu alfabet latin a
fost adoptată oficial la mijlocul secolului al XIX-lea. Există controverse cu privire la alegerea
58
Graur, A.; Avram, M., Vasiliu, L. (coord.) (1966). Gramatica limbii române / The Grammar of Romanian.
Vol. I-II. Ediția a II-a revăzută și adăugită. Bucureşti: Editura Academiei.
59
29
ortografiei fonetice (scrierea fonetică) sau a ortografiei etimologice (păstrarea scrisului
original al cuvântului).60
Limba literară are bază graiul muntenesc.
Scrisoarea lui Neacşu din Câmpulung
„Mudromu I plemenitomu, I cistitomu I bogom darovanomu jupan Hanăş Bengner ot

Braşov mnogo zdravie ot Nécşu ot Dlăgopole. (= Preaînţeleptului şi cinstitului, şi de
Dumnezeu dăruitului jupân Hanăş Bengner din Braşov multă sănătate din partea lui Neacşu
din Câmpulung, n. n.).
I pak (=şi iarăşi) dau ştire domnie tale za (=despre) lucrul turcilor, cum am auzit eu
că împăratul au eşit den Sofiia, şi aimintrea nu e, şi se-au dus în sus pre Dunăre.
I pak să ştii domniia ta că au venit un om de la Nicopole de miie me-au spus că au
văzut cu ochii lor că au trecut ciale corăbii ce ştii şi domniia ta pre Dunăre în sus.
I pak să ştii că bagă den toate oraşele câte 50 de omin să fie de ajutor în corăbii.
I pak să ştii cumu se-au prins neşte meşter(i) den Ţarigrad cum vor treace ceale
corăbii la locul cela strimtul ce ştii şi domniia ta.
I pak spui domniie tale de lucrul lui Mahamet beg, cum am auzit de boiari ce sunt
megiiaş(i) şi de generemiiu Negre, cum i-au dat împăratul sloboziie lui Mahamet beg, pe io-i
va fi voia, pren Ţeara Rumânească, iară el să treacă.
I pak să ştii domniia ta că are frică mare şi Băsărab de acel lotru de Mahamet beg,
mai vârtos de domniile voastre.
I pak spui domniietale ca mai marele miu, de ce am înţeles şi eu. Eu spui domniietale
iară domniiata eşti înţelept şi aceste cuvinte să ţii domniiata la tine, să nu ştie umin mulţi, şi
domniile vostre să vă păziţi cum ştiţi mai bine.
I bog te veselit. Amin.”(=Şi Dumnezeu să te bucure. Amin)
(Apud Hurmuzachi – Iorga. Documente, XI, 843). 61
2.2. Nivelurile limbii
60
61
30
I. Nivelul fonetic
Termenul de fonetică poate avea două sensuri: o componentă a unei limbi sau
disciplina lingvistică care se ocupă de studiul sunetelor unei limbi.62
Ca parte integrantă a limbajului, vorbirea este un set de caracteristici sonore care sunt
pronunțate într-o limbă înrudită. Prin sunet înțelegem produsul vocii umane, capabil de o
combinație cu alte sunete similare și de a forma suprapunerea sonoră a unui cuvânt. În același
timp, aceste cuvinte sunt combinate între ele după reguli gramaticale stricte. Astfel, fonetica,
lexica (studiul cuvintelor) și gramatica reprezintă cele trei componente ale limbajului,
sistemele prin care oamenii comunică între ei.
Ca disciplină lingvistică, fonetica este studiul sunetelor unor limbi specifice,
descrierea și clasificarea acestora. Printre domeniile sale de interes, descoperim și descrierea
și clasificarea caracteristicilor de combinare a sunetului limbii. Astfel, fonetica presupune
studiul aspectelor fiziologice ale producerii sunetului, de la pronunție până la percepția
sunetului și modul în care acestea se comportă în limbaj.
Trebuie menționat încă de la început că fonetica este doar o disciplină, astfel încât
regulile și principiile acestei discipline de limbaj pot fi folosite pentru a studia sunetul
oricărei limbi vorbite. Totuși, vorbim despre fonetica unei limbi: fonetica română, fonetica
engleză etc. (În română găsim 7 vocale și 22 de consoane, în engleză găsim 12 vocale și 24
de consoane).
Pe de o parte, studiul foneticii ne spune că limba vorbită nu folosește toate sunetele
produse de vocea umană. Pe de altă parte, combinația de sunete și modul în care acestea sunt
combinate în sunete standard nu este aceeași în toate limbile.63
II. Nivelul lexico-semantic

În prima jumătate a secolului al XX-lea, lingviștii germani au descoperit termenul
„domeniu” în lingvistică pentru a desemna modul în care sunt grupate cuvintele dintr-o
limbă. Aceste interpretări ale domeniului prezintă un interes primordial nu doar ca metodă de
segmentare lexicală din perspectiva descrierilor științifice ale relațiilor semantice într-o limbă
dată. În interpretarea pe care o adoptăm, câmpul semantic lexical este atât un principiu de
segmentare, cât și o clasă (sau mai multe) (asemănătoare sinonimelor, antonimelor) produse
prin analiza semantică lexicală.
62
63
31
Motivul de bază pentru care domeniul românesc este descris cu polisemie, sinonime și
antonime este că toate nivelurile de analiză satisfac principiul comun de realizare al claselor
semantice lexicale. Diferitele categorii atribuite fiecărui nivel sunt formate prin respectarea
unor principii generale64:
Reunirea conform atributelor semantice comune reprezentate de un număr aleatoriu de
semințe;
Distincția semantică a anumitor termeni rezultați din semințe variabile față de alți termeni
din aceeași clasă;
relație de paradigmă între termenii unei clase date care sunt îndepărtați reciproc din
context; aceasta înseamnă că un singur termen al unei clase ar trebui să fie ales (selectat)
într-un context dat.
Ca orice altă limbă, vocabularul românesc nu reprezintă o combinație amorfă de

cuvinte, ci o structură organizată după diferite standarde, cu natură internă, datorită unor
caracter paradigmatic, dar și a unor naturi standard, translingvistice, istorice și sociale.
Când vorbim de domeniul lexico-semantic, înțelegem o paradigmă lexicală relativ
deschisă, o structură lexicală dominantă, care este un set de cuvinte regrupate prin valori
lexicale cu proprietăți comune.65 Studiul dicționarelor lingvistice din perspectivă lexicală sau
funcțională oferă o oportunitate pentru o abordare sistematică convenabilă, prin evidențierea
în analiză a trăsăturilor semantice minimale comune și a acelor familii lexicale care disting
elementele lingvistice. Subliniind mecanismele lingvistice prin care relațiile cuvânt-nominal
joacă un rol în producerea sensului lingvistic al limbajului și configurația de ansamblu în
cadrul domeniului care corespunde unui continuum lexical dat, o astfel de cercetare
contribuie la înțelegerea formelor de limbaj interne. proprietățile unei limbi date.
În româna contemporană găsim domenii semantice lexicale precise și domenii
abstracte. (sub)ansamblul exact este compus din: termeni cromatici, nume de rude, denumiri
de institutii si locuinte, nume de animale domestice si salbatice, denumiri de fenomene
sonore, iar in ceea ce priveste campurile abstracte au fost descrise doua campuri abstracte.
vocabular, emoție.
Potrivit cercetătorilor, câmpurile semantice lexicale sunt definite ca fragmente
(subseturi sau colecții) de colecții de vocabular specifice limbii care grupează nume similare
doar pe înțeles sau au un numitor semantic comun. Ferdinand Saussure a menționat în
64
65
32
cursurile sale de lingvistică generală că nu găsim un cuvânt izolat în conștiința celui care îl
rostește, ci doar în unele serii de asociații legate de alte cuvinte, pe care le-a numit For
Lenovo Field. Eugen Coşeriu susţine că un domeniu este format din unităţi lexicale (lexeme)
de conţinut care delimitează continuu o regiune a sensului în care se stabilesc diferenţele
(opoziţiile) şi defineşte conţinutul lingvistic ca „tot ceea ce este comunicat şi înţeles prin
fapte sau vorbire”, distingând. trei categorii distincte în cadrul conținutului lingvistic:66
1. Desemnarea: ,, Desemnarea este relația dintre un semn sau structură lingvistică și
o realitate extralingvistică „atribuită” în fiecare caz, chiar dacă această realitate
extralingvistică însăși, în contextul în care este desemnată prin semn și structura sa, este ceea
ce spunem de obicei << Referință>>” .
2. Semnificatul: ,, Sensul se referă la conținutul conferit de limba folosită într-un
discurs, organizarea oportunităților de a desemna în mod corespunzător o limbă dată.”
3. Sensul : „Sensul este conținutul caracteristic al unui discurs sau al unui fragment de
vorbire așa cum este furnizat în discurs, în special printr-o fuziune definită a denumirii
sensului în limbă și fuziunea definitivă a naturii extralingvistice a discursului, de exemplu:
cunoștințe de desemnare a lucrurilor, în acest caz, cunoștințele menționate, cunoștințele
participanților.
În primul secol de cercetare istorică comparativă, care a studiat dicționarele de limbi
în special din perspectivă etimologică, prima generație de structuraliști credea că dicționarele
și nivelul semantic al limbii în general erau nestructurate și, prin urmare, inaccesibile.
Instrumente și metodologii structurale ale ideologie.
În prima jumătate a secolului al XX-lea, lingviștii germani au introdus termenul
„domeniu” în lingvistică pentru a desemna o modalitate de grupare a cuvintelor într-o
anumită limbă. Din punctul de vedere al descrierilor științifice ale relațiilor semantice într-o
limbă dată, aceste explicații ale domeniului reprezintă doar un interes preliminar ca metodă
de segmentare lexicală. În interpretarea pe care o găsim utilă, câmpul semantic lexical este
atât un principiu de segmentare, cât și o clasă (sau mai multe) (asemănătoare antonimelor,
sinonimelor) produsă de analiza semantică lexicală.67
Analiza structură-funcție a domeniilor include și utilizează concepte și principii
generale și comune ale descrierilor tradiționale ale fenomenelor lexicale, cum ar fi
sinonimele, antonimele și polisemia, dar introduce noi operații de caracteristici, cum ar fi
66
67
33
delimitarea de domenii bazată pe atribute. Proprietăți comune reprezentate de un anumit
număr de semințe, diferențe semantice de termeni, definiții funcționale ale relațiilor de
paradigmă care se exclud reciproc în contextul unui anumit termen de set lexical.
Domeniul lexico-semantic prezintă o paradigmă la scară largă și mai puțin rigidă
decât ierarhia polisemiei, sinonimiei și antonimiei.
Interesul pentru analiza diferitelor domenii lingvistice este că întreg vocabularul unei
limbi nu poate fi analizat structural, iar curățarea fragmentelor din structura acesteia ar
implica o satisfacere parțială a acestei nevoi. Cercetările practice arată că nu există un tip de
câmp semantic universal. Astfel, descrierea fiecărui domeniu va permite distingerea
diferitelor trăsături atribuibile întregului vocabular.68
Motivul de bază pentru care domeniul românesc este descris cu polisemie, sinonime și
antonime este că toate nivelurile de observație satisfac principiul comun de realizare al
claselor semantice lexicale. Diferite categorii sunt atribuite fiecărui nivel prin aderarea la
anumite principii generale:
se reunesc datorita unor proprietati semantice comune, reprezentate de un
numar aleator de seminte;
diferențele semantice dintre anumiți termeni și alți termeni din aceeași clasă,
constând din semințe variabile;
relații de paradigmă între termenii categoriei selectate care se exclud reciproc
din context. Aceasta înseamnă că într-un context dat, un singur termen dintr-o
clasă ar trebui să fie ales (ales).69
Ca orice altă limbă, vocabularul românesc nu reprezintă o combinație amorfă de

cuvinte, ci o structură organizată după diferite standarde, cu caracteristici inerente, datorită
anumitor relații cu contextul paradigmei, dar și datorită anumitor standarde extralingvistice,
istorice și proprietăți sociale.
Când vorbim despre domeniul lexico-semantic, înțelegem o paradigmă lexicală
aproape deschisă, adică o structură lexicală primară constând dintr-un set de vocabulare
rezumate printr-o valoare lexicală comună.70 Studierea vocabularului unei anumite limbi
dintr-o perspectivă lexicală sau funcțională oferă o abordare sistematică convenabilă prin
evidențierea în analiză a trăsăturilor semantice minime care împărtășesc caracteristici comune
68
Scriitori români, coord. Mircea Zaciu, Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1978 .
69
70
34
și pe cele care fac diferite elemente ale unei limbi. serie de vocabular. Astfel de cercetări au
adus contribuții semnificative prin sublinierea mecanismelor lingvistice prin care relațiile
termen-nume joacă un rol în producerea semnificației lingvistice specifice unei limbi, precum
și configurația de ansamblu și caracteristicile continuumului lexical oferit în domeniu. Forma
internă a limbajului dat.
În limba română de astăzi găsim domeniul semanticii lexicale precise și domeniul
proprietăților abstracte. Gama de (sub)mulți precise include: termeni cromatici, nume de
rudenie, nume de animale sălbatice și domestice, nume de locuințe și instituții, nume de
fenomene sonore, iar în ceea ce privește domeniile abstracte, au fost descrise două domenii
abstracte. vocabular, emoție.71
Împreună cu aceste câmpuri lexico-semantice dedicate românei, cercetătoarea Lucia-
Gabriela Munteanu a studiat și delimitat domeniul lexico-semantic al „Modurilor de
comunicare peisagistică” din colecția lexicală românească, care este un domeniu destul de
bogat cu un total de 114 pe cuvânt. poziţie. inventar. Câmpurile complexe selective
multidimensionale, numite câmpurile complexe selective multidimensionale respective prin
„drumul” arhetipal, au în componența lor 4 clase de paradigme:
1.format în spaţiul non-urban (1.a.-spaţiu rural; 1.b.-spaţiu non-rural);
2.de trecere (2.a.- de trecere peste o apă, o vale sau o altă cale de comunicaţie; 2.b. -
de trecere peste înălţimi naturale; 2.c.-de trecere pe sub o construcţie sau pe sub pământ);
3.construit în spaţiul urban;
4. referitor la orientarea generală a drumului.72
III. Nivelul morfo-sintactic

Nivelul morfosintactic se referă la studiul modului în care cuvintele sunt organizate
pentru a forma propoziții logice, care oferă posibilitatea de a transmite informații coerente.
Acest concept se concentrează pe studiul modului în care anumite grupuri de oameni
construiesc propoziții pentru a comunica eficient între ele.
Cu alte cuvinte, nivelul morfosintactic analizează modul precis în care tipurile de
cuvinte (verbe, pronume, adjective...) pe care le găsim în propoziții se raportează între ele.
71
72
35
Una dintre cele mai comune aplicații este analiza dezvoltării limbajului copiilor pentru a
demonstra procesul de învățare în vorbirea copiilor73.
Pentru a realiza ceea ce a fost descris în paragraful anterior, nivelul morfosintactic
începe cu elementele de bază ale cuvintelor, felul în care copiii le folosesc pentru a forma
propoziții și propozițiile ulterioare pentru a găsi informații specifice.
Evident, acest concept este strâns legat de morfologia cuvintelor și de relația sintactică
dintre ele. De aici și cuvântul compus „morfosintaxă”. Se caracterizează în general prin
modul în care limbajul copiilor este învățat pentru a realiza o comunicare explicită.
Calități generale ale nivelului morfosintactic

Printre calitățile generale ale nivelului morfosintactic, acestea ies în evidență prin:
Studiul legăturii corecte dintre elementele limbajului
Aplicată anumitor grupuri și subgrupuri care alcătuiesc societatea umană, această

resursă determină cât de bine sunt structurate diferitele dialecte. Pentru a face acest lucru,
trebuie utilizată analiza propozițiilor procesate de zi cu zi (vorbite sau scrise) pentru a
determina dacă componentele lor au o ordine lingvistică logică.74
Determinarea eficacității unui mesaj
La sfârșitul aplicării nivelului morfosintactic la o anumită propoziție, se poate

determina dacă este coerent sau nu. Prin urmare, această resursă ne ajută să înțelegem dacă
un mesaj este valid sau ambiguu pentru destinatar.75
Un exemplu: „Casa este frumoasă.” Dacă analizăm morfologic, vom observa o eroare
numerică. Acest lucru ne face să scriem două soluții posibile:
 Sau crainicul a dorit să spună: „Casele sunt frumoase”.
 Sau crainicul a dorit să spună: „Casa este frumoasă”.
Permiterea cunoașterii calităților fiecărui dialect sau sub-dialect
Limba depinde de ceea ce spune vorbitorul. Prin urmare, din punct de vedere
lingvistic, fiecare grup și subgrup individual are propriile sale calități.
73
74
75
36
Implementarea nivelului morfosintactic într-un mod în care comunitatea comunică ne
poate permite nu numai să vedem unde pot fi greșite, dar poate de asemenea să arate semne
ale dialectelor care sunt împărtășite de societatea respectivă. Simbolurile dialectale se referă
la propoziții sau cuvinte folosite de oamenii din regiune.76
De exemplu, folosirea continuă a micului „-ito”, dacă apare frecvent în limba scrisă
sau vorbită, poate fi privită ca un marker dialectal sau o calitate a unei comunități.
Nivelul morfosintactic în rândul copiilor
La aplicarea cercetării la nivel morfosintactic la copii se evidențiază următoarele

caracteristici generale:
1. Intonații cu caracter non-lingvistic (0 până la 6 luni)
Când analizăm expresiile copiilor mici în această perioadă, putem observa că sunetele
pe care le scot sunt adesea ilogice. Acest lucru se datorează de obicei pentru că se adaptează
la ceea ce aud și au foarte puțin control asupra corzilor lor vocale.
2. Babbling (6-9 luni)
În această etapă, am găsit principalul control asupra corzilor vocale. De asemenea, copiii
asociază sunetele cu mișcări. Putem observa chiar manipularea nivelurilor de intonație și
ritm. Acest lucru face ca ceea ce încearcă să transmită să fie din ce în ce mai puternic, chiar și
fără cuvinte sau cuvinte caracteristice.77
Pre-conversație (9-10 luni)
La această vârstă, întâlnim de obicei salturi moderate în comunicarea copiilor mici.
Au fost studiate cazuri de copii care vorbesc deja în această etapă. Câmpul vocal este mai
larg, iar după bâlbâială, de obicei așteaptă să răspundă un adult.
3. Înțelegere sporită a limbii (11-12 luni)
Această etapă este de obicei un salt uriaș. Copilul înțelege din ce în ce mai mult ce
spun rudele, iar abilitățile sale de comunicare sunt mult îmbunătățite. Intonația și pronunția
cuvintelor sunt semnificativ mai precise. De fapt, poate fi înțeles în mai multe cuvinte izolate.
Acestea pot fi: tată, mamă, sân (pahar).
4. Apariția „supra-extensiei semantice” (12-18 luni)
76
77
37
Acesta este un fenomen interesant care se întâmplă în această etapă. Copiii ar trebui să
încerce să asocieze un singur cuvânt cu un grup de obiecte sau creaturi. De exemplu, „pisica”
înseamnă toate animalele. Sau „papa2” pentru toți oamenii.
5. Propoziții simple, negare și semne de întrebare (18-24 luni)
În această etapă, expresia din două cuvinte este deja vizibilă. De asemenea, copiii
recunosc negarea și o aplică. Folosirea cuvântului „nu” devine repetitivă. Ca fapt interesant, a
apărut și prima propoziție interogativă simplă.
6. Progrese progresive în perioadele următoare (până la ani încoace)
Treptat, este apreciat felul în care fiecare copil își stăpânește treptat limbajul. Este
important de menționat că nivelul morfosintactic al fiecărui copil este diferit. În același timp,
trebuie luat în considerare faptul că fiecare progres depinde de mediu și de modul în care
copilul este motivat.
Un mediu în care adulții vorbesc corect, asigurând constant dezvoltarea rapidă a
limbajului copiilor.78
Resurse literare de nivel morfosintactic
Această secțiune este strâns legată de utilizarea specifică a limbajului de către indivizi
sau comunități atunci când comunică. Cele mai comune dintre acestea sunt:
Paralelism
Aceasta se referă la modul în care unii oameni repetă structuri atunci când vorbesc. Apare
frecvent în poezie. Chiar și așa, a deține unul este încă dincolo de îndemâna oamenilor
obișnuiți.79
exemplu
• Îmi place, îmi place, îmi place rochia aceea.
• Nu, nu, plouă.
Antiteză
78
79
38
Se referă la existența unor concepte opuse în aceeași propoziție. Este comun și în
poezie. Chiar și așa, există unele comunități care prezintă acest dispozitiv literar în discursul
lor.80
Avem un caz interesant în Venezuela. Acolo, pentru a spune „mai mult”, unele
comunități spun „mai puțin”. După cum se va înțelege, „o cantitate mică” este un element
esențial pentru a însemna „o cantitate mică de ceva”. Iar „mai mare” este un adjectiv care
înseamnă măreție. Da, ambele cuvinte sunt opuse. Chiar și așa, „puțin mai mare” se înțelege
că înseamnă la fel de mult în unele părți ale Venezuelei.
exemplu
• Hai, vino, nu te mișca.
• Întunecate și clare, le vreau.
Hiperbolă
Această resursă este foarte comună în discursul vorbit al oamenilor din întreaga lume.
Se caracterizează printr-o exagerare vizibilă în schimbul de idei sau experiențe.
exemplu
• Mașinile sunt mari, mai mari decât casele.
• Avionul a zburat, aproape peste acoperișul casei.
Metaforă
Această resursă se caracterizează prin înlocuirea unui cuvânt cu altul. Este oferit de
relația de similitudine pe care indivizii își imaginează sau cred că au aceste cuvinte. Este
folosit pe scară largă în poezie, dar are și cazuri notabile în limbajul vorbit.81
exemplu
• Maria, îngerul meu, mâna ta este o eșarfă moale. (Femeie înger / Mâini delicate).
IV. Nivelul ortografic si de punctuație
Rolul semnelor ortografice și de punctuație în înțelegerea mesajelor scrise

80
81
39
Semne de ortografie
1. Apostrof ['] - Pentru a sublinia lipsa aleatorie a sunetului în anumite cuvinte: Domnule,
mamă, unde mergi.
2. Slash „/”
a) Arătaţi legătura impusă de împărţirea celor 2 termeni ai formulei matematico-
fizice: km/s, km/h.
b) ajuta la delimitarea versurilor sau propozițiilor majore.
3. Gol [] - nu include simboluri, dar o astfel de realitate a vocii este marcată, adică pauze.
4. Cratima, cratima [-] sau cratima
a) Subliniază cuvintele cu două cuvinte sau câteva cuvinte: „L-a văzut”, „Mi-a dat”,
„Ți-a cumpărat”, „S-a dus”.
b) Arată pronunția celei de-a doua silabe aparținând unui cuvânt diferit:
„Este mai bine să sufle aer cu o trompetă” pentru a respecta ritmul și scara ritmului
clasic.
c) Ajută la despărțirea cuvintelor în silabe.
d) Afișați scrierea cuvintelor compuse din concatenări: „Statu-Palma”, „Barba-Cot”
Ortografia nu se rupe la marginea liniei!82
5. Linia punctată [-] ajută la scrierea cuvintelor compuse din trei concepte: unul simplu,
unul compus din cratime: „sud-sud-est”; „Franța-italiană-Spania”.
6. Punctele sunt ortografia inițialelor: A.C.R.sau abrevieri curente: dv., nr., str.
7. Virgula [,] este adesea folosită cu funcții de tip cratime: în locuțiunile adverbiale cu
structura simetrică a „cu chi, cu vai”, între aceeași interjecție: „cioc, cioc, cioc”, în
Același mod între repetare. cuvinte: „doar, doar” sau cu unele variații: „încet, încet”.83
Semne de punctuatie
1. Punctul
a) Marcați o pauză clară în scriere și plasați-o la sfârșitul propoziției sau al
propoziției, după cuvântul sau grupul de cuvinte echivalent cu propoziția de
sine stătătoare („Nu. Nu vă faceți griji”).
b) Fragmentarea propozițiilor marcate sau a frazelor pronunțate
82
83
40
2. Două puncte
a) marcați mici pauze în vorbire;
b) anunţarea discursului direct;
c) indică începutul enumerarii, interpretării și cerinței.
d) indică citarea pasajelor.
3. O elipsă [] indică o pauză mai lungă de vorbire decât o perioadă.

• Afișați pauze în șirurile de vorbire;
• Inclus în paranteze pentru a indica faptul că fragmentul citat lipsește;
• În textele literare, este unul dintre semnele eului liric, sugerând multe stări și sentimente.84
4. Punctul și virgulă [;] înseamnă și pauza de vorbire, care este mai scurtă decât două puncte
și mai lungă decât două puncte. Este adesea folosit în propoziții lungi pentru a marca mai
precis separarea relativă a unităților semantice.85
5. Semnul întrebării [?] reprezintă intonația specială a propozițiilor și propozițiilor
interogative, adică intonația care se ridică mai întâi și apoi coboară ușor. Se folosește la
sfârșitul unei propoziții, după o întrebare directă sau după un cuvânt/expresie: „Cât?” La
nivel stilistic, el apare într-o interogație retorică.
6. Semnul exclamării [!] indică intonația imperativă sau exclamativă a unei propoziții, fraze
sau cuvânt. Punctuația pentru vocativ sau interjecție. Stilistic, poate exprima o gamă largă de
sentimente și este folosită în invocații retorice.
7. Parantezele [()] oferă scurte pauze în vorbire și includ, de asemenea, explicație, explicație,
explicație.
8. Parantezele drepte [[]] marchează clarificarea, o explicație oferită de cineva în citare.
9. Parantezele înclinate [//] marchează ortografia fonetică a unui cuvânt.
10. Ghilimele [„”][„<<… >>”] sunt folosite în cazurile în care ideile sunt citate precis.
Folosiți ghilimele ascuțite dacă citatul apare într-un alt citat. Între ghilimele se pot introduce
cuvinte pe care autorul le dă sens ironic sau figurat.
11. Linia de dialog [-] arată direct începutul discursului.
12. Liniile întrerupte [-] indică pauze de vorbire între părți de propoziție, propoziții sau fraze.
Este urmată de o explicație alăturată, care marchează elipsa care separă vorbirea directă de
84
85
41
cea indirectă, are un efect stilistic și are proprietatea de a realiza o delimitare clară între cele
două universuri.
13. Cratimele ridică ușor intonația în vorbire, folosite pentru a scrie anumite cuvinte repetate:
„mulți-mulți”;pentru a marca aproximările în timp: „o lună sau două”, interval: 2000-2001
sau traseu cru Ziua - Napoca - București.86
14. Virgulele [,] corespund pauzelor scurte în vorbire.
Virgula în propoziție
a) părți diferite ale aceleiași propoziții;
b) separă apoziţia dezvoltată sau simplă de restul propoziţiei.
c) structuri diferite de același fel;
d) dacă gerunziul și participiul verbului sunt la începutul propoziției/propoziției, separă-
le;
e) conjuncţiile/conjuncţiile concludente „deci”, „deci” se despart prin virgulă dacă se
află la mijlocul unei propoziţii/expoziţii;
f) adverbele „da” și „nu” se despart prin virgule dacă sunt echivalente cu propoziții;
g) complementele intercalate între subiect și predicat, între verbe copulare și substantive
predicative sunt de obicei plasate între virgule;
h) complementele ambientale găsite înainte de poziţia pe care o ocupă în mod normal
sunt introduse între virgule.
Virgula în frază
a) Desparte propozițiile secundare sau principale;
b) Desparte propoziții care sunt coordonate prin conjuncțiile : „nici, nici”, “ba…, ba”;
c) Desparte propozițiile coordonate de locuțiunile conjuncționale/conjucțiile: „nu
numai” „ci, și” „iar” „dar”, „deci”:
d) Desparte atributiva explicativă de regenta acesteia;
e) Desparte construcțiile incidente de restul frazei;
f) Desparte CD, CI, CL, CT, CS, CM atunci când sunt așezate înaintea regentei și
CZ, CV, CNS, CDT de restul frazei.
!!!NU se despart folosind virgula SB și PR de regentele lor, AT determinative de regentele
lor, CD și CI pozționate după regentele lor.87
86
87
42
2.3. Dinamica limbii și normele
2.3.1 Dinamica normei literare
Prin specificație, se înțelege că un model lovește subiectul vorbitor și interlocutorul

acestuia în timpul comunicării. Potrivit prof. Eugen Coşeriu, normele „reprezintă un sistem
obligatoriu de realizare, acceptat într-o societate şi cultură dată; normele sunt nu numai
echivalente cu ceea ce se poate spune, ci şi cu ceea ce s-a spus şi ce se analizează în Ceea ce
este tradiţional. expus în societate. Sistemul are în componența sa forma ideală de
implementare a unui limbaj, adică standarde și tehnici pentru activitățile corespunzătoare ale
limbii; cu toate acestea, caietul de sarcini încorporează modele realizate istoric cu ajutorul
acestei tehnici și conform acestor standarde ” (1, p.175). În același timp cu „atât o categorie
lingvistică în sine, cât și o categorie socio-istorică” (2, p. 559), normele se schimbă și
evoluează ca limbile în general.88
Conform conceptului lui Kosher, norma se află între sistem și vorbire, iar ca expresie
echilibrată, la un moment dat, norma este reprezentată în vorbire de un sistem mai nou.
Reprezentând o legătură, realizarea socială a sistemului, mai ales una dintre oportunitățile
oferite de sistem, devine obligatorie în comunitatea glotă. Astfel, cadrul normativ este format
în întregime din realizări tradiţionale ca modele de limbaj impuse sistemului protagonistului.
Cu alte cuvinte, normele sunt norme care limitează libertatea de exprimare de natură
personală.
Conceptul de canonic nu trebuie confundat cu conceptul de codificare. Norme există
în orice echipă. Codificarea este însă o normă conștientă, fixă, un fenomen aparte al
limbajului literar. Cu alte cuvinte, o normă reprezintă o normă de limbaj, un tipar care
reglementează întreaga activitate lingvistică sau variantele sale comunicative funcționale.
Aspectele de reglementare ale normelor necesită acţiunea simultană a factorilor cantitativi
care formează o unitate integrală în fenomenul normativ. Funcția normativă este trăsătura de
bază a specificației limbajului, care se manifestă într-un mod special și distinct conform
specificației.
88
43
Fiecare limbă are mai multe reguli pentru a-și implementa sistemul respectiv. Nu
există reguli generale, toate comunicările sunt permise. Reprezintă un sistem de reguli care
fac distincția între diferite situații de vorbire și alte caracteristici ale comunicării.89
Normele comunicative constituie funcționarea normală a limbajului și reprezintă
astfel de expresii așa cum sunt percepute de toți purtătorii limbajului însuși. Doar respectarea
regulilor limbii poate asigura înțelegerea celor care o vorbesc. Abaterile nerezonabile pot face
vorbirea dificil de înțeles, astfel încât limbajul nu-și mai poate îndeplini funcția de bază, adică
principalul și eficient mijloc de comunicare.
În procesul comunicării lingvistice este necesar să se respecte diverse norme (fonică,
semantică lexicală, gramatică și funcții stilistice).
Codificarea mass-media este compusă din toate nivelurile literare, și este reprezentată
ca un proces dinamic și complex care cuprinde atât elemente de structură gramaticală
(derivate, forme flexive, modalități de formare a combinațiilor de cuvinte, tipuri de
propoziții), cât și mai multe niveluri și aspecte ale limbii naționale. Adică, se poate spune că
un sistem de norme de limbaj literar are caracteristicile vocabularului, frazei, sintaxei,
derivației, ortografiei și ortografiei.
După cum știm cu toții, funcția principală a limbii (funcția de comunicare) presupune
ca aceasta să aibă o trăsătură unificată, care se reflectă în limba literară, care este cea mai
ordonată și perfectă limbă dintre limbile naționale. Cu două variante: scrisă și orală, limba
literară contribuie la nevoile vieții culturale a unei țări în toate domeniile de activitate socială.
Un produs al modernizării și perpetuării scriitorilor, jurnaliștilor, savanților și altor figuri
culturale, limba literară este modelul corectitudinii și cea mai singulară variantă în raport cu
alte forme de limba națională. Caracteristica sa corectă și singulară este rezultatul înțelegerii
de către vorbitor a necesității de a le respecta cu strictețe.90
Punerea bazelor aspectelor lingvistice ale unei națiuni se realizează prin anumite
reguli de utilizare a elementelor constitutive la toate nivelurile limbii, cunoscute sub
denumirea de norme literare hiperdialectice, care sunt obligatorii pentru toți vorbitorii
pregătiți. Aceste norme sunt accentuate în gramatica normativă, ortografie și corecții
ortografice, dicționare și lucrări de instruire lingvistică și sunt diseminate prin literatură,
școli, televiziune, radio și multe altele. Ele sunt create prin alegere, pornind de la totalitatea
expresiilor și posibilităților limbajului în diversele sale realizări.
89
90
E.D.P., 1999; ediţia a doua: vol. IV (Cluj-Napoca, Ed. Casa Cărţii de Ştiinţă, 2003);
44
Spre deosebire de normele etnolingvistice pe care le găsim folosite în mod colectiv în
mod spontan, normele limbajului literar se bazează doar pe părți specifice de utilizare, sunt
constrânse din punct de vedere geografic, funcțional și social și sunt guvernate de o mai mare
stabilitate și rigoare.91 În situaţia actuală, utilizarea constituie totalitatea deprinderilor
lingvistice construite într-o societate dată, se face o anumită selecţie din stocul de mijloace
lingvistice existent, care variază în funcţie de diferitele condiţii ale comunicării lingvistice.
Cu alte cuvinte, normele literare reprezintă suma totală a realizărilor colective ale sistemelor
lingvistice, acceptate și recunoscute ca doar standarde la o anumită etapă. Schimbările în
normele literare s-au produs în etape, pe măsură ce s-au adăugat elemente noi și au dispărut
cele vechi, dar influențate și de tendințele codificatoare, conturate într-o atmosferă precară de
utilizare. Schimbarea sistemului normativ al limbajului literar nu este evidentă în ritmul
fluxului cotidian al vorbirii, dar în conținutul gramaticii normative, ea este adesea
transformată într-o stare pietrificată. Acest lucru nu este în concordanță cu gândirea naivă:
limbajul s-a schimbat până acum și chiar se va schimba mai târziu, dar acum este la fel.
În procesul dezvoltării istorice, limba literară și normele ei s-au îmbunătățit continuu,
prin resursele proprii ale limbii, împrumutând din alte limbi, absorbind elemente de dialect și
de limbă, și îmbogățindu-se constant.92 Desigur, elementele limbajului, resursele limbajului
popular, trebuie prelucrate și prelucrate de maestrul personajelor, iar apoi ridicate la nivelul
normelor literare, care sunt eficiente și fundamentale pentru toți purtătorii de limbă.
Conceptul de norme literare nu trebuie confundat cu conceptul de literatură artistică.
Aceste concepte sunt diferențiate, chiar dacă există unele tangente, și sunt parțial sau în
întregime legate, deoarece limbajul literaturii artistice prezintă doar un aspect al limbajului
literar, formând un stil de limbaj literar. Dincolo de asta, normele limbajului literar sunt
obligatorii pentru toți cei care se consideră educați, în timp ce normele literaturii artistice sunt
mai fluide și mai idiosincratice. Depinde și de personalitatea scriitorului și de particularitatea
curentului literar la care aderă.
Normele literare cuprind fenomene lingvistice mai ample care reprezintă moderatori
în toate variantele de comunicare funcțională. Se stabilește o relație de interdependență între
normele literaturii artistice și limbaj: pe de o parte, normele literare reglementează utilizarea
limbajului în acest domeniu, iar pe de altă parte, dezvoltarea stilurilor literare și artistice are
91
E.D.P., 1999; ediţia a doua: Cluj-Napoca, Ed. Casa Cărţii de Ştiinţă, 2000).
92
45
un efect tangibil asupra dezvoltării. de literatură şi artă Impact. Proces de evoluție și
îmbogățire. literatură.93
Ca concept mai larg decât normă, limbajul literar nu se reduce doar la nivelul
prelucrării, ci presupune și existența unor variante funcționale diferite de stil (variante orale),
mai mult sau mai puțin precizarea din punct de vedere literar. Chiar dacă cele două concepte
sunt legate, limba literară este supusă unor norme. De asemenea, trebuie remarcat faptul că
funcțiile limbilor naționale în toate formele stilistice pot fi reglementate doar prin norme
literare, deoarece fiecare comunicare lingvistică este organizată în același mod, după propriile
norme. Cu alte cuvinte, normele literare se disting prin diferențele lor stilistice. Acesta este
motivul pentru care, în principiu, vorbirea precisă și exprimarea corectă a stilului nu se
aliniază întotdeauna.
2.4. Obiectul de studiu al morfologiei
În lingvistică, conceptul de „morfologie” (vezi cuvântul grecesc morphé „formă” +

lógos „studiu”) se referă în general la ramura gramaticii care analizează și studiază formele
cuvintelor, spre deosebire de sintaxa, care se ocupă de funcțiile. de cuvinte și entitatea lor mai
mare. Cu alte cuvinte, morfologia studiază paradigma cuvintelor și organizarea categoriilor
gramaticale, în timp ce sintaxa studiază ordinea și relația sintactică a cuvintelor.
Termenul este folosit și în sensul structurii morfologice, adică parte a structurii

gramaticale a unei limbi.
Morfologia nu este la fel de importantă pentru toate limbile. Este deosebit de

important pentru așa-numitele limbi sintetice, fie că sunt lianți sau inflexiuni, și ca să nu mai
vorbim de așa-numitele limbi izolatoare, unde cuvintele sunt în general invariante.94
Din stadiul limbii pe care o analizează, există morfologia sincronă (descriptivă), care
descrie structura morfologică a unei limbi la un moment dat al dezvoltării sale, și morfologia
diacronică (istorică), care studiază evoluția limbajului. Structura morfologică a limbajului,
punctul de dezvoltare. Există și morfologia comparativă, care este paralelă cu evoluția
93
94
46
structurii morfologice a 2 sau mai multe limbi (în special a celor similare), cum ar fi
încercarea de a stabili criterii pentru determinarea relațiilor de tip între limbi.
Una dintre ele este structura internă a unui cuvânt, regulile după care se ghidează
forma acestuia, regulile care reprezintă modul în care se îmbină morfemele cuvântului, cu
alte cuvinte, regulile care îi schimbă forma. Formele pe care le iau cuvintele sunt în primul
rând forme folosite pentru a exprima diferite categorii gramaticale (morfologice). Acestea pot
fi, în funcție de limbă, majuscule, gen, număr, persoană, calitate, timp, mod, aspect etc. În
terminologia tradițională, schimbările de formă se numesc conjugare și declinare.95
Un alt aspect este gruparea cuvintelor cu caracteristici diferite (părți de vorbire) în

categoria lexico-gramaticală, care se concentrează nu numai asupra cuvintelor ale căror forme
sunt modificate (părți variabile de vorbire, numite flexibile în gramatica română), ci și pe cele
care o fac. nu suferă de modificări (parte de vorbire inflexibilă, invariabilă).
95
47
Capitolul III. Alte intervenții în dicționarul propriu-zis
3.1 Schimbări cu privire la numirea/ citirea unor litere
î/î din i
be/bî
če/cî
ka/kapa
de/dî
haş/hî
ef/fe/fî
ğe/ghe/gî
em/me/mî
el/le/lî
je/jî!
Varianta ha este rar utilizată.
ve/vî
en/ne/nî
es/se/sî
ţe/ţî
kü
pe/pî
şe/şî
dublu ve/dublu vî
te/tî
er/re/rî
ze/zet /zî
Pronunția [chĭu] în DOOM1 este depreciată.
Citește și [zed].
Utilizarea „necanonică” a numelor de litere în limba română „electronic”, vezi

reclama pentru „Academia Catavencu” 16/200696:
96
48
Tineretu din ziua de azi … s-a apukt sa scrie la katzavencu.
d sapt viitoare, găseshti în fiecare ediție un supl făcut d elevii din cite un liceu d bază
al tzării.
primu p lista e mishu.
Admiterea unei valori suplimentare a literei w 97

În câteva anglicisme, w [u] la iniţială de cuvânt + ee, (h)I (Din cauza faptului că
diftongul [ŭi] nu există în limba română)
!weekend [uĭkend]
!whisky [uĭski]
!wigwam [uĭgŭom]
Recunoaşterea blancului ca semn ortografic
Nu este recunoscut ca semn de ortografie în DOOM1.

A fost inclusă în Dicționarul general de științe lingvistice, 1997, s.v. suspendat.
Flora Şuteu, Elisabeta Şoşa în Ghid ortografic şi morfologic, 1999, p. 272 (ed. I,
1993) îl văd ca pe un „semn ortografic”.
Abrevieri
De asemenea, este permis să scrieți fără împărțire, ceea ce este de preferat în prezent,
cu unele abrevieri precum Statele Unite, UNESCO.
Nu mai sunt urmate de un punct:
Simboluri pentru majoritatea unităților de măsură: galon în galon;
Notare pentru termeni tehnici și științifici: !Rh înseamnă (factor) maimuță rhesus.
Pentru unele substantive derivate din abrevieri se preferă utilizarea nepronunţată: !
UN/UN. Hotărât... (și nu ONU...)98.
Unităţi de măsură
Pentru simbolurile și denumirile unităților de măsură, respectați prevederile sistemelor

internaționale/normelor interne obligatorii stabilite de profesioniști:
97
98
49
Watt oră, pl. Watt-oră, nu wattora, pl. Vator
Accentul I
În unele privințe, sunt permise variante de accent literar liber (găsete în dicționare în
ordinea preferințelor), cu unele diferențe față de DOOM199:
Vocala care poartă accentul principal este subliniată cu o linie.100
!acatist/acatist
!trafic/trafic
!penurie/penurie
!gingaş/gingaş
! axilă/axilă
!antic/antic
!gângav/gângav
! profesor/profesor
hatman/hatman
!jilav/jilav
Accentul II
La anumite cuvinte se recomandă o singură variantă accentuală, uneori distinctă faţă de
DOOM1:
!avarie
!aripă
!cobalt
!caracter
!despot
!crater
!Procust
!himen
!suntem, !sunteţi
[însă butelie, email, prevedere, nu butelie, email, prevedere]
Nume proprii străine I 101

99
100
101
50
1. Numele evenimentelor curente trebuie folosite în forma lor oficială recomandată:
*Belarus pentru statul actual/Bielorusia (cuvintele din aceeaşi familie se pot folosi în
ambele forme: !belarus/bielorus, !belarusă/bielorusă)
!Cambodgia, nu Kampuchia
!Côte d’Ivoire, nu Coasta de Fildeş
!Myanmar, nu Birmania
Nume proprii străine II102

Forma tradițională actuală, introdusă și adaptată la limba noastră prin prisma altor
limbi, unele nume de loc străine cunoscute de mult la noi, pot fi folosite și pentru indicații
bibliografice: Florența etc.
Nume proprii străine III
Pentru anumite nume greco-latine se recomandă forme diferite faţă de anexa la DOOM1:
!Damocles, nu Damocle (cf. şi expresia consacrată sabia lui Damocles)
!Bahus/(lat.) Bacchus, nu Bacus
! Menalaos, nu Menelau
!Oedip [ödip], nu Edip (cf. şi Acesta este titlul tragediei antice Oedip Regele și opera
lui George Enescu)
Pentru Artemis se recomandă g.-d. lui Artemis, nu Artemidei 103
Scrierea cu literă mică I

Se scriu cu literă mică şi numele fiinţelor mitice multiple (scrise cu literă mare în anexa
la DOOM1):
gigant
ciclop
sirenă
muză
titan
Scrierea cu literă mică II
102
103
51
În propoziții, elementele inițiale ale numerelor de ordine ale unor evenimente periodice
sunt scrise cu litere mici: Participanți la Congresul al X-lea ... sau Participanții la Congresul
al X-lea ..., nu Participanții la Congresul al X-lea ... sau Participanții la Congresul al X-lea ...
al zecelea congres...
Scrierea cu literă mică III
!Se pot scrie, ocazional, cu literă mică, anumite cuvinte care, în mod obişnuit, se scriu cu
literă mare, pentru a realiza:
un efect stilistic : ceauşescu, pcr sau
un efect grafic: univers enciclopedic pe publicaţiile editurii în cauză.104
Scrierea cu literă mare I

Se scriu cu literă mare la iniţială şi:
toate componentele (cu excepţia, de regulă, a cuvintelor ajutătoare) ale:
numelor proprii (inclusiv în cazul unităţilor lexicale complexe folosite ca
nume proprii) care desemnează:
- Mari epoci istorice (! chiar dacă nu reprezintă evenimente): ! Vechi,! evul
mediu;
- Războaie la scară largă (Primul Război Mondial, Al Doilea Război
Mondial, dar două războaie mondiale) sau au nume proprii (*Războiul celor
două trandafiri, *Războiul de independență, *Războiul civil, *Războiul de
treizeci de ani,* Războiul de o sută de ani, etc.), dar războaiele balcanice,
războaiele punice etc.;
!locuţiunilor pronominale de politeţe: Alteţa !Sa !Regală, Domnia !Sa, Excelenţa !
Voastră, Înălţimea !Voastră, Majestăţile !Lor !Imperiale, Sfinţia !Sa;
Scrierea cu literă mare II105

Se scriu cu literă mare la iniţială şi numele de instituţii folosite !eliptic:
secretar de stat la !Externe;
student la !Litere;
admiterea la !Politehnică;
Lucrează în !Institut de cinci ani.
104
105
52
Scrierea cu literă mare III
Doar primul element al numelui propriu compus este scris cu majuscule și
reprezintă denumirea organului de conducere și compartimentul instituției:
Adunarea Academiei Române, Departamentul Limba Română, Comitetul de
Dezvoltare a Limbii Academiei Române, Departamentul/Departamentul Limba
Romană, Consiliul. , Secretariat, Departamentul de Limbi și Literatură, Academia
Română, Servicii de Contabilitate.
Scrierea cu literă mare IV 106

Se pot scrie cu literă mare anumite cuvinte (care, de obicei, se scriu cu literă mică) în
semn de cinstire:
Slavă Ţărilor Române! (însă ţările române, pentru că nu a fost niciodată numele unui
stat).
Soldatul Necunoscut;
Scrierea cuvintelor compuse I

Se scriu cu cratimă şi:
Compușii adjectivi (și adverbiali) nu sunt combinați cu adverbe structurale
(neschimbate!) + adjective (probabil din participii), când compusul are un sens diferit
de bază:*bine-credincios, !bine-crescut „cuviincios”, !bine-cunoscut „celebru”, !bine-
venit „oportun, agreat”.
Imbinarile de structura si compozitie asemanatoare sunt scrise intr-un singur cuvant
la sudarea compusa (binecuvantari) si separat cand sunt fraze care pastreaza fiecare
semnificatie, „Bine ati venit”).107
Scrierea cuvintelor compuse II

Se scriu cu cratimă şi:
Substantive cu mai puțină unitate semantică și gramaticală decât substantivele scrise
în cuvinte (și eventual cu pronunție și inflexiuni și primele elemente), cum ar fi: !
106
107
53
bună-credinţă „onestitate”; *bună-creştere, !bună-cuviinţă „politeţe”; !bună-
dimineaţa (plantă), *bun-gust, !bun-rămas „adio”;
*prim-balerin(ă),*primă-doamnă, *prim-secretar, !prim-procuror, *prim-solist(ă);
*contabil-şef, *bas-bariton, *cuvânt-titlu, *cuvânt-înainte, *maşină-capcană;
- tipuri izolate: !mai-mult-ca-perfect (timp verbal).
Însă se scrie într-un cuvânt *blocstart.
În actele normative, numele de funcţii compuse cu şef sunt scrise în cuvinte separate.
108
Scrierea cuvintelor compuse III

Ligaturi care denumesc în linii mari compuși care nu sunt sudați, cum ar fi
substanțe chimice, specii de plante sau animale (cu denumiri științifice diferite): !
ochi-de-pisică, cinci-degete, !ochiul-boului,!ochii-păsăruicii,!ochiul-păunului, !
peşte-ciocan, !peşte-auriu,!peşte-cu-spadă, !peşte-de-mare,!*peşte-cu-şapte-
nume, peştele-lui-Solomon, !vaca-Domnului, !vacă-de-mare, !viţă-de-vie.
Se scriu însă separat sintagmele care nu denumesc specii distincte: peşte de apă
dulce, peşte de mare etc109.

Se scriu într-un cuvânt şi:
Un adjectiv este format dintr-un adjectiv + o vocală de legătură o + un
adjectiv, indicând o unitate: !cehoslovac „din fosta Cehoslovacie”, sârbocroat
(de Exemplu limba sârbocroată).
Însă se scriu cu cratimă *ceho-slovac „dintre Cehia şi Slovacia”, *sârbo-croat „dintre
sârbi şi croaţi”110.

Se scrie cu un singur cuvânt și adv. Odată „o dată (nu numai în trecut, ci și în viitor),
imediat, în sfârșit” (o dată; vă spun o dată; taci o dată; odată terminată treaba, s-a dus; *o dată
pentru totdeauna) , inclusiv următoarele:
108
109
110
54
odată ce „după ce, din moment ce” şi
odată cu „în acelaşi timp cu”.
Însă se scriu separate:
o dată subst. fem. (o dată memorabilă) şi
num.: o dată pentru totdeauna; doar o dată în viaţă; Te mai rog o dată; o dată la
două luni. 111
Scrierea cuvintelor compuse IV
Ne-am întors să scriem toate formele de pronume într-un singur cuvânt! Nici unul și
adjectivul pronume corespunzător! nici unul.
Pentru secvențele care nu sunt nici una, nici una și formele lor flexive sunt două
cuvinte diferite, aparținând unor secvențe diferite de părți de vorbire, scrierile lor sunt
păstrate separat.
Scrierea cuvintelor compuse V112
Argument pentru nescrierea (1):

A nu scrie niciuna este singura excepție în două moduri:
o este singurul pron./adj. Prezintă grafic pronumele de parcă ar fi două
cuvinte diferite mai degrabă decât unul [1];
o este singura combinație din serie
Nici + când, cum, cum, cât, cum, o dată, o dată, o dată, unde etc.
Nu există nicio distincție în scris între îmbinările libere (unde componentele își
păstrează individualitatea și sunt separabile) și compușii sudați (unde alte cuvinte
nu pot fi intercalate între componentele lor), care sunt omofone.
Succesorul este uneori considerat sinonim. În mod unic, este interpretat și de noua
„Gramatică a colegiului” (GALR, vol. 1, p. 246) ca să reprezinte două pronume,
cu cazuri speciale, vezi GALR, vol. 1, p. 284.113
Scrierea cuvintelor compuse VI

Argumente pentru scrierea niciun(ul) (2):
111
112
113
55
Scrieți, după caz, secvența None + None etc. În ambele moduri, fie cuvinte simple, fie
combinații libere, ele nu sunt niciodată + o dată / o dată în aceeași serie ca și scrierea
secvenței, până acum se disting ca:
 niciodată adv. „în niciun moment”: „ Niciodată toamna nu fu mai frumoasă ...” şi
 nici odată conj. + adv. „nici odinioară”: Ea nu mi-a plăcut nici odată, nu-mi place
nici acum.
 nici o dată conj. + num. adverbial „nici o singură dată”: Nu e adevărat, el Nu a
tras la poartă nici o dată, nici de mai multe ori.
 Caracterele accentuate din propoziții sunt de obicei marcate aici prin sublinierea
cuvântului relevant114
Scrierea cuvintelor compuse VII
Argumente pentru scrierea niciun(ul) (3)115:
Într-un caz precum moștenirea, nimeni + nimeni (e) este toată lumea, oricine etc. Și,
cine este, sau cine, sau cine (uneori doar adverbe pot fi intercalate între cine), până
acum există două moduri de a scrie:
 Fiecare pronume. Indecizie: oricine poate veni, dar

 Fie conjuncție + pronume. rel .: cine vrea sau cine poate veni;
 Unele adjective. nehot .: Cu toate acestea, unii jurnalişti au făcut această declaraţie
inexactă
 Faceți adverbe. + care pron./adj. rel .: Cine (reporter) a făcut această afirmație
inexactă?
 Orice pronume. Indecizie: Oricine poate veni, dar
 sau cine conj. + Pron. rel.: Să vină cine vrea sau cine poate.116
Scrierea cuvintelor compuse VIII
Argumente pentru scrierea niciun(ul) (4):
Distingerea pron./adj este la fel de normală. Niciunul inseparabil și combinațiile
libere, în care nici măcar nu este subliniat în propoziție și poate fi intercalat, de
exemplu adv. măcar:
 niciunul pron. neg. „nimeni”: Nu a venit niciunul, însă
114
115
116
56
 nici unul conj. + pron. nehot.: Nu a venit nici unul, nici altul; Nu a venit nici unul,
nici celălalt;
 niciun adj. pron. negativ: Nu are niciun prieten, însă
 nici un adv. + art. nehot. (El nu e nici un duşman, însă nici un prieten) sau conj. +
num. (Mă confundaţi, eu nu am nici [măcar] un frate, nici doi/nici mai mulţi). 117
Scrierea cuvintelor compuse IX

Argumente pentru scrierea niciun(ul) (5-9):
Combinațiile de secvențe omofone, care trebuie scrise în continuare separat, apar mult
mai rar, doar pron./adj. Mai ales în construcțiile binare în care unul se opune celuilalt
pronume. nou fierbinte. (altul, altul), respectiv, un alt număr. (două etc.) sau structuri
numerice (mai multe etc.).
Scrierea nici unul reflectă paralelismul cu pron./adj . Cu o compoziție relativ
asemănătoare, până acum scrisă într-un singur cuvânt.
Avantajul ortografiei nici unul este că corespunde pronunției adjectivului, adică
[ničun].
Îi ajută pe elevi să identifice pronumele în textul scris. /adjectiv. îngrijorat.
Această ortografie este adoptată și de noua „gramatică academică” [1], ceea ce indică
consistența cu interpretările gramaticale date până acum.
Ortografia adoptată respectă și paralelismul pictural cu alte limbi romanice, unde
există un pronume cu o structură asemănătoare: it. nessuno, sp. ningún.118
Scrierea locuţiunilor
Deoarece nu numai problemele generale, ci nici una dintre componentele lor nu
cauzează alte probleme, multe fraze nu au fost incluse în DOOM1 și un număr mic au
fost adăugate la DOOM2.
Ca și înainte, sunt scrise în cuvinte diferite.
Exemple de fraze introduse sau modificate în DOOM2: !băgare de seamă „atenţie”,
*chit că, !cu bună ştiinţă, *de bunăvoie „benevol”, *de jur împrejurul, !de prim rang
„de calitatea întâi”; !Doamne fereşte; !Domnia Lui, !Excelenţa Sa, !Înalt Preasfinţia
117
118
Editura: Academia Română,2010
57
Voastră, *în ciuda, *în jur „în preajmă”, *în jur de „aproximativ”, *în jurul, *în locul,
!Măria Ta; *până ce, *până să. 119
Din punctul de vedere al scrierii frazelor, nu contează dacă unele elemente ale
compoziției sale sunt scrise folosind cratime din motive fonologice - întotdeauna (din
senin, !brusc) sau accidental, pentru a-și exprima rapid enunțurile tempo.( * deci și
așa / așa și așa) - sau pentru că sunt cuvinte compuse (! de la (pe) când Adam-
Babadam).
În DOOM1, locuţiunile substantivale şi cele pronominale sunt interpretate ca grupuri
de cuvinte.
Scrierea grupurilor de cuvinte

Din cauza nu numai problemelor generale, ci și a altor probleme cu componentele lor,
multe fraze - uneori interpretate ca fraze - nu au fost incluse în DOOM1 și doar un mic
număr au fost adăugate la DOOM2.120
Ca și înainte, sunt scrise în cuvinte diferite.
Exemple de grupuri introduse sau modificate în DOOM2:
- !de mâncat (a da de mâncat; De mâncat, aş mânca); !după prânz.
Cu toate acestea, compușii cu structuri similare sunt scrise cu cuvinte/cratime:
demâncare, demâncat „mâncare”, după-amiază, după-masă „a doua parte a zilei”.
- !apă de colonie, *apă minerală, *apă plată, *bună dimineaţa (formulă de salut),
*bună stare „stare bună”.
Expresiile relativ stabile diferă de cuvintele compuse de structură și compoziție
similară, în care elementele constitutive nu își păstrează sensul de bază și nu
corespund realității numite și sunt scrise cu cratime .121
Despărţirea în silabe şi la capăt de rând

I. Despărţirea grupurilor de cuvinte

119
Dicţionarul explicativ al limbii române - Ed. Academiei Române, Buc.,
1998;
120
121
58
1. Pentru a-i menține uniți, nu se despart la capătul liniei, ci trec complet la rândul
următor! Abd el-Kader, Popescu (nu: Abd el-|Kader/Abd el-Ka-|der, Po-pescu/Popes-
cu).
2. ! Permite plasarea pe rânduri separate a numelor comune și a abrevierilor pentru
numele proprii ale unor nume de instituții, indiferent de ordine: şi !F.C. |Argeş, !RA |
„Monitorul Oficial”, !SC |Severnav SA (ca şi în scrierea completă: Fotbal|Club|Argeş
etc.), ca şi Roman |S.A., SC Severnav |SA.
Barele verticale sunt adesea folosite aici ca separatoare atunci când utilizarea
cratimelor poate fi confuză.122
II. Despărţirea cuvintelor la capăt de rând
! este oferit de DOOM1, mai puțin restrictiv123.

Excepție: grupele de ortografie scrise cu cratime (de la | în, în | dar), caz în care se
recomandă evitarea pe cât posibil a separării.
!Normele de actualitate prevăd despărţirea la capăt de rând după pronunţare.
Este acceptată şi despărţirea după structură, însă cu anumite restricţii faţă de DOOM1.
Ca urmare, dicționarul inversează prioritatea celor două despărțiri de sfârșit de linie
pentru cuvinte (semi-)parseabile (compuse sau derivate cu prefixe și unele sufixe):
prima este împărțirea post-articulare, a doua este structura divizată a anumitor
secvențe .
Astfel, autorul are libertatea, atunci când nu este sigur de structura morfologică a unui
cuvânt, de a-l distinge prin pronunție (homo-nim) sau structură (om-onim), sau, dacă
se distinge prin pronunție (ca în post- universitar) după spațiu (post-universitar, post-
universitar, post-universitar-sitar, post-universitar-tar) Separarea cuvintelor după
structură (post-universitar) sau altundeva pare șocantă.
Împărțirea post-pronunțare are, de asemenea, avantajul că pot fi stabilite reguli mai
generale pentru împărțirea numai după structură și pot fi parțial formalizate. Vezi și
Dicționar general de științe lingvistice, 1997, s.v. Silabizare: „regulile morfologice nu
sunt obligatorii” [sublinierea ns. I. V.-R.].
122
123
59
Nu trebuie trecută pe rândul următor o singură vocală, această despărţire reprezentând
neeconomică (cratima ocupă tot atâta spaţiu cât şi o literă).124
S-a menținut recomanînsăea simetrică din DOOM1 de a se evita şi lăsarea pe primul rând
a unei singure vocale, puţin elegantă şi putând crea probleme de înţelegere:
De exemplu, separarea omniprezentă nu are sens;

De asemenea, trebuie evitată separarea u-bicuu, cea mai potrivită fiind separarea ubi-
cuu.
Dar în DOOM2, reprezentarea în DOOM1 este păstrată, având în vedere că
evidențierea acestor silabe este utilă, dar doar înregistrarea structurii silabei a
cuvântului, oferind astfel indicii pentru pronunția sacadată a pronunției și rescrierea
silabelor: absorb, o-monim, underscore , ubicu-u.
Se pot despărţi şi după structură cuvintele (semi)analizabile:
1. compuse: !al-tundeva/alt-undeva,!arterios-cleroză/arterio-scleroză,!des-pre/de-
spre, !por-tavion/port-avion, !drep-tunghi/drept-unghi,!Pronos-port/Prono-sport, !
Ro-mar-ta/Rom-arta; formaţiile cu -onim: !pa-ro-nim/par-onim, !omo-nim/om-onim,!
si-no-nim/sin-onim;
Pentru cuvintele compuse care păstrează ortografia străină, se recomandă separarea
lor după structura din limba originală: backhand.
2. derivate cu prefixe: !anor-ganic/an-organic, !de-zechilibru/dez-echilibru, !ine-
gal/in-egal, !nes-prijinit/ne-sprijinit, !nes-tabil/ne-stabil, !nes-trămutat/ne-
strămutat, !pros-cenium/pro-scenium, !su-blinia/sub-linia;
Din cuvinte întregi, elemente constitutive sau fragmente de cuvinte, dintre care cel
puțin unul există independent și are un sens corespunzător celui al unui cuvânt
compus.
!Nu se mai admit despărţirile după structură care
1. ar conduce la secvenţe care nu sunt silabe, ca în
într-ajutorare, nevr-algic
artr-algie,
sau
2. ar contraveni pronunţării, ca în apendic-ectomie [apendičectomie], laring-ectomie
[larinğectomie].
124
60
!Pentru cuvintele ale căror componente sunt neînţelese/neproductive în limba
română se recomandă125:
1. exclusiv despărţirea după pronunţare: !abro-ga, !ab-stract, !abo-rigen,!adi-acent, !
ban-crută,!adop-ta, !pros-pect, !su-biect
2. Evitați despărțirile dacă asta înseamnă să lăsați o literă la sfârșitul rândului: !
abrupt, !obiect.
!La cuvintele scrise (obligatoriu sau facultativ) cu cratimă/linie de pauză
Partiționarea la cratime/pauze este permisă și atunci când spațiul nu permite evitarea. este
despre:
Cuvinte și fraze compuse/derivate: memorie;
!Imprumuturi cu articole si sufixe cu cratime: flash;
Grupuri ortografice scrise cu cratime: merg, chiar dacă rezultă secvenţe care nu sunt
silabe: dintr-una (se recomandă evitarea unui caz de separare);
Cuvinte compuse complexe: american-coreean sau american-coreean.
Câteva norme morfologice
Adjectivul
în anumite adjective. Bobocii sunt admiși ca femei. Forme cu și fără alternare o - oa ,
în ordinea preferințelor! Similar/asemănător, ! Omolog/omolog (în timp ce în alte
cazuri nu acceptă forme cu oa : baroc, ambiguu).
Ajustare. Numai pentru subst. Neutrii nu mai sunt considerați, ca în DOOM1, „neutri,
sunt la dispoziție. Forme de! masc., iar în pl. (dacă au pl.), forme feminine: (metal) !
alcalino-pământos, (barometru) ! aneroid, (foc) ! bengal, (substantiv) ! epicen.
Locuţiuni adverbiale
Pentru că locuțiunile adverbiale nu cunosc categoriile de numere și locuri.
adverb.
alteori nu are pluralul,
Alte ori reprezintă o limbă distinctă.
125
61
Articolul
Art. hot. enclitic (sing. şi pl.) se leagă cu cratimă126:
 În împrumuturi cu diferite terminații scrise și pronunțate:!bleu-ul [blö|ul];
 • Credite cu terminații grafice neobișnuite în limba română: dandy-i *gay-ul, !
hippy-ul, hippy-i;!dandy-ul (nu dandiul), *party-ul; gay-i; *playboy-ul,
playboy-i; *story-ul, story-uri.
Este recomandat să atașați artă fără silabe. Împrumuturi - chiar dacă altfel nu sunt
potrivite - literele care se termină cu litere române se pronunță în limba română:
*gadgetul [gheğetul], *itemul [itemul], !weekendul [uĭkendul].127
Numeralul
Este acceptat în femeile lisp ale substantivului și primul număr ordinal după prima
formă: clasa întâi/!întâia.
Pronumele
Într-o structură cu o prepoziție (partea pierdută din sensul „între”, a câștigat sensul
„acea”) + pronume. poz./pers. în gen, admis, cu excepția pl., și cântat .: !un prieten
de-al său/ de-ai săi/de-al lui/de-ai lui.
Substantivul
1. Substantivele la care există ezitare în ce priveşte apartenenţa de gen se află în una
din următoarele trei situaţii128:
 cuvinte de genuri diferite specializate pentru sensuri sau domenii diferite:
 numele literelor sunt şi neutre, cele ale sunetelor – doar masc.: !a1 (literă) s. m.
sau n,
 *a2 (sunet) s. m.
 !basc2/bască1 „beretă”!basc3
 !virus (de calculator) masc., !virus „ agent patogen” masc./neutru
 !colind1 „colindat”, colind2/colindă „cântec”
126
127
2004.
128
62
 zăloagă „semn de carte, capitol”, !zălog1 „arbust”, !zălog2 „garanţie”
ambele permise ca variante literare libere: *item masc. (pl. itemi)//neutru (pl.
*itemuri/iteme) un singur gen permis în norma academică actuală:
 !cleşte masc., cu pl. (doi) cleşti, nu (două) cleşte
 !foarfecă fem.
 !astru masc.
 mass-media fem. sg. (!~ actuală), cu gen.-dat. art. !mass-mediei
S-au permis noi singulare129
cele pe care anumite subst. fem. cu rădăcina terminată în -l şi pl. în -e şi le-au format
după modelul sofa, sofale; cafea, cafele:
 !bretea „fâşie de susţinere la îmbrăcăminte; ramificaţie rutieră”, !sanda,
 nu bretelă cu aceste sensuri, sandală
!cârnat, nu cârnaţ
Deși cârnatul este o formă etimologică, cârnatul se explică prin tendința de a distinge
între sg. și pl.
Au fost acceptate noile forme nearticulate130
pe care şi le-au format anumite subst. fem. terminate în limba de origine în -a sau -ia:
 !leva/levă
 !cariocă
 !nutrie
Se permiten sustituciones. femenino. omonime sustantivo - ac. SG au gen.-dat. SG es
diferente:
 !maică2 „mamă”, g.-d. art. maicei/maicii/maichii, pl. maice/maici
 !maică1 „călugăriţă”, g.-d. art. maicii, pl. maici;
În unele subst. Femeie. Și neutru, a ezitat să formeze pl. (în fem. și gen.-dat. sg. neart.) -
în -e sau -i, respectiv în -uri / -e -,131
opţiunea normei de actualitate este una din următoarele:
129
130
131
63
 ambele forme sunt permise ca variante literare libere, cu preferinţă pentru una dintre
ele (indicată prima în Dicţionar), schimbarea constând în acceptarea formelor în -i la
fem.:
- !găluşte/găluşti
- !coarde/corzi (ca în DOOM1 râpe/râpi)
- !cireşi „fructe”/cireşe
- !căpşuni „fructe”/căpşune
- !coperţi/coperte
- Şi în Îndreptar, căpşună are pluralul căpşuni.
- !niveluri/nivele „înălţime, stadiu, treaptă” (ca în DOOM1 tuneluri/tanumite) 132
- Există o singură formă de pl.

- Pentru anumiți înlocuitori. Femeie. (Monede sunt rezervate, dar sunt acceptate
numai !oale, !bebe, !poenițe, !comentarii, !țărani, !țigani)
- Dar ateliere neutre (seminarele nu mai sunt susținute de singular în -iu).
- Forma NB PL. și genul. - Dat. Multe substanțe ale sg. Femeie. A evoluat de la
terminația -e la -i, pl. Cum ar fi boli, lumini, limbi, roți, străzi, școli etc. Probabil a
supraviețuit doar în expresii (bolnav, mers pe bicicletă), dar repetele au fost înlocuite
în uz general cu boli, lumini, limbi, roți, străzi, școli.
La împrumuturile recente
s-au adoptat soluţii diferite133:
- Folosiți aceeași formă în sg. și pl. : ! Dandy, *gay,! Hippy,! Peso, *playboy;
- Modelați substantivele românești prin formarea pl.:
- Masculin. - se termină cu -i, eventual cu alternanţe vocale corespunzătoare: *adidaşi,
*bodyguard/bodyguard, *agent, *dealer, *rachetă (ca DOOM1 boşi);
- Neutru, de obicei terminat în -uri, relevant
- Direcționați (fără cratime) cuvintele care se termină cu litere române pronunțate cu
litere române: * gadgets [geeks], * trends [trends],! Weekends [uĭkenduri]);
132
133
64
- Cuvinte cu silabe cu terminații care diferă între scriere și pronunție (!Bleu [uri
[blöuri], show [șouri]), sau terminații grafice neobișnuite pentru cuvintele vechi
românești: *petrecere, *poveste -ura.
Verbe
S-au schimbat anumite forme flexionare134:
verbe conjugate cu sau fără -ez, -esc:
 Absolvirea, incluzând sensul „completează un an/o formă de educație”, conjugat fără

-esc: ! (a) absolvent (nu (a) absolvent);
 to Award se conjugă cu -ez: (to)! (a) acorda (nu (a) acorda);
 Alte modificări specifice:
 Continuați la ind. și conj. prez., pers. I sg., Form (I) (să) Continue (nu (I) (a)
continua);
 Miros ind. știri, personale. A treia propoziție, formă! (ele) miros (nu)
3.2 Alte intervenţii în dicţionarul propriu-zis 135
S-au adăugat cca 2.500 de cuvinte:
- Împrumutat din latină și din diverse limbi moderne, (re)introdus, în principal în limba
engleză: *Publicitate, *Airbag-uri etc.;
- Cuvinte care există preponderent în limba română, dar lipsesc din DOOM1 din
diverse motive (unele formate sau devin comune după elaborarea lor):
- substantive: *aeroambulanţă, *acvplanare, *blocstart, *cronofag, *aurolac,
*electrocasnic, *gastroenterolog, *giardia, *policalificare, *politolog,
*metaloplastie, *dublu-casetofon, *neocomunism, *preaderare, *primoinfecţie,
*teleconferinţă;
- adjective: *alb-negru, *anglo-normand, *aeroportuar, *neoliberal, *proamerican,
*alb-argintiu, *sociocultural, *autocopiativ; *heliomarin, inclusiv adjective
invariabile ca *extra, *super, *ultra;
- substantive și adjective derivate din nume de loc românești (* albaiulian, *
negruvodean), nume de țară (* srilankez) și alte derivate tulburătoare (* Shakespeare, dar
eventual și Shakespeare Ian);
134
135
65
- Substantive și adjective reprezentând repetiții ale unor cuvinte existente în DOOM1:
*„îmbrăcăminte”, *lansare, *frecare, *psiho, *ocluzie, *papua, *track - precum și complet
(judecată), lansare, frecare, mental , ocluzie, babush, repertoriu;136
- verbe: *a accesa, *a se autoacuza, *a exînscrie, *a trata;
- Nu există adverbe compuse în DOOM1: *alaltăieri-dimineață, *mâine-dimineață; *azi și
mâine;
- prepoziţii compuse * à la;
- Abrevieri: *ADN;
- Nume proprii de care trebuie legate substantivele comune înregistrate în dicționar: *
Acropole și acropole;
- Expresii omofone cu cuvinte compuse: *sigur, *după cină..., *orice, etc.137
S-au schimbat alte recomandări ale DOOM1 cu privire la:

scrierea şi/sau pronunţarea unor cuvinte:
 knockdown [(k)nocdaǔn] şi !knockout [(k)nocaǔt], nu cnocdaun, cnocaut;
 dumping, antidumping [(anti)damping], nu [(anti)dumping];
 categoria împrumuturilor de tip englez formate cu -men: !congresmen, pl.
congresmeni; !tenismen, pl. tenismeni (şi !tenismenă) etc.;
 anumite forme flexionare:
 adj., s.f. !vagaboandă, nu vagabondă
S-au permis anumite variante literare libere138:

!pieptăn/pieptene;
!luminescent / luminiscent şi compusele;
!diseară/deseară;
!filosof/filozof şi familia;
!becisnic/bicisnic;
136
2004.
137
138
2004.
66
!cearşaf/cearceaf;
!muschetar / muşchetar;
!poliloghie/polologhie;
!fierăstrău/ferăstrău şi familia;
!tumoare/tumoră;
!delco/delcou;
!corijent/corigent şi familia;
S-au eliminat anumite forme sau variante, recomandându-se (doar)139
!crenvurst, nu crenvurşt;
!marfar, nu mărfar;
astereală, nu astăreală;
!acciză, nu acciz;
!azi-noapte, nu as-noapte;
nu de-a-ndăratele;
!container, nu conteiner;
!astm, nu astmă;
!chermeză, nu chermesă;
!luminator, nu luminător;
!a fonda, nu a funda;
!carafă, nu garafă;
!a dăula, nu a dehula;
!chimioterapie, nu chemoterapie;
!de-a-ndăratelea;
!machieuză, nu machieză;
*maseuză nu maseză ;
!zilier, nu ziler;
!machieur, nu şi machior;
!a dispera, nu a despera;
(ca şi cozeur, dizeur, dizeuză) ;
!fiică, nu fiică [fĭică] ;
!pricomigdală, nu picromigdală;
!israelian, nu izraelian;
139
67
!lebărvurst, nu lebervurşt;
!maseur, nu masor;
!mesadă, nu misadă;
!magazioner, nu magaziner;
Alte schimbări
Sunt permise anumite denumiri de plante, animale, dansuri populare, jocuri etc. forme
apropiate. si metamorfoza: abrudeanca (dans), ! închide. abrudeancă, g.-d. Art.
abrudencii;
Considerat formal expresiv și masculin. (neneutru, ca cuvânt de bază) denumire
compusă de plantă sau animal (nu poate fi neutră) de ex! doamnă-ac (plantă), ! degetul
roșu;
Poreclele care se referă la oameni sunt considerate două feluri, nu doar masc.:
bâlbâială s. m. și f.;
Prezența grupelor de sânge este permisă. Anumite denumiri pentru popoare antice,
specii de animale și plante etc.: Salicaceae;
Este considerat subst. Verbele derivate din supin nu au de obicei pl. Iar expresiile
formate de acestea sunt procesate separat:
Ale selecție (în ~) loc. adverb. ;
Cadrul lexico-gramatical al unor cuvinte s-a schimbat: cuvintele compuse *bun-
plătitor și *rău-plătitor (posibil considerate combinații libere de autorii DOOM1) au
devenit interj., mai degrabă decât forme verbale.
3.3. 300 de cuvinte in Limba Romana care încep cu litera G140
Gelatină
Glorificatoare
Gaj
Gliptal
140
2004.
68
Gleznieră
Garigă
Getic
Ganaș
Ganglioblastom
Gastroscopie
Galant
Grau
Gripsor
Gogea
Grămădeală
Gudă
Gliptică
Genialitate
Glockenspiel
Gimnant
Glom
Gonartroză
Galactotrof
Grupare
Geomecanică
Gargariza
Glodi
Gălbenea
Gușpan
Gastrolit
Ganglioneurom
Genic
Guițare
Griș
Gonflabil
Generalizare
Gnetale
Glosoptoză
69
Gonidii
Gimcană
Galită
Giuleștean
Glasa
Glenoid
Guguț
Gălboi
Ghicire
Gonospor
Guler
Grifoză
Găoace
Genealogic
Gabionaj
Genitalitate
Găzdoi
Grandee
Ghem
Granulom
Gavădul
Galb
Gălbenuș
Giogleie
Guinee
Glicorahie
Greculus
Garnisaj
Garson
Gumilastic
Gondolier
Gripare
Glandulos
Gâmfa
70
Ganglionită
Ginglim
Garantism
Grozăvi
Ghiumurluc
Ghermenea
Glicopenie
Gimnastic
Grej
Galeofilie
Galaxie
Gofrat
Gaibarace
Ghiozdan
Gril
Grosolan
Galicește
Guarani
Gigolo
Gliommero
Gropit
Gămălioară
Gimbili
Ghemiș
Genealogistă
Gemma
Gosta
Gargarizare
Ghebos
Ginecomanie
Ghelmes
Gablonț
Gimnazist
71
Geodezie
Gogire
Gutufan
Generator
Granitic
Ghiobec
Genioplastie
Grăpiș
Galenți
Grădinări
Geomant
Giruetă
Galantonie
Ghiloșă
Genune
Găibăra
Ghebe
Glag
Gour
Găurică
Graifăr
Gastrulă
Glosalgie
Grop
Gheizer
Găvănătură
Glenă
Gigant
Glazvand
Gardagiu
Gastronomic
Geneziac
Geometrism
72
Granul
Grecioasă
Glastră
Guvernamental
Gheboșa
Gonalgie
Găvări
Găureanu
Grafician
Gâț
Gutapercă
Gloduros
Ghijoagă
Geologic
Ghiont
Ghionoaieverde
Gilăluire
Gur
Godiu
Galion
Guașă
Gimnocit
Gas
Gletieră
Grada
Galactopexie
Gamar
Gemelitate
Ghebă
Grefier
Grangor
Ghipură
Gealat
Gângăvi
73
Ghiozdănel
Germănar
Gărână
Ginopară
Ghibelin
Glutamic
Gaz
Gagistru
Gamomanie
Glonte
Genonimie
Gostie
Găbjire
Galopare
Ghiborțaș
Groază
Gospod
Găgau
Gopac
Grafomanie
Girostabilizator
Gramaticalizare
Grifa
Grisaille
Glotogonie
Gazorniță
Gonozom
Gladifer
Golâmb
Ghiociar
Grumăzare
Glenciu
Gheștaltism
Galactopoieză
74
Giroclinometru
Ghizdei
Girafă
Ghanez
Gelifract
Găluștele
Ghioldaș
Gurnie
Grenată
Giurgiu
Grafomanție
Ghițimani
Ginogeneză
Glumă
Gogoleț
Grosolănie
Gavanos
Grijință
Glutinație
Gaură
Gârgâr
Girus
Gleznă
Gălbejit
Gogoroană
Globi
Gabrioletă
Găleată
Glaciarizație
Galiformă
Globulizare
Ghilan
Gremial
Ghioșare
75
Gumă
Geriatrie
Geraniol
Ghișeu
Golătate
Guelfi
Grinotare
Glaciologic
Gingivită
Galon
Garibaldin
Geomorfologie
Glodăraie
Gerontomorfoză
Galactoforită
Giuvaer
Gipsat
Gârbaci
Golâmbar
Grațiere
Gonfalon
Gol
Gastrotehnie
Gustos
Geneticiană
Geogenic
Gestație
Galantomie
Gangliopatie
Grafiar
Garou
Gânci
Gutural
Gimnospor
76
Gravific
Geoistorie
Grotă
Gradină
Guița
Gondoletă
Gigantiza
Geamparale
Geotaxie
Gută
Geomorfogeneză
Grimă
Geocentrism
Gâtui
Galvanocromie
Germanofobie
Germinat
Gladiș
Găzdoaie
Ghiunie
Garaj
Grivei
Glodos
77
CONCLUZII
Știm cu toții că în unele facultăți, precum Facultatea de Limbi și Literatură Străină,
Facultatea de Drept, Facultatea de Jurnalism și Științe ale Comunicării, Academia de Poliție,
examenul de admitere presupune și cunoștințe de gramatică. Deoarece gramaticii nu i s-a
acordat suficientă atenție în liceu, elevii au fost nevoiți să mediteze. Cu toate acestea, din
moment ce nu toți părinții își permit meditația studenților, este puțin probabil ca mulți copii
să intre într-o facultate atât de competitivă.
Recuperarea materiilor din săli de sport nu este suficientă pentru a intra în profesori:
Subtilitățile de analiză găsite în grila dată de lege nu sunt acoperite în manualele pentru
clasele V-VIII, iar abordarea lor necesită explicații suplimentare din partea profesorului.
Cunoașterea gramaticii limbii materne face parte din cultura generală a fiecăruia.
Modul în care te exprimi spune multe despre educația ta și despre respectul pe care îl ai
pentru tine, pentru ceilalți și chiar pentru limba ta.
Poate că primul dintre aceste argumente este cel mai elementar în sprijinul învățării
gramaticii la liceu. Suntem cu toții de acord că școlile au un rol cheie în dezvoltarea
competențelor lingvistice.
Există, de asemenea, preocupări cu privire la îmbunătățirea expresiei în afara școlii,

iar aceste inițiative sunt lăudabile. Astfel, vă puteți îmbogăți cunoștințele de gramatică
urmărind emisiuni TV sau radio sau citind secțiuni din ziare. Pentru a le face atractive, cei
care le fac, oameni din mass-media, absolvenți de arte liberale sau oameni care sunt interesați
de exprimarea corectă și știu că cunoașterea este necesară, folosește un stil cât mai jucăuș și
lejer.
Mai recent, au apărut cântece parodie despre gramatică (cum ar fi melodia „As”).
Mesajul transmis în glumă tinerilor prin aceste cântece este că, dacă știi gramatica și o
vorbești corect, poți fi cool și sexy (pentru că melodiile de gramatică sunt sexy).
Mobilizarea în afara școlii a început deja și având în vedere importanța gramaticii în

formarea și educarea elevilor, acum trebuie mobilizată în interiorul școlii pentru a acorda
gramaticii rolul pe care îl merită.
78
BIBLIOGRAFIE
Graur, A.; Avram, M., Vasiliu, L. (coord.) (1966). Gramatica limbii române / The
Grammar of Romanian. Vol. I-II. Ediția a II-a revăzută și adăugită. Bucureşti: Editura
Academiei.
Guţu Romalo, V. (coord.) (2005). Gramatica limbii române / The Grammar of
Romanian.Vol. I: Cuvântul. Vol. II: Enunțul. Academia Română, Institutul de
Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti”. Bucureşti: Editura Academiei Române.
Pană Dindelegan, G. (coord.) (2010). Gramatica de bază a limbii române / The
Grammar of Romanian. București: Editura Univers Enciclopedic Gold.
Pană Dindelegan, G. (coord.) (2019). Gramatica limbii române pentru gimnaziu
/Romanian Grammar for Secondary School. București: Editura Univers Enciclopedic
Gold.
E.D.P., 1999; ediţia a doua: Cluj-Napoca, Ed. Casa Cărţii de Ştiinţă, 2000), vol. II
(Cluj-Napoca, Ed. Casa Cărţii de Ştiinţă, 2000), vol. III (Cluj-Napoca, Ed. Casa Cărţii
de Ştiinţă, 2001), vol. IV (Cluj-Napoca, Ed. Casa Cărţii de Ştiinţă, 2003); ediţie
definitivă, vol. I-II, Cluj-Napoca, Ed. Casa Cărţii de Ştiinţă, 2007.
Dicţionarul cronologic al romanului românesc de la origini până la 1989, Bucureşti,
Ed. Academiei Române, 2004.
Dicţionarul cronologic al romanului românesc. 1990-2000, Bucureşti, Ed. Academiei
Române, 2011.
Scriitori români, coord. Mircea Zaciu, Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică,
1978.
Dicţionarul explicativ al limbii române - Ed. Academiei Române,
Buc., 1998;
Avram, Mioara – Gramatica pentru toţi, Ed. Academiei Române,
Buc., 1997;
79
Irimia, Dumitru – Gramatica limbii române. Morfologie. Sintaxă.
- Iaşi, 1997;
80

Tipuri de Norme În DOOM 2. Litera G

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Tipuri de Norme În DOOM 2. Litera G

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

MINISTERUL EDUCAȚIEI ȘI CERCETĂRII

Tipuri de norme în DOOM. Litera G

Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al românilor, ediția I 1982 prescurtat

1.1. Scrierea cu literă mică sau mare la inițială

Scrierea cu literă mică la iniţială

Sunt scrise cu literă mică şi nu mare la iniţială:

Scrierea cu literă mare la iniţială

Sunt scrise cu literă mare la iniţială1:

Toate componentele (mai puțin, de regulă, a cuvintelor ajutătoare):

1.2. Scrierea și pronunțarea numelor proprii străine

Numele statelor trebuie folosite în forma lor oficială recomandată.

1.3. Scrierea și citirea unor abrevieri

simbolurile a majorității unităţilor de măsură: gal pentru galon;

Pentru numele şi simbolurile unităţilor de măsură sunt aplicate prevederile sistemelor

1.4. Scrierea locuțiunilor

Sunt scrise în cuvinte separate precum Doamne ferește, Majestatea Voastră,

1.5. Scrierea cuvintelor compuse

Ne întoarcem la scrierea unui cuvânt, pronumele negative compuse „niciunul”, „niciuna”,

Nu numai că acest lucru nu îngreunează, dar, dimpotrivă, ajută la identificarea

Sunt scrise „legat” de asemenea:

Sunt scise cu cratimă:

Acestea se deosebesc de îmbinările de structură și compoziție asemănătoare, când sunt

Compusele sudate cu structură asemănătoare, sunt scrise într-un singur cuvânt

„Prim-balerin”, „prim-procuror”, „pri-solist”, „ prim-balerină”, „prim-solistă”;

1.6. Scrierea grupurilor de cuvinte

Reprezentând grupuri de cuvinte, şi nu un unic cuvânt compus, sunt scrise „dezlegat”

de mâncat („De mâncat, aş mânca”;„N-am nimic de mâncat”), după prânz ş.a.m.d;

Expresiile relativ stabile se deosebesc de cuvintele compuse cu structură și compoziție

1.7. Despărțirea la capăt de rând

Abrevierile denumirilor comune (RA = Regie Autonomă, SA = Societatea pe Acțiuni

Pentru a le menține consistente, nu s-au despărțit la sfârșitul rândului, ci au introdus

Despărţirea cuvintelor la capăt de rând

Regula obligatorie și generală de despărțire a cuvintelor la sfârșit de rând, valabilă

Excepție de la această regulă o constituie ortografierea grupurilor scrise cu cratime

Regulile de astăzi dictează, în general, că sfârșiturile de rând după declarație sunt

Împărțirea textului de la sfârșitul rândului nu este aceeași cu împărțirea silabelor în

În conținutul DOOM1, se subliniază că unele cuvinte formează, cunosc și (nu numai)

Probabil din acest motiv, pe lângă evidențierea familiilor de cuvinte și a modului în

Astfel, în dicționarul propriu-zis, la sfârșitul rândului de cuvinte semi-analizabile și

Astfel, cuvintele (semi)analizabile compuse sau împrumutate în limba română pot fi

compuse: „arterios-cleroză/arterio-scleroză”, „al-tundeva/alt-undeva”, „des-pre/de-spre”,

La cuvintele scrise (facultativ sau obligatoriu) cu cratimă sau cu linie de pauză se

Cuvinte și expresii compuse sau derivate: „recall”;

A se prosterna (fără și cu „-ez”, în acea ordine; BC Creeping / Creeping 27/114)

Au devenit doar fără „-esc” a bombăni (fost doar cu -esc; BC bombăne

Din păcate, cu fluctuațiile între formele postfix și non-postfix, coerența nu poate fi

Intenția de a face distincția între formele de singular și de plural se manifestă în

Anumite substantive feminine cu același nume la nominativ singular au un dativ

Se marchează progresul, în folosul literar, al pluralelor respective;

Folosiți aceeași formă de substantive atât la singular, cât și la plural:„dandy”,

1.10. Locuțiuni adverbiale

Este recomandată o singură accentuare la „avarie”, „crater”, „despot”, la formele

A căror finală prezintă distingeri între scriere şi pronunţare: „bleu-ul[blöul]”;

În prezent există tendința de a folosi anumite substantive în abrevieri: „UN/UN a decis”...

Deoarece contextul adjectiv al substantivelor masculine este acceptat, adjectivele

În ceea ce privește prima categorie, exemplele oferite se încadrează în trei categorii de

Cuvintele „capudan-pasa” și „caimacam-aga” sunt clasificate drept substantive

1.16. Alte intervenții în dicționarul propriu-zis

Manifestul DOOM2 conține peste 62.000 de cuvinte. Marea majoritate a intrărilor în

pronunţarea şi/sau scrierea anumitor împrumuturi: „dumping”, „antidumping”

S-au adăugat în plus, aproximativ 2.500 de cuvinte:

Includerea unor împrumuturi care nu au fost ajustate recent în DOOM2, în special

2.1. Evoluția limbii

Regăsim trei teorii principale cu privire la teritoriul de formare a limbii române: